Paine de…cu umplutura de branza…

Stateam si ma gandeam cum sa traduc reteta aceasta. Am vazut pe net ca exista in majoritatea tarilor o reteta asemanatoare, cu alta denumire, iar la noi ar fi ceva care se numeste drob. :))  Reteta aceasta nu este exact drobul romanesc insa ca sa iti dai seama. Tradusa mot-a-mot este o paine de carne cu umplutura de branza cu mucegai albastru, dupa cum vezi mai jos. Culeasa din deja cunoscuta carte de bucate “Marvellous Meals With Mince” scrisa de Josceline Dimbleby, 1982, alaturi de chiftelele de vita si ansoa cu smantana , chiftelele de peste si mousaka cu cascaval Gruyere , a fost testata acum multi ani si era si ea pe lista mea de adaugat aici. Daca nu stiai, mai ai o idee acum cu carnea tocata. Scriitoarea mentioneaza ca este o variatie personala a painii de carne americane si ca oricum aceasta reteta este nu numai populara dar si usor de facut. Ca side dish recomanda cartofi la cuptor, copti in acelasi timp cu painea de carne sau legume fierte sau salata (sau daca vrei, toate la un loc).

Daca te apuci sa o faci si tu, fa o lista cu tot ce iti trebuie ca sa nu uiti ceva atunci cand mergi la cumparaturi. Apoi, branza asta cu mucegai, gandeste-te bine daca te impaci cu ea. Mie imi place orice branza cu mucegai insa nu e pentru toate gusturile. O poti inlocui cu un banal cascaval dar iti dai seama ca ratezi o minunatie ;).

Paine de carne cu umplutura de branza cu mucegai albastru

4-5 portii

Ingrediente:

• 450 g/ 1 lb carne tocata de vita (ma repet, stiu, e defect profesional – cumpara carne buna din magazin si roaga sa ti-o toace in fata ta sau fa-o chiar tu acasa in robotul de bucatarie)
• 75 g/ 3 oz ciuperci tocate marunt
• 50 g/ 2 oz firimituri de paine proaspata
• 100 g/ 4 oz bacon, tocat marunt
• 1 catel de usturoi, tocat marunt si el
• 1 ceapa mica, tocata marunt si ea
• 1 lingurita/ 5 ml oregano sau cimbru
• 3 linguri / 3×15 ml suc de rosii (cartea mentioneaza ketchup dar mi-e greu sa cred, cu toate ca s-ar putea sa ma insel, ca e vorba de acelasi ketchup pe care il stim noi acum si nu se refera de fapt la sucul de rosii)
• 1 ou mare, batut
• sare si piper negru

Umplutura:

• 100 g/ 4 oz branza cu mucegai albastru (Danish sau varianta romaneasca, care este la fel de buna, dupa parerea mea, sau orice alta varianta preferi)
• 1 lingura/ 15 ml smantana mai slaba
• 1 ou, batut
• un varf de boia de ardei
• 3 linguri/ 3×15 ml suc de rosii (same as above)
• cateva fire de patrunjel pentru decor (sau poti taia marunt o mana de patrunjel)

Metoda:

• Intr-un bol amesteca bine toate ingredientele (fara cele de umplutura) si asezoneaza cu sare si piper. Unge cu ulei sau unt o forma de paine. Sau de cozonac, cum am eu. Sau de chec daca ai. Dar sa fie suficient de mare ca sa incapa totul. Incalzeste cuptorul la 180°C, 350°F, nr. 4 la cuptorul cu gaz.
• Pune jumatate din compozitie in forma de paine. Marunteste branza intr-un bol, amesteca bine cu smantana si oul batut si adauga boiaua de ardei. Daca iti place mai piperat, cum imi place si mie, atunci pune mai mult. Pune umplutura aceasta peste compozitia din forma de paine. Adauga peste ea carnea ramasa. Coace totul in mijlocul cuptorului pentru cca 1 ora si apoi scoate-o.
• Mareste focul la 240°C, 475°F, nr. 9 la cuptorul cu gaz. Scoate paine de carne cu grija din forma, ajutandu-te si de un cutit si rastoarn-o intr-un vas/ farfurie termorezistent/a. Unge painea cu sucul de rosii si pune-o iar in cuptor pentru cca 10-15 minute. Serveste decorata cu frunzele de patrunjel. Si cu cartofi copti/ salata/ legume fierte.

Pofta buna!

Elena G

Fusilli a la Elena

Dupa atatea mancaruri care urmeaza retetele ad literam, iata in sfarsit ceva fara reteta. Gata, ma pot auto-proclama un adevarat bucatar.;) Nu e cazul, ca nu am studiat asa cum fac cei care urmeaza o scoala, eu o fac doar din pasiune si sunt mai mult autodidacta. Imi place. Nu as putea face asta zilnic intr-un restaurant dar acasa, din cand in cand, pentru mine si cei dragi, da. Revenind, deseori o mancare se gateste din minte cu cateva zile inainte, asa si a mea a inceput de ieri seara. E o intreaga munca in spatele unei mese, chiar daca pare ca nu e asa. Intreaba asta pe oricine trebuie sa gateasca acasa, zilnic.

Ce sa mananc maine, ma intrebam in gand. Faceam o lista mentala cu ce aveam prin congelator, frigider, camara, ca sa nu cumpar prea multe. Aveam chef de paste dar nu le vroiam simple, am mai mancat asa si sunt foarte usor de facut dar ma gandeam, am niste creveti mari in congelator. I-am luat special pentru o mancare cu paste, asa mi-a placut mie. Deci sa recapitulez: creveti am, ce mai am? Paste am si alegerea mea e fusilli, sunt ele asa carliontate cumva si tare dragute arata in farfurie. Usturoi am, fara usturoi nu se poate la paste. O prietena mi-a povestit ca usturoiul nu se marunteste si se consuma ci se zdrobeste, se prajeste in ulei usor, pentru aroma si apoi se arunca. Deci sa ii dau Cezarului ce-i al Cezarului. Usturoiul va fi zdrobit, sa nu supar italienii. 😉

Sunt asa incantata de ce am facut incat am zis ca daca nici pe asta n-o scriu, atunci ce sa scriu? Tot adunate de prin amintiri si foi? E loc si de acestea dar acum incepe artileria grea. Creatia mea. Mai am cateva retete proprii aici, destul de putine, daca ai chef, cauta-le in folderul My own. Una care imi vine acum in minte, pentru ca seamana cu aceasta, este fusilli cu sos de rosii. O minunatie! Oricum retetele mele sunt incercate, ca doar nu le postez de frumusete. Reteta de acum poate fi facuta pentru o persoana sau pentru 2 sau pentru 4, sau etc. Eu voi posta varianta pentru doua. Restul se imparte sau se inmulteste. Si pentru ca e loc de imaginatie, voi adauga si alte optiuni. Te poti juca foarte mult cu reteta asta, de asta imi si place, e versatila. Iar la gust, nu mai zic. Degust.

Iata ce mandra sunt, am numit-o dupa mine. Asa, pentru ca pot. 😉

Fusilli a la Elena

2 portii

Ingrediente:

• 85 g fusilli de persoana (au italienii dreptate cu gramajul, este exact o portie suficienta pentru a manca pana aproape de saturatie si mai ai loc, un piiiiiiiiiiic – daca preferi portii mai mari, go ahead)
• 10-12 creveti mari, curatati (in loc de creveti poti pune 2 piepti de pui taiati cubulete)
• 280-300 g smantana 20% grasime (uite ca nu mai e asa grasa, nu? 😉  dar merge si mai grasa)
• 4 catei de usturoi zdrobiti (doar pentru aroma, tine minte)
• 3-4 linguri de ulei
• un varf de cutit de sare
• coaja rasa de la 1/2 lamaie (asta face toata diferenta, crede-ma)
• 2 lingurite oregano (uscat)
• 1 lingurita rasa nucsoara pudra (obligatoriu)
• mirodenii amestecate pentru spaghetti (am primit de la o prietena si am zis sa le adaug dar a meritat, deci fa si tu la fel, joaca-te cu orice mirodenie)
• 2 lingurite ghimbir pudra (sau piper daca vrei, doar ca ghimbirul are o alta aroma si sa stii ca nu e asa de piperat in mancare pe cat se crede)
• 150 grame casacaval ras
• parmezan (nu am avut dar daca ai, ce faci?)
• ciuperci (eu nu am pus dar tu poti, daca iti place)
• 2 lingurite rase de faina (pentru ingrosare sos – optional, eu am incercat si a fost ok)
• 2 -3 lingurite de vin alb (nu am avut dar daca aveaaaaaaaaaaaaaaaam… 🙂 )

Preparare:

• Se vine de la serviciu flamand/a cu gandul la mancare. Se gandeste la ce bine era cand era gata masa, facuta de altcineva, bine-nteles, dar din pacate atunci nu se aprecia. Acum e prea tarziu, deci nu te mai plange. Fa in asa fel incat sa iti arati aprecierea cat nu e prea tarziu. Altfel, e randul tau sa nu fii apreciat/a. :))
• Se pune o cratita de marime medie, plina cu apa si un pic de sare, pe foc. Se da taaaaare la foc si se roaga in gand sa se fiarba repede ca nu mai poti de foame. Intre timp te misti si scoti pe masa tot ce iti trebuie. Si apoi te schimbi de hainele de serviciu in ceva mai confortabil. Se deschide si geamul de la bucatarie pentru ca se va incalzi intre timp.
• Cand s-a fiert apa se pun pastele si se asteapta peste 8 minute sau cat scrie pe punga. Daca ar fi sa respecti durata nu ar iesi “al dente” ci ar iesi cam nefacute asa ca lasa-le sa fiarba. Iti vei da seama si singur/a cand s-au facut.
• Intre timp, curata cateii de usturoi, zdrobeste-i cu lama cutitului asezata intr-o parte, nu cu partea taioasa. Intr-o tigaie, incalzeste uleiul si pune usturoiul pentru aroma. Prajeste-l cca 3- 5 minute, cat sa se rumeneasca si adauga crevetii sau prawns (cum se mai numesc ei intr-o limba de circulatie internationala) si lasa-i si pe ei la rumenit, cca 5 minute.
• Adauga apoi smantana, amestecand continuu la foc mediu spre mic, apoi mirodeniile, apoi faina daca vrei sa se ingroase sosul, daca nu, nu e musai. Se razuie jumatate de lamaie deasupra si se inspiraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Asta e cireasa de pe tort, nimic nu se compara cu coaja proaspat rasa de lamaie. Poti folosi si coaja rasa de lamaie din borcan, daca ai, dar nu e acelasi lucru. La final adauga si cca 50 g cascaval ras si amesteca bine. Sosul e gata. Si miroase divin.
• Verifica daca pastele s-au fiert, fara a fi prea tari sau prea moi si strecoara-le prin sita. Rastoarna-le in portii egale in farfurii si pune deasupra sosul. Presara niste cascaval ras peste tot, toarna un vin alb in pahare si

Pofta buna! Eu stiu ca am avut.

 

De Paste numai de bine!

Daca nu te-ai prins inca (too bad for you), e vorba de paste. Lasa ca vezi mai incolo despre ce e vorba, nu stau sa explic acum. Doar ca azi m-am gandit la o noua reteta de post. Nu voi scrie din cele adunate si facute de mine ci voi scrie din experienta. Dupa atatia ani, pot zice ca am o mica experienta in bucatarie. Nu m-am nascut bucatareasa perfecta asa cum nimeni nu se naste iubit perfect, iubita perfecta, sot sau sotie perfecta, doctor sau mai stiu eu ce alte alegeri face fiecare in viata. Dar se invata, din experiente, ale altora dar mai ales ale noastre. Ne lovim cu capul de tavan si aaa, uite ca e podea pe jos. Asa si eu, dupa ce la inceput in afara de cartofi prajiti si omleta, mare lucru nu prea stiam, din nevoie, din necesitate si apoi din placere am ajuns sa gatesc retete noi. La inceput numai cu foaia in fata, urmaream la centima totul si nu pot sa zic ca nu imi iesea. Imi iesea dar mai departe de reteta nu vedeam si nu indrazneam prea mult. Incet incet, am mai scapat de reteta si am ajuns sa gatesc cam cum gateste orice om, dupa simt. Acum ma uit prin bucatarie si imi ochesc ce imi trebuie, dupa o scurta sau mai lunga deliberare si uneori si cateva cumparaturi si ma apuc de treaba. Azi am zis sa scriu ceva facut de mine. Nu e ceva pretentios si nici nu necesita multa munca si cheltuiala. Am zis sa scriu de paste. Ca tot se apropie. Si stiu cativa prieteni care mor dupa ele. Si eu pe acolo dar nici chiar asa. Deci, astazi te invit la paste cu sos de rosii. 😉

Fusilli cu sos de rosii

Portii: 2

Ingrediente:

• 200 g fusilli fara ou (poti pune mai mult sau mai putin, din experienta am observat ca uneori e prea putin, alteori prea mult si cand e prea mult, alegi cca 85 g fusilli de persoana)
• 400-500 ml rosii tocate in suc de rosii (ideal proaspete dar merg si din conserva sau din cutie de carton, depinde cum ai in casa)
• 300 g ciuperci proaspete (de orice fel, dupa mine, caci imi plac foarte mult. Prelungesc paranteza si adauga ca de curand am descoperit ciupercile uscate. Daaa! Stiu ca e cam tarziu dar asta e. Nu ma dusese mintea pana acolo ca nu stau toata ziua in bucatarie. Cand nu ai proaspete la indemana, te salveaza unele ca acestea in camara)
• sare
• piper
• 1 -2 capatani de usturoi tocat marunt (cica in paste se zdrobeste usturoiul si apoi se scoate dar cum e permis aproape orice in bucatarie, de ce nu as manca bunatate de usturoi in loc sa il arunc. Sa nu imi iau eu doza de “penicilina”? No way! 😉 Daca e capatana mica, e ok sa folosesti 2, si nu uita, sa fie usturoi romanesc, te rog)
• ceapa (optional)
• oregano
• busuioc (optional)
• cimbru (optional)

Preparare:

• Se pune un vas cu apa si putina sare la fiert, suficient de mare sa incapa si sa se intinda pastele. Lasa-le sa inoate in spatiu larg ca sunt mai frumoase asa. Dupa ce apa da in clocot, pune pastele. Lasa-le sa fiarba la foc mediu pana se fac al dente. Eu una le prefer un pic mai moi, pentru daca as respecta timpul de fierbere scris pe punga, ar fi cam nefierte de fapt. Acum, de gustibus.
• Asa. Pana se fierbe apa si apoi pastele te apuci de sos. Se incinge intr-o tigaie un pic adanca uleiul si se caleste usturoiul. Cu cat mai mult cu atat mai bine. Apoi se adauga ceapa. Eu uneori sar peste ea pentru ca, desi stiu ca e buna si sanatoasa, nu o iubesc tot timpul. Si sosul se face si fara ea, bine merci.
• Dupa ce s-au calit acestea, se adauga ciupercile curatate si taiate mediu. Daca cumva gasesti ciuperci mici la piata sau la magazin, doar curata-le, desparte tulpina de palarie si arunca-le asa intregi in tigaie. Sunt tare dragute si gustoase. Lasa-le sa se caleasca, impreuna cu sarea, piperul, oregano, busuioc si cimbru. Daca ai mirodenii proaspete, cu atat mai bine, daca nu, am observat ca uscate fiind, daca le calesc inainte de a adauga sosul, ele se mai inmoaie si sunt mai placute. De asemenea, cimbrul stiu ca se foloseste mai mult la carne dar cred ca merge destul de bine si aici, adauga o aroma si un gust deosebit care cred ca poate placea unora.
• Adauga acum sosul de rosii si lasa totul la foc mic sa scada un pic. Sau un pic mai mult. Poti pune si o lingurita de pasta de rosii, care este mai concentrata.
• Dupa ce pastele s-au fiert, nu mai ramane decat sa le strecori si sa le pui in farfurii. Apoi adauga peste cele 2 portii si sosul de rosii cu ciuperci. Daca ai iesit mai mult sos, e excelent pentru ca imi place sa zic si eu dupa un om foarte intelept ca nu e niciodata suficient sos. Gata. Acum, n-o fi reteta italiana get-beget dar tot buna e. 🙂

Pofta buna!

Gatind pentru doi

Toamna! Ce anotimp romantic! Iti vine sa te cuibaresti in pat, cu …  laptopul sau tableta sau dragul tau (draga ta) in brate (depinde de preferinte), sa te uiti gales la ea/el si sa iti spui: eu cu cine voi vorbi astazi? Sau ce site-uri voi vizita? Ce up-dates voi face? Ce like sau dislike voi schimba? Ce vom face azi, etc, etc… Si dupa ce stai destul in pat, cu ochii la ecran sau in ochii celuilalt, acoperita cu patura, ti se face foame. Ce bine ar fi sa te strige cineva ca e gata masa…dar nu e (de cele mai multe ori) asa ca unul din voi sau ambii, faceti un efort…sa va sculati din pat…sa mergeti la bucatarie. Aici, mare lucru nu ar fi…dar stai…sunt ceva oua si mare noroc, mare, ciuperci proaspete. Ha, ha, ha! Asta da noroc. Ai tot ce trebuie si stiu eu acum o reteta rapida si usoara si pufoasa si delicioasa. Nu e a mea, e doar imprumutata din cartea “Cooking for two”, publicata in 1996 si incercata o data, undeva, candva, departe…

Omleta sufleu cu sos de ciuperci

2 portii

Ingrediente:

• 4 oua
• 1 lingura apa
• 2 lingurite tarhon proaspat, tocat
• 20 g unt

Sos de ciuperci:

• 60 g unt
• 1 ceapa mica, tocata
•  1 catel de usturoi, zdrobit
• 125 g ciuperci mici, proaspete, feliate
• 3 lingurite faina
• 1/4 cana vin alb sec
• 1/2 cana supa pui (sau o jumatate cub concentrat de pui dizolvat in 1/2 cana apa fierbinte, sau pur si simplu apa, daca nu ai nici una in casa)
• 1/4 lapte
• 2 lingurite mustar frantuzesc
• 2 lingurite tarhon proaspat, tocat

Preparare:

• Separa galbenusurile de albusuri. Intr-un bol, bate galbenusurile impreuna cu apa si tarhonul.
• In alt bol, bate cu mixerul albusurile, pana se intaresc.
• Incorporeaza cu grija albusurile in galbenusuri, in doua etape.
• Topeste jumatate din cantitatea de unt intr-o tigaie. Pune jumatate din omleta si lasa pe foc pana se rumeneste dedesubt.
• Pune apoi tigaia in cuptor sub grill, si lasa pana se coace si deasupra.
• Pune omleta pe o farfurie, impatureste-o in doua si pune deasupra sosul de ciuperci.
• Repeta pasii pentru a doua portie.
• Pentru sosul de ciuperci, topeste untul in tigaie, adauga ceapa, usturoiul si ciupercile si caleste-le pana se inmoaie ceapa. Adauga faina si amesteca bine. Scoate de pe foc tigaia si adauga pe rand si restul de ingrediente. Pune iar pe foc tigaia si amesteca pana fierbe si se ingroasa. Daca vrei sa iti usurezi munca, poti face sosul cu o zi inainte.

Pofta buna, iubirea mea!

La placinte inainte

Da, doar ca pun pariu ca la aceasta placinta inaintezi incet. Eu asa am facut. Am facut-o din drag pentru cineva si finalul a fost ca eu m-am declarat nesatisfacuta de placinta, cu toate ca a iesit foarte bine, iar persoana cealalta s-a declarat incantata. Ce sa mai inteleg? Ca uneori fac si ce nu imi place si se intampla chiar sa nu imi placa pana la final. In schimb altei persoane sa ii placa foarte mult. De gustibur. 🙂 Mai aveam eu reteta pentru blog? Nu aveam. Deci… Am zis ca trec toate retetele gatite de mine aici asa ca nu o pot rata. Doar ca nu e deloc preferata mea si nu as repeta-o decat tot asa, la rugamintea cuiva si mai ales sa imi faca placere acea persoana ca sa repet mancarea. Altfel, nu merge. Refuz sa gatesc asa ceva.  Daca te intrebi ce are de nu imi place, ei bine, are niste legume cu care nu sunt prietena, nu le inghit, au o textura si o infatisare care nu ma atrage. Stiu ca sunt foarte bune si sanatoase dar mie nu imi plac. De exemplu prazul, it is a no-no for me. Nu suport nici placinta de praz, si conform traditiei, a mostenirii culinare, etc, ar trebui sa fiu in al noulea cer cand mananc asa ceva, sub orice forma. Dar nici vorba. De gustibus…Sa tii minte, si daca vrei sa imi faci vreo placere, sa nu imi dai praz, dar daca esti suparat/a atunci ai gasit cum sa ma lasi flamanda. :)) Dar am si eu metode (ce ma amuz). Imi aduc foarte bine aminte ca am mancat minunatia de placinta dar am dat prazul si alte legume cu care sunt certata, la o parte. In orice caz, este o placinta foarte sanatoasa, vegetariana, minunata chiar, pentru cine apreciaza anumite legume. Am cules-o din ‘Good House Keeping Cookery Book’, 1985 si am gatit-o candva , prin 2005, in orasul meu iubit, Londra.

Placinta de legume

4 portii

Ingrediente

• 3 tulpini praz, medii
• 275 g nap galben, decojit (termenul in engleza e swede si ma indoiesc ca exista la noi pe piata mai multe soiuri de nap, dar pot gresi)
• 225 g nap alb, decojit
• 4 morcovi medii
• 100 g unt
• 225 g ciuperci mari, plate, feliate
• 25 g faina
• 300 g concentrat vegetal
• 175 g cascaval razuit (cheddar spune reteta dar il poti inlocui cu orice cascaval romanesc bun si gras)
• 30 ml (2 linguri) verdeturi proaspete tocate (patrunjel, arpagic, cimbru, maghiran sau sovarf) sau 10 ml  (2 lingurite) verdeata uscata
• sare
• piper negru proaspat macinat
• 175 g aluat fraged
• 1 ou batut, pentru uns

Preparare:

• Taie tulpinile de praz in rondele de cca 2,5 cm si spala-le bine in apa rece. Taie napul galben, alb si morcovii in bucati mici.
• Intr-o tigaie mare, topeste untul si caleste la foc mediu toate legumele taiate mai sus, cca 10 minute, pana se fac aurii. Adauga ciupercile si lasa-le inca 2-3 minute.
• Pune faina si amesteca incet 1-2 minute. Adauga concentratul vegetal, cate putin si lasa-l sa fiarba, amestecand incontinuu, apoi fa focul mic si mai lasa-l 5-10 minute sau pana cand legumele se inmoaie.
• Scoate tigaia de pe foc si pune in compozitie cascavalul, verdeturile, sarea si piperul. Pune totul intr-un vas de placinta si lasa sa se raceasca cca 1 ora.
• Pune aluatul fraged pe o suprafata de lucru, data cu putina faina si intinde-l cu facaletul. Taie din el o fasie lunga si subtire, apoi umezeste marginea vasului de placinta si lipeste-o pe el.
• Umezeste acum fasia lipita de vas si intinde foaia ramasa peste vasul de placinta. Taie excesul de aluat si apasa marginile pentru a sigila bine placinta. Poti sa ii faci si model pe margine, fie cu o furculita, cutit, etc. ca sa dea un aspect placut. Foloseste restul de aluat ramas pentru a decora placinta dupa gust. Daca te gandesti sa ai o mancare gata facuta pentru o alta zi, acum e momentul sa pui placinta la congelator. Daca nu, unge placinta cu oul batut si pune-o in frigider pentru 15 minute.
• Dupa acest timp, bag-o in cuptor la 190°C, 375 °F, gaz 5 pentru 15-20 minute pana cand se rumeneste. Serveste-o fierbinte. O poti consuma asa cum e, alaturi de 1-2 legume verzi fierte (pastai verzi, varza de Bruxel) sau legume la wok.

Pofta buna!

Ficati de mancat

De la Imperiul Otoman la alt imperiu azi. Imperiul Rus. Si o reteta celebra dar cu un organ de vitel sau miel, dupa preferinte: ficat. Din el mai poti face si un delicios pate de casa. Cand ai pofta. Sursa de inspiratie pentru reteta de azi a fost o poza foarte colorata si apetisanta din cartea lui Anne Ager “Cooking in a Hurry” din 1980. Veche si cartea dar ideea e haioasa. Cui nu-i place sa termine rapid de gatit ca doar nu ar vrea sa stea ore intregi in bucatarie? Mai ales cand ii este foame sau mai sunt si altii care asteapta mancare. In mod ideal ar trebui doar sa bati din palme si sa apara felul la care te-ai gandit. Day dreaming? Wake up, please. Acum se potriveste o vorba pe care o am pe un magnet de frigider: I love you, I need you, I like you, I vrea tu. Dap, ai vrea tu! :))

Du-te in bucatarie si transpira putin muncind la o reteta de-li-cioa-sa. Nu o sa iti para rau si cine va manca alaturi de tine va avea un stomac fericit. Si zambitor. Si tu la fel. Spor la treaba!

Ficat Stroganoff

Preparare si gatit: 25 minute

Ingrediente:

• 750 g ficat miel sau vitel, taiat fasii de cca 5 mm grosime
• faina
• 1 ceapa medie, taiata fin
• 50 g unt (gras, cat mai gras)
• 100 g ciuperci feliate (de preferinta ciuperci albe, mici si rotunde sau Champignon)
• 6 linguri sherry sec (nu-i bai daca nu ai, nu pui, dar pe viitor daca poti, cumpara un sherry ca sa il folosesti la gatit )
• sare
• piper negru
• 150 ml smantana (grasa, grasa – nu de alta dar am citit recent ceea ce stiam cu totii, ca grasimea naturala e grasime buna si oricum cu sport si portii mici o poti elimina)

Preparare:

• Trece fasiile de ficat prin faina asezonata cu sare si piper si scutura-le bine de orice surplus.
• Prajeste ceapa la foc mic in unt cca 2 minute, intr-o tigaie mai adanca. Adauga ficatul si lasa-l sa se rumeneasca incet, intorcandu-l pe toate partile, tot la foc mic.
• Adauga ciupercile si lasa totul cca 3 minute.
• Adauga sherry, sare si piper, acopera si lasa sa se patrunda totul cca 5 minute.
• Adauga apoi smantana si las-o sa se incalzeasca dar fara sa o fierbi. Acum e gata mancarea
• Serveste-o cu salata si taitei fierti. Dupa ce ii strecori de apa, pune-le cateva bucatele de unt, in functie de cantitatea fiarta si putina sare. Sunt deliciosi asa.

Pofta buna!

Ceva traditional

Stiu ca despre bucataria englezeasca nu prea poti zice multe. Parerea mea, dupa ce am stat o vreme pe acolo si descoperind arome, gusturi, ingrediente si retete noi, este ca mancarea lor e foarte buna si au o si traditie culiniara. Nu te gandi la fish and chips, ca asta nu caracterizeaza o natie. Englezii au o bucatarie gustoasa, calda, cu multe legume. Reteta asta, de exemplu, imi aduce aminte de mancarea gatita de acasa. Este foarte buna si am decis sa o scriu pentru ca merita. Am combinat doua retete, culese, una dintr-o carte “Traditional British Cooking” 1998 si cealalta din Tesco Magazine. Vorbesc acum de celebra placinta a pastorului. Nu este o placinta propriu-zis dar este delicioasa. Chiar nu ma asteptam sa imi placa asa mult.

Necesita ceva munca, pentru ca trebuie sa prepari o data carnea, apoi piure-ul dar se merita. Si la cat iese, mananci a doua zi si scapi de gatit. Eu zic ca se merita. Daca ai insa musafiri, nu te mai gandi ca scapi, dar tot merita.

Placinta pastorului

4 – 6 portii

Ingrediente:

• 2 linguri ulei
• 1 ceapa, tocata marunt
• 1 morcov, tocat marunt
• 2 capatani de usturoi, tocate marunt
• 115 g ciuperci, tocate
• 500 g carne de vita, tocata (daca ai posibilitatea, cumpara bucata intreaga si roaga la magazin sa ti-o toace sau daca ai robot acasa, fa-o singur)
• 150 ml vin rosu
• 150 ml supa de vita (daca nu vrei vin, nu e obligatoriu, si atunci foloseste 300 ml de supa de vita sau apa)
• 1 frunza dafin
• 1 lingura faina
• 1 lingura sos Worcestershire
• 2-3 picaturi sos Tabasco (optional)
• 1 lingura piure de rosii
• sare
• piper
• 675 g cartofi
• 5 rosii medii , feliate (optional)
• 25 g unt
• 45 ml lapte fierbinte
• 1 lingura tarhon proaspat tocat (daca nu ai, foloseste tarhon uscat, dar o lingurita; de obicei mirodeniile uscate sunt mai concentrate si nu e nevoie sa pui aceeasi cantitate ca cele proaspete)

Preparare:

• Incalzeste uleiul intr-o tigaie adanca si mare. Adauga ceapa, morcovul, ciupercile si usturoiul si amesteca din cand in cand pana devin aurii. Adauga apoi carnea tocata, amestecand bine pana se prajeste.
• Intr-un bol amesteca faina cu cateva linguri de supa de vita, adaug-o in carne si pune si restul de supa si vin, amestecand continuu. Adauga foaia de dafin, sosul Worcestershire, sosul Tabasco, piure-ul de rosii, acopera si lasa la foc mic o ora, amestecand din cand in cand. Lasa fara capac la final, daca e cazul, sa se evapore si restul de apa.
• Incalzeste cuptorul la 190°C, 375°F, nr.  5 la cuptorul cu gaz.
• Fierbe cartofii bine apoi strecoara-i si fa-i piuree cu unt, lapte, sare si piper.
• Adauga la carnea din tigaie tarhonul proaspat tocat, sarea si piperul, amesteca si rastoarna compozitia intr-un vas yena sau de ceramica, intins. Pune pe toata suprafata feliile de rosii, apoi piure-ul, joaca-te putin cu furculita ca sa ii faci un model deasupra si la cuptor cu vasul. Coace-l cca 25 de minute, pana se face auriu deasupra si serveste. Eu vad mancarea asta calda foarte potrivita pentru anotimpul rece, miroase imbietor si as servi-o cu legume fierte, de orice fel. Cele care merg bine, dupa parerea mea, sunt varza de Bruxelles si brocoli. Dar depinde de gusturi acum.

Pofta buna!