Tag Archives: copii

Despre parinti si copii


Cu cat ascult mai mult cuvintele lui Gabor Mate, cu atat imi place mai mult de el. Sa nu se inteleaga ca sunt de acord cu tot ce zice, e o mare diferenta. Insa in mare si in ocean, nu e doar placut de ascultat, cu vocea lui calma si uniforma, cu glumele subtile pe care le strecoara insa in acelasi timp e chiar refreshing sa ascult un om care se autoironizeaza, care e foarte deschis in a-si recunoaste greselile, limitele, cu toate studiile pe  care le are si care nu se impune a fi superior tuturor muritorilor de rand.

Pe mine partea acestea cu superioritatea unora ma enerveaza la culme. Bine, ar trebui sa fiu mai indiferenta insa am realizat ca nu e ok deloc ca cineva sa faca parada de studiile, banii, viata pe care o are sau mai stiu eu ce pentru a se autodeclara cel mai destept de pe planeta. Cand te gandesti ca sunt cca 7 miliarde, e cam mare concurenta, nu crezi? :)) Plus ca atata stiu si eu, omul cu adevarat bun nu e cel care se lauda si care se victimizeaza, care ne spune cat e el de bun,  care spune care are numai el dreptate, ca stie mai bine decat oricine, iar restul nu stim, saracii de noi. Omul bun e cel care nu se lauda. Nu degeaba se spune ca lauda de sine.. stii continuarea. E o diferenta intre cineva care se crede superior celorlalti, toti din jur fiind sub nivelul sau (in mintea sa) si care mai si face parada de acest lucru, fara a se vedea in oglinda si a vedea ca e plin de aroganta si mandrie. Si care nu ar recunoaste ca greseste, Doamne fereste! Mai bine sa calce pe cadavre, sa vada ca greseala sa afecteaza enorm pe cei din jur. Sa isi ceara iertare? O face uneori cand nu are incotro sau daca pierde ceva. Sau sa indrepte ceva? De ce ar face acest lucru? Doar e cel mai destept din jur si toti ceilalti sunt prosti. El sau ea nu greseste niciodata. Si o tine asa intr-o mandrie prosteasca ce alieneaza pe cei din jur si apoi spune ca e invidiat si nimeni nu il/o intelege. Ca toti ii vor raul si ca el vrea doar binele. Si o intoarce cand nu ii convine sau se supara daca cineva nu numai ca nu e de acord dar ii si arata ca nu are dreptate si ca greseste. Sa te fereasca sfantul atunci, se dezlantuie iadul. Cam pana aici e superioritatea sa. :)) 

Bun, sa revenim la d-ul Gabor. Ei bine, omul asta destept si modest, cel putin asa cum arata din clipuri (got you –  dupa cum vezi imi pastrez doza mea de neincredere pentru ca am patit-o si mai greu acum) vorbeste bine. Si ramane deschis in a vorbi despre subiecte foarte sensibile. Ca acel de aici, despre parinti si copii. Daca asculti, cu subtitrare care sa intelegi mai bine, vei vedea de ce se tem parintii. Ceea ce vreau sa spun e ca majoritatea parintilor gresesc insa nu numai ca nu vad sau nu vor sa vada. Dar nu vor sa recunoasca they screwed up their children. Gabor Mate recunoaste si isi asuma. Asta imi place la el. Asa cum e el, celebru si admirat si cautat, ca tata dat chix. De cele mai multe ori un om celebru nu inseamna ca e si un parinte extraordinar. Din contra chiar. Celebritatea are un cost. Din pacate toata pretuirea si admiratia lumii nu echivaleaza cu iubirea copiilor. In fine, acestea sunt gandurile mele, asa gresite sau nu.

Te invit, draga parinte si tu, draga copilule sa asculti filmul acesta. S-ar putea sa iti foloseasca si sa te faca sa reevaluezi ce este mai important in viata.

Seara frumoasa si linistita!

Elena G

Despre copii si pomi…laudati


Intr-o zi ma intreaba o mamica ce scoala recomand pentru copilul ei care peste 2 ani trebuie sa intre in sistem. Brr…urat suna, in sistem, dar cam asa e. Deja era stresata. Si m-a mai intrebat care e diferenta intre copiii de la scoala de stat si cei de la o scoala particulara. Pai, sunt toti copii. Nu am experienta scolii private insa sunt plusuri si minusuri de ambele parti. Pana la urma alegi ce iti convine tie la acel momen. Cam asa sta treaba. I-am spus parerea mea sincera. Din punctul meu de vedere ar trebui facute liste. Una pentru stat si alta pentru particulara. Chiar si o a treia, pentru home schooling. Trebuie sa le cantaresti apoi foarte bine pe toate si dupa aceea sa alegi. Si mai ales sa iti cunosti bine copilul si sa fii atent/a la el. Trebuie sa iti folosesti bunul simt, intuitia, ratiunea si echilibrul, atat cat se poate omeneste (se poate gresi insa se poate si repara) in asa fel incat sa stii ca pentru “n” ani, copilul tau este pe maini bune.Ā  Sa te uiti cu atentie la lista, sa sondezi terenul cu scolile pe care le vizezi, particulare sau de stat, forumurile, sa iei temperatura ca sa zic asa, sa stai de vorba cu mamicile si taticii, invatatoarele. Si sa faci asa cum crezi tu ca e cel mai bine pentru copilul tau. E usor pentru altcineva sa dea sfaturi si sa creada ca el/ea stie cel mai bine dar doar parintele stie. Decizia ii apartine si i-am dat un sfat pentru ca m-a intrebat. Oricum, se pare ca vorbele mele i-au adus o perspectiva noua pe care nu o vazuse pana acum, chiar daca a vorbit si cu alte persoane. Ma laud acum. šŸ˜› Daca se intampla acelasi lucru si pentru tine ca citesti postarea, ma bucur.

Continuand discutia, stiu ca eu nu as alege pomul laudat. M-am fript de multe ori si am vazut ca pomul nu e chiar asa de bun asa ca i-am spus sa nu se ia dupa vorbe. Am insistat insa sa isi cunoasca bine copilul si sa vada mai ales cu ce invatatoare rezoneaza, este compatibil. Poate fi o invatatoare excelenta insa daca copilul nu are chimie cu ea, atunci trebuie sa te gandesti foarte serios sa ii schimbi invatatoarea. Si nu, repet, nu e neaparat vina invatatoarei. Trebuie sa stii foarte bine ce copil ai, nu sa crezi ca ai, si sa nu vezi realitatea. Decizia de a-l muta nu trebuie luata dupa cateva zile de mers la scoala, trebuie sa lasi ceva timp sa te convingi. E o perioada de adaptare la fiecare, nu numai la copil asa ca fii realist(a). Si vei sti cand ai luat hotararea corecta, in momentul in care copilul se schimba in bine cu altcineva. Un copil trebuie sa fie fericit. Nu sa fie lenes, nu zic asa, ci pur si simplu sa ii fie drag sa mearga la scoala, sa isi iubeasca invatatoarea si sa invete cat poate el de bine. Pentru mine conteaza aceasta compatibilitate, poate si din perspectiva faptului ca daca as fi fost in locul mamei, as fi ales alta invatatoare pentru mine. Nu zic ca nu a fost o invatatoare foarte buna si exigenta, nu ii neg pregatirea insa caracterul in modelarea micilor inimi a lasat de dorit. Am suferit multa nedreptate si incorectitudine, am simtit pe pielea mea atitudinea partinitoare si o fatarnicie a faptelor incat acum, uitandu-ma in urma, mi se face pielea gaina. As fi fost mai fericita daca era altcineva.Ā  Pentru un copil e important acest lucru si toti am fost copii la un moment dat. Daca invatatoarea e mai dura, exigenta la anumite materii si vrea sa scoata olimpici, foarte bine. Insa daca iti stii copilul un sensibil si cu aplecare spre altceva, ca parinte, s-ar putea sa gresesti. Dar ce zic eu, tu stii cel mai bine. Putina atentie si bun simt si intuitie, ca om matur, nu strica sa fie folosite pentru propriul copil atunci cand faci alegeri pentru el. S-ar putea sa iti multumeasca mai tarziu. Sau sa iti scoata ochii. :)) Si nu exagerez. Conteaza foarte mult alegerile parintilor pentru proprii copii si oricum ar alege, tot ajung la scos ochii. Dar de ce sa se ajunga acolo?

Oricum, ceea ce am vrut sa scot in evidenta e ca nu pot face recomandari privitoare la cineva/ceva. Mi-am luat-o urat si acum suflu si in gheata. šŸ™‚ E strict parerea mea daca vorbesc despre ceva si intotdeauna spun acelei persoane care imi cere sfatul ca nu trebuie sa se ia dupa ce zic eu ci sa isi faca propria parere. S-ar putea ca pentru mine o situatie si o persoana sa fie minunate (si explic ce si cum pentru a intelege parerea mea, si ma repet daca nu se intelege – asta e defect profesional si natural si cateodata mi se zice ca nu trebuie sa explic ca doar nu e copil persoana din fata mea, doar ca o fac fara rea vointa, asa m-am obisnuit. Daca cineva imi cere sa explic, ma apuc sa o fac cu lux de amanunte dar sper simplu, exagerand uneori si venind cu un exemplu mai extrem, dar daca mesajul se clarifica e bine) insa pentru altcineva sa fie exact invers. Si vice-versa. Si nu e gresita nici una. Pentru ca suntem oameni si suntem diferiti. šŸ™‚ Si atata timp cat nu iti impun cu sila o parere, atunci raspunde-mi la fel. Iar daca cumva ajungi la aceeasi parere cu mine, in cele din urma, sau ajung eu la aceeasi parere cu tine, nu putem decat sa ne bucuram impreuna. De aceea exista comunicare si pana la urma lucrurile se aseaza cum trebuie, chiar daca dureaza ceva. Ai incredere. Asa imi zic si mie insami.

So, let’s agree to disagree. šŸ™‚

D’ale copiilor


  • Miss, munca pentru copii e mai usoara decat scoala. Bertan, 8 ani – 09.2017
  • Miss, va place ciorba asta cu alge? (ciorba de salata) David, 8 ani – 09.2017
  • Educatoarea: Unde ai fost in vacanta, Philip?

Philip: Am fost in Goodbye! 4 ani – 09.2017 (Dubai)

  • Maria: Cine e prieten cu Miran sa ridice mana!, 6 ani

Miran: Eu sunt prieten cu mine! 5 ani – 10.2017

  • Miran: Suntem suparati! (vorbeste si in numele fratelui sau), 5 ani

Eu: De ce?

Miran: Pentru ca ne-am pierdut timpul dormind! -10.2017

  • Eu: Ce vreti sa va faceti cand veti fi mari?

Maria: Eu o sa ma fac doctor de toate necazurile. – Grupa mare, 5 ani, 04.2018

  • Eu: Ce este cocoasa?
  • Saina: Cocoasa este un cocos care sta pe spate. 6 ani, 07.2020

Craciun fericit!


A venitĀ Craciunul! PrimulĀ meuĀ CraciunĀ pe blog. DedicĀ acestĀ post tuturorĀ copiilor, pentruĀ ca aceastaĀ sarbatoareĀ esteĀ despreĀ eiĀ si pentruĀ eiĀ in primulĀ rand. Cadourile, pentruĀ mine, sunt un adaosĀ ne-necesar. Ce poateĀ fi maiĀ frumosĀ ca un copil? CadourileĀ sunt lucruri, nu ramanĀ vesnicĀ si niciĀ nu le luamĀ dupaĀ noi. Dar copiiiĀ sunt marturiaĀ nemuririiĀ noastre. Si ca un facut, tot afluĀ ca se maiĀ nasteĀ cateĀ un copil, in neam, printreĀ prieteni. Ce cadouĀ frumosĀ pentruĀ mine cu atateaĀ vestiĀ minunate. ChiarĀ adorĀ Craciunul!

Ca sa incheiĀ intr-oĀ stare festiva, adaugĀ spreĀ ascultareĀ un colindĀ minunat, traditional: O, ce vesteĀ minunata! in interpretareaĀ luiĀ Stefan Hrusca, cu ale caruiĀ colindeĀ am crescut.