Reteta … aproape ideala

Trimit ieri un link pe whatsapp la cativa prieteni si cunostinte care ar putea fi interesate, de la un curs recomandat de Eugen Sechila, cel cu care am facut tabara de rezilienta, tabara pe care nu o voi uita niciodata. Uite aici link-ul, e un curs gratuit care pare interesant. Il dau mai departe pentru ca imi place si poate mai e interesat cineva aici. Never say never!

Cum să ai copii mai calmi cu ajutorul naturii

Azi dimineata citesc urmatorul mesaj de la o prietena din Constanta.

Mihaela: Foarte frumos dar ai ceva și pentru “cum sa ai părinți mai calmi”? 🤣🤣🤣🤣

Eu: 😂 sedatif pc

Mihaela: 🤣🤣🤣

Elena G

PS: in nici un caz acest text nu este o reclama la medicament. A se inlocui sedatif pc cu ce vrei tu. 😂

Esti pregatit/a sa devii un Mos Craciun?

Afla in povestea care urmeaza. ♥️ Nu este o scriere originala, am dat peste ea citind blogul Cristinei. Imi place atat de mult ce am citit incat trebuie musai sa dau mai departe, trebuie sa circule. Chiar o cunostinta draga mi-a zis ca i-am dat o idee magica asa ca preiau termenul. Cristina a descoperit pe Blogul Anei si Ana a descoperit pe blogul acesta care a avut ca sursa originala o postare de pe fb a lui Christy Hutchison. Hai ca am ajuns la Cina cea de taina acum. 😄

Am distribuit ieri un articol scris mai demult, despre faptul că să lăsăm copilul să creadă în Moș Crăciun nu înseamnă că îl învățăm să mintă. Mai mulți cititori mi-au trimis link-ul de la acest articol, în care o mamă vorbește despre cum le-a spus ea copiilor acest adevăr. Mi-a plăcut atât de mult, încât am căutat […]

Cum le spunem copiilor adevărul despre Moș Crăciun fără să distrugem bucuria lor — Blogul Anei

„În familia noastră, avem un mod special să facem trecerea copiilor de la a primi daruri de la Moș Crăciun la a deveni un Moș Crăciun. În acest fel, adevărul despre Moș nu este o minciună care este descoperită, ci o serie de fapte bune, în spirit de Crăciun.

Când au 6 -7 ani sau ori de câte ori vedeți acea bănuială în zorii zilei, că Moșul nu poate fi o ființă din carne și oase, asta înseamnă că cel mic este pregătit.

Îl scot „la o cafea” în oraș, oriunde. Primim o masă, ne comandăm băuturile și se face următoarea declarație: „Chiar ai crescut mult în acest an. Nu numai că ești mai înalt, dar pot vedea că și inima ta a crescut. [Și subliniez 2-3 exemple de comportament empatic, când a luat în considerare sentimentele oamenilor, ce fapte bune a făcut în ultimul an] De fapt, inima ta a crescut atât de mult, încât cred că ești gata să devii un Moș Crăciun. Probabil că ai observat cum majoritatea moșilor pe care îi vezi sunt oameni îmbrăcați ca el. Este posibil ca unii dintre prietenii tăi să-ți fi spus chiar că nu există Moș Crăciun. Mulți copii cred asta, dar numai pentru că ei nu sunt încă pregătiți să fie un Moș. Dar TU Ești. Spune-mi cele mai bune lucruri despre Moș Crăciun. Ce primește Moș Crăciun pentru toată străduința lui? [conduci copilul la răspunsuri de la „fursecuri”, până la sentimentul bun că a făcut ceva pentru altcineva] Ei bine, acum Ești gata să-ți faci prima treabă ca Moș!” [Asigurați-vă că mențineți tonul conspirativ adecvat]

Rugăm apoi copilul să aleagă pe cineva pe care îl cunoaște – un vecin, de obicei. Misiunea lui este să descopere în secret, în mod sincer, ceva de care are nevoie persoana, apoi să achiziționeze acel lucru, să îl împacheteze, să îl livreze – și să nu-i dezvăluie niciodată vecinului respectiv de unde a venit cadoul. Să fii Moș nu e ca să obții vreun beneficiu, știți. Este dăruirea dezinteresată.

Copilul meu cel mare a ales-o pe „doamna vrăjitoare” de la colț. Era într-adevăr oribilă – avea un gard în jurul casei și nu-i lăsa niciodată pe copii să intre și să ia vreo minge rătăcită sau un Frisbee. Striga la ei, să se joace mai liniștit, etc – moartea pasiunii. El a observat, când se ducea la școală, că ea ieșea în fiecare dimineață după ziar, în picioarele goale. Așa că s-a gândit că are nevoie de papuci de casă. Apoi a trebuit să facă pe spionul și să afle ce mărime poartă. S-a ascuns în tufișuri într-o sâmbătă și a decis că i s-ar potrivi un M. Ne-am dus la magazin și am cumpărat o pereche de papuci de casă pufoși. I-a împachetat și a scris așa: „Crăciun fericit!.. Moșul.”

După cină, într-o seară, a pornit spre casa ei și a strecurat pachetul sub poartă. A doua zi dimineață, am urmărit-o cum a ieșit după ziar, a luat cadoul și s-a dus înăuntru. Fiul meu era foarte încântat și abia așteptam să văd ce se va întâmpla în continuare. A doua zi dimineață, în timp ce noi plecam la școală, ea era acolo, după ziar, cu papucii cei noi în picioare. Copilul meu era în extaz. A trebuit să-i reamintesc că nimeni NICIODATĂ nu va putea ști că el a fost autorul sau nu va putea fi un Moș Crăciun.

De-a lungul anilor, a ales un număr bun de persoane cărora să le facă mereu un cadou doar pentru ele. Într-un an, și-a aranjat bicicleta, i-a înlocuit jițul și a dat-o uneia dintre fiicele prietenului nostru. Acești oameni au fost și sunt foarte săraci. L-am întrebat pe tată înainte, dacă este în regulă. Bucuria de pe chipul ei, când a văzut bicicleta pe terasă, cu o fundă mare pe ea, a fost aproape la fel de mare ca bucuria de pe chipul fiului meu.

Când a venit timpul ca Fiul nr.2 să intre pe baricade, cel mare a venit și m-a ajutat cu discursul de introducere. Acum, amândoi fac niște cadouri extraordinare și niciodată nu au simțit că au fost mințiți – pentru că au aflat Secretul de a fi un Moș Crăciun.

credit Leslie Rus”

♥️

Elena G

Care e culoarea ta preferata?

M-a intrebat ieri nepotica mea mai mare, Maria. Raspuns: De cativa ani si in prezent si prevad ca in viitor inca ceva vreme, albastrul. Toate nuantele de albastru, cu turcoaz si bleu vara. Doar sunt fata de la mare, nu? I-am explicat ca nu am o culoare preferata si ca de-a lungul timpului am trecut prin perioade de gri, negru, roz, mov, rosu. Nu se stie ce culoare imi va placea peste o zi, o luna sau 3 ani asa ca imi plac cam toate, in functie de cum ma simt. E randul meu acum. Care e culoarea ta preferata, Maria? Si Maria, cu un zambet asa schitat, ca e cam serioasa si mai tacuta de felul ei spune: blue. Asta pentru ca am vorbit in romana, engleza si spaniola cu ea. Ea stie spaniola si ii place foarte mult. Eu o stiu foarte putin.

– Elena, care e culoarea ta preferata? o intreb pe cealalta nepotica, sora ei mai mica, de 4 ani. Elena este o vorbareata si o zambitoare. Uneori ma vad in ea. Si cu zambetul pe toata fata, cu o siguranta zdrobitoare si imediat, spune:

-Curcubeu! 😅

Elena G

Amintiri din gradinita (ADG) 1: Sunt foarte suparata!

Intr-o zi, la ora pranzului, cand toti copiii se culca pentru a mai creste 1 cm sau nu, pentru ca unii pleaca acasa si nu dorm, se culca in patut si Iris. Iris e o pretioasa cu personalitate, simpatica precum o veverita si foarte isteata care te poate scoate din calmul zen imediat. E o incapatanata pe cinste. Dupa ce toti s-au culcat, inclusiv ea, o vad la un moment dat sculandu-se si stand in fund pe patut.

– Iris, culca-te la loc! De ce nu dormi? intreb eu.

– Sunt suparata! raspunde ea. Daca era peltica ar fi fost haios intr-un anumit fel dar si asa, la 3 ani ai ei, tot haioasa e. Si se uita cu o privire, se incrunta asa urat, parca ar vrea sa te omoare.

De ce era suparata nu m-am lamurit pentru ca nu a stiut sa raspunda. O conving sa se intinda totusi. Dupa o vreme o vad iar in capul oaselor, acum si incaltandu-se.

– Iris, nu te incalta ca nu pleci nicaieri. Unde sa pleci? Culca-te.

– Sunt foarte suparata!

A trebuit sa plec la o sedinta insa cand m-am intors, suparata sau nesuparata, Iris adormise.

Sfarsit

Sau nu

Elena G

De ce sa faci un copil?

Păi, ce să zic. Pentru iubire. Nu e de ajuns?
Atunci pentru frumos.
Pentru vise.
Și visuri.
Și pentru a zecea minune a lumii.
Și pentru clipe.
Care o să dea în ani.
Care o să dea în și mai mulți, mulți, mulți.

Care o să înlocuiască dorurile
Și durerile
Și amarul
Și greul

Care o să schimbe tot.
Asculta-mă bine. Tot.

De ce….

Continuare pe http://miculmarc.ro/de-ce-sa-faci-un-copil/

Elena G

Scrisoare catre fiul meu

Iubitul meu fiu,

Aceasta este scrisoarea unei mame, mama care te iubeste mai mult decat orice pe lume. Sa nu uiti asta niciodata. Nu sunt perfecta si nici nu imi doresc acest lucru, imi doresc sa fiu inteleapta pentru a-ti arata cu dragoste calea vietii acesteia. Si unde eu gresesc, tu sa ma indrepti. Caci si parintii gresesc. Cine nu recunoaste nu face decat sa franga inima copilului si mai mult, din prea mult orgoliu. Oare e mai mare orgoliul decat propriul copil? Vreau sa fii fericit si sa iti urmezi inima intotdeauna, straduindu-te sa treci prin ratiune ceea ce faci. Si daca uneori nu vei putea, nu te invinovati, iubirea mea. Suntem toti supusi greselii si ai sansa de a indrepta totul. Iti doresc sa ai alegerile tale, chiar daca nu o sa imi placa, sa faci greselile proprii si sa inveti din ele pentru a nu le repeta. Tu ai calea ta de urmat. Iubirea mea sa te urmareasca intotdeauna si sa te ghideze ca un far. Pentru ca nimic pe lumea aceasta nu e mai de pret decat iubirea. Poate, cateodata … o felie de tort.

Nu urmari fericirea de scurta durata. Nu pune pret mai mult decat e necesar pe cariera, servici, invatatura, tot ce e material. Sunt importante insa nu ne definesc. Toate trec si ramane in urma iubirea si constiinta ta. Nu calca pe cadavre pentru bani, cariera si mai stiu eu ce onoruri trecatoare. Nu pretui vorbele omului mandru mai mult decat intelepciunea plina de blandete a celui umil. Straduieste-te sa iti placa ceea ce faci pentru a veni impacat si linistit acasa, pentru a nu te incarca si in afara serviciului de probleme, iar daca nu poti gasi aceasta, atunci echilibreaza munca cu un hobby. Nu toti vom avea jobul visat si e in regula. Important e ca daca tot nu faci ceea ce iti place si sa traiesti din asta, atunci fa ceea ce faci bine, responsabil si in restul timpului urmeaza-ti un vis, ca sa te echilibrezi. Ai grija sa nu calci in picioare visele celorlalti pentru ca nu stii cand vor deveni realitate. Nu te indoi ca orice e posibil.

Fii cumpatat in toate. Economiseste din putinul sau multul pe care il primesti pentru ca nu stii niciodata cum e viata. Sa fii pregatit. Iar daca nu faci asta, atunci sa fii tare si intelept pentru a nu cadea in disperare. Toate ne vin de sus. Apreciaza tot ce ai pentru ca din lucrurile mici, care nu costa, ne vin cele mai mari bucurii. Ceea ce azi iti displace, maine ii vei duce dorul, asa ca fii intelept. Nu fii vesnic nemultumit si victima, fii deasupra acestor lucruri. Da, unele lucruri te vor nemultumi insa invata din ele si bucura-te din toata inima sau plangi cand simti. Niciodata nu le vei avea pe toate si nu poti controla totul. Fii recunoscator lui Dumnezeu pentru bune si rele. Vei fi mai linistit si fericit. Si nu uita ca in orice dificultate e o binecuvantare. Poate pe moment nu o vei vedea dar iti vei da seama mai tarziu.

In relatiile cu oamenii  asculta intai. Nu te grabi sa tragi concluzii ci mai da o sansa. Si inca una. Dar nu la nesfarsit. Daca te doare sufletul, indeparteaza-te. Daca e sa fie, va fi. Pana atunci mergi inainte, asa cum poti. Nu forta insa daca tot faci asta, ai grija la rezultate. De obicei cand fortam uitam ca poate ceea ce ne dorim din tot sufletul nu ne trebuie, sau nu acum. Scopul scuza mijloacele nu e o scuza. Constiinta ta iti va spune. Si pretul platit. Nu iti nesocoti constiinta si coloana vertebrala. In viata invata sa primesti si sa dai. Invata ca nimeni nu iti e dator cu nimic si sa nu ai asteptari. Invata din greselile altora si mai ales din ale tale. Mai invata ca nimeni nu e superior altuia, ca cel care se lauda mai tare si acuza primul poate fi cel mai vinovat. Lasa faptele sa vorbeasca intotdeauna si nu vorbele. Toti suntem cu calitati si defecte. Respecta liberul arbitru si nu te baga in viata nimanui. Drumul spre iad e pavat cu intentii bune asa ca abtine-te. Nu stii totul.

In relatiile cu femeile, asculta iar. Si poarta-te frumos si demn. Foloseste cu intelepciune vorbele pentru ca pot rani la fel de mult ca si o fapta. Invata sa totul se transforma si se intoarce. Nu iti bate joc de nimeni, nu duce cu vorba si nu fi neserios, nu abuza de timpul si corpul nimanui. Si cealalta persoana are o inima.  Fii pregatit sa fii dus cu vorba, sa fii indus in eroare insa nu raspunde la fel. Vorbeste si lamureste-te. Si nu pierde timpul, e foarte pretios si nu se intoarce. Invata sa nu pui la suflet. Poate si tu, din nestiinta si uneori egoism, vei face la fel, nimeni nu e scutit. Recunoaste cand se intampla si indreapta. Vei fi mai impacat. Si invata iar.

Atunci cand iti vei face o relatie, fii implicat. Arata-ti iubirea prin vorbe si transforma-le in fapte. Nu frange inima cuiva din lasitate si egoism. Comunica. Chiar daca uneori nu ai chef sau esti obosit, spune asta si amana poate, insa nu lasa pe cea din fata ta sa ghiceasca. Mintea unui om naste monstri si azi asa, maine asa, sa nu te intrebi unde s-a pierdut iubirea. Pretuieste iubirea reciproca si implineste-o intr-o familie si in copii facuti din dragoste. Si invatati impreuna sa va pastrati unul pe celalalt pana la adanci batraneti. Legat de asta, as vrea sa iti spun ce mi-a povestit o fosta colega de servici, candva, o femeie simpla, fara prea multa scoala insa cu multa intelepciune. Are un baiat care este intr-o relatie cu o fata. Sunt din liceu impreuna. Si pentru acest lucru, ea a avut o discutie cu ambii si pretuind legatura lor, le-a spus ceva de genul: “Dragul meu, ai grija cum te porti. Nu vreau sa fii un barbat care se poarta urat. Nu iti bate joc de ea. Daca o iubesti, ai grija de ea. ( n.a. Sa nu cumva sa ajungi sa faci asa ceva, Doamne fereste! Nu vrei o familie cu acea fata, nu o manipula pentru a face asa ceva, asuma-ti copilul sau ajuta cum poti. Daca din contra este o manipulare din partea ei, vei simti dar sa nu te impinga pacatul sa doresti tu avortul si sa ajuti la asta. Constiinta nu te va lasa in pace si mai devreme sau mai tarziu vei plati. Cel mai bine ar fi sa nu te grabesti cu relatiile intime pana nu esti cat de cat sigur. Este o treaba foarte serioasa si foarte importanta, crede-ma.) Iar tu, draga mea, ai si tu grija. Si femeile se pot purta urat. Sa nu iti bati joc de el. Purtati-va frumos unul cu celalalt si iubiti-va. Eu nu am un baiat sa isi bata o fata joc de el si nici mama fetei nu o are pentru a-si bate joc un baiat de ea.” Sfatul acesta m-a urmarit de cand l-am auzit si m-am gandit sa ti-l transmit si eu. Iubirea e ca o floare de colt. Rara si nepretuita. Trebuie sa ai grija de ea, sa o cultivi ca sa infloreasca si sa te bucure mireasma ei. E o alegere la un moment dat sa apreciezi ceea ce ai. Alegere zilnica. Si reciproca. Iar vin cu exemplu, de bun simt si foarte bun, invata din el. Asa imi doresc sa fii si vei fi iubit peste asteptari, de persoana potrivita. Crede–ma.♥️

Sper sa intelegi ceea ce vreau sa spun. Nu exista cuvinte suficiente pentru a-ti transmite totul. Spre completare citeste aici, aici, aici, aici, aici alte cateva scrisori ale altor parinti, unele pline de intelepciune, altele foarte hazlii si aici o poezie. Si orice ai face, iubirea mea iti ramane vesnica si intreaga. Alaturi de mustrarile cuvenite atunci cand gresesti. Nu vreau sa repeti greselile mele insa daca le vei face, te voi intelege si poate vei dori sa vorbim despre asta. Si imi doresc sa te ascult cu cat mai putina judecata si cat mai multa inima. Si mai ales, o sa te intreb: tu cum simti? Si o sa te indemn sa faci asa. Pentru ca tu esti tu. Si orice ar fi, sa nu iti fie teama. Te iubesc!

Mama

Elena G

Despre copii si pomi…laudati

Intr-o zi ma intreaba o mamica ce scoala recomand pentru copilul ei care peste 2 ani trebuie sa intre in sistem. Brr…urat suna, in sistem, dar cam asa e. Deja era stresata. Si m-a mai intrebat care e diferenta intre copiii de la scoala de stat si cei de la o scoala particulara. Pai, sunt toti copii. Nu am experienta scolii private insa sunt plusuri si minusuri de ambele parti. Pana la urma alegi ce iti convine tie la acel momen. Cam asa sta treaba. I-am spus parerea mea sincera. Din punctul meu de vedere ar trebui facute liste. Una pentru stat si alta pentru particulara. Chiar si o a treia, pentru home schooling. Trebuie sa le cantaresti apoi foarte bine pe toate si dupa aceea sa alegi. Si mai ales sa iti cunosti bine copilul si sa fii atent/a la el. Trebuie sa iti folosesti bunul simt, intuitia, ratiunea si echilibrul, atat cat se poate omeneste (se poate gresi insa se poate si repara) in asa fel incat sa stii ca pentru “n” ani, copilul tau este pe maini bune.  Sa te uiti cu atentie la lista, sa sondezi terenul cu scolile pe care le vizezi, particulare sau de stat, forumurile, sa iei temperatura ca sa zic asa, sa stai de vorba cu mamicile si taticii, invatatoarele. Si sa faci asa cum crezi tu ca e cel mai bine pentru copilul tau. E usor pentru altcineva sa dea sfaturi si sa creada ca el/ea stie cel mai bine dar doar parintele stie. Decizia ii apartine si i-am dat un sfat pentru ca m-a intrebat. Oricum, se pare ca vorbele mele i-au adus o perspectiva noua pe care nu o vazuse pana acum, chiar daca a vorbit si cu alte persoane. Ma laud acum. 😛 Daca se intampla acelasi lucru si pentru tine ca citesti postarea, ma bucur.

Continuand discutia, stiu ca eu nu as alege pomul laudat. M-am fript de multe ori si am vazut ca pomul nu e chiar asa de bun asa ca i-am spus sa nu se ia dupa vorbe. Am insistat insa sa isi cunoasca bine copilul si sa vada mai ales cu ce invatatoare rezoneaza, este compatibil. Poate fi o invatatoare excelenta insa daca copilul nu are chimie cu ea, atunci trebuie sa te gandesti foarte serios sa ii schimbi invatatoarea. Si nu, repet, nu e neaparat vina invatatoarei. Trebuie sa stii foarte bine ce copil ai, nu sa crezi ca ai, si sa nu vezi realitatea. Decizia de a-l muta nu trebuie luata dupa cateva zile de mers la scoala, trebuie sa lasi ceva timp sa te convingi. E o perioada de adaptare la fiecare, nu numai la copil asa ca fii realist(a). Si vei sti cand ai luat hotararea corecta, in momentul in care copilul se schimba in bine cu altcineva. Un copil trebuie sa fie fericit. Nu sa fie lenes, nu zic asa, ci pur si simplu sa ii fie drag sa mearga la scoala, sa isi iubeasca invatatoarea si sa invete cat poate el de bine. Pentru mine conteaza aceasta compatibilitate, poate si din perspectiva faptului ca daca as fi fost in locul mamei, as fi ales alta invatatoare pentru mine. Nu zic ca nu a fost o invatatoare foarte buna si exigenta, nu ii neg pregatirea insa caracterul in modelarea micilor inimi a lasat de dorit. Am suferit multa nedreptate si incorectitudine, am simtit pe pielea mea atitudinea partinitoare si o fatarnicie a faptelor incat acum, uitandu-ma in urma, mi se face pielea gaina. As fi fost mai fericita daca era altcineva.  Pentru un copil e important acest lucru si toti am fost copii la un moment dat. Daca invatatoarea e mai dura, exigenta la anumite materii si vrea sa scoata olimpici, foarte bine. Insa daca iti stii copilul un sensibil si cu aplecare spre altceva, ca parinte, s-ar putea sa gresesti. Dar ce zic eu, tu stii cel mai bine. Putina atentie si bun simt si intuitie, ca om matur, nu strica sa fie folosite pentru propriul copil atunci cand faci alegeri pentru el. S-ar putea sa iti multumeasca mai tarziu. Sau sa iti scoata ochii. :)) Si nu exagerez. Conteaza foarte mult alegerile parintilor pentru proprii copii si oricum ar alege, tot ajung la scos ochii. Dar de ce sa se ajunga acolo?

Oricum, ceea ce am vrut sa scot in evidenta e ca nu pot face recomandari privitoare la cineva/ceva. Mi-am luat-o urat si acum suflu si in gheata. 🙂 E strict parerea mea daca vorbesc despre ceva si intotdeauna spun acelei persoane care imi cere sfatul ca nu trebuie sa se ia dupa ce zic eu ci sa isi faca propria parere. S-ar putea ca pentru mine o situatie si o persoana sa fie minunate (si explic ce si cum pentru a intelege parerea mea, si ma repet daca nu se intelege – asta e defect profesional si natural si cateodata mi se zice ca nu trebuie sa explic ca doar nu e copil persoana din fata mea, doar ca o fac fara rea vointa, asa m-am obisnuit. Daca cineva imi cere sa explic, ma apuc sa o fac cu lux de amanunte dar sper simplu, exagerand uneori si venind cu un exemplu mai extrem, dar daca mesajul se clarifica e bine) insa pentru altcineva sa fie exact invers. Si vice-versa. Si nu e gresita nici una. Pentru ca suntem oameni si suntem diferiti. 🙂 Si atata timp cat nu iti impun cu sila o parere, atunci raspunde-mi la fel. Iar daca cumva ajungi la aceeasi parere cu mine, in cele din urma, sau ajung eu la aceeasi parere cu tine, nu putem decat sa ne bucuram impreuna. De aceea exista comunicare si pana la urma lucrurile se aseaza cum trebuie, chiar daca dureaza ceva. Ai incredere. Asa imi zic si mie insami.

So, let’s agree to disagree. 🙂