Tag Archives: Craciun

S-a nascut pe pamant ❤️


In preajma Craciunului ascult colinde si mai caut pe yt sa vad daca imi place si altceva decat Hrusca. Hrusca oricum e pe primul loc, cu el am crescut si mi-as dori sa creasca toti copiii. 😍

Asa am dat peste colinde cantate de coruri bisericesti. Mi s-a facut pielea gaina si mi-au dat lacrimile. Vocile sunt atata de frumoase, grave, barbatesti si totusi transmit atata emotie. Cuvintele, linia melodica sunt ceva ce cred ca doar in ortodoxie gasesti. Imho. Este a treia zi de Craciun si ziua Sfantului Stefan si te mai colind cu ceva ce mi-a placut foarte, foarte mult. Un colind cantat de Arhidiaconul Mihail Buca si grupul psaltic “Tronos”. Un colind pe alocuri bizantin, romanesc, popular si imbucurator pentru vestea pe care o vesteste: Iisus s-a nascut! Iisus, bine ai venit!

A fost greu sa aleg o varianta, am ascultat tot ce am gasit si toate mi-au placut. Dar prima ascultata este cea mai frumoasa pentru mine. E si mai intima pentru ca e in biserica. Te invit sa asculti si varianta din concertul de la Ateneul Roman, si varianta cu doua voci feminine, in alta biserica si alt cor, te invit sa le asculti pe toate, cu toata inima si sa te bucuri de vestea cea minuntata. Te asigur ca vei incepe sa colinzi si tu cu ei. Pur si simplu n-o sa te poti abtine. Craciun fericit!

PS: Denumirea cu colindul anului putea lipsi, dupa parerea mea. Colindele nu au ani, ele sunt nemuritoare. 🙂

Elena G

Acum coboara seara 🌟


Azi e Ajunul Craciunului si seara colindelor. ♥️ Florile dalbe. ☺️ Mie nu mi s-o crepat covata, chiar daca are cca 200 de ani. Am primit-o de la celelalte doua bunici ale mele, dupa buna Ana, Matilda si Elena, care o au si ele de la bunica lor, deci undeva pe acolo e varsta covetii. Intr-o zi pomenisem ca as vrea sa framant aluat in covata, traditional, dar nu am. Iar ele au deschis camara. Covata statea pe post de depozit. S-au bucurat tare mult ca nu trebuie sa o arunce si au cui o da. Iar eu m-am bucurat si mai mult. E un cadou de Craciun foarte drag si va fi foarte folosita. Iata dovada mai jos. Nu am facut cozonac inca, insa azi am facut paine din faina de la moara, ca nu mai aveam in casa. Paine adica, nu faina. Si arata ca un cozonac. Asa ca e pe acolo. ☺️😉

Te invit la paine proaspata si daca primesti si cu colindul, ma bucur. Am ales azi un cantec pe care nu l-am mai cantat din liceu. E ceva special, il cantam la trei voci, asa ca puteam jongla si cu mama sa ne armonizam frumos. Acum e doar pe o voce, cu o chitara mai necantata de ani de zile. E un colind invatat de la profesoara mea de muzica, doamna Elena Zavelea, un om extraordinar. Sper sa nu gresesc, amintirile mele se pierd in negura uneori. Cine a facut muzica si versurile nu mai stiu. Seara binecuvantata tuturor! Craciun fericit! 🌟✨

Elena G

Let It Come


Christmas! 🎅🏻 My favourite time of the year! ♥️

Elena G

Ceva marunt marunt


Titlul ar fi fost super daca se micsorau literele dar nu merge, domle, nu merge. 😁

Asa. Am descoperit de cativa ani Sudoku. Mi se pare un joc foarte tare si bun si imi place foarte mult. L-am jucat o perioada destul de des si devenisem bunicica. Apoi l-am lasat pentru ca nu prea aveam timp. Insa la drum lung, daca nu am o carte, completez cu placere un Sudoku. Si cand ma duc la mare. La tata, cand nu am ce face, iau ziarele lui si ma joc. El face integramele dar Sudoku nu il atrage asa ca ma asez la masa sau in pat si incep cu numerele. Dar ce te faci cand iti trimite un pachet de Craciun? Si printre de-ale gurii, care oricum sunt prea multe pentru mine, gasesti ceva ciudat?

Trebuind sa impart pachetul in doua parti ca sa il car mai usor acasa, iau un fisic aranjat, de ziare taiate si il pun in rucsac. Chiar ma gandeam, ce o fi cu hartiile astea, ca nu mi-am dat seama. Statusem o ora afara ca a intarziat cursa din Constanta, din cauza traficului din Bucuresti. Nu stiam cum sa le impart mai repede dar tot le-am remarcat. Cand ajung acasa, incep sa despachetez. Nici cand le-am pus pe masa nu am realizat. Cand toate erau asezate, inghesuite prin congelator, frigider si camara, raman hartiile taiate si aranjate asa frumos. Cat pe ce sa le arunc. Ele nu impachetau nimic, erau doar asa. Cand le desfac, observ formele geometrice care se cheama patrate, cu numere. Tata taiase din ziare jocurile Sudoku ca sa mi le trimita mie. Stia ca imi plac. Nu m-au impresionat nici carnatii, nici cascavalul, nici gemul de casa, nici soricul si slana cum m-a impresionat fisicul asta cu Sudoku. Atentia asta la detalii ma emotioneaza pentru ca mi se intampla rar. Ca sa mai fie un cadou dragut. Multumesc pentru tot. 🎁❣️

Elena G

Invitatie la balet


Anul trecut pe vremea asta eram la Opera Nationala Bucuresti si urmaream celebrul si deja traditionalul balet de Craciun, “Spargatorul de nuci”. Am fost asa incantata inca i-am dedicat un articol si te invitam si pe tine sa participi. Astazi lansez iar invitatia. Anumite traditii merita pastrate. Si fara arta, nu stiu cum am trai. Pana si la inceputurile omenirii se desena in pesteri, se dansa, se canta. Omul a cautat intotdeauna sa isi infrumuseteze viata asa cum a putut si a stiut mai bine, perfectiunea si frumusetea naturii nefiind de ajuns. De ce? Poate pentru ca inima omului cuprinde o particica din iubirea lui Dumnezeu si e si in firea lui sa creeze, asa cum a fost si el la randul sau creat. Sa isi reverse iubirea si prin arta. Nu stiu daca e un raspuns multumitor insa e raspunsul meu.

Chiar daca ma repet a nu stiu cata oara ca nimic nu se compara cu experienta pe viu, te invit, dupa cum ziceam, cu tot dragul, la balet. De acasa.

Cand: Joi, 24 decembrie, în Ajunului Crăciunului, ora 17:00

Unde: Opera Națională București

Cine: Baletul Operei Nationale Bucuresti, in regia si coregrafia lui Oleg Danovski, adaptare regizorala si coregrafica Oleg Danovski Jr.

Ce: Spectacolul de balet „Spărgătorul de nuci” de Piotr Ilici Ceaikovski, în cadrul proiectului intitulat #DordeONB din seria Opera online. 

Spectacolul de balet ce ne va aduce mai aproape magia sărbătorilor de iarnă va fi transmis online:

📍pe site-ul oficial al instituției, în link-ul ➡️https://bit.ly/36lQn8c
📍pe canalul de Youtube al ONB, în link-ul ➡️https://bit.ly/37oZWCv

*Înregistrarea va fi accesibilă publicului doar pe durata difuzării spectacolului.

sursa: https://www.facebook.com/operanb.ro/photos/a.349014786296/10157526488101297/

Vei fi? 🎁💝

Elena G

Batranul cu “chibrituri”


Una calda, una rece.

Pentru cine stie celebra poveste “Fetita cu chibrituri” de Hans Christian Andersen, imho si povestea aceasta are niste similitudini. De aceea m-am gandit ca titlul ar fi potrivit. Pentru ca titlul este la fel de important ca povestea, pentru mine. Nu te-ai gasit uneori in fata unui titlu care te-a facut sa nu citesti ce urmeaza? Si poate ai ratat o poveste extraordinara? Se poate intampla. De aceea de multe ori eu stau si ma gandesc foarte serios ce titlu sa pun, ce s-ar potrivi. Acum, daca este citita postarea, ma bucur. Daca nu, nu-i bai, pana la urma e ceva personal si nu oblig pe nimeni.

Am zis de multe ori ca imi plac povestile. Cele triste nu fac exceptie. Doar ca ma fac sa plang uneori. Si sa ma gandesc. Acum m-am gandit ca si eu si multi oameni se regasesc in ea. Si sa filosofez un pic pe marginea ei. Si filosofia mea va fi mai lunga ca povestea. Indulge me. 🙂 Imi scormonesc mintea si stau si ma gandesc cui si cand am gresit, pentru ca imi pare rau. Si altii au gresit fata de mine si stiu cat doare si ma feresc sa repet greseala la randul meu. Iar in cazul din aceasta poveste, nu vreau sa spun si sa nu fac. Promit foarte rar, spre deloc, dar cand stabilesc ceva cu cineva, ma tin de cuvant. La mine vorba e vorba. Si vreau la fel. De aceea acum, daca nu e la fel, nu mai continui nimic. Acum sa il cert pe “miliardar”. Pai bine, omule, care gasesti asa mila in inima ta, ca nu contest ca ai o inima buna, ca altfel nu ai simti mila, du totul pana la capat. Degeaba spui ca ajuti insa la prima cotitura ai uitat, pentru ca mila ta iti sta in calea treburilor tale, care sunt muuult mai importante. La ce bun sa te mai auda altii ca spui ceva insa vorba ramane goala. De fapt ce sa zic, omul se cunoaste dupa fapte si oricat as vrea sa cred ca domnul asta ar fi bun, ei bine, nu, nu este. Stii cand va fi bun, poaaaaate? Cand va ajunge in locul batranului. Vezi tu, batranul e self-sufficient si nu cauta mila nimanui. El e obisnuit cu greul. Si vine un binevoitor si ii da lumea peste cap, ca drumul spre iad e pavat cu intentii bune, nu-i asa? La ce se mai ofera sa ajute daca stie ca nu are nici cea mai mica intentie? Doar intentia, nu se pune. Nu face nici cat o ceapa degerata. Sa-l lase in saracia lui ca batranul poate ar mai trai si acum pentru ca asteptari nu are. Insa un strop de bunatate umana l-a facut sa spere. Si s-a trezit cu inima franta. Sa trezesti asteptari in inima cuiva, mai ales cand nici nu ti se cere ceva, tu te oferi ca un ghiocel si apoi calci totul in picioare, ce sa zic, se potriveste cumva si vorba aceasta, care se aplica la orice relatie umana si evident, o relatie de iubire: ““The biggest coward of a man is to awaken the love of a woman without the intention of loving her.” Bob Marley. Stia el ce stia. Esti un las, domnule miliardar. Si un neserios in care nu se poate avea incredere. Te-ai trezit too little too late. Si asta spune despre tine totul, si nu ai nici un drept sa strici viata unui om, iar despre batran, el a avut atata putere, in viata lui grea, sa mai creada ca exista iubire. Si tu i-ai demonstrat pentru ultima data sa nu se increada in oameni. Doar in Dumnezeu.

Si acum povestea. Imi pare rau ca poate de luni vei varsa o lacrima, insa sper sa picure in inima ta si sa ti-o incalzeasca. E Craciunul si daca nu invatam lectia iubirii neconditionate si a daruirii, viata asta e goala.

Povestea circula pe fb, nu stiu cine a scris-o, nu are autor. A ajuns si la mine. Lectura frumoasa! ♥️

“Intr-o noapte rece, un miliardar a întâlnit un biet bătrân, afară. L-a întrebat: „Nu simți că este frig afară și nu porți niciun palton”? Bătrânul a răspuns: „Nu am, dar m-am obișnuit cu asta”. Miliardarul i-a răspuns: „Așteaptă-mă! Am să intru acum în casa mea și am să-ți aduc unul.” Bietul bătrân a fost atât de fericit și a spus că îl va aștepta. Miliardarul a intrat în casă și l-a uitat pe bătrân.

Dimineața, și-a amintit de acel biet bătrân, și a ieșit să-l caute, dar l-a găsit mort din cauza frigului. Bătrânul a lăsat însă o notiţă: „Când nu aveam haine calde, am avut puterea de a lupta cu timpul rece, pentru că eram obișnuit cu asta, dar când mi-ai promis că mă vei ajuta, m-am atașat de promisiunea ta și asta mi-a luat puterea de a rezista.”

MORALA: Nu promite nimic, nici măcar dragoste, dacă nu-ți poți păstra promisiunea. S-ar putea să nu însemne nimic pentru tine, dar ar putea însemna totul pentru altcineva!”♥️

Elena G

Esti pregatit/a sa devii un Mos Craciun?


Afla in povestea care urmeaza. ♥️ Nu este o scriere originala, am dat peste ea citind blogul Cristinei. Imi place atat de mult ce am citit incat trebuie musai sa dau mai departe, trebuie sa circule. Chiar o cunostinta draga mi-a zis ca i-am dat o idee magica asa ca preiau termenul. Cristina a descoperit pe Blogul Anei si Ana a descoperit pe blogul acesta care a avut ca sursa originala o postare de pe fb a lui Christy Hutchison. Hai ca am ajuns la Cina cea de taina acum. 😄

Am distribuit ieri un articol scris mai demult, despre faptul că să lăsăm copilul să creadă în Moș Crăciun nu înseamnă că îl învățăm să mintă. Mai mulți cititori mi-au trimis link-ul de la acest articol, în care o mamă vorbește despre cum le-a spus ea copiilor acest adevăr. Mi-a plăcut atât de mult, încât am căutat […]

Cum le spunem copiilor adevărul despre Moș Crăciun fără să distrugem bucuria lor — Blogul Anei

„În familia noastră, avem un mod special să facem trecerea copiilor de la a primi daruri de la Moș Crăciun la a deveni un Moș Crăciun. În acest fel, adevărul despre Moș nu este o minciună care este descoperită, ci o serie de fapte bune, în spirit de Crăciun.

Când au 6 -7 ani sau ori de câte ori vedeți acea bănuială în zorii zilei, că Moșul nu poate fi o ființă din carne și oase, asta înseamnă că cel mic este pregătit.

Îl scot „la o cafea” în oraș, oriunde. Primim o masă, ne comandăm băuturile și se face următoarea declarație: „Chiar ai crescut mult în acest an. Nu numai că ești mai înalt, dar pot vedea că și inima ta a crescut. [Și subliniez 2-3 exemple de comportament empatic, când a luat în considerare sentimentele oamenilor, ce fapte bune a făcut în ultimul an] De fapt, inima ta a crescut atât de mult, încât cred că ești gata să devii un Moș Crăciun. Probabil că ai observat cum majoritatea moșilor pe care îi vezi sunt oameni îmbrăcați ca el. Este posibil ca unii dintre prietenii tăi să-ți fi spus chiar că nu există Moș Crăciun. Mulți copii cred asta, dar numai pentru că ei nu sunt încă pregătiți să fie un Moș. Dar TU Ești. Spune-mi cele mai bune lucruri despre Moș Crăciun. Ce primește Moș Crăciun pentru toată străduința lui? [conduci copilul la răspunsuri de la „fursecuri”, până la sentimentul bun că a făcut ceva pentru altcineva] Ei bine, acum Ești gata să-ți faci prima treabă ca Moș!” [Asigurați-vă că mențineți tonul conspirativ adecvat]

Rugăm apoi copilul să aleagă pe cineva pe care îl cunoaște – un vecin, de obicei. Misiunea lui este să descopere în secret, în mod sincer, ceva de care are nevoie persoana, apoi să achiziționeze acel lucru, să îl împacheteze, să îl livreze – și să nu-i dezvăluie niciodată vecinului respectiv de unde a venit cadoul. Să fii Moș nu e ca să obții vreun beneficiu, știți. Este dăruirea dezinteresată.

Copilul meu cel mare a ales-o pe „doamna vrăjitoare” de la colț. Era într-adevăr oribilă – avea un gard în jurul casei și nu-i lăsa niciodată pe copii să intre și să ia vreo minge rătăcită sau un Frisbee. Striga la ei, să se joace mai liniștit, etc – moartea pasiunii. El a observat, când se ducea la școală, că ea ieșea în fiecare dimineață după ziar, în picioarele goale. Așa că s-a gândit că are nevoie de papuci de casă. Apoi a trebuit să facă pe spionul și să afle ce mărime poartă. S-a ascuns în tufișuri într-o sâmbătă și a decis că i s-ar potrivi un M. Ne-am dus la magazin și am cumpărat o pereche de papuci de casă pufoși. I-a împachetat și a scris așa: „Crăciun fericit!.. Moșul.”

După cină, într-o seară, a pornit spre casa ei și a strecurat pachetul sub poartă. A doua zi dimineață, am urmărit-o cum a ieșit după ziar, a luat cadoul și s-a dus înăuntru. Fiul meu era foarte încântat și abia așteptam să văd ce se va întâmpla în continuare. A doua zi dimineață, în timp ce noi plecam la școală, ea era acolo, după ziar, cu papucii cei noi în picioare. Copilul meu era în extaz. A trebuit să-i reamintesc că nimeni NICIODATĂ nu va putea ști că el a fost autorul sau nu va putea fi un Moș Crăciun.

De-a lungul anilor, a ales un număr bun de persoane cărora să le facă mereu un cadou doar pentru ele. Într-un an, și-a aranjat bicicleta, i-a înlocuit jițul și a dat-o uneia dintre fiicele prietenului nostru. Acești oameni au fost și sunt foarte săraci. L-am întrebat pe tată înainte, dacă este în regulă. Bucuria de pe chipul ei, când a văzut bicicleta pe terasă, cu o fundă mare pe ea, a fost aproape la fel de mare ca bucuria de pe chipul fiului meu.

Când a venit timpul ca Fiul nr.2 să intre pe baricade, cel mare a venit și m-a ajutat cu discursul de introducere. Acum, amândoi fac niște cadouri extraordinare și niciodată nu au simțit că au fost mințiți – pentru că au aflat Secretul de a fi un Moș Crăciun.

credit Leslie Rus”

♥️

Elena G