Tag Archives: dar

Recunostinta (II)


Azi continui traditia inceputa anul trecut. Anul acesta sunt recunoscatoare pentru (asa cum imi vin imi minte, intr-o ordine aleatorie):

  • ca sunt in viata
  • ca sunt sanatoasa
  • ca m-am ingrasat (chiar daca vreau sa dau jos, tot sunt recunoscatoare)
  • ca am avut mancare sa pun pe masa si sa ofer si la altii
  • cardul de calatorie primit pentru prima data care mi-a oferit o calatorie superba in Delta Dunarii, despre care voi scrie la anul
  • doua excursii de 1 zi la bulgari, ma bucur ca am iesit din tara un pic
  • o excursie foarte reusita dar si cu peripetii la Sibiu, pe care nu il vazusem inca
  • cadourile primite cu ocazia zilei mele de nastere
  • timpul, intalnirile, discutiile si petrecerile cu prietenii si oamenii dragi din viata mea
  • cursul de limba rusa din vara, unde am cunoscut oameni noi, din pacate rusa s-a legat greu de mine insa a fost o experienta care m-a imbogatit si asta conteaza
  • ca am avut timp sa merg la plaja Trei papuci unde am reusit sa ma bronzez si anul acesta
  • noua mea colega de la gradinita, cu care ma completez bine
  • surorile Matilda si Nuti, am avut imensa bucurie sa le am in viata mea cativa ani, m-au iubit foarte mult, le pomenesc acum cu drag, Dumnezeu sa le odihneasca in rai!
  • buna, care a trecut printr-o incercare foarte grea dar s-a intors cu bine acasa si asa mult ma bucur ca e iar alaturi de mine
  • caldura si apa calda pe care le am in casa, sunt iar foarte recunoscatoare pentru ca stiu cum e cand nu le am, cu atat mai mult le pretuiesc
  • vacantele care imi permit sa ma relaxez si sa ma bucur de lucrurile simple si marunte dar atat de importante
  • telefonul care merge bine, i-am schimbat bateria si o vreme stiu ca nu voi avea probleme cu el
  • experienta pe care am acumulat-o la gradi
  • ca inca ii mai am pe mama si cei doi tati dragi
  • hainele si incaltarile pe care le-am cumparat sau primit si reciclat si anul acesta, de la cunoscuti, ceea ce imi permite sa fac o economie si in acelasi timp sa fiu imbracata frumos (pentru ca, de ce sa nu recunosc, imi plac foarte mult hainele)
  • primul disc cu colinde de Stefan Hrusca, pe care l-am gasit chiar inainte de Craciun la un anticariat (nu il mai gasesc pe cel pe care il cumparasem cand aparuse), fapt care m-a bucurat foarte mult, a fost inca un cadou de la Mosul pentru mine
  • cartile pe care mi le-am luat
  • ca l-am vazut pe Mos Craciun (a venit la gradi si m-am simtit iar ca un copil, mai ales ca nu l-am mai vazut de cand eram mica, asa, aproape, si cu cadouri pentru copii si pentru mine, ce mirare! 🙂)
  • imaginile cu case superbe pe care le gasesc pe net, din care imi iau inspiratia pentru o viitoare casuta
  • ca am primit sampania mea preferata, Cashmere, pe care nu o mai gasesc in supermarket. Vroiam sa o platesc si a fost cadou de Craciun. Asa m-am bucurat, este deosebita pentru mine ♥️
  • zilele cand m-am adunat si am facut sport
  • painea de casa pe care o fac cu drag si foarte des (aproape m-am specializat 😉)
  • toate experientele frumoase sau mai putin frumoase prin care trec, le primesc
  • ca am invatat sa fiu mai atenta la oamenii din jurul meu si la semne, ceea ce ma ajuta sa pastrez alaturi pe aceia cu care rezonez si cu care ma simt bine, echilibrata
  • ca exista Dumnezeu, nu stiu ce as face fara el (ca sa parafrazez zicerea unui copil)

Tu pentru ce ii multumesti lui Dumnezeu? ♥️

Elena G

Recunostinta (I)


Pentru sfarsitul anului m-am gandit sa fac un exercitiu de recunostinta. Si sa incep o mica traditie a mea. Cand imi va fi greu, sa reusesc sa revin aici, sa citesc si sa nu cartesc.

Lectia de recunostinta am invatat-o de la buna. Ma repet iar cat de norocoasa sunt ca o am in viata mea. Probabil Dumnezeu ma iubeste si pe mine de mi-a trimis-o. E prima persoana, (ca nu imi amintesc sa mai fi auzit inainte, sau a fost poate sporadic, la cateva persoane si de asta nu am retinut si nici nu a avut vreun impact anume, sau pur si simplu nu a percutat atunci cand am auzit, nu eram pregatita din nestiinta si ego) care, de fiecare data spune ca atunci cand se roaga seara, se uita la icoana cu Dumnezeu si primele ei cuvinte sunt: “Nu am cuvinte, Doamne, sa iti multumesc pentru tot ce imi dai!” Azi asa, maine asa, am inceput sa inteleg si eu mai bine ce vrea sa spuna si am invatat sa fiu recunoscatoare pentru orice, mai ales pentru lucrurile marunte, lucrurile care vin cumva si nu le mai bag in seama insa in momentul in care dispar, se termina totul. E o gluma asta. Nu se termina insa e mai greu si ele isi au importanta lor.

Asa ca pentru anul acesta care pleaca maine, iata pentru ce multumesc lui Dumnezeu si pentru ce sunt recunoscatoare, fara a urma o ordine anume ci cum imi vin ele acum in minte. Sper sa nu uit prea multe din lista.

  • pentru ca traiesc
  • pentru un acoperis deasupra capului, fara rate
  • pentru caldura din casa (este foarte importanta pentru mine, am inceput sa refuz sa merg acolo unde nu sunt conditii 😅 )
  • pentru apa calda pe care o am la orice ora
  • pentru ca am intotdeauna ce pune pe masa si chiar cand a fost putin, am impartit cu buna si ne-am saturat de ziceai ca am mancat ca niste regine
  • pentru doua din prietenele mele, care, fara sa cer nimic, s-au oferit sa ma ajute cu orice as fi avut nevoie (prietenul la nevoie se cunoaste) si le imbratisez din suflet cu suflet
  • pentru prietenele toate care au fost alaturi de mine si m-au sprijinit, asa cum au stiut mai bine, cu o vorba buna, o imbarbatare, o imbratisare, o plimbare
  • pentru cunostintele, de care nu sunt la fel de apropiata ca si cu prietenele si care, la fel, s-au oferit sa imi fie alaturi, stiind prin ce trec, fara sa cer nimic – sunt impresionata de intentiile si gesturile lor
  • pentru tata si mama care m-au ajutat, mama fara sa ma intrebe daca am sau nu nevoie – evident ca aveam, iar tata, minune, dupa atatia ani in care nu a fost alaturi de mine, a ajuns sa se gandeasca si sa imi arate grija lui
  • pentru televizorul cadou de la tata
  • pentru abonamentul platit anual la net si telefon, cadou de la tata
  • pentru inspectorul de la Sectorul 4 care, atunci cand m-am dus sa ma interesez cum pot sa revin in invatamant, m-a indemnat sa dau examenul, ca “n-am nimic de pierdut”, deoarece mie imi era frica si nu credeam ca am vreo sansa
  • pentru ca atunci cand m-am rugat zi de zi la Dumnezeu si Maica Domnului sa ma ajute sa iau examenul si sa imi cada basmul, minune, chiar asta mi-a cazut. Il stiam cel mai bine si eram asa stresata, pentru ca m-am hotarat tarziu si am avut putin timp de invatat.
  • pentru nota de la titularizare, in viata mea nu am luat asa o nota mare, care m-a ajutat sa ma titularizez – examenul e destul de greu si posturi destul de putine
  • pentru singurul post foarte aproape de casa, din multele din care puteam alege, care, atunci cand mi-a venit randul, destul de repede, la sedinta de repartizare, era neluat si ma astepta pe mine
  • pentru serviciul pe care il am in urma examenului, din septembrie, chiar daca, din martie, datorita situatiei despre care chiar nu imi doresc sa vorbesc pe blog, (sunt suficiente stiri online) am ramas fara, cateva luni
  • pentru ca totusi din martie si pana in mai inclusiv, am beneficiat de somajul tehnic, dramuit maxim, care m-a ajutat sa imi achit cheltuielile curente. E foarte important pentru mine sa am un venit si sa ma pot sustine singura, nu imi place si nu sunt genul care sa apeleza la cineva pentru ajutor
  • pentru ca, cu tot stresul gasirii unui servici si al examenului, am reusit sa am parte si de putina relaxare, la plaja, in conditiile in care am cazarea la tata, iar un maaare avantaj
  • pentru revederea cu prietenele din Constanta, pe care le vad din vara in vara, ca doar atunci mai ajung. Ele nu prea vin in Bucuresti asa ca nu imi ramane decat sa vin eu la mare si sa vorbim la telefon si sa vedem cum ne vedem 😉
  • pentru ca merg pe jos pana la servici
  • pentru ca o am pe buna alaturi si imi e sprijin emotional, ma iubeste asa cum sunt si ma distrez maxim cu ea
  • pentru celelalte doua bunici ale mele, surorile, cu care ma simt iar foarte bine si care imi spun de fiecare data cand plec de la ele: “Si nu uita ca te iubim!” 💞 Nu uit si multumesc ca imi amintiti.
  • pentru ca m-au invitat in ziua de Craciun, pentru a nu fi singura (si cu complicitatea bunei, ea mergand la baiatul ei in prima zi) si m-am simtit foarte bine cu ele
  • pentru ca accept singuratatea ca pe un dar si ma desfat in ea de multe ori
  • pentru ca sunt sanatoasa
  • pentru ca am parte de liniste, conteaza foarte mult pentru mine
  • pentru covata primita de la surori, daruita cu toata iubirea lor
  • pentru ca in Ajun de Craciun m-au colindat nepotelele mele iubite
  • pentru toate drumetiile pe care le-am facut anul acesta, la munte
  • pentru cartile pe care mi le-am luat anul acesta, erau demult pe lista
  • pentru toate amintirile frumoase facute cu oamenii dragi
  • pentru blogul acesta de care nu m-am lasat
  • pentru sacul cu faina de la moara, pe care mi l-a luat Cris
  • pentru ideea aceasta de a initia aceasta traditie
  • pentru tot ce mi s-a intamplat bun sau mai putin bun, in acest an
  • pentru bunatatea oamenilor care tin la mine

Daca am uitat ceva, mai revin pe aici si completez. Cand voi reciti, voi avea mai multe motive de recunostinta.

Tu pentru ce ii multumesti lui Dumnezeu? ♥️

Elena G

A venit Mosul 🤗


Multumesc pentru tot, draga Mosule! 😘 Ai fost mai mult decat generos anul acesta si mi-ai adus exact ce imi doream. Ai venit cu televizorul, care este o minunatie, ce mai! Daca facea si mancare era perfect, insa are tot ce imi doream eu sa aiba, conform listei. Vede atat de colorat si de frumos, e o incantare sa ma uit la programe. La aceasta minunatie a contribuit tata cu fondurile atat de generoase, care mi-au achitat si internetul si telefonul pe tot anul viitor. Multumesc, tata! ♥️ Si prietenele, si cunostintele intrebate care au venit cu sfaturi foarte bune. Multumesc Anca si Georgiana, domnule Vasile!♥️

Nu ti-am zis ca am facut si o economie? 🤫 Am desfiintat in sfarsit cablul, ca il platesc de 7 ani degeaba, mai luam un televizor. 😂 L-am tinut mai mult pentru ai mei ca sa aiba la ce se uita cand vin pe aici insa chiar nu se merita si i-am pus in tema ca daca vor ceva, de pe net pot pune ce vor ei. Win-win. Si toata lumea e fericita.

Multumesc pentru fainaaaaaa!!! 😍 Azi ai venit cu un sac asa de greu, cred ca ai vazut ca am fost asa cuminte ca ce ai zis, stii ceva? Tu meriti tot sacul, ti-l daruiesc. O alta prietena draga, Cris si cu sotul ei, au fost in sfarsit la moara si nu m-au uitat. Am primit un sac cu cea mai faina faina 😉 care exista pe pamant (nu exagerez), adusa si in casa, tot tacamul. Si la un pret de mi-e si jena sa spun, la ce calitate este. Si cum nu prea pot pastra cele 40 de kg, ca daca stateam la casa, in hambar il tineam si zau daca dadeam un gram din faina asta :)), mi-am intins antenele si am gasit cu cine sa il impart. Pentru ca eu am primit asa generos tot, nu as putea sa fac diferit, asa ca faina o dau la fel. O cunostinta draga imi ia jumatate de sac, buna 6 kg si restul raman ale mele. Ii voi trimite si lui tata cateva kg, cate vrea el, si la surori, pentru bunicii mei adormiti 1 kg si restul, paini, painici, cozonaci, placinte, prajituri, torturi, blat de pizza, mucenici si tot ce mai imi trece prin cap si vreau sa fac.

Apai daca astea nu sunt cadouri minunate, nu stiu ce ar putea fi. Sunt foarte fericita!🥰

Elena G

Esti pregatit/a sa devii un Mos Craciun?


Afla in povestea care urmeaza. ♥️ Nu este o scriere originala, am dat peste ea citind blogul Cristinei. Imi place atat de mult ce am citit incat trebuie musai sa dau mai departe, trebuie sa circule. Chiar o cunostinta draga mi-a zis ca i-am dat o idee magica asa ca preiau termenul. Cristina a descoperit pe Blogul Anei si Ana a descoperit pe blogul acesta care a avut ca sursa originala o postare de pe fb a lui Christy Hutchison. Hai ca am ajuns la Cina cea de taina acum. 😄

Am distribuit ieri un articol scris mai demult, despre faptul că să lăsăm copilul să creadă în Moș Crăciun nu înseamnă că îl învățăm să mintă. Mai mulți cititori mi-au trimis link-ul de la acest articol, în care o mamă vorbește despre cum le-a spus ea copiilor acest adevăr. Mi-a plăcut atât de mult, încât am căutat […]

Cum le spunem copiilor adevărul despre Moș Crăciun fără să distrugem bucuria lor — Blogul Anei

„În familia noastră, avem un mod special să facem trecerea copiilor de la a primi daruri de la Moș Crăciun la a deveni un Moș Crăciun. În acest fel, adevărul despre Moș nu este o minciună care este descoperită, ci o serie de fapte bune, în spirit de Crăciun.

Când au 6 -7 ani sau ori de câte ori vedeți acea bănuială în zorii zilei, că Moșul nu poate fi o ființă din carne și oase, asta înseamnă că cel mic este pregătit.

Îl scot „la o cafea” în oraș, oriunde. Primim o masă, ne comandăm băuturile și se face următoarea declarație: „Chiar ai crescut mult în acest an. Nu numai că ești mai înalt, dar pot vedea că și inima ta a crescut. [Și subliniez 2-3 exemple de comportament empatic, când a luat în considerare sentimentele oamenilor, ce fapte bune a făcut în ultimul an] De fapt, inima ta a crescut atât de mult, încât cred că ești gata să devii un Moș Crăciun. Probabil că ai observat cum majoritatea moșilor pe care îi vezi sunt oameni îmbrăcați ca el. Este posibil ca unii dintre prietenii tăi să-ți fi spus chiar că nu există Moș Crăciun. Mulți copii cred asta, dar numai pentru că ei nu sunt încă pregătiți să fie un Moș. Dar TU Ești. Spune-mi cele mai bune lucruri despre Moș Crăciun. Ce primește Moș Crăciun pentru toată străduința lui? [conduci copilul la răspunsuri de la „fursecuri”, până la sentimentul bun că a făcut ceva pentru altcineva] Ei bine, acum Ești gata să-ți faci prima treabă ca Moș!” [Asigurați-vă că mențineți tonul conspirativ adecvat]

Rugăm apoi copilul să aleagă pe cineva pe care îl cunoaște – un vecin, de obicei. Misiunea lui este să descopere în secret, în mod sincer, ceva de care are nevoie persoana, apoi să achiziționeze acel lucru, să îl împacheteze, să îl livreze – și să nu-i dezvăluie niciodată vecinului respectiv de unde a venit cadoul. Să fii Moș nu e ca să obții vreun beneficiu, știți. Este dăruirea dezinteresată.

Copilul meu cel mare a ales-o pe „doamna vrăjitoare” de la colț. Era într-adevăr oribilă – avea un gard în jurul casei și nu-i lăsa niciodată pe copii să intre și să ia vreo minge rătăcită sau un Frisbee. Striga la ei, să se joace mai liniștit, etc – moartea pasiunii. El a observat, când se ducea la școală, că ea ieșea în fiecare dimineață după ziar, în picioarele goale. Așa că s-a gândit că are nevoie de papuci de casă. Apoi a trebuit să facă pe spionul și să afle ce mărime poartă. S-a ascuns în tufișuri într-o sâmbătă și a decis că i s-ar potrivi un M. Ne-am dus la magazin și am cumpărat o pereche de papuci de casă pufoși. I-a împachetat și a scris așa: „Crăciun fericit!.. Moșul.”

După cină, într-o seară, a pornit spre casa ei și a strecurat pachetul sub poartă. A doua zi dimineață, am urmărit-o cum a ieșit după ziar, a luat cadoul și s-a dus înăuntru. Fiul meu era foarte încântat și abia așteptam să văd ce se va întâmpla în continuare. A doua zi dimineață, în timp ce noi plecam la școală, ea era acolo, după ziar, cu papucii cei noi în picioare. Copilul meu era în extaz. A trebuit să-i reamintesc că nimeni NICIODATĂ nu va putea ști că el a fost autorul sau nu va putea fi un Moș Crăciun.

De-a lungul anilor, a ales un număr bun de persoane cărora să le facă mereu un cadou doar pentru ele. Într-un an, și-a aranjat bicicleta, i-a înlocuit jițul și a dat-o uneia dintre fiicele prietenului nostru. Acești oameni au fost și sunt foarte săraci. L-am întrebat pe tată înainte, dacă este în regulă. Bucuria de pe chipul ei, când a văzut bicicleta pe terasă, cu o fundă mare pe ea, a fost aproape la fel de mare ca bucuria de pe chipul fiului meu.

Când a venit timpul ca Fiul nr.2 să intre pe baricade, cel mare a venit și m-a ajutat cu discursul de introducere. Acum, amândoi fac niște cadouri extraordinare și niciodată nu au simțit că au fost mințiți – pentru că au aflat Secretul de a fi un Moș Crăciun.

credit Leslie Rus”

♥️

Elena G

Dar din dar


La multi ani! Prima mea postare din acest an nou-nout imi confirma cumva ca intr-adevar, dar din dar se face rai si “daruind vei dobandi” (citire de la altii – Nicolae Steinhardt). In viata aceasta nu trebuie sa fii cel/ cea mai pozitiv/a, spiritual/a, credincios/oasa ca sa faci un bine. Cand poti si de cele mai multe ori poti, fa-l. Dar exista liberul arbitru si poti alege sa nu il faci. Insa este pacat. Mi se confirma ca atunci cand poti, sa il faci. Este asa o mare bucurie. Nu degeaba se spune ca esti mai fericit atunci cand daruiesti, cand faci un bine, decat atunci cand primesti. Si binele acesta parca se inmulteste, nu stiu de unde si cum dar se aduna. Este o bucurie a sufletului greu de egalat prin altceva, sa faci un bine, neconditionat si din toata inima. Daca nu poti sa faci, cel putin straduieste-te sa nu faci rau. Dar bine, oricand. Un an plin de binete si bucurie iti doresc!

Elena G

The Key to Heart Is To Listen


Parafrazand titlul unei volum scris de un Om cu o deosebita cultura si intelepciune, Nicolae Steinhardt, daruiesti. Si primesti. Insa bucuria de a darui o depaseste cu mult pe cea de a primi. Un dar intotdeauna binevenit si vindecator este si muzica. Si pentru ca imi plac atatea melodii si nu ma hotarasc la o singura piesa am zis sa daruiesc iar mai multe. With a catch! Toate sunt dintr-un singur album al unui singur artist, pe care il ascult de cand a debutat. Este vorba de noul/ vechiul album al lui Michael Buble numit chiar asa “<3”, album care mi-a umplut inima de bucurie cand l-am auzit. Asa ca sper sa se intample si la tine ceva asemanator sau macar sa te relaxeze. Este absolut minunat, am deja cateva piese preferate dar te las pe tine sa le ghicesti.

Ce mai poti darui? Mi-am dat seama ca timpul este un alt dar foarte pretios. Si toti avem nevoie de acest dar. Pentru a fi ascultati, pentru a accepta evenimente dureroase, pentru a ne adapta la schimbarile din viata noastra. Nu totul se petrece peste noapte si pentru unii e nevoie de mai mult timp decat pentru altii. Si e ok si asa, pentru ca fiecare are calea sa si ceea ce cuiva ii pare o prostie pentru altcineva e deosebit de important. Nu suntem nici unul/a in masura sa judecam chiar daca uneori ne enervam. De aceea timpul este pretios. Prin el devenim umani. Timpul ne aduce experiente pe care poate le-am judecat la altii si atunci ele devin o lectie de smerenie, pentru cine intelege acest lucru. Cine considera ca nu a gresit cu nimic niciodata, nu intelege echilibrarea sau prea tarziu. Dar se spune ca niciodata nu e prea tarziu. There is hope, see?

Si pentru ca am pomenit de ascultare in titlu, m-am gandit un pic cata nevoie avem de acest lucru, de ascultare. Este nevoie de timp ca sa asculti pe cineva si chiar daca pare ca ti-l pierzi uneori, sa stii ca nu e asa. Ca nimic nu dureaza la nesfarsit. Mi s-a intamplat sa ascult crezand ca nu mai termina insa s-a echilibrat apoi cu o pauza lunga, timp in care eu la randul meu mi-am revenit sau am avut nevoie de acelasi timp lung pentru a fi ascultata, poate de aceeasi persoana sau de cu totul alta si s-a echilibrat. Vezi, nimic nu e intamplator. Am invatat asta si acum sunt mai relaxata si privesc lucrurile mai cu ingaduinta. Si cand nu se poate, nu e nici o suparare. Nu e momentul sau nu e bine. Insa ascultarea apropie inimile si daca e combinata cu empatie (ca nu intotdeauna impartasim experiente asemanatoare, care ajuta la o intelegere mai buna, stiu, insa cand nu sunt, ce mai ramane? empatia si iubirea) si cu atragerea atentiei cand gresim, cu blandete, bunatate, atunci e bine.

Citind, recitind si gandindu-ma, am senzatia ca ma repet sau cine stie ce nonsens scriu, exista frica aceasta ca scriu prost sau prostii. Mai e si gandul ca teoria o stim cu totii insa de multe ori la practica, oricat de bine am scris eu aici, am cazut. Si mi-e teama ca voi mai cadea. Ma ridic. Si cad pana cand sper sa nu mai cad. Se cheama viata.

Hai acum sa schimb nota prea serioasa in care am cazut, sper sa intelegi ce am scris aici, sper sa procesezi prin propria inima si minte si sa fii sau nu de acord cu mine. Daca esti, vreau sa stiu de ce, iar daca nu esti, vreau sa stiu iar de ce. :)) Serios, imi plac discutiile, mai ales cand sunt in contradictoriu, e mai putin plictisitor. ;))

Ascultare frumoasa ca o zi de primavara!

Invatatura ca dar


Am primit ieri niste mail-uri dragute de la cineva, asa cum primim cu totii din cand in cand. Este un trend in a primi si trimite mai departe tot felul de minunatii. Slava Domnului ca nu primesc foarte multe pentru ca nici nu as avea timpul fizic sa le citesc pe toate, nici dispozitia necesara. Si de multe ori se repeta, ca intr-un cerc. Trimiti la un moment dat un mail deja forward-at la nesfarsit si te trezesti ca iar ajunge la tine. ;))

In orice caz, cele mai multe sunt simpatice, unele au lucruri interesante, intelepte, frumoase. Altele sunt haioase rau. Altele sunt spam in toata regula. Dar aproape toate te fac sa zambesti. Si pentru ca tot vorbeam de mail-uri de acest gen, unul mi-a placut si mi-a atras atentia in mod deosebit. “Zicerile” lui Einstein si in special aceasta:

“Cand ni se ofera invaţatura trebuie perceputa ca un cadou valoros, nu ca o sarcina grea, in asta consta diferenta transcendentului.”
M-a atins deodata, nu vazusem asta pana acum: invatatura ca un cadou. Este atat de frumos spus. Invatatura nu este de obicei vazuta asa, din contra, e ca o corvoada. Intreaba pe cei mai multi care invata, la scoala, liceu si mai departe. Dar perspectiva din care o vede Eienstein e fantastica si deschizatoare. De as fi vazut asta mai devreme probabil ca as fi invatat mai bine.;) Dar nu as fi inteles poate atunci si poate ca acum e momentul. Ca acum inteleg. Nu ca as invata poate mai bine, dar privesc acum invatatura ca un dar intr-adevar, de care sa ma bucur, nu sa stramb din nas ca nu am chef. Si sunt recunoscatoare ca am primit-o. Sunt destui in lumea asta care nu au acces la ea si si-ar dori.

Ce cadou mai frumos mi-as dori pentru mine si pentru urmasi, decat sa primesc asa ceva! Invatatura. Schimba-ti perspectiva. Bucura-te de dar. Imi vine sa rad. De ce nu mi s-a spus asta mai demult? Pentru ca…. 🙂