Ce seara minunata! 💞

De ziua mea am fost invitata la o mica petrecere organizata special, de catre cei de la Sutsata. Am impartit-o cu Elena Corina Badea, o foarte cunoscuta cantareata din Tulcea, si ea nascuta pe 20 mai. Alexandru Gica a venit cu ideea acum cca o luna, de a face o seara pentru noi, cu cantec, si sa venim ambele. Ideea ne-a suras. A lansat evenimentul public si cine si-a dorit cu adevarat, a venit. 🥳 Pentru ca nu cred in coincidente.

Ca invitata a lor, oamenii (cei mai apropiati mai ales) de la Sutsata, asa seriosi si fara sa faca un caz din asta, fara sa isi dea mare importanta, reprezinta si ei un cadou in viata mea. Dupa atatia ani mi-am dat seama cat de speciali sunt pentru mine, ce influenta buna au asupra mea, ce bine imi este cu ei. Si fara sa stie, cat bine mi-au facut si imi fac. Prin ei am reusit sa depasesc tristeti, sa cant cu mai mult curaj, sa imi depasesc emotiile si sa apreciez ceea ce sunt.

Nimic nu e intamplator. De ziua mea mi-au aratat iar cat tin la mine si imi place sa cred ca simt si ei cat sunt de aproape de inima mea, nu neaparat prin vorbe dar mai ales prin ceea ce facem unii pentru altii.

Un alt cadou deosebit a fost si prezenta tatalui meu, care aproape uitase cand m-am nascut. 🤭 Dar i-am amintit si a putut veni. Asa m-am bucurat! ♥️🥳

Inca un cadou a fost un buchet superb de bujori de la Alexandru, una din buburuzele mele de la clasa, care a venit cu mami pana la mine sa mi-l ofere.

Sa numaram in continuare: un cadou a fost placinta mea cu branza care s-a mancat nu doar prima dar si toata, nu au ramas nici macar firimiturile. Cu mare satisfactie si bucurie am vazut ca restul placintelor, facute la comanda, nu prea s-au mancat. Ce feed-back minunat pentru mine!

Continuam: crema de zahar ars, asa dulce cum a iesit, a avut si ea succes.

In general, oamenii care au putut veni mi-au umplut inima de bucurie si chiar daca la un moment dat am fost obosita si nu am prea reactionat, am avut parte de o seara unica, de neuitat, minunata! Multumesc ♥️🥳

Elena G

Astazi e ziua mea! ♥️

Martini! Pink Martini!🍸💞

Ieri, ca deja e duminica, am fost la concertul Pink Martini, pe care il astept de cativa ani, de cand i-am descoperit. Cand am dat de ei, deja fusesera in tara dar eu nu am stiut. Si uite ca daca am avut rabdare si mai ales m-a iubit Dumnezeu, am ajuns sa ii ascult live acasa la mine. Ce sa vreau mai mult? A fost o surpriza neasteptata si un cadou anticipat de ziua mea, de la Anca. S-a gandit ea: decat cine stie ce obiect la care sa stramb din nas (joking), mai bine o parte de bilet la Pink Martini, unde stia ca imi doresc demult sa merg. 💝 Multumesc din suflet! 💋 E un cadou perfect. 💞

A fost superb! 😍 Mi s-a parut ca a durat prea putin si as fi vrut sa mai cante si eu sa mai dansez, alaturi de Pink Martini si de o parte din prietenele mele, cu care m-am potrivit perfect ca sa mergem impreuna.

O seara de vis, cu muzica frumoasa, intr-o companie la fel de frumoasa si melomana, o seara care m-a incantat asa de tare ca nu pot sa dorm inca si scriu postarea asta pe blog, pentru a marca o amintire de neuitat. 🥳

La multi ani, tata!

Vezi tu, acum multi, multi ani, in viata mea exista tata insa era, si nu cred ca s-a schimbat neaparat prea mult, mai mult o nebuloasa. Un fel de cometa care aparea si disparea. Era mai mult cu numele. Prezenta permanenta si importanta erau rezervate pentru mama. Ea taia si conducea. Si credeam ca asa e bine. Pana la un punct, mama e importanta insa tatal, daca nu isi joaca rolul potrivit, poate priva copiii din familie de multe lucruri care ii vor afecta toata viata. Bun, nu e bine cum credeam, acum stiu mai bine ca ambii parinti trebuie sa contribuie, intr-un mod armonios si echilibrat la cresterea si educarea unui copil. E un fel de dans frumos pe care trebuie sa il faca cei doi ca eu, ca si copil al lor, sa ma uit cu uimire si admiratie, cu bucurie la ei si sa ma ajute, sa ma sprijine, sa ma ghideze si sa imi fie ca exemplu de “asa da”. Dansul lor nu a fost dans, poate la inceput. Apoi a devenit ceva chinuitor de privit si trait. Pana cand nu a mai fost nici un dans.

Acum fiecare danseaza separat si iata ca azi, dupa atatea texte despre ziua mamei, pe care o tot celebram incepand cu 1, 8 Martie, ziua ei de nastere, a venit si ziua lui de nastere. Daca tot i-am dedicat mamei atatea, a venit momentul sa echilibrez balanta si sa scriu azi despre ziua lui. S-a nascut intr-o zi de 18, in prima luna de toamna. Si-a facut o familie, ca asa scrie la carte, a facut copii si iata ca s-a inscris in normalitatea societatii si a bifat lucruri importante. Ca s-a dovedit un sot, un tata, un barbat asa cum ar trebui sa fie, fiind implicata, spun ca a facut ce a stiut mai bine si a gresit iremediabil. Pot spune ca mi-am vazut parintii asa cum sunt, plin de defecte, mai tarziu. Parafrazand spusele unei colege, mi s-a ridicat valul de pe ochi. Si prima reactie a fost cumplita. Am trecut prin toate starile prin care trece cineva care a vazut realitatea si nu ceea ce vroiam eu sa vad la parinti. Si pentru ca e ziua lui tata, trecand timpul si acceptandu-l, l-am vazut ca un barbat care nu e chiar asa de rau precum mi-a fost zugravit de mama, l-am vazut cu neputintele, incapatanarile, nebuniile, lipsa de educatie in multe privinte si mai ales privind o relatie care se rasfrange si asupra mea insa una peste alta, vad si partile lui bune. Este mai relaxat ca mama, care e o stresata, este laid-back cum se zice, ofera intelegere in multe privinte, in multe lucruri nu se baga si chiar da dovada de empatie, gandeste cateodata ca mine, ceea ce e suprinzator pentru ca sa fiu sincera nu pot spune ca mi-am cunoscut asa bine tatal pana acum si ma trezesc sa seman cu el in anumite privinte,  are rabdare cateodata (acum stau si ma intreb, oare din cauza ca si-a invatat vreo lectie, ca imi aduc aminte ca nu era chiar asa, dar viata se intampla), stie sa gateasca si o face chiar bine, etc. Chiar are si calitati. Atata timp cat nu il stresezi foarte mult, e ok, iar daca il stresezi, sa te fereasca Dumnezeu. Am invatat sa evit cu gratie multe lucruri, asta dupa ce i-am spus ce am simtit cand am simtit sa fac asta. Insa trecutul la un moment dat devine prea mult pentru a fi retrait. Nu il putem schimba insa mi-am redescoperit tatal cu bune si cu rele. Pe cele bune i le recunosc, pe cele rele, ei bine, nu stiu daca in alt rol decat de cel de fiica, i le-as trece cu vederea. De fapt nu i le trec cu vederea ci ii mai fac observatie insa imi dau seama ca nu il pot schimba, doar el o poate face. In ritmul propriu. Insa este un suflet aici pe pamant si azi e ziua lui. Plus ca azi face o varsta rotunda. Sa fiu sincera, arata mai batran ca mama cu mult, cu toate ca au varste apropiate, insa nu arata de varsta pe care o are. Se tine bine. De ziua lui, a carui suma este egala cu ziua mea de nastere,  imi doresc sa fie sanatos, pe picioare. Cu mintea limpede. Sa nu depinda de nimeni pana in ultima clipa pentru ca e mai bine. Acum, cum o vrea si Dumnezeu. Sa isi ia o data telefonul acela mai bun, ca se tot chinuie cu un jaf si tot amana si nu inteleg de ce. Sa mai arunce din vechituri. Sa calatoreasca mai mult ca nu inteleg de ce a asteptat varsta pensionarii ca sa iasa din casa. O putea face si inainte dar incapatanarea, domnule. Sa fie fericit in ceea ce face si linistit. Sa accepte ceea ce nu poate schimba si poate, macar un pic, sa se mai schimbe in mai mult bine. Adica sa se intelepteasca cu varsta, ca asa se spune, cand esti batran esti mai intelept. Evident ca nu e chiar asa, insa totusi experienta de viata isi spune cuvantul.

La multi ani, tata! 🙂

Elena G

Marte 9

La multi ani, draga barbat! Se spune ca azi este ziua barbatului/ tatalui, cu toate ca pe plan national se sarbatoreste prin mai, ca sa ne aliniem si noi cu restul lumii (aici sunt sarcastica, pentru ca e enervant cateodata sa alegem sa facem toti la fel doar pentru ca fac si altii, in acelasi timp inteleg alinierea aceasta si pozitiv) si sa fim politically correct. Pentru ca daca femeile au atatea zile cand sunt sarbatorite, de ce nu ar avea si barbatii? Fair enough.

Iti doresc un copy-paste din postarea de ieri. Mai adaug ceva care poate parea brutal: comportament narcisist, lipsit de empatie, care cauta numai ale sale, si atinge niste adevaruri dureroase care se aplica la ambele sexe si nu numai la mame sau tati, dar si in general, in relatii, intre frati si surori, intre oameni la munca si asa mai departe. Unele exemple sunt extreme insa intr-o forma sau alta ele exista. Toata lumea poate fi afectata de acest comportament, unii mai mult, altii mai putin. Nimeni nu scapa si de multe ori, copiii ajung sa repete un comportament asemanator. Ceea ce au urat in familie ajung sa proiecteze in propriile relatii, familii, prieteni si alte cercuri. E important sa intelegem comportamentul nostru, cum ii afecteaza pe oamenii din jur si sa ne asumam acest lucru. Nu prea mai merge sa inchei cu o urare, insa sper sa se inteleaga acest articol si postarea sa adanceasca intelegerea si schimbarea. Pentru barbati si femei cu inimile sus! 🙂

15 SEMNE ALE UNUI PARINTE TOXIC. TE REGASESTI?

 

The Key to Heart Is To Listen

Parafrazand titlul unei volum scris de un Om cu o deosebita cultura si intelepciune, Nicolae Steinhardt, daruiesti. Si primesti. Insa bucuria de a darui o depaseste cu mult pe cea de a primi. Un dar intotdeauna binevenit si vindecator este si muzica. Si pentru ca imi plac atatea melodii si nu ma hotarasc la o singura piesa am zis sa daruiesc iar mai multe. With a catch! Toate sunt dintr-un singur album al unui singur artist, pe care il ascult de cand a debutat. Este vorba de noul/ vechiul album al lui Michael Buble numit chiar asa “<3”, album care mi-a umplut inima de bucurie cand l-am auzit. Asa ca sper sa se intample si la tine ceva asemanator sau macar sa te relaxeze. Este absolut minunat, am deja cateva piese preferate dar te las pe tine sa le ghicesti.

Ce mai poti darui? Mi-am dat seama ca timpul este un alt dar foarte pretios. Si toti avem nevoie de acest dar. Pentru a fi ascultati, pentru a accepta evenimente dureroase, pentru a ne adapta la schimbarile din viata noastra. Nu totul se petrece peste noapte si pentru unii e nevoie de mai mult timp decat pentru altii. Si e ok si asa, pentru ca fiecare are calea sa si ceea ce cuiva ii pare o prostie pentru altcineva e deosebit de important. Nu suntem nici unul/a in masura sa judecam chiar daca uneori ne enervam. De aceea timpul este pretios. Prin el devenim umani. Timpul ne aduce experiente pe care poate le-am judecat la altii si atunci ele devin o lectie de smerenie, pentru cine intelege acest lucru. Cine considera ca nu a gresit cu nimic niciodata, nu intelege echilibrarea sau prea tarziu. Dar se spune ca niciodata nu e prea tarziu. There is hope, see?

Si pentru ca am pomenit de ascultare in titlu, m-am gandit un pic cata nevoie avem de acest lucru, de ascultare. Este nevoie de timp ca sa asculti pe cineva si chiar daca pare ca ti-l pierzi uneori, sa stii ca nu e asa. Ca nimic nu dureaza la nesfarsit. Mi s-a intamplat sa ascult crezand ca nu mai termina insa s-a echilibrat apoi cu o pauza lunga, timp in care eu la randul meu mi-am revenit sau am avut nevoie de acelasi timp lung pentru a fi ascultata, poate de aceeasi persoana sau de cu totul alta si s-a echilibrat. Vezi, nimic nu e intamplator. Am invatat asta si acum sunt mai relaxata si privesc lucrurile mai cu ingaduinta. Si cand nu se poate, nu e nici o suparare. Nu e momentul sau nu e bine. Insa ascultarea apropie inimile si daca e combinata cu empatie (ca nu intotdeauna impartasim experiente asemanatoare, care ajuta la o intelegere mai buna, stiu, insa cand nu sunt, ce mai ramane? empatia si iubirea) si cu atragerea atentiei cand gresim, cu blandete, bunatate, atunci e bine.

Citind, recitind si gandindu-ma, am senzatia ca ma repet sau cine stie ce nonsens scriu, exista frica aceasta ca scriu prost sau prostii. Mai e si gandul ca teoria o stim cu totii insa de multe ori la practica, oricat de bine am scris eu aici, am cazut. Si mi-e teama ca voi mai cadea. Ma ridic. Si cad pana cand sper sa nu mai cad. Se cheama viata.

Hai acum sa schimb nota prea serioasa in care am cazut, sper sa intelegi ce am scris aici, sper sa procesezi prin propria inima si minte si sa fii sau nu de acord cu mine. Daca esti, vreau sa stiu de ce, iar daca nu esti, vreau sa stiu iar de ce. :)) Serios, imi plac discutiile, mai ales cand sunt in contradictoriu, e mai putin plictisitor. ;))

Ascultare frumoasa ca o zi de primavara!

Perfect Symphony