Tag Archives: desert

Scrieri si scriituri. Aferim!


Mi-a fost dor sa scriu iar pe blogul meu drag si iubit. L-am cam parasit eu o vreme dar ma intelege el. Scrierea poate fi o forma de terapie, de eliberare si recunosc ca ma ajuta. Plus ca am si un motiv bun. Chiar imi place sa scriu si mai ales cand consider ca am ce. Bine, mai bat campii cu gratie dar blogul meu e intentionat ca sa fie parcurs cu placere si sa aduca informatii pe care poate unii nu le cunosc sau care cred eu ca sunt folositoare. In fond, e si acesta un mijloc de informare, chiar daca blogul are putini cititori. L-am pornit de la inceput cu intentia de a ma axa pe retete de hrana a trupului (pentru ca am avut ocazia intr-o perioada a vietii mele sa gatesc foarte mult si am descoperit nu numai ca sunt buna – so they say, ask the ones who tried what I cooked ;)), combinat cu alte postari despre ce imi place si consider util, frumos, interesant, placut pentru a se regasi aici. Cine il citeste, ma bucur, cine nu, nu e obligat pentru ca eu cred foarte mult in liberul arbitru. Ah, sa nu uit de consecinte. Vin si astea. So, choose wisely! 🙂 Cat se poate, pentru ca de multe ori la momentul respectiv asa credem ca e cel mai bine. In timp se va dovedi daca am ales sau nu bine si asta se cheama experienta.

M-am gandit ca foamea vine mancand si pentru ca in vacanta am mai mult timp, sa incep incet-incet sa completez cu alte retete pe care le-am incercat de-a lungul anilor si care mi-au placut, sau sa introduc retete facute de mine. Au ramas destule nu numai nescrise dar si nefacute in dosarul cu retete. Ma gandesc cu drag ca va veni momentul si pentru acestea, candva. Daca faci ceva cu placere si destul de mult timp, incepi sa si creezi. Eu nu sunt un geniu si nu stiu de la inceput sa fac totul insa in timp am avut niste sclipiri si ma bucur ca pot sa spun ca am si eu ceva facut de mine. Cred ca orice femeie mai ales, care sta mult timp la bucatarie, este un creator. Si in general in viata, creem cu totii. Daca esti curios/ curioasa, uite-te, poate te inspira sau iti dau vreo idee despre ce sa mananci azi/ intr-o zi cu soare si apoi trecem mai departe: fusilli a la Elena, puiul meu, de Paste numai de bine2 F Words. Sunt putine deocamdata. Acum, scriind, incepe sa imi revina inspiratia (are efect) si ma gandesc ca mai am cateva retete, foarte usoare, pe care nu le-am adaugat inca. Cum termin postarea aceasta, ma apuc de ele cat pot de curand si adaug link-urile. Va urma.

Ce ramasese nescris? Uitandu-ma prin hartii, am dat peste o reteta de baclava. Da, stiu, o sa spui: alta? Dap. De ce nu alta? La cate sunt, am citit si am ales una care m-a atras pe mine si am si facut-o de cateva ori deja. Reteta e scoasa din The Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999. Nu stiu acum daca o voi adauga si in engleza (copyright reason may be or just plain laziness or poor English from my part or all of them) dar ramane de vazut. Deocamdata iata o reteta de baclava turceasca pe care imi face mare placere sa o gatesc. Cartea recomanda cafeaua amara sa o insoteasca si cred ca zice bine. Acum tu decizi si poate ai alta preferinta. E buna si aceea, de gustibus non es disputandum.

M-am gandit sa adaug acum la ingrediente, la reteta in limba romana, toate masuratorile pentru ca poate ai unul sau alt instrument de masurare, si esti obisnuit intr-un fel si e la fel de corect. Cum de nu m-am gandit mai de demult? Mi-aduc aminte destul de clar si daca ma straduiesc cred ca gasesc si articolul mai pe la inceputuri in care explicam ca nu le voi adauga pe toate pentru ca unii se incurca dar acum mi-a cazut fisa si m-am gandit ca am facut o greseala. Nu e fatala dar … 🙂 Daca esti in strainatate si te-ai si obisnuit cu masuratorile lor, ce faci? Poti transforma dar de ce sa nu fie toata info data de la inceput?

Baclava

24 portii

Ingrediente:

  • 175 g/ 6 oz/, 3/4 cana unt topit (defect profesional ca ma repet, unt de 80-82% grasime)
  • 400 g/ 14 oz pachet de foi de placinta, dezghetat in caz ca a stat la congelator
  • 30 ml/ 2 linguri suc de lamaie (daca nu uiti, spala coaja – eu mai uit dar inca nu am murit, glumesc. La cate prostii bagam in noi, ce mai conteaza cateodata? Nu sunt absurda dar daca uiti, e ok)
  • 60 ml/ 4 linguri lamaie
  • 50 g/ 2 oz,  1/4 cana zahar caster (sau obisnuit daca nu ai)
  • coaja rasa de lamaie (ei, acum ca iti trebuie si asta parca iti vine totusi sa speli lamaia inainte 🙂 )
  • 10 ml/ 2 lingurite scortisoara (minunat condiment)
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana migdale decojite si maruntite (reteta cere, insa stiu ca migdalele nu sunt tot timpul la indemana noastra asa ca poti sari peste, linistit/a)
  • 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana nuci maruntite (poti dubla cantitatea inlocuind migdalele cu nuci)
  • 75 g/ 3 oz/ 3/4 cana alune de padure sau fistic (ce delicatese, Doamne), maruntite (le poti inlocui cu buna si delicioasa noastra nuca)
  • fistic maruntit (sau nuca :)) ) pentru decor

Sirop

  • 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cana zahar caster (sau necaster ;)) )
  • 115 g/ 4 oz/ 1/2 cana miere
  • 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cana apa
  • 2 fasiute de coaja de lamaie (sau mai multe sau deloc, daca nu ai)

Preparare:

  • Incalzeste cuptorul la 160 °C/ 325 °F/ Gas 3. Unge o tava cu fundul detasabil de 30X20 cm/ 12X8 inch sau o tava de dimensiuni asemanatoare, cu putin unt topit.
  • Foloseste ca masura tava si taie foile de placinta sa incapa perfect. Din cauza cantitatii exacte a ingredientelor din reteta nu te-as sfatui sa cauti o tava in care sa se potriveasca foile decat daca esti dispus/a sa maresti cantitatea corespunzator. Te las sa faci calculele.
  • Pune prima foaie de placinta in tava, unge cu unt topit si continua operatiunea pana folosesti jumatate din foile de placinta. Restul acopera-le cu un prosop curat si lasa-le deoparte.
  • Intr-o tigaie pune sucul de lamaie, mierea si zaharul si lasa la incalzit pana se topeste si se omogenizeaza totul. Adauga apoi jumatate din cantitatea de coaja de lamaie rasa, scortisoara si nucile maruntite. Amesteca bine.
  • Pune jumatate din aceasta combinatie in tava peste foi, adauga 3 foi de placinta unse cu unt si apoi restul combinatiei. Mda, cred ca ti-ai castigat dreptul de a gusta,  stiu ca nu ai rabdare.
  • Pune ultimele foi de placinta in tava, ungandu-le pe fiecare cu unt si la sfarsit, unge cu generozitate cu untul ramas ultima foaie de placinta.
  • Cu un cutit ascutit (eu am o problema cu cutitele, recunosc, nu sunt suficient de ascutite pentru mine niciodata), taie in patratele baclavaua dar nu pana la capat, ci mai mult pe deasupra, abia intrand in stratul de nuca. Pune tava in cuptor pentru o ora sau pana se rumeneste deasupra.
  • Intre timp, fa siropul. Intr-o cratita pune zaharul, mierea, apa si cealalta jumatate de coaja rasa de lamaie si amesteca pana se omogenizeaza toate ingredientele, totul la o temperatura joasa. Da focul tare si adu-l la punctul de fierbere apoi lasa-l asa pentru 10 minute pana se ingroasa.
  • Ia siropul de pe foc si lasa-l sa se raceasca. Scoate baclavaua din cuptor. Strecoara siropul pentru a scapa de coaja de lamaie si toarna peste minunatie. Lasa-l sa se imbibe bine pentru 6 ore sau mai bine peste noapte. Taie in forma de patrate si decoreaza cu fistic macinat. Gata.

Pofta buna!

Tip: in tava poti pune o foaie de copt pe care sa o ungi cu unt, daca vrei. Te ajuta sa speli mai usor la final, neprinzandu-se de fundul tavii.

 

 

 

Cand viata iti da cacao, fa-ti o ciocolata


Greu de atins si de inteles asta, dar se poate. Cum zic unii, viata nu este nici rea, nici buna, ea doar este. Dar pana sa ajung sa inteleg asta, am avut parte de cacao 😉 si de lamai, ca sa parafrazez si expresia de la care de fapt am avut inspiratie: “Daca viata iti da lamai, fa-ti o limonada”. Ma bucur de ce am si incerc sa merg mai departe. Ok, sunt si suparata, foarte suparata dar ce rezolv? Asa cum un copil nu invata sa mearga pana nu cade de mii de ori, asa si eu si altii, cad si voi mai cadea. Face parte din viata si stiu ca mai devreme sau mai tarziu, adica maine, peste doua zile, peste cateva luni, peste un an, doi, trei, voi vedea ca este ceva bun in caderile astea si apare limonada, fie prin transformarea situatiei fie prin transformarea mea intr-o persoana mai puternica. Important e ca stiu ca va fi mai bine, la mine limonada e acolo, virtuala. Si va fi si adevarata. Trebuie doar sa am putere sa trec prin tot ce inseamna viata. A naibii limonada, nu mai apare o data. 😛

Pana la limonada, am avut si niste cacao. Si cum sunt maaaare amatoare de ciocolata amara, cat mai amara (sa echilibrez situatia, si pe dinafara si pe dinauntru), am avut intr-o zi pofta de ea. Eu nu mananc multe dulciuri, dupa cum vezi, dar le apreciez pe cele care imi plac. Am pofta de ciocolata mai ales in anotimpurile reci, vara nu prea consum pentru ca apar fructele si imi satisfac nevoia de dulce foarte bine. Cum ziceam, am avut pofta dar nu aveam chef sa ies sa imi cumpar. Mi-am propus deodata sa fac ciocolata amara de casa. Mi-am zis ca daca ciocolata cu lapte se face in casa, trebuie sa fie o reteta si pentru cea amara. Asa ca m-am uitat pe atotstiutorul Google si am gasit pe Wellness mama o reteta minunata si usoara. Atata de usoara ca o tin minte si o spun oricui vrea sa o auda. Ca de obicei, sunt ffffff incantata de ceva ce imi place. Si imi place sa ma minunez si sa imi spun cum de nu am stiut sau nu am facut asta mai devreme! E atat de usoara si gustoasa, doamne, ti se topeste printre degete, atesta la asta colegii de la cursurile de canto, prietenii mei, proful de canto si cine o mai avea ocazia si norocul si onoarea sa se delecteze cu asa ceva. Mi-a crescut nasul acum. :))

Voi scrie acum reteta imbunatatita, deoarece cea in limba engleza mi se pare ca e cam putina. Sa muncesti atata sa faci asa o ciocolata de o calitate exceptionala in cantitate asa mica, mi se pare pacat capital. Cum sa faci doar atata? Ciocolata? Pai numai cand te uiti la ea, o mananci cu ochii, iar daca mai ai si copii, saracutii. Ciocolata e ca iubirea, se imparte si cu cat e mai multa, cu atat e mai bine. Nu mai zic ca e facuta din inima, e foarte eco si bio si naturala si fara alte adaosuri si tot ce vrei. Partea cu munca am exagerat-o, se face asa usor si repede, nu iti vine sa crezi. Iata deci ciocolata mea amara de casa. Minunata, delicioasa, fina, deosebita, daca nu satisface si pe cel mai fitos mancator de ciocolata, sa nu imi zici mie Elena.

Ciocolata amara de casa

Portii: fara numar 😉

Ingrediente:

  • 2 cani/ 500 g unt de cacao (sau de cocos – cu acesta va avea o textura mai moale)
  • 2 cani/ 500 g cacao (sau praf de roscove, pentru cei care au alergie la cacao sau posibilitati mai reduse uneori)
  • 1 cana/ 250 g miere (sau mai putin, pentru un gust mai amarui; se poate folosi si zahar din trestie de zahar sau alt inlocuitor natural, dupa preferinta)
  • vanilie sau alte arome, dupa gust
  • seminte sau fructe confiate, sare, boia sau alte minunatii care merg la ciocolata (optional)

Preparare:

  • Topeste untul de cacao sau cocos la bain-marie, intr-un bol sau intr-o craticioara. Daca folosesti miere sau zahar, adauga sa se topeasca impreuna. Pentru cei care nu suporta aroma de cocos, va spun ca untul de cocos nu are o aroma puternica si nu se simte in ciocolata. Eu am testat asta pe prietena mea Georgiana, care nu suporta nuca de cocos si a fost incantata. Dar acum, de gustibus.
  • Cand s-a topit, ia-l de pe foc si pune peste el cacao sau praf de roscove sau combinat, dupa cum vrei, dar trece-l printr-o sita inainte pentru a evita formarea de cocoloase in ciocolata. Adauga si restul de ingrediente.
  • Amesteca bine pentru a se uniformiza frumos si a rezulta o ciocolata fina. Ai grija sa nu cada nici o picatura de apa peste ea, pentru ca se face fainoasa.
  • Rastoarn-o intr-o tava (eu folosesc tava de cuptor, e perfecta) in care ai pus si o foaie de copt, pentru ca se desprinde foarte usor apoi, dupa ce se intareste si scapi si de spalat mult. Mai poti folosi forme de silicon mari sau mici, pentru copt sau pentru gheata din care vor rezulta diverse forme simpatice de bomboane de ciocolata, toate pentru tine si cei dragi tie. Tot acum poti orna ciocolata cu ceva, dupa preferinte.
  • Reteta de pe net spune ca poti lasa sa se intareasca la temperatura camerei (atunci cand folosesti unt de cacao) dar eu prefer varianta rapida, la frigider (nu e nevoie sa pui la congelator) si in cateva ore ai o ciocolata tare si aromata, s-o mananci nu alta. Nu inca, totusi.
  • Se portioneaza cu cutitul sau se scoate din formele de silicon si se impatureste fiecare bucata in staniol sau folie de aluminiu. Trebuie sa lucrezi repede pentru ca se topeste pe degete, mai ales cea facuta cu unt de cocos dar ce conteaza apoi, ai ce linge. Se pune apoi la frigider si cand nu te vede nimeni, se fura cate o bucata. Daca cumva se intreaba cine a mancat toata ciocolata, se da vina pe ursuletul de plus. Ar fi bine sa ai unul in casa sa te scape. 😉 Daca nu, mai exista fantome, monstri, jucarii, copii, mamici, tati, bunici si de ce nu, musafiri.

Pofta buna!

 

Panem nostrum cotidianum II


De mult vreau sa scriu reteta aceasta. Mi se pare atat de modesta, umila chiar. Dar tocmai acesta e farmecul ei. Din painea noastra cea de toate zilele se poate face un desert minunat, la care nu m-as fi gandit niciodata. E un desert specific englezesc, pe care l-am descoperit la Londra si care mi-a placut foarte mult. In cazul in care ai in casa doar paine si ceva oua si lapte, adica strictul necesar, poti sa te bucuri de un desert foarte delicios, cum nici nu ti-ai inchipui ca poate fi, avand in vedere ingredientele. De curiozitate am incercat mai multe variatii si am descoperit ca poti face desertul mai bogat sau mai simplu, dupa posibilitati. De aceeasi data, el ramane la fel de gustos. Si simpu de preparat. Mai tii minte cum se face varianta rapida a pizzei de casa, cu felii de paine? Ei, asa e si cu desertul acesta. Rapid. Si bun. Pentru blog, am ales o varianta mai bogata in ingrediente si mai pretentioasa cumva, pe care nu am incercat-o dar stiu ca este delicioasa. Reteta este din revista ” The Lady”, din 30 noiembrie 2004. Pentru cine nu are toate ingredientele, voi mentiona cu ce se mai pot inlocui, dupa placerea si gustul fiecaruia. In bucatarie, ca in orice de fapt, e musai sa improvizezi. Totul e sa vina din inima, ca mancarea se gaseste cine s-o manance, dar daca e gustoasa si e facuta din inima, nu are cum sa nu fie apreciata. Vorbesc din proprie experienta, cand am facut niste clatite, amarate, ca vai de ele, saracele, cel putin mie asa mi s-au parut. Faceam comparatie cu clatitele pe care le fac de obicei, ca la carte, si care sunt mi-nu-na-te si foar-te a-pre-ci-a-te. Dar ele s-au dovedit cele mai bune clatite din lume pentru le-am facut cu dragoste si asa, simple, au fost cele mai apreciate.

Budinca din paine si unt cu ciocolata

4 portii

Ingrediente:

  • 400 ml smantana grasa (poti inlocui smantana cu lapte)
  • 200 ml lichior Baileys Irish Cream (si fara asta se poate sau, daca ai in casa, orice alt lichior crema cred ca ar merge)
  • 200 g zahar pudra (daca nu vrei zahar, mergi pe orice alt indulcitor natural care iti place)
  • 2 pastai de vanilie, taiate de-a lungul (merge foarte bine 1 plic de zahar vanilat sau 2, pentru mai multa aroma)
  • 6 galbenusuri oua (fara acestea cred ca se poate)
  • 6 oua (fara acestea NU se poate)
  • 10 felii de briosa de cca 1 cm grosime (vorbesc de briosa aceea mare, ca o paine, si dulceaga. Daca nu ai, 10 felii mari de paine sunt de fapt ingredientul originar. Si 10 felii de cozonac merg foarte bine, vorba Mariei Antoaneta, daca nu ai paine, mananci cozonac)
  • 200 g ciocolata amara de cel putin 70 % cacao, tocata (evident ca se poate fara, dar daca ai putina ciocolata de calitate, rasfata-te)

Preparare:

  • Pune lichiorul, vanilia, zaharul si smantana intr-un vas la foc mic si amesteca pana se topeste zaharul. Scoate de pe foc si lasa sa se raceasca. Indeparteaza si pastaile de vanilie, daca ai folosit asa ceva.
  • Incalzeste cuptorul la 140°C, 275°F, sau nr.  1 la cuptor. Unge cu unt sau ulei o tava mai adanca de cca 1,2-2 litri (2-3 pints). Cu robotul de bucatarie bate ouale intregi si galbenusurile impreuna apoi varsa in ele si amestecul cu smantana. Bate-le iar sa se amestece bine. Pune in tava feliile de paine sau briosa taiate pe diagonala, cumva sa fie una peste alta si nu un strat foarte nivelat. Scurge peste ele amestecul de mai inainte si lasa-le 10 minute sa se patrunda bine.
  • Topeste ciocolata la bain-marie sau la cuptorul cu microunde. Rastoarna TOATA ciocolata peste felii (stiu ca eu as gusta cu lingurita si la final as sterge cu degetul orice urma de ciocolata, lingandu-l apoi ). Pune tava astfel pregatita intr-un alt vas mai mare, plin pana la jumatate cu apa calda si apoi totul la cuptor, pentru cca 50 de minute.

Pofta buna!

Cui ii plac clatitele?


Celor mai multi le plac. Pentru cei multi si pofticiosi, azi o reteta foarte gustoasa si aromata. Stiu ca iti plac clatitele. Bun! Dar de un tort de clatite ai auzit? Daca nu, afli acum. Este o reteta ungureasca, culeasa din cartea “The Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking” (1999), carte peste care am dat in cautarile mele intr-o biblioteca londoneza la sectiunea cooking, cred, daca nu cumva era trecuta la alta categorie. Asta e mai putin important, ce vreau sa subliniez e ca am stat si am cautat. Asa de mult imi placea atunci sa gatesc, si mai ales aveam la dispozitie din belsug de toate. Stau si ma gandesc ca e tare placut sa ai cu ce gati, sa stii ca gasesti toate ingredientele si ca nu te afecteaza la buget. E mare lucru si acesta. Dar inapoi in Romania, caci am revenit de mult aici, in tara mea, e si mai mare lucru sa descoperi cu ce poti inlocui ingredientele in asa fel incat sa iti iasa reteta cat de cat si nici sa nu faci o gaura in buget. Aici, in tara, e farmecul si munca. Asta ca sa nu uit realitatea. Acum, inapoi la visare. Reteta este una ungureasca si este de-li-cioa-sa. Mi-aduc cu foarte mare placere de ea si cat de incantata am fost cand am mancat-o. Crema din straturile de clatite mi s-a parut cea mai buna crema pe care am mancat-o vreodata. Si doar facusem destule creme, si pana atunci si dupa, dar amintirea acelei creme ma urmareste si acum. O declar cea mai buna crema din lume. Mi-aduc aminte si de procesul de realizare al clatitelor. Acela mi s-a parut teribil, dificil. Nu mi-a placut deloc si nici clatitele nu mi s-au parut asa cum le stiam eu. Nu se fac cum se fac clatitele in mod obisnuit. 😦 Ce mai, din cauza asta, am renuntat sa mai fac vreodata aceasta reteta. Dar pot povesti despre ea, ca dintr-o poveste de adormit … Somn usor si pofta buna, in somn.  Drag copilas, inchide ochii si asculta acum povestea tortului de clatite. Viseaza la ea, ca de la mine sigur nu vei manca asa ceva. 😉

Tort de clatite

6 portii

Ingrediente:

  • 5 oua, separate (saracele)
  • 50 g (1/4 cana) zahar tos
  • 175 ml (3/4 cana) lapte
  • 50 g (1/4 cana) faina care creste singura (self-rainsing) (daca nu o ai gata facuta, luata din vre-un supermarket, o faci tu sa creasca, copacel, adaugand la o cana de faina, un plic de praf de copt – asta ca sa stii cea mai simpla reteta, ca viata si asa e complicata)
  • 50 g (4 tbsp) unt nesarat, topit
  • 175 ml (3/4 cana) smantana
  • zahar tos
  • felii de lamaie

Crema:

  • 3 oua, separate
  • 25 g (1/4 cana) zahar tos
  • coaja rasa de la 1 lamaie
  • 2,5 ml (1/2) zahar vanilat
  • 115 g (1 cana) migdale macinate

Preparare:

  • Incalzeste cuptorul la 200 °C/ 400˚F, gaz 6. Unge cu unt sau ulei o forma de tort cu fund detasabil cu diametrul de 20-23 cm si tapeteaza cu foaie de copt in asa fel incat sa iasa in afara marginile. Vei vedea mai tarziu de ce. Cu robotul de bucatarie bate bine galbenusurile impreuna cu zaharul pana se transforma intr-o crema groasa si cremoasa, apoi amesteca si laptele in aceasta.
  • Bate apoi albusurile pana devin bezea si incorporeaz-o in crema de galbenusuri, in acelasi timp cu linguri de faina si jumatate din untul topit.
  • Acum, neaparat sa cauti, ca daca nu ai, cumperi (yeah, right!), o tigaie care sa aiba exact acelasi diametru sau pe aproape ca si forma de tort. Unge tigaia cu putin unt topit, folosind o pensula sau un servetel.
  • Pune un sfert din aluatul pregatit in tigaie si gateste clatita pe ambele parti. Ai grija ca e cam groasa si cand o intorci, sa nu se rupa. Ideal ar fi sa ai o tigaie cu capac-tigaie asa cum are o prietena de-a mea, Mariana ca sa intorci pur si simplu tigaia pe partea cealalta. Eu nu am dar o pun pe lista, candva imi voi lua una sau voi primi una. Una dupa ceafa. :)) Prima clatita astfel facuta o pui deja un forma de tort iar pe celalte trei le vei pune deoparte, deocamdata. Cumva off topic, imi dau seama ca eu dau acum instructiuni. Se incumeta cineva sa le urmeze? Nu de alta dar e tare placut sa spui ce sa faca altcineva si eu sa ma delectez cu rezultatul. 😉
  • Urmeaza cea mai de-li-cioa-sa crema din lume. Bate bine galbenusurile impreuna cu zaharul tos pana se ingroasa, apoi adauga aharul vanilat si coaja rasa de lamaie. Ce arome minunate se simt acum! Daca cumva esti suparat/a pe cineva, aceasta reteta cu multe oua batute este ideala. De ce sa iti consumi nervii in mod negativ. Fa ceva pozitiv. (Spun eu care oricum nu imi urmez sfaturile, dar stiu sa le dau, necerute!).
  • Bate albusurile pana se fac bezea si incorporeaza-le in crema de galbenusuri, adaugand migdalele macinate. Amesteca bine totul si nu uita, intotdeauna se gusta cu degetul. Al tau, al lui, depinde cine mai e prin bucatarie. Yummy!
  • Pune o treime din crema peste prima clatita din forma de tort, aseaza peste ea a doua clatita si uite asa te joci (sper sa te lase ajutorul de bucatar) pana termini crema si clatitele. Inchei cu ultima clatita.
  • Peste ea torni smantana si la cuptor acum va sta cca 20-25 de minute sau pana cand va capata o culoare aurie.
  • Scoate apoi din cuptor tortul (care te va innebuni cu mirosul lui) si lasa-l sa se odihneasca cca 10 minute. Scoate-l apoi cu grija, tragand usor de marginile foii de copt si aseaza-l frumos pe o farfurie de tort sau un platou mare si rotund. (Si o farfurie de pizza merge cand nu ai altceva). Serveste-l cald, pudrat frumos cu zahar si ornamentat cu felii de lamaie.

Pofta buna!

De la Dunare la Mare


Mi-aduc aminte cand eram mai tanara (ma scuzati, nu sunt nici acum chiar asa de batrana doar ma amuz. Si copiii isi aduc aminte de cand erau mai mici) ca am facut o reteta minunata, doar ca saraca nu iesise ca in imagini. Nu s-a intarit suficient, chiar daca am respectat intru totul reteta. Partea buna e  ca totusi a iesit delicioasa si s-a mancat cu pofta. Ce feed-back sa mai vreau! Reteta aceasta e renumita crema bavareza, culeasa din “The Practical Encyclopedia of East European Cooking”, 1999. Este un desert cules de la Dunare, zona bavareza si adus pana aici, la Marea Neagra. Este un desert perfect pentru o zi caniculara, cum de mult timp suport in Constanta. Imi pare  rau ca nu am poze, dar eu zic ca un exercitiu de imaginatie nu strica niciodata, din contra, pune neuronii la treaba. Ca si absurdul de altfel. 😉

Crema bavareza

6 portii

Ingrediente:

  • 1 pastaie de vanilie (am reusit sa achizitionez si eu recent asa ceva, ce mireasma, as pune in toata casa, dar am preferat in zahar pudra pentru zahar vanilat de casa)
  • 300 ml (1 1/4) cana smantana
  • 15 ml (1 lingura) gelatina pudra
  • 45 ml (3 linguri) lapte
  • 5 galbenusuri
  • 50 g (1/4) cana zahar tos
  • 300 ml (1 1 /4) cana smantana grasa (cea de sus ar fi mai slaba, conform traducerii din engleza sau poti spune ca e smantana cu continut mic de grasime)
  • frunze de ciocolata (sau alte forme) si cacao pentru decor

Preparare:

  • Intr-o cratita mica, pune smantana slaba (saracuta) si pastaia de vanilie. Fierbe incet pana cand incepe sa dea in clocot apoi opreste focul, acopera si lasa sa se infuzeze cca 30 de minute. Scoate pastaia, usuc-o bine si refoloseste-o si pentru alta data.
  • Pune gelatina in lapte si las-o la inmuiat.
  • Intr-un bol rezistent la foc, amesteca cu robotul sau cu un tel galbenusurile si zaharul tos.
  • Adu la punctul de fierbere smantana iar si pune-o amestecand incet peste galbenusuri.
  • Pune apoi bolul peste un vas cu apa la foc mic, si amesteca continutul pana se ingroasa suficient sa ramana pe lingura de lemn.
  • Scoate de pe foc, adauga gelatina si amesteca iar pana se dizolva.
  • Strecoara intr-un alt bol, prin sita, crema obtinuta, cunoscuta sub numele de custard pentru vorbitorii de limba engleza. Acopera cu o coala de copt uda, pentru a preveni formarea unei cruste si lasa sa se raceasca.
  • Amesteca cu un mixer smantana grasa (din propria experienta in tara, am observat ca daca vreau sa fac frisca, imi iese cu o smantana foarte grasa, de preferat de la piata luata, de la tarani si lasata o zi-doua sa se intareasca in frigider) pana se transforma in frisca si amestec-o usor in crema racita.
  • Umezeste cu apa forme, cupe sau o forma de gelatina. Rastoarna crema in ele si lasa sa se raceasca la frigider pentru cel putin 4 ore sau pana cand s-a intarit. Eventual fa crema seara si las-o peste noapte sau fa-o dimineata si degust-o seara, undeva… departe…cu cineva…
  • Ca sa o servesti cum trebuie, mai intai pune formele sau cupele, pana la margine, in apa fierbinte, cca 5 secunde. Pune o farfurie peste forma apoi inverseaza locurile rapid si ridica forma. Ar trebui sa fie ca la constructia de castele de nisip. La mine s-a cam daramat ‘nisipul’ si asa m-am suparat… dar mi-am revenit. 🙂
  • Decoreaza cu ciocolata si cacao. Pentru culoare, vad prin bolul de sticla si niste frunze de menta, asezate artistic pe farfurie sau pe desert. Si mai prevad o fata zambitoare dupa degustarea minunatiei, o liniste pe fata, un stomac fericit si doi indragostiti tinandu-se de mana. Si o cerere … pentru … inca o portie…si … inca una…

Pofta buna!

Povestea tartei de lamaie


Tip: daca nu iti plac povestile, treci direct la reteta, mai jos….mult mai jos.

Nu stiu cat de popular este acest desert la noi, dar este racoros si cu un gust special, un fel de sweet and sour pie. Merge in orice anotimp dar vara are o savoare deosebita. Si nu uita, contine multa vitamina C. Tick all the boxes, right? May be, may be not. Imi amintesc eu cand am auzit prima data de acest desert, ma gandeam, cine face asa ceva si cum ar fi la gust? E ceva de capul lui sau e o alta ciudatenie englezeasca? Ei bine, dupa mine, a fost initial o ciudatenie, pentru ca nu numai ca nu mancasem asa ceva pana atunci dar nici nu stiam  cum se gateste si apoi, ce e cornflour? Hm… ar fi amidonul sau faina de porumb, got it? Bun, ca am stabilit asta, cu toate ca am mai adaugat retete care contin minunatia, sa trec mai departe. In rest cam aveam pe toate in bucatarie. Si am facut placinta. Nu numai ca mi-a placut dar am repetat-o de atunci de cateva ori. Imi pare rau ca nu am poze, stiu ca tot spun ca o sa fac dar toate la timpul lor. Daca poti sa iti imaginezi placinta fara poze, atunci meriti doua portii. Este un exercitiu ‘intelectual’ care nu e usor pentru oricine si necesita o anumita indemanare si talent. Sa ai efectiv imaginea in capul tau e mare lucru, cu tot cu culoare, aspect, chiar miros. Si apoi s-o compari cu realitatea, daca exista… Gandeste-te numai putin (fac o paranteza aici), cand eram mica, citeam multe carti cu povesti din care efectiv lipseau imaginile, abia daca aveau 2-3 imagini, cat se te ghideze cu personajele si actiunea, restul era povestea. Asa erau multe carti atunci si am mai citit undeva ca nu era o idee rea deloc. Mintea omeneasca este foarte puternica si merita o asemenea incercare, poate mult mai mult decat stim noi. Si de ce sa nu ne ridicam cat de cat la nivelul ei? Deci, pana la urma, fac un maare bine neadaugand poze. Joking. Vor fi si poze atunci cand am, dar pana atunci, pune-ti mintea la contributie si citeste. Povestea unei retete de tarta cu un fruct mai neobisnuit: lamaia. Poveste adaptata dupa ” Lemon Meringue Pie – Original card from Delicious Meals Made Easy”. Sa incep, asadar…

A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, a fost o data

Spiritul TARTEI DE LAMAIE. Stia din experienta ca dureaza vreo 20 de minute ca sa fie preparata si 40 de minute ca sa coaca la cuptor, dar pana la asta mai este cale luunga. Sa ne-ajunga. Tarta noastra sedea impartita pe bucati in camara pentru ca vezi tu, inca nu era facuta dar visa sa se adune din diferite ingrediente si sa devina o tarta adevarata. Pentru asta avea nevoie de o gospodina indemanatica si buna bucatareasa care sa adune cu grija ingredientele si multa voie buna. De pe rafturile camarii, bucatareasa noastra a adunat:

225 g de biscuiti digestivi pe care i-a zdrobit (daca nu exista in camara asa ceva, exista cu siguranta orice alt fel de biscuiti, important e sa fie proaspeti pana la urma) si 50 g unt, topit (unt gras, gras si bun)pentru blat. Putea alege sa faca si cu aluat fraged blatul insa s-a hotarat la biscutii digestivi, pentru ca era mai rapid;

sucul a trei lamai stoarse bine si coaja lor, 4 linguri de amidon de porumb (sau faina de porumb sau faina de grau in cele din urma), 50 g zahar si 3 galbenusuri pentru umplutura;

si 3 albusuri, inca 100 g zahar si 3/4 lingurita de esenta de vanilie pentru bezea.

Pentru ca sa faca placinta, gospodina a incalzit dinainte cuptorul  la 170 °C/ 325°F, nr 3 pentru cuptorul cu gaz. Isi luase toate precautiile pentru a fi in regula pentru orice fel de cuptor ce s-ar fi aflat in bucatarie. Povestea noastra e bine sa fie aplicabila la multe bucatarii iar gospodina din poveste este una foarte atenta. Ca nu se stie cine o citeste si are cuptor cu gaz si apoi isi zice: Dar bine , eu la ce temperatura incalzesc cuptorul? Asa ca gospodina s-a gandit sa faca treaba complet. Revenind, a pus apoi biscuitii zdrobiti intr-un bol si peste ei a adaugat untul topit. Cu o lingura de lemn a amestecat bine ingredientele si a pus blatul astfel format intr-o farfurie speciala de tarta cu diametrul de 23 de cm. Exact, 23, nici mai mare , nici mai mica. De ce? Pentru ca asa stia si spiritul tartei ca trebuie.

Pentru umplutura a amestecat bine zeama de lamaie, coaja de lamaie si faina de porumb intr-un bol mare. Ce arome au invadat bucataria! In acel moment au intrat in bucatarie copiii, dupa miros. Dar cum inca nu terminase treaba, gospodina i-a trimis afara sa se joace. A fiert 450 ml de apa si a adaugat destula in bol apoi, ca sa faca omogenizeze bine compozitia.

A pus-o apoi intr-un vas pe foc si a amestecat la foc mic, continuu, pana s-a ingrosat. A adaugat si zaharul, a lasat sa se raceasca putin, apoi a adaugat galbenusurile si a amestecat iar sa se omogenizeze, dupa care a rasturnat totul in farfuria de tarta.

Cand totul a fost gata, gospodina noastra s-a apucat sa faca bezeaua, o alta delicatesa. Pentru asta, a batut bine albusurile intr-un alt bol mare si apoi a adaugat treptat zaharul, cam doua treimi din el, amestecand cu mixerul bine. Restul de zahar si esenta de vanilie le-a amestecat cu miscari circulare in bezea. Apoi cu mare grja a intins bezeaua peste tarta, stiind ca prin coacere, ea se va mai strange asa ca a acoperit bine marginile. A facut modele cu dosul unei linguri si a pus-o la cuptor sa se coaca cca 40 de minute.

Apoi a lasat-o sa se raceasca si a servit-o imediat cu familia, la desert. Tarta cu lamaie a fost foarte fericita, a ajuns sa fie intregita din elemente separate. Ce isi putea dori mai mult, decat sa fie savurata la masa. Poftim la masa! Atat de savuroasa a fost ca nu a ramas o faramita din ea. Iar gospodina a fost si ea multumita.

Si-am incalecat pe-o sea si v-am spus povestea asa.

Sfarsit

PS: recitind postarea, mai tarziu, e drept (cam prin 2020 ca mi s-a facut pofta de tarta asta) mi-am dat seama ca ea, ca poveste, e ok, insa daca vrea cineva sa o faca, si crede-ma, chiar merita facuta, e greu de urmarit reteta. Asa ca revin si daca ai avut rabdare si placere sa citesti pana jos, vei da peste reteta ordonata si usor de urmarit.

Tarta de lamaie

Preparare: 20 min plus racire     Timp gatit: 40 min

8 portii

Ingrediente:

  • 225 g (8 oz) biscuiti digestivi, zdrobiti
  • 50 g (2 oz)  unt, topit
  • sucul si coaja de la 3 lamai mari
  • 4 linguri amidon porumb sau faina daca nu ai amidon
  • 50 g (2 oz) zahar caster (sau zahar pudra, ca inlocuitor)
  • 3 galbenusuri
  • 3 albusuri
  • 100 (4 oz) zahar caster
  • 1/4 lingurita esenta de vanilie

Preparare:

  • Incalzeste cuptorul la 170 °C/ 325 °F/ gas 3. Pune biscuitii intr-un bol. Adauga untul topit si amesteca bine cu o lingura de lemn. Intr-o tava de tarta de circa 23 cm diametru, sau in orice alta tava de marime asemanatoare, pune amestecul acesta si apasa ca sa formezi baza pentru tarta.
  • Pentru umplutura, amesteca intr-un alt bol maricel sucul, coaja de lamaie si amidonul. Fierbe 450 ml apa si toarna din ea cat sa obtii o pasta usor moale.
  • Transfera pasta intr-o cratita si pune-o la foc mic, amestecand continuu pana se ingroasa. Adauga zaharul caster. Lasa sa se raceasca un pic si adauga galbenusurile. Rastoarna compozitia peste biscuiti.
  • Pentru bezea, bate intr-un vas albusurile pana se formeaza varfuri moi. Adauga 2-3 din zaharul caster, cate putin, sa formeze o bezea mai tare. Pune si restul de zahar si esenta de vanilie, amestecand cu miscari circulare, ca sa ramana aerata.
  • Intinde bezeaua peste compozitie si modeleaz-o frumos cu dosul unei linguri. Coace tarta in cuptor pentru cca 40 minutes sau pana se rumeneste usor. Lasa la racit la temperatura camerei si apoi in frigider. Macar 1 ora in frigider. Apoi o poti consuma.

Pofta buna!

TIRAMISU


Reteta care urmeaza este fantastica. Ti se topeste in gura si arata impecabil. Pentru un tratament regal, incearc-o si o sa imi dai dreptate. Este una din favoritele mele si pentru ca este atat de speciala, mi-am propus s-o fac iar de Paste. De-abia astept. Numai cand ma gandesc cat de pufoasa si aromata este, cata crema si ciocolata are in ea, deja mi se face pofta.

Aceasta reteta nu este o reteta oarecare de Tiramisu. Este o reteta pe care iar am cules-o din The Sunday Times, revista in care publica unii din cei mai mari bucatari ai Marii Britanii. Aceasta reteta este varianta lui Heston Blumenthal, nascut in aceeasi zi cu mine. El este bucatarul sef si proprietarul restaurantului The Fat Duck, restaurant cotat cu 3 stele Michelin, din satul Bray din Berkshire,  votat “Best Restaurant in the UK” de “The Good Food Guide” 2007 si 2009, si votat cel mai bun restaurant din lume de “Restaurant magazine” in 2005. Blumenthal este celebru pentru abordarea stiintifica si a fost descris ca un alchimist in domeniul culinar pentru stilul lui inovator de gatit. (vezi Wikipedia)

Tot el este cel care sfatuieste folosirea ciocolatii de calitate in deserturi. El si altii. 🙂

Reteta lui este facuta sa ajunga la 4 persoane. Din experienta trebuie sa spun ca urmand reteta lui  mi-a iesit foarte putin iar biscuitii au fost insuficienti asa ca o adaptez un pic si trec in paranteza cantitatile pe care le folosesc. De asemenea vasul pentru reteta adaptata e mai mare iar eu folosesc unul pe care il am deja in casa, care are lungimea de cca 30 cm si latimea de cca 15 cm, ca sa ai o idee mai exacta.Dar sa trec la Tiramisu.

TIRAMISU

Ingrediente:

  • 75-100 g ciocolata de calitate sau de cel putin 70% cacao, rasa (poti fi si mai generos, pentru ca ciocolata nu e niciodata suficienta, pune doua) (mai fac o paranteza –  floarea mea albastra mi-ar zice un bax :)) )
  • 50 g zahar caster nerafinat (sau zahar brun, alb, depinde de preferinte si posibilitati)
  • 250 ml smantana, rece (alege grasa, nu fara grasime, pentru ca altfel alegi e-uri de care nu scapi, grasimea naturala o mai dai jos cu sport; dubleaza cantitatea pentru mai multa crema intre biscuiti, mai ales ca si ei se inmultesc)
  • 265 g branza mascarpone
  • 300 ml cafea neagra, rece si suficient de tare (600 – 800 ml pentru ca vei avea  mai multa crema si mai multi biscuiti – nu te teme ca ramane pentu ca o poti bea oricand)
  • 4 linguri de vin marsala sau lichior amaretto (daca nu ai, alege un lichior de ciocolata, merge ok, sau orice alt lichior care crezi ca se potriveste) – optional
  • 125 g biscuiti de sampanie italieni pentru tiramisu (250 -300 g biscuiti )
  • cacao pudra

Preparare:

  • Razuie ciocolata la razatoare si pune-o in frigider sa nu se topeasca.
  • Dizolva zaharul in 100ml de smantana la foc mic si pune deoparte sa se raceasca. Amesteca cu robotul intr-un bol  smantana ramasa.
  • Mesteca cu lingura branza mascarpone pana se inmoaie apoi incorporeaza cu grija smantana batuta si smantana cu zaharul topit. Adauga 4 linguri de cafea pentru gust, sau poate vrei mai mult. Cu grija totusi pentru ca vrei sa aiba gust de cafea nu sa se inmoaie. Poti mari cantitatile pentru mai multa crema. Din experienta stiu ca nu e  niciodata prea multa crema.
  • Pune restul cafelei si alcoolului, daca il folosesti, intr-un vas. Inmoaie pe rand biscuitii in vas, intorcandu-i pe ambele parti. Ai grija sa nu se inmoaie prea tare sa se rupa intre degete. Aseaza-i pe toti pe un platou. Daca e necesar, mai fa cafea.
  • O data inmuiati, alege un vas de yena, nu de alta dar arata foarte frumos Tiramisu in el, se vad straturile. Altfel, orice vas e ok, dar sa apreciezi cantitatea de pus in el. Pune un strat de biscuiti muiati pe fundul vasului, adauga o treime din crema peste ei, apoi cacao si o treime din ciocolata. Repeta actiunea: biscuiti, crema, cacao si ciocolata pana se termina. Ar trebui sa ai vreo 3 randuri de biscuiti si 3 randuri de crema cu cacao si ciocolata la final. Pune vasul la frigider si lasa-l macar cateva ore sa se raceasca, nu te grabi. Ca tot tu il mananci.
  • Inainte de a-l servi, fii generoasa/ generos cu niste pudra de cacao peste el. Arata impecabil si nu mai zic cum este la gust. No comment!

Pofta buna!