Tag Archives: despre iertare

Preasinji cu sânâtati!


Azi dimineata am gasit pe fb o poveste asa frumoasa, care m-a emotionat foarte tare. Este o poveste in care m-am regasit si eu si mi-am dorit sa o impartasesc aici. I-am cerut permisiunea Danielei Kostea, o cunostinta draga de la Comunitatea Aromana. Ea expune foarte sensibil un foarte vechi obicei crestin ortodox care se face la aromani, in ziua de Lasatul Secului si cum se facea la ea in familie. Dupa poveste urmeaza o traducere in limba engleza acestui obicei, preluat de pe grupul Armânamea Trâ Europa, o comunitate initiata si dirijata de Puiu Bajdechi.

“Armânii au, printre altele, 2 mari sărbători: “Stâmâria”-15 august, Adormirea Maicii Domnului și “Dumânica di Lasa preasinj”- Duminica începutului de Post Mare. În fiecare an de “Lasa preasinj” veneam acasă la Constanța pentru a sărbători împreună cu bunicii și restul familiei apropiate, din casă, adică aproximativ 25 persoane. Ne ofeream unul altuia câte un dar simbolic (o portocală, un măr, o bucată de pită, etc) și ne ceream iertare pentru păcatele de peste an, pentru a intra în post cu pace. Mi-am amintit scriind, momentele când îi ceream iertare lu’ maia, sărutându-i mâna:-“Ljeartâ-nj câbătslj, maie”(un amestec de sentimente de dragoste pt ea, timiditate și rușine, căci erau mai mulți ochi ațintiți și nu prea voiam să recunosc că aș fi avut păcate, greșeli) – “Ljirtati s-tsâ hibâ, feata mea. Tini nu ai câbăts.” (Mereu spunea asta și aproape că o credeam, ceea ce nu mă ajuta deloc în lupta cu dușmanul meu pricipal-mândria) Un fel de “spovedanie” de dinainte de spovedanie. Oricum, plecam toți mai ușurați, mai împăcați, după momentele de profundă smerenie în fața celor mai în vârstă, iar noi fiind cei mai mici trebuia să trecem pe la toți ai noștri și să ne smerim în fața lor. Mare lucru pentru care sunt foarte recunoscătoare! O pregătire cu adevărat profundă pe care desigur că nu știu câți dintre noi o conștientizau și o integrau. Eu sigur nu. Mâine va fi greu. Bunicii nu mai sunt, dar noi trebuie să continuăm să ne smerim și pentru propria noastră înviere.” Daniela Kostea

“Lasa preasinji” SundayThe “lasa preasinji” Sunday marks the beginning of the Lent period – 6 weeks of soul purification. During this day, the Armãns/Aromanians ask forgiveness one to each other, the relatives come together, the family is gathering around the table full with goodies. According to the custom, the younger people go to the elder ones, the godsons to their godfathers, celebrating together with different food/meal specialties.The young people are doing rosary in front of the elder ones and in return they are receiving belssing and money. The forgiveness is asked by the following words: “Ljeartã-nj cãbãtsli!”, and suddelny the answer comes: “Ljirtati s-hibã!”. At the end of the celebration, the most aged man from the family is doing the “hasca” (“hara-hasca”) habit/custom – the children’s happiness. An approx. 1m thread is hanged up at one rolling pin’s end. At the other thread’s end is hanged up a boiled egg or a small piece of halvah. All around stay in kneeling position, trying to catch the egg/halvah with the mouth. It is said that the one that succeed to catch the egg/halvah will be full of luck and fortune.” Puiu Bajdechi

Surse: https://www.facebook.com/danutza.costea , https://www.facebook.com/fimirida.armanamea/

Am facut si eu hasca. Recunosc ca imi placea mai mult ca ne vedeam cu verisorii si ca mancam bunatati, ca nu le aveam foarte des pe masa. Doar la sarbatori mai vedeam asa o masa incarcata. Si imi placea halvaua aceea tare si plina de nuci, cum nu mai gasesc acum. Partea cu sarutatul mainii si cerutul iertarii, zau daca ma atrageau. Insa abia acum constientizez si integrez aceasta traditie. Finalul povestii Danielei mi-a umplut inima. ❤

Preasinji cu sânâtati!

Post binecuvantat!

Elena G

Good Riddance


Sau cale batuta, cum vrei s-o iei. In viata mea a reaparut cineva. De unde a rasarit, nu am habar. Este o persoana care si-a aratat interesul insa din motive foarte bine intemeiate am decis ca e mai bine sa nu incep nimic. Am avut asa o indoiala ca poate gresesc initial. Dar ma felicit ca am tinut cont de instinct. Pentru ca oricum si-a dat arama pe fata. De fapt asta si astept, sa isi dezvaluie intentiile pentru ca mai devreme sau mai tarziu, toti o facem. Rabdare sa fie, doar. Si atunci, stiu ce am de facut. Asa ca a gresit, urat. In conditiile in care nici amical nu se face asa, dar mai ales daca iti doresti sa impresionezi pe cineva. Sau daca asta e felul sau natural, atunci nu, multumesc. Si nu cred ca si-a dat seama ca a gresit pentru ca dupa cateva luni de pauza, trimite mesaj.

Daca eu sterg tot, mesaje, telefon si alte medii sociale si dispar, nu o fac degeaba. Intotdeauna am un motiv bine intemeiat si ma feresc sa mai trec prin situatii cand bunatatea mea e abuzata. De ce nu stau sa vobesc si sa ii spun in acel moment? Pentru ca in primul rand nu imi vine sa cred cat de indolent si needucat poate fi si in al doilea rand nu educ pe nimeni. In al treilea rand, cand am comunicat, tot eu am fost de vina si bunatatea si intelegerea si iertarea mea au fost luate drept slabiciune. Nu sunt slaba, consider ca toti meritam mai multe sanse. Dar pana cand? Enough! De la o varsta incolo deja trebuie sa stie un abc al relatiilor. In orice fel de relatie stabilesti ceva din timp. Nimeni nu e dator sa isi modifice timpul propriu dupa toanele unei persoane care se razgandeste in decurs de mai putin de o ora, sau intr-un moment scurt, oricum. In orice fel relatie iti respecti angajamentul, cuvantul, uneori cu riscul de a pierde. Cand exista intelegere poti face foooooarte rar si amendamente dar dupa aceea nu mai repeti pentru ca arati ca esti un neserios/neserioasa.

Si asta s-a intamplat chiar din prima. :)) Me, gone. Ei, si acum reapare ca un ghiocel. Deci neseriozitate din prima. Apoi, nesimtire de-a dreptul, dupa cateva luni, cand la ora 5:30 dimineata scrie un mesaj pe care nici nu am catadicsit sa il deschid, doar am citit cat se vedea, cu scuza ca “csf, acum m-am trezit.” Pe bune? Csf? Ce sa faci, ca mi-a picat fisa pana la urma. :)) Da, si eu ma pot trezi sa scriu un mesaj tupeist unei persoane pe care am tratat-o mizerabil si revin dupa cateva luni cu un rahat de text. Dar nu oricum, la 2 noaptea. Fara scuze, total indiferenta la cel/cea careia ii scriu, pentru ca, nu-i asa, doar eu sunt importanta si speciala. Si nu fac nimic gresit, evident, nu?

Am glumit, nu as putea sa fac asta nimanui. Cu atat mai mult cand stiu ca am dat-o in bara. Daca intr-adevar tii la acea persoana sau chiar vrei sa repari, o faci ca la carte. Si nu ai asteptari. Pentru ca oricum nu le prea meriti. Iertarea nu inseamna si acordarea increderii. Aia se recastiga cu munca. Si inseamna ca acum am ziduri ridicate al naibii de sus.

Parafrazand un citat de pe net care se potriveste acum, “avoiding certain people to protect your emotional health is not weakness, it’s wisdom.”

There you go.

Elena G