Tag Archives: despre simplitate

Sticla albastra


Acum cca o luna, rasfoiam ofertele magazinelor, pe aplicatie, sa vad ce imi atrage atentia. Imi place, ma relaxeaza si de multe ori ma ajuta sa iau ce imi trebuie la un pret, sa zicem, de oferta (chiar daca pretul acela e de fapt cel real, sau aproape de cat ar trebui sa coste, dar in fine). Am ajuns la revista pentru magazinul Lidl. Si tot dand pagina cu pagina, mi-a atras atentia o sticla atat de frumoasa si de albastra, albastra ca safirul, ce mai, o minunatie! Si am zis ca trebuie neaparat sa o iau. Faptul ca era cu vin a venit ca un bonus, pentru ca merge la mancare. Deci bifez utilul cu placutul. Din cand in cand, merita. Nu sunt eu o bautoare dar apreciez macar verbal o bautura speciala. E o arta si o munca si acolo. Si de multe ori chiar si recipientele sunt mici opere de arta. Ok, sticla asta nu e ceva special dar culoarea este. Daca era o sticla goala nu ar fi avut acelasi efect (cred eu) pentru ca la mine trebuie sa aiba si o anumita practicalitate obiectul si eu reciclez, deci sticle goale nu cred ca voi cumpara vreodata.

Acum, la cat de mult mi-a placut culoarea, nu conta cum era vinul. Am zis ca iau oricum si vad eu apoi. Dar am avut o surpriza placuta cand l-am baut, era un vin usor. Ca un suc aproape. Sticla insa este o frumusete. Mai inalta decat o sticla obisnuita cu vin, cu un gat lung si fin si o culoare albastra-albastra. Mai ales in soare se vede foarte bine. O pot folosi sa pastrez un alt vin in ea, cand e de casa, sau orice alta bautura care se pastreaza mai bine in sticla decat in plastic, sau sa pun o floare, o crenguta, luminite etc. in ea. E o pata de culoare superba si cum imi place mult albastrul, nu puteam rata. O adaug la colectia mea de sticle speciale (pentru mine) si abia astept sa am ocazia sa o pun in valoare si sa ma bucur vazand-o. Culorile au acest efect asupra mea. Ma bucura foarte mult si ma invelesc, mai ales cand sunt vii si luminoase. Acum am o sticla de culoare albastra, eleganta si frumoasa. Ce bine! 😊

Elena G

Self-Reliance


De cativa ani incoace sunt atrasa de self-reliance. In sensul in care inteleg clar acum (adica mi-a cazut si mie fisa in sfarsit, cu niste suturi in spate, evident) si accept ca trebuie sa ma bazez pe mine insami in multe situatii. Si inainte o faceam insa credeam ca totusi nu sunt ok. Ei bine, sunt ok. A, daca cineva se ofera si ajuta cu adevarat, sunt foarte fericita, insa, ce pot face eu, fac si nu ma bazez pe nimeni.

Ca inspiratie urmaresc niste canale foarte reusite ce documenteaza placut si bine o viata independenta si armonioasa. Asa ca le voi trece aici pe o lista si sa stii ca atunci cand ai ganduri multe si aiurea prin cap, chiar iti recomand sa te relaxezi macar urmarind. Self-reliance inseamna, culmea, sa depinzi de natura insa intr-un mod cat mai curat si mai binefacator atat pentru tine cat si pentru natura.

Viata ne-a adus pe toti, cu totul neasteptat, in momentul in care e indicat sa devenim cat mai self-reliant, off grid, home-stead, minimalists, etc. Adica sa fim pe picioarele noastre si sa depindem cat putem doar de noi insine, avand in acelasi timp grija de cei dragi si de alti oameni, in general. Nu se aplica egoismul. Pentru ca back-fires.

Eu am sansa sa fiu inconjurata de o mana de oameni care nu numai ca imi sunt dragi si aproape, insa primesc ajutor si fara sa il cer. Ca nu prea imi place sa cer ajutor, asta e alta mancare de peste. Insa o vorba buna, o plimbare, o comunicare, o imbratisare rezolva foarte mult. Din fericire, ma descurc destul de bine singura insa stiu ca la nevoie, mai ales, ma pot baza pe cineva. Conteaza foarte mult pentru mine asta. La randul meu, vin in intampinare, sper. Mai bine sa zica altii decat eu.

Suficient, acum sa trec la lista, care nu e exhaustiva. Tu decizi daca si ce iti place si m-as bucura sa iti fie de folos. Ba chiar sa gasesti si alte canale pe care, de ce nu, sa le impartasesti aici. O seara frumoasa sa ai!

Elena G

How Much Is Enough?


Good question! Listen to the answers and give your own answer too. In these trying times, a moment of pause and thinking is welcomed. And don’t forget to calm down, get it all in and enjoy a tranquil video about life and it’s simple joys. ‘The true essence of why we are here is to appreciate this world more, in all it’s form.’

And smile! 🤗

Good night! ♥️

Elena G

Ce caut eu in viata mea?


Hristos a Inviat!

Cand am vazut acest film am plans. Si de ieri mi-am propus sa il postez aici si mi-am facut si textul in cap cand m-am culcat. Evident ca, acum, nu mai e acelasi text insa sper sa pot scrie ce simt.

El insumeaza tot ceea ce a ajuns sa imi placa mie la viata. De cand cu nebunia aceasta si de mai mult timp cu dorinta de a avea o viata simpla, chiar asa mi-ar placea sa traiesc. Am avut candva ocazia sa aleg o viata asemanatoare si mi-a fost frica. Plus ca imi doream ce isi doreste orice fata la vremea aceea, cariera, bani, conditii, aglomeratie, evenimente, o viata de oras plina. Nimeni nu e pregatit pentru schimbari imediate si radicale si ca si ei, si eu sunt nascuta la oras, am locuit la bloc si conditiile pe care le ofera orasul sunt superioare din anumite puncte de vedere, fata de o viata simpla. Si e greu sa fac pasul, foarte greu. Exista regrete si o inteleg foarte bine pe Cristina din reportaj. Insa cu rugaciunea inimii si cu intelegere se poate trece. Ei ambii au facut un sacrificiu si nu l-au facut imediat. Au stat cativa ani intr-o viata moderna. Nu e usor pentru nimeni. Insa stau si ma gandesc ca ei acum in continuare aud pasarile, adierea vantului, susurul izvorului, inspira un aer mai curat poate ca intr-o sala de operatii, ies din casa, stau in soare, mananca natural si au parte de multe alte bogatii interioare decat multi altii.

Ei sunt exemplu ca se poate daca iti doresti cu adevarat si daca exista si reciprocitate si intelegere. Si acest film este inca o pledoarie pentru o viata simpla si linistita. Evident pentru cine isi doreste asa ceva. Ca nu e pentru toata lumea acest stil de viata. Si e ok si asa.

Insa numai privind si ascultand acest film, coboara asa o stare de liniste peste mine. Sper sa aiba acest efect si pentru tine, cel/ cea care il urmaresti. Sa fie o oaza de aer proaspat si bunatate in aceasta lume nebuna.

PS: Titlul o parafrazeaza pe Cristina din reportaj care la randul ei il parafrazeaza pe Florin Chilian. Dar e geniala intrebarea.

Elena G

Despre simplitate cu Alain de Botton


De ceva vreme tot urmaresc clipuri despre o viata minimalista pe youtube, tot citesc articole si carti despre asta si mi-am dat seama ca poate e un curent acum in strainatate insa nu a descoperit nimeni roata. A fost si este si va fi un mod de viata pentru multi oameni si mai ales este o alegere. Si cred ca si eu sunt un pic minimalista in multe privinte, ca de exemplu in aceea de a tot face ordine si de a arunca tot ce nu este folositor, frumos, practic, tot ce este stricat sau neintreg, tot ce este in dubluri, etc, de a elibera si de a aerisi nu doar un spatiu fizic insa si viata mea cu totul. Ma tot gandesc cum e sa traiesti cu un minim necesar cu care e usor sa te deplasezi, cu care poti duce o viata suficienta, care nu afecteaza natura si pe cei din jur, sau are un impact cat mai mic asupra tuturor. Si sa mai fii si fericit cu asta.

Asa ca azi am dat peste un articol foarte interesant cu care am rezonat asa ca m-am gandit sa il adaug aici, si nu e doar pentru cineva anume insa foloseste si ca un reminder pentru mine. De aceea de multe ori spun si imi spun sa citesc de mai multe ori, sa revin asupra a ceva de genul acestui text ca sa raman cumva echilibrata si ancorata in realitate.

Pentru ca exista o lege de copyright si o mentiune despre preluarea articolului, nu voi putea posta integral insa sper ca primele aproximativ 500 de cuvinte sa te faca sa dai click pe intreg articolul si sa il citesti pe nerasuflate si sa te faca sa te gandesti. Nu trebuie sa aderi sau sa te schimbi, chestia e sa te puna pe ganduri. Asta e scopul. Orice text, carte, film, discutie care te pune pe ganduri si te face sa reconsideri lucrurile intr-o lumina diferita is a winner. Mai ales cand e ceva pozitiv.

Alain De Botton: Zilele noastre sunt numărate pe Pământ. De ce nu alegem o viață simplă?

Viețile ocupate par să aibă niște costuri adiacente uluitoare pe care în mod colectiv ne-am asumat să nu le luăm în seamă. – Alain De Botton

O viață liniștită pare o opțiune pe care doar învinșii ar fi înclinați să o prețuiască. Timpurile noastre sunt destinate în mod copleșitor beneficiilor unor vieți dinamice, active, gălăgioase, spune cunoscutul filosof al momentului, Alain De Botton. Cu toate acestea, viețile ocupate par să aibă niște costuri adiacente uluitoare pe care în mod colectiv ne-am asumat să nu le luăm în seamă.

Alain de Botton și Curentul Minimalist: Laudă unei vieți fără griji

Viața minimalistă – un curent care a cucerit tot mai mulți oameni

Sub presiunea consumului și a modului cum am fost învățați să credem că trebuie să arate viața ideală, părem prinși într-o capcană fără de ieșire în care trebuie să demonstrăm că suntem cei mai buni, că suntem atât de inteligenți încât putem obține tot ceea ce ne dorim, că avem destul capital și status pentru a trăi cele mai îndestulătoare vieți. Iar atunci când nu reușim, ne simțim în fața unui eșec imens.

Să lauzi o viață liniștită are ceva din excentricitatea faptului de a prețui ploaia. – Alain De Botton

Această viziune părea să fie norma, până când doar în urmă cu câțiva ani, oamenii au început să își facă curățenie mai întâi în suflete și apoi în case, biblioteci și șifoniere.

Așa a apărut curentul vieții minimaliste – adică a trăi din plin, cu cât mai puțin.

Tocmai această idee o dezbate Alain de Botton în meditația sa despre viața liniștită.

“Dacă cineva ne-ar oferi un salariu mai mare pentru un job oriunde, ne-am muta. Dacă cineva ne-ar arăta drumul către faimă, noi suntem dispuși să îl parcurgem. Dacă cineva ne-ar invita la o petrecere, ne-am duce. Acestea par ca și câștiguri pure, neambigue. Să lauzi o viață liniștită are ceva din excentricitatea faptului de a prețui ploaia.”

De Botton ne arată unde sunt limitele noastre în a înțelege o viață liniștită:

“Este foarte dificil pentru majoritatea dintre noi să contemplăm orice potențialitate a acestei idei fiindcă apărătorii săi tind să provină din cele mai implauzibile părți ale societății: pierde-vară, hipioți, leneși, concediați…; oameni care par să nu fi avut de ales în privința modului cum își aranjează afacerile. O viață liniștită pare ceva ce le-a fost impus de forța propriei inepții. Este un premiu de consolare de toată mila.”

Odată cu privilegiile noastre, ne sărăcim în altfel de moduri. – Alain de Botton

Apoi, ne invită să examinăm problema mai atent:

“Și cu toate acestea, dacă examinăm problema mai atent, viețile ocupate par să aibă niște costuri adiacente uluitoare pe care în mod colectiv ne-am asumat să nu le luăm în seamă. Amenințarea scandalului din răzbunare ne urmărește. Avem un control foarte limitat asupra timpului…”

A se citi continuarea neaparat.

Fragment din Alain De Botton: Zilele noastre sunt numărate pe Pământ. De ce nu alegem o viață simplă?

sursa: https://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/25510/alain-de-botton-de-ce-nu-alegem-o-viata-simpla.html

PS: uita-te si la documentarul “Minimalism: A Documentary About the Important Things”, completeaza articolul de mai sus si s-ar putea sa iti placa. Il gasesti si aici, on line, netitrat, daca vrei sa nu uiti engleza. Si aici sau poate si in alt site, titrat.

PSS: mi-am dat seama de ceva timp ca iubind limba engleza, Anglia si tot ce mai tine de anglo-saxoni, traind o vreme acolo, calatorind in tarile unde se vorbeste limba engleza si citind in engleza, urmarind filme, documentare, etc in engleza, am observat un fel de fel de a fi al lor, un standard cumva, daca ma pot exprima asa, care e diferit de al nostru, de mentalitatea romaneasca. Cu multe chestii sunt de acord, imi plac si le integrez in viata mea, cu altele constat uimita ca nu sunt de acord. Insa ce vreau sa spun e ca ajungand in acest punct, pot spune ca le promovez prin ceea ce scriu, ma influenteaza enorm. Asa ca deschide bine mintea si inima, nimeni nu detine adevarul absolut. Si tu sa iei totul with a grain of salt. E strict o parere personala tot ce scriu. Sau scriu altii. Amin!

Elena G

“Indemn la simplitate” de Ernest Bernea


Omul este om prin puterea dragostei sale

Omul e singur si sarac, ca un ecou fugar printre stancile unui munte. Omul e trist, faptura ratacita si slaba, orfan al darurilor dumnezeiesti, sarman al intelesului si bucuriei, poarta deschisa tuturor ingenunchierilor.

Om, omule bun, pune in cugetul si fapta ta intai dragostea. Intai dragostea… Nu dragostea nesatioasa, dragostea de bogatie, de putere, de stapanire, ci dragostea de frumusete, de lumina, de adevar, dragostea mangaiere, indemn si creatie. Nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care daruie, care hraneste pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsa fluvial.

Dragostea este cheia si a vesniciei. Dragostea imprastie uratul, uratul singuratatii, topeste raul, raul intunericului, alunga tiparele si hotarele, alunga potrivniciile; aduce pretutindeni fiinta noua si roditoare. Dragostea naste si parguieste rodul, transfigureaza si inalta sufletul; prin ea dumnezeiasca fata joaca focul luminilor de ape in lumea durerilor noastre. Acolo unde nu e dragoste, stapanesc intunericul si uratul, acolo unde nu e dragoste infloresc trufia, pizma, nedreptatea si toate chipurile prostiei omenesti.

Omul care nu iubeste nu intelege nimic din lumea lucrurilor vazute si ascunse. Graiul minunilor ii este cu desavarsire inchis. Acolo unde nu este dragoste nu este nici cunostinta adanca. Este in firea omului sa invinga prin dragoste. Dumnezeul intrupat ne-a dezvaluit lumea noua, adevarul, viata si puterea prin dragoste. Omul este om prin puterea dragostei sale. Sa iubesti un copac, o floare, un copil, o femeie, sa iubesti pamantul aspru si cerul boltit albastru, sa iubesti totul, chipuri si sensuri, totul: joc, cantec, lumina, jocul si armonia cosmica, sa iubesti indeosebi omul, fratele tau, bun sau ticalos, tare sau slab, sa-l iubesti pe Dumnezeu cu puterile tale insutite peste fiinta ta legata de pacat.

Cine nu iubeste, nu are simturi; toate ferestrele, de la firicelul de iarba la steaua ce clipeste in linistea departarilor, i se inchid. Grauntele de bine si frumos ce-l purtam in inima noastra il dezvaluie si-l creste dragostea…

Intai dragostea. Dragostea care infloreste ciresul, care creste copilul, care satura flamandul, care mangaie rastignitul, dragostea lui Dumnezeu pentru creatia Sa. Asa vine pacea, pacea desavarsita, pacea raiului si a vietii vesnice. Pamantul e usor sub pasul tau, usor ca arborul gandurilor pure, omule, lumina creste si infloreste pe buzele, pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul lui Dumnezeu.

Cand ai pornit sa fii om sa stii ca dragostea e cea dintai virtute, ea este semnul dezrobirilor. Cantecul tau se ineaca fara dragoste si mana ta balbaie. Cauta samburele vietii. E in tine!

~ fragment din cartea “Indemn la simplitate: marturisiri pentru un om nou, autor: Ernest Bernea, Ed. Vremea, Bucuresti, 2006

sursa: http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/22921/omul-care-nu-iubeste.html

IMG_0268

fotografie personala de la Targul de Craciun, Bucuresti, 2017