Tag Archives: Despre

The History of ‘APRONS’


I don’t think most kids today know what an apron is. The principle use of Mom’s or Grandma’s apron was to protect the dress underneath because she only had a few. It was also because it was easier to wash aprons than dresses and aprons used less material. But along with that, it served as a potholder for removing hot pans from the oven.

It was wonderful for drying children’s tears, and on occasion was even used for cleaning out dirty ears.

From the chicken coop, the apron was used for carrying eggs, fussy chicks, and sometimes half-hatched eggs to be finished in the warming oven.

When company came, those aprons were ideal hiding places for shy kids..

And when the weather was cold, she wrapped it around her arms.

Those big old aprons wiped many a perspiring brow, bent over the hot wood stove.

Chips and kindling wood were brought into the kitchen in that apron.

From the garden, it carried all sorts of vegetables. After the peas had been shelled, it carried out the hulls.

In the fall, the apron was used to bring in apples that had fallen from the trees.

When unexpected company drove up the road, it was surprising how much furniture that old apron could dust in a matter of seconds.

When dinner was ready, she walked out onto the porch, waved her apron, and the men folk knew it was time to come in from the fields to dinner.

It will be a long time before someone invents something that will replace that ‘old-time apron’ that served so many purposes.

Send this to those who would know (and love) the story about aprons.

REMEMBER:

Mom’s and Grandma’s used to set hot baked apple pies on the window sill to cool. Her granddaughters set theirs on the window sill to thaw.

They would go crazy now trying to figure out how many germs were on that apron.

I don’t think I ever caught anything from an apron – but love

Sourse: Slice of Life, FB

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid02k2giUGdBahgAA6maiQm9PwaEF9ckJcmcQMUjuAZGNQykX5JMaX2bXS2VWmLREhpTl&id=100044224726507

Ce seara minunata! 💞


De ziua mea am fost invitata la o mica petrecere organizata special, de catre cei de la Sutsata. Am impartit-o cu Elena Corina Badea, o foarte cunoscuta cantareata din Tulcea, si ea nascuta pe 20 mai. Alexandru Gica a venit cu ideea acum cca o luna, de a face o seara pentru noi, cu cantec, si sa venim ambele. Ideea ne-a suras. A lansat evenimentul public si cine si-a dorit cu adevarat, a venit. 🥳 Pentru ca nu cred in coincidente.

Ca invitata a lor, oamenii (cei mai apropiati mai ales) de la Sutsata, asa seriosi si fara sa faca un caz din asta, fara sa isi dea mare importanta, reprezinta si ei un cadou in viata mea. Dupa atatia ani mi-am dat seama cat de speciali sunt pentru mine, ce influenta buna au asupra mea, ce bine imi este cu ei. Si fara sa stie, cat bine mi-au facut si imi fac. Prin ei am reusit sa depasesc tristeti, sa cant cu mai mult curaj, sa imi depasesc emotiile si sa apreciez ceea ce sunt.

Nimic nu e intamplator. De ziua mea mi-au aratat iar cat tin la mine si imi place sa cred ca simt si ei cat sunt de aproape de inima mea, nu neaparat prin vorbe dar mai ales prin ceea ce facem unii pentru altii.

Un alt cadou deosebit a fost si prezenta tatalui meu, care aproape uitase cand m-am nascut. 🤭 Dar i-am amintit si a putut veni. Asa m-am bucurat! ♥️🥳

Inca un cadou a fost un buchet superb de bujori de la Alexandru, una din buburuzele mele de la clasa, care a venit cu mami pana la mine sa mi-l ofere.

Sa numaram in continuare: un cadou a fost placinta mea cu branza care s-a mancat nu doar prima dar si toata, nu au ramas nici macar firimiturile. Cu mare satisfactie si bucurie am vazut ca restul placintelor, facute la comanda, nu prea s-au mancat. Ce feed-back minunat pentru mine!

Continuam: crema de zahar ars, asa dulce cum a iesit, a avut si ea succes.

In general, oamenii care au putut veni mi-au umplut inima de bucurie si chiar daca la un moment dat am fost obosita si nu am prea reactionat, am avut parte de o seara unica, de neuitat, minunata! Multumesc ♥️🥳

Elena G

Hristos a Inviat! ✝️


Hristos a inviat pentru noi si in anul Domnului 2022! 🕯✝️

Bucurati-va! 🙏♥️

Martini! Pink Martini!🍸💞


Ieri, ca deja e duminica, am fost la concertul Pink Martini, pe care il astept de cativa ani, de cand i-am descoperit. Cand am dat de ei, deja fusesera in tara dar eu nu am stiut. Si uite ca daca am avut rabdare si mai ales m-a iubit Dumnezeu, am ajuns sa ii ascult live acasa la mine. Ce sa vreau mai mult? A fost o surpriza neasteptata si un cadou anticipat de ziua mea, de la Anca. S-a gandit ea: decat cine stie ce obiect la care sa stramb din nas (joking), mai bine o parte de bilet la Pink Martini, unde stia ca imi doresc demult sa merg. 💝 Multumesc din suflet! 💋 E un cadou perfect. 💞

A fost superb! 😍 Mi s-a parut ca a durat prea putin si as fi vrut sa mai cante si eu sa mai dansez, alaturi de Pink Martini si de o parte din prietenele mele, cu care m-am potrivit perfect ca sa mergem impreuna.

O seara de vis, cu muzica frumoasa, intr-o companie la fel de frumoasa si melomana, o seara care m-a incantat asa de tare ca nu pot sa dorm inca si scriu postarea asta pe blog, pentru a marca o amintire de neuitat. 🥳

Oda pizzei


Astazi vreau sa dedic o oda uneia din mancarurile mele preferate, pizza. Nu e prima oda, dupa cum vezi, am mai inchinat ode si untului, si pepenelui, si clatitelor, piersicilor. Asa imi dau seama ca imi plac de fapt, pentru ca daca ma intreaba cineva ce imi place foarte mult sau care e mancarea preferata, pe moment nu stiu sa dau un raspuns. Pentru ca e complicat, nu prea am. Imi plac mai multe si depinde de stare. Dar facandu-mi eu asa o analiza a ceea ce am scris si a ceea ce simt, trag si eu concluzia ca anumite mancaruri imi plac mai mult decat altele. Si pizza e una dintre ele. Cum am ajuns si la concluzia asta?

E un intreg proces care se deruleaza pe multi ani. Pentru ca nu e asa simplu. Mi-am dat seama initial ca imi place pizza pentru ca descoperisem in Constanta, prin recomandari, o pizzerie fantastica. Ani de zile am mers acolo si imi placea, mai ales cu sora mea, sa ne bucuram la salariul lunar, de cate o pizza la restaurant. Chiar si zilele de nastere le sarbatoream acolo. Din pacate, pizzeria a fost vanduta unui lant de pizzerii si nu a mai fost la fel. Nu am mai mers. Apoi am mancat din ce in ce mai rar. De doi ani de zile insa, pentru ca am stat mai mult pe acasa, mi-am gatit. Si am inceput timid dar consistent sa imi fac pizza aproape saptamanal. A fost o revelatie. Stiu ca suna ciudat insa eu m-am indragostit de propria mea pizza. Mi-o laud singura si, din punctul meu de vedere, fara falsa modestie, este absolut delicioasa. Am experimentat cu mai multe feluri de blat, din diverse fainuri, cu drojdie uscata, proaspata, am urmarit cu savoare si placere de imi ploua in gura si imi doream sa ma apuc imediat, multe clipuri cu retete de pizza, unele celebre, altele rapide, simple sau mai complicate, in toate limbile posibile. E foarte interesant sa vezi ca in toate colturile lumii pizza e iubita. Poate de aceea are si o zi anume, fixata de americani. Nu stiu de ce italienii nu au insa nu conteaza.

Secretul ei este si in blat, pentru ca am avut si cateva rateuri, insa tot am mancat. Conteaza si calitatea ingredientelor, iar eu sunt atenta la ele. Nu exagerez pentru ca nu e cazul insa mi-am dat seama cat de mult m-am obisnuit cu gustul ei si de diferenta de calitate, mai ales cand am mancat anul trecut de cumparat. Nu vorbesc de pizza la felie, care e cum e, vorbesc de restaurant unde se face ca lumea, sau asa ar trebui. Am iesit cu doua prietene din Constanta si am mers in mall, intr-o zi de vara cu foarte multa ploaie. Ne-am dus noi intr-un restaurant fitos, cum imi place mie sa zic, si mi-am comandat o pizza. Asa o dezamagire nu am mai simtit demult. Era sarata, aluatul era sarat, sunca era ceva oribil, mozarella era ceva ciudat. Cred ca erau cele mai proaste si ieftine ingrediente posibile. Insa costul nu era deloc asa. Si uite-asa am zis ca pizza mea e cu mult mai buna. Efectiv e o bunatate. Asa ca am renuntat sa mai cumpar si aproape saptamanal ma delectez cu ea. Imi face o placere imensa sa o fac. Este o mancare atat de versatila, poti pune orice vrei in ea. Stiu ca la un moment dat imi placea foarte mult cea de post insa de ceva vreme o fac carnivora si imi place la nebunie. De fapt imi plac ambele la fel de mult. Si cand am pe cineva in vizita, primul gand care imi vine e sa fac o pizza. Si cu o bere buna, e un festin culinar pentru mine si sper si pentru vizitator/toare.

Deci, iubesc pizza. Ieri am facut una si am mancat-o in doua zile, pentru ca e prea mare. Dar mi-a mers la suflet si la stomac. Si abia astept sa mai fac curand. Stiu ca exagerez acum, as putea trai si fara ea insa e prea delicioasa.

Elena G

Anul Nou cu trei de doi


La multi ani, iar! 🙂 Nu stiu cand a trecut anul care tocmai s-a terminat, parca a fost alaltaieri ;)) (parafrazand o gluma a actorului Zoltan Lovas) a fost un amalgam de evenimente, stari, evolutii, stagnari, involutii, a fost o avalansa, frumoasa in felul ei. Acum iata-ne in 2022. Celor care treceti pe aici, va multumesc din suflet. Pentru ca acest blog este un proiect de suflet. Va doresc sa reveniti, daca mai doriti, sa descoperiti si redescoperiti nuante, culori, retete, sfaturi necerute, umor, liste folositoare, idei bune, inspiratie, bunatate, nervi, credinta si muzica frumoasa, poezie si regasire si iubire uneori.

As vrea sa continui traditia si cu cele mai cautate postari ale anului 2021, si pentru mine si pentru cine isi doreste sa reciteasca ceva ce poate i-a placut. Iata clasamentul:

  1. Scrisoare catre fiul meu
  2. Pagina de inceput/ Arhiva
  3. Pita armaneasca
  4. Eu sunt
  5. Manastire intr-un picior, ghici ciuperca ce-i?
  6. Polish Omelette
  7. Cardio
  8. Little Meatballs in Rich Cheese Sauce
  9. Anul Nou
  10. Amintiri
  11. Tabara de haiducie – pentru ca pagina de pornire/ arhiva nu se pune ;))

Si acum, ca nu am terminat, urmeaza cele mai putin citite 10 postari ale lui 2021. Sa vedem daca e vreo diferenta cu cele de anul trecut.

  1. Self-Reliance
  2. How Much Is Enough?
  3. “Without music, life would be a mistake” Friedrich Nietzsche
  4. Canalul de Youtube al Sirmei Granzulea
  5. Inceput
  6. Down Under: Kuranda Scenic Railway, Skyrail Rainforest (XV)
  7. Uite! Nu e!
  8. Rumanian Baked Fish
  9. Pisc (oturi)
  10. Prin Tailanda

Dap, este. Chiar mare. Dar e bine.

Inchei aici a treia postare a Anului Nou 2022. Cu inca o urare a unei poete care scrie foarte sensibil, Cristina Firoiu Maria. Urarea ei este atat de reusita ca tot ce am scris eu paleste. Dar ea are sensibilitatea ei unica si calea ei, iar eu o am pe a mea.

“…vă doresc din suflet să aveți sănătate și dragoste! Să aveți iertare și înțelepciunea de a lupta frumos pentru ceea ce îndrăgiți! Să citiți poezie și să ascultați îmbrățișările… Să învățăm să nu transformăm în amintire vreun sentiment… Vă iubesc și vă mulțumesc pentru tot! Vă sunt recunoscătoare! La mulți ani, oameni dragi!” Cristina Firoiu Maria

Elena G

To Be Or Not To Be Homeschooled


De mult ma gandeam sa scriu un articol despre homeschooling sau pe romaneste, scoala acasa. Nu e un concept nou deloc, gandeste-te ca inainte de a fi institutionalizata educatia, cu un anume scop, scoala chiar se facea acasa. Acum se revine la origini, dupa cum observ si devine din ce in ce mai cunoscuta si chiar populara in Romania, chiar daca legal este din 2002. Exista multe informatii legate de cum se face, nu o sa scriu despre asta ci doar parerea mea, proprie si personala. Subiectiva evident, insa ce nu e subiectiv pe lumea aceasta?

De cand am auzit de homeschooling, acum multi ani, mie mi-a placut ideea. Am rezonat. Pentru ca uitandu-ma la mine, si stiind cum sunt ( partial, pentru ca nu ma cunosc total), eu as fi vrut sa fac scoala acasa. Si m-am gandit si ca daca as avea copii, tot acasa as vrea sa faca scoala. Evident ca nu se pot face toti anii insa cel putin primele 8 clase si chiar liceu, in functie de copil, cred ca e super. Atata timp cat se poate echivala cu scoala de stat, e foarte bine. Apoi l-am descoperit pe John Taylor Gatto si a lui superba carte pe care ti-o recomand din tot sufletul, “Dumbing Us Down: The Hidden Curriculum of Compulsory Schooling”. O poti asculta pe yt aici, in 8 episoade sau o poti achizitiona sa o citesti cu ochii tai, sa subliniezi si sa scrii pe ea ceea ce iti place (pe anumite carti am ajuns la concluzia ca e chiar indicat sa scrii ;)) ; uite si o idee buna de cadou de Craciun). Cartea lui Gatto te duce la a doua lui carte “Weapons of Mass Instruction: A Schoolteacher’s Journey Through the Dark World of Compulsory Schooling”, la bibliografia din spatele cartilor si la alte descoperiri pe yt care iti ridica valul de pe ochi, cum zice o colega de-a mea.

Instinctiv stiam de ce mi-ar fi placut sa fiu scolita acasa, insa citind si ascultand, am aflat si de ce, intr-un mod academic. In nici un caz nu imi place ideea de a mi se impune ce, cand, cat si cum sa invat. Pentru ca suntem toti unici si minunati asa cum suntem, asa si educatia in scoala ar trebui sa fie. Insa este imposibil.

Din perspectiva mea, ca adult, privind la copilul din mine, tare m-as fi tinut acasa. Homeschooling inseamna si sa urmaresc ce ma atrage, iar educatia formala din Romania iti impune sa treci prin niste materii ca sa mergi mai departe. Dar, daca nu sunt un Leonardo Da Vinci, la ce imi trebuie sa aprofundez formule matematice si altele la scoala, care acum chiar nu imi sunt de folos? In schimb, aprofundand ce imi place, sa devin foarte buna in domeniu? Pentru ca tot acolo se ajunge, la specializare. Cred si ca homeschooling-ul m-ar fi ajutat sa imi doresc sa cunosc acele materii care sunt mai respingatoare pentru mine, atata timp cat nu mergeam prea departe. Sunt o curioasa din fire si, natural, as fi vrut sa aflu cat mai multe despre orice. Pana as fi vazut ce ma atrage cel mai tare. Pentru ca daca ma pasioneaza ceva, sunt in stare sa nu dorm.

In clipul de mai sus, Jordan Peterson, un psiholog clinician, intelectual și profesor de psihologie de o modestie si o inteligenta aparte, pe care il ascult cu drag in multele lui conferinte inregistrate, si pe care ti-l recomand si tie, prezinta ambele fete ale problemei. Imi place asta la el, reuseste, cu discernamant, sa se puna si in locul celuilalt. Sa vada ambele perspective si sa argumenteze de ce da, de ce nu. Ca orice om cu carte care ma inspira, evident ca ma straduiesc sa nu il pun pe un piedestal pentru ca de-a lungul timpului, am fost dezamagita si am realizat ca eu nu sunt de acord cu tot ce zice cineva. Iar daca o ia grav pe aratura, din punctul meu de vedere, raman cu ce e in regula dar restul nu mai primeste timp sau atentie din partea mea. Revenind, Jordan pune in balanta si personalitatea parintilor pentru ca da, unii chiar nu pot sa fie buni educatori si atunci ori raman copiii la scoala sau angajeaza in privat. Cam ca pe vremuri, cu guvernante si profesori chemati acasa. 🙂

In mare si in ocean, eu agreez aceasta forma de invatamant si in ciuda aspectelor negative, care exista si ele, din punctul meu de vedere, cele pozitive cantaresc mult mai mult. Iar cand ma uit si la comentarii, pentru ca intotdeauna le citesc, sunt curioasa ce parere au oamenii, mai mult peste postari pozitive dau. Acum, tine de multe, dar sa stii ca financiar, acolo unde majoritatea se opresc, tot acolo se ajunge. Aduc argumentul scolii gratuite din Romania, care numai gratuita nu e. Iar calitatea si implicarea naturala a copiilor in homeschooling o depaseste, imho, pe cea oferita de scoala. Doar ca e nevoie si de o implicare si renuntare totala de sine a unuia dintre parinti, iar cel care sustine financiar familia sa nu ramana nici el pe dinafara. Aici e o problema insa where there’s a will, there’s a way.

Elena G