blind date

ne-am dat întâlnire
într-un loc neprecizat
într-o zi neprecizată
la o oră neprecizată
fără să-mi spui cine ești
fără sa-ți spun cine sînt.
nu știam cum sîntem îmbrăcați
ce carte să ținem în mână ca semn de recunoaștere
și nici dacă e cazul să purtam vreo pălărie.
nu știam câți ani are celălalt
și de ce. n-aveam idee
cum mergi. cum stai.
cum îl exclami pe vai.
te-am recunoscut după zâmbet.

Iv cel naiv

https://ivcelnaiv.ro/poezie/

Intrebare fara raspuns

Zilele acestea am fost intrebata de catre o persoana, o intrebare. O intrebare care, din punctul meu de vedere. nu se intreaba pentru ca cerseste atentie, cerseste iubire, cerseste ceva ce celalalt om e fortat sa dea, nu da ca vrea el, liber si nesilit de nimeni. Si e si pusa cu malitiozitate si prefacatorie. La faza asta ma supar pentru ca simt ca intrebarea nu e sincera si stau si ma gandesc ca oama, a n-a oara, de ce fac unii oameni asa ceva. Dar nu am un raspuns.

Intrebarea care mi s-a adresat era “v-a fost dor de mine?” Ei bine, nu. Asta e raspunsul instantaneu pe care imi vine sa il dau. Dar am zis sa nu jignesc, am stat, m-am gandit, cum sa raspund ca sa ramana sincer raspunsul si in acelasi timp sa nu supere. Nu puteam nici sa mint, deci “da” iesea din discutie. Si am raspuns “ma mai gandesc”.

Unui om care ma nedreptateste, care nu e corect si sincer cu mine, nu am cum sa ii duc dorul. Sa duc dorul la ce: la minciuni, la neseriozitate, la prefacatorie? As vrea sa fie cat mai departe de mine, ca nu imi trebuie.

Deci, nu-mi pune intrebarea asta, never ever. Lasa-ma sa zic eu ca ma bucur sa te vad. Pentru ca bucuria mea va fi sincera. Si daca e reciproc, cu atat mai bine. Altfel voi tacea. Nu o sa zic ca nu ma bucur insa nu voi sta prea mult. Interactiunea cu un om pe care nu il simt sincer si bun imi face rau fizic. Si imi da cosmaruri noaptea.

La extrema cealalta am fost de multe ori uimita ca mi se spune “mi-a fost dor de tine”. Nu ma vad asa o fiinta de care sa ii fie cuiva dor. Daca persoana este sincera si buna, ma bucur. Si deep down simt ca am si eu acel dor si il pot verbaliza. Insa daca nu e persoana potrivita, reciproca nu e valabila. Deci nu, nu pot sa zic la fel. Asa.

Elena G

Mi-e dor

Mi-e dor de copii. Mi-e dor sa merg la gradinita. Mi-e dor sa ii vad in realitate si sa ii mangai. Mi-e dor sa vorbesc cu ei si sa rad cu ei, de ei. Am inceput sa ii visez. Nu zilnic, dar de cand am inceput sa fac munca de acasa, ii visez. Azi noapte s-a intamplat iar. Imi visez copiii de la alte joburi avute. Imi visez colege si foste colege. Visez scoala, gradinita, after-school-ul. Visez ca sunt la clasa, ca vorbesc cu ei. Se amesteca asa copiii mari cu cei mici si ma trezesc cu dorul. Pe care nu stiam ca il am.

Cand eram plecata din tara visam la fel, ma visam acasa si ii luam la rand pe toti: rude apropiate sau departate, colegi chiar din scoala generala, oameni uitati pe care doar visul mi-i aducea aminte, oameni care nu mai sunt, apareau pur si simplu in vise si ma trezeam cu sentimentul ca nu sunt unde trebuie.

Vreau sa merg la servici, sa vorbesc cu colegele, sa ma joc cu copiii.

Fiecare perioada a anului scolar e minunata. Totusi acum vine iarna. Gandeste-te ce frumos e acum la gradinita si la scoala! Se invata poezii de iarna, colinde, se fac tot felul de obiecte decorative, e o atmosfera incarcata de bucurie si asteptam cu totii sa vina Craciunul. E o atmosfera aparte perioada aceasta si pentru copiii e exact momentul lor. Impodobim bradul, decoram clasa, ascultam toata ziua cantece de iarna. Ce cantece frumoase de iarna exista!

Imi lipsesc.

Elena G

Cand

Cand plangi, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand iti vine sa lasi totul si sa fugi in singuratate, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand te doare inima de dor, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand ai nevoie de o imbratisare, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand vrei o mangaiere, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand iti urla inima de singuratate, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand te zvarcolesti de durere, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand te frangi seara, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand ti se flutura prin fata ochilor ceea ce ar putea fi dar nu e, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand adormi plangand, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand cazi in depresie, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand te simti nedreptatit/a aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand nu mai vezi lumina din capatul tunelului, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand ti-e frica sa mai suferi, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand taci, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand te imbratiseaza un copil, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand auzi o vorba de incurajare, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cat traiesti, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste. Cand iubesti si esti iubit, aminteste-ti ca cineva acolo sus te iubeste.

Pastila de incurajare

Pastila de incurajare 

Pastila de incurajare

O îmbrățișare poate opri o mie de lacrimi. Hrisostom Filipescu

Putine cuvinte, multa iubire. Hrisostom Filipescu

Povestea firului de iarba

Intotdeauna mi-au placut povestile. Cand eram mica si nu stiam sa citesc inca, o rugam, o imploram pe mama sa imi citeasca. Aveam povestile fratilor Grimm, Andersen si Ion Creanga intr-o editie cartonata si cateva imagini, nu prea multe, cat sa imi starneasca imaginatia si Doamne, tare mult mai vroiam sa stiu ce scrie si sa descopar momentele din carti care se potriveau cu imaginile acelea. Stau si ma gandesc acum ca a fost chiar mai bine ca nu am avut prea multe imagini, pentru ca ajuta ca imaginatia mea sa zburde. Ma cufundam efectiv in poveste si vroiam mai mult, si mai mult sa aud. Pana adormeam. Slabe sanse insa pentru ca saraca mama nu avea tot timpul dispozitia si uite-asa am crescut eu cu dor si drag de povesti. Ca tot e ziua dorului azi, poftim, azi mi-e dor de o poveste. Mi-e dor de tine. Mi-e dor de cartile mele de povesti. Mi-e dor si de mama. Mi-e dor de copilarie. Mi-e dor de mine. Mi-e dor si de inocenta, Mi-e dor de joaca din fata blocului. Mi-e dor sa mai joc badminton. Mi-e dor sa merg pe bicicleta. Mi-e dor sa retraiesc anumite momente in care am fost fericita. Mi-e dor sa mananc pepene. Mi-e dor sa merg pe carari de munte. Mi-e dor sa inot in mare si sa fac pluta. Lista e fara sfarsit se pare dar ma opresc, nu de alta dar cand ma pornesc uit de unde am plecat si apoi, ma mai si obosesc, uneori fara rost. Sa revenim. Dand peste povestea astea, mi s-a facut un dor de povesti si am ascultat-o. Si cum mi-a placut, am zis s-o impartasesc cu tine. Ascult-o si redevin-o copil. Ma rog, e o poveste cu talc, mai mult pentru cei mari dar cred ca cei mici gusta mai mult din poveste, cu inocenta varstei. Cei mari, tare se fac seriosi. 😛

Mama

Revin cu o postare noua despre mama. Dupa o cautare pe Google, prietenul meu, cum ar zice o profesoara de-a mea, am dat peste o piesa minunata, absolut superba, plina de caldura si vibrand de emotie, in interpretarea sensibila si frumoasa si unica a mamei mele. O piesa veche, ce se regaseste pe cel de-al doilea album al mamei, numit “Noi himu armanji”, in traducere “Noi suntem aromani”. Asa m-a emotionat acum,  ascultand-o (de parca nu as fi stiut-o!) si o redescopar. Piesa se cheama “Dor di hoara” si se traduce destul de usor in “Dor de sat”.  Orchestratia este facut cu Orchestra Radio si este incantatoare. Viorile te mangaie pe suflet iar vocea mamei este divina. Asculta, cu inima deschisa. Lasa sa patrunda sunetele in tine si o sa simti. Depinde de stare, dar vei simti ceva, frumos. Si vei zambi.

Acum ma repet cumva, pentru ca m-am exprimat asemanator si in comentariul pus acolo. Scriam ca atunci cand am ascultat piesa prima data ii  spuneam mamei ca  seamana asa de mult cu romanta “Mai am un singur dor”! Cum e posibil? Cine de la cine a preluat-o? Sau nu e preluata, e doar geniul popular care a facut o muzica asa de frumoasa si apoi un alt geniu, cult, (George Sorban) care a facut o romanta superba, fara sa stie ca mai exista o melodie asemanatoare. Nu stiu cine a facut melodia piesei “Dor di hoara”, fiind un cantec vechi, e posibil sa fie anonima sau nu. Nu cunosc istoria din spatele liniei melodice, dar e chiar interesant sa aflu, apoi revin si rectific.

O alta asemanare se regaseste si in mesajul versurilor, deoarece ambele cantece vorbesc despre un testament. Dar in cazul melodiei aromane este vorba de o dorinta de a reveni la satul stramosesc si transformarea acestei dorinte  in realitate. O mica asemanare, dar totusi eu zic ca este. Parerea mea.

De aceea trag si concluzia ca undeva, candva , totul a fost una. De aceea gasim folclor in America Latina care seamana izbitor cu folclorul romanesc, in ciuda distantei si civilizatiei total opuse (doar la prima vedere, similitudini exista), de aceea cantecul acesta seamana cu o romanta romaneasca.