Tag Archives: dreptate

Ce rost are?


Uneori e bine sa ii lasi pe oameni sa iti spuna ce au pe suflet. Chiar daca o fac atat de dur si dureros incat plangi pe dinauntru. Poti fi inteles gresit. Poti gresi cumplit, si din nestiinta sau voit, chiar tu sa ii ranesti si sa nu realizezi si sa se ajunga la asta. Suntem fiinte atat de diferite! Stiu ca mai devreme sau mai tarziu, va realiza vorbele spuse aceasta persoana. Culmea e ca nu vede ca ceea ce reproseaza este si la el! Insa eu ma simt ca batuta efectiv. Si nu e prima data cand mi se intampla asta. Insa pentru prima data am invatat ca trebuie sa ma rog. Nu are nici o vina. Si nici eu. Fiecare avem dreptate in felul nostru si imi dau seama ca vede diferit si mai ales pot invata ceva. In general nu ma apar pentru ca se vine atat de tare incat simt ca pun gaz pe foc. Fie si asa. Ce rost are? Oricum putem arunca mingea de la unul la altul si sa nu mai terminam niciodata. In momente din acestea aleg sa tac si sa las asa. Si sa ma retrag. De tot. Din pacate ma urmaresc unele cuvinte si mi-e greu sa trec peste insa ma rog sa gasim fiecare pacea in inima. Trebuie sa ma retrag. Sa fiu lasata in pace.

Elena G

Re-cunostinta


Incepi sa citesti. Primul rand, pana la capat. Deocamdata nimic. Mai dai o sansa, hai, ca poate te inseli. Si iar nimic. Deja randul doi. Ce naiba citesc aici? O fi ceva interesant sau e doar a waste of time? Acum iei decizia. Bine, mai dai vreo cateva sanse, asa ca esti om/ oama buna. Daca te pacalesti, data viitoare iti zici ca nu mai repeti greseala. Ok, data viitoare esti mai atent/a si tot o dai in bara. :)) Sau nu, ai facut la fel ca acum si uite ca ti-a iesit. Nici nu stii cum sa faci. Dar asta e, te numesti negustor, ca doar in viata este un dans echilibrat, chiar elegant si frumos de castig (aici sunt in dubiu, da-mi definitia e-xac-ta a castigului) si pierdere (mai da-mi o definitie aici, ca zau ca nu stiu, si fii foaaaaarte precis/a. Got you, it is impossible, see?).

Hai ca pe la randul asta daca ai ajuns, inseamna ca mi-ai mai dat o sansa. Ca sa nu mai bat campii cu gratie, ca am obiceiul asta uneori, vreau sa scriu despre ce e in titlu. Adica nu despre cineva care a disparut si a reaparut in viata mea sau a oricui, ca pana la urma se aplica si la general, sau despre cineva pe care credeai ca il cunosti si pe care, de fapt, ti-ai dat seama ca nu il/o cunosti deloc si acum il/ o vezi cu alti ochi. Nope, sir/miss. Vreau sa vorbesc despre darurile pe care le primim si pe care nu le vedem si ne concentram pe chestii marunte ca sa ne bosumflam ca si copiii cei mici. Si mai mari. Stii vorba aceea, nu vezi padurea din cauza copacilor. Azi mi-a fost dat sa vorbesc cu cineva. Nu dau nume, persoana importanta, se intelege. Dar nu e vorba de persoana cat mai ales de recunostinta. Ea sau el se plange de o nedreptate. Are de dat niste bani la stat, conform documentelor pe motiv ca scoate prea mult cu o activitate adiacenta. Ok, pana aici are dreptate. E nedrept, monser. Are un venit mic si renumeratia mare. Dar ce te faci cu legea, ca e lege? Bine, ca e numai pentru catei, nu mai trebuie s-o amintesc, asta e double standard din partea statului. De aici si nedreptatea cu care sunt in principiu de acord. Omul/ oama trebuie sa se chinuie ca sa poate trai, iar statul nici macar un trai decent nu garanteaza.

Cu ce nu sunt de acord e ca atunci cand a avut un venit mai mult decat multumitor, a uitat sa fie recunoscator/oare. S-a plimbat, s-a rasfatat. A fost bine. Si-a indeplinit niste vise, e drept, prin munca, nu i-a cazut nimic din cer. Nu a primit banii cadou. Insa aici intervine ceva mai presus de noi. Din punctul meu de vedere, nu e nimic intamplator. Bine, imi place mie sa gasesc o explicatie logica la orice. Asa ca opreste-te acum din citit si inchide, daca nu mai vrei sa citesti continuarea. Ok, ce vreau sa spun e ca in viata avem ups and downs. Cand suntem up, nu vedem binecuvantarile din viata noastra. Sau mai bine spus, putini le vad. Cand se intoarce foaia, se dezlantuie iadul. Uitam tot ce a fost bun, tot ce am primit, toti oamenii care ne-au fost alaturi la greu, toate bucuriile si placerile de care am avut parte. Toate dispar si incepem sa ne plangem ce greu e. Uneori blamam si pe cei care ne-au sprijinit la greu si nici macar nu vedem ce au facut si ii indepartam. Pentru ca ne gandim doar la noi, doar noua sa ne fie bine, chiar atunci cand altora le e greu, poate exact din cauza noastra.

Cand ne e bine, cu atat mai mult sa fim recunoscatori. Cand ne e greu, e frumos sa fim in continuare. Sa multumim pentru ceea ce se intampla. Exista un echilibru pe care omul, in egoismul si lacomia sa, il strica. Poate trebuia sa tac. Insa multa lume uita cate binecuvantari, cate bucurii are. Si atunci cand se intampla ceva, nu poate accepta sa mai si piarda. Si m-am enervat. Mai ales pierderea materiala, aceea doare pentru unii, pentru altii pierderea oamenilor. Cate calatorii poate face cineva si daca rateaza una, s-a terminat viata? Sau cate masini a schimbat, sau cate case si-a luat, sau cate garderobe a umplut, sau cate seri a petrecut in oras? Si lista poate continua. Oare pentru unele ocazii ratate se justifica nemultumirea? E asa important in viata partea materiala? Uneori nu simti ca cu cat alergi dupa ea cu atat se incapataneaza sa ramana departe? Oare nu si pentru faptul ca de multe ori Dumnezeu ne da exact ce avem nevoie? Si nevoia aceea nu inseamna bogatie. Sau daca ne dorim neaparat o situatie materiala, cand o obtinem, tot nefericiti suntem. Cum se explica acest lucru? Cred ca atunci cand lasi lucrurile sa vina la tine, cand Dumnezeu iti aduce oportunitati in cale, fara ca tu sa le fugaresti, poate atunci e momentul prielnic. Mai stii vorba aceea: nu acum? Fii re-cunoscator/oare si fericirea va veni de la sine. Poate nu in bani dar exista si alte fericiri, nu trebuie sa dau exemple ca fiecare si le stie. Noapte buna si linistita sa ai si nu te ma framanta de ceva ce nu poti controla. Ia partea buna. Pentru ca intotdeauna exista o parte buna. Trebuie doar sa o vezi cu inima.

Elena G