“Where Words Leave Off, Music Begins” Heinrich Heine

Cand imi place o melodie, imi place sa o si impartasesc cu cineva, de obicei cineva drag, care s-ar putea bucura de ceva frumos si cum mai imi place mie sa zic, sa ii schimbe structura ADN-ului in bine. Pe blog e un pic diferit pentru ca e public si nu as zice ca toti cei care ajung pe aici sunt cunoscuti sau dragi, sunt pur si simplu oameni in cautarea a ceva. Dar cumva blogul ma face sa imi inchipui lumea larga, necunoscuta in mare parte, ca pe ceva aproape. Cum mi-a zis cineva candva: internetul apropie dar si indeparteaza oamenii. Si e foarte adevarat.

Deci, pentru clipa aceasta de apropiere, pe care o cautam cu totii, urmeaza ceva frumos. Si sper ca ceea ce vei asculta sa aiba un impact pozitiv si bun asupra ta. M-am gandit cum sa le aranjez melodiile pentru ca dupa aceea nu voi mai scrie. Te las sa asculti. Vezi tu, si ele trebuie sa fie intr-o ordine, nu merge asa puse amestecat. Sper ca le-am nimerit frumos si armonios, dar tu asculta-le in ce ordine vrei. Pana la urma ordinea mea e pur personala, a ta s-ar putea sa fie alta.

Ca de obicei, fac o selectie cu ceea ce imi place sa postez aici insa asa multe melodii frumoase am descoperit si le-am strans de atata vreme, le pun aici ca un fel de playlist.  Iar la unele, nu numai inregistrarea din studio e minunata dar si interpretarea live imi place asa ca poate vei asculta doua variante.

Mie imi place in primul rand linia melodica atunci cand aud o piesa, trece asa prin inima si creier si gata, ramane. Apoi ascult si versurile. Uneori imi plac, alteori ma rascolesc insa completeaza frumos melodia. Tu, care asculti acum, decizi singur/a. Auditie placuta! Si de ce nu, dans placut!

O amintire fericita

Candva am descoperit piesa aceasta, cu mult inainte de acest an si eram foarte fericita. Pluteam si credeam ca sunt cu adevarat iubita. Si iubeam cu o naivitate copilareasca si fara nici o pretentie, asa cum credeam ca trebuie sa fie iubirea adevarata. Fara sa ceara, doar sa ofere. Nu ma interesa nimic decat sa dau. Credeam ca iubind e suficient si ca va fi asa puternica iubirea mea incat sa celalalt sa o simta si sa o vada. Aveam rabdare, iertam lipsa, neatentia, neimplicarea, neocrotirea, nedaruirea, lipsa faptelor pentru ca iubeam si gaseam scuze. Am vrut de multe ori sa plec insa credeam ca nu trebuie sa renunt atunci cand iubesc. Pentru cel mai mic strop de atentie mi se deschidea toata inima si uitam totul. A ales el calea cea mai simpla in iubire, a plecat. Am inteles ca poti iubi fara sa fii iubit, fara sa ti se raspunda. Si mi-am imbratisat inima ranita si am acceptat.