Tag Archive | Elena Granzulea

Down Under: Brisbane (II)


Sa trecem la un nou episod. Azi vizitam orasul Brisbane. Ca orice oras din Australia, e nou. Nou-nout si modern. Totul sclipeste si e bibilit si asa cu greu gasesti ceva mai vechi, de pe vremea primilor englezi. Si cand vezi cate o cladire veche, te minunezi. M-a uimit noutatea lor si deschiderea spre tehnologie. In centru am ajuns cu autobuzul, ca e mai rapid, mai simplu si nu ne batem capul cu parcarea.

De o parte a raului care il strabate, admir intai Muzeul Maritim, cu cateva nave expuse la soare, impecabil aranjate intr-un fel de fosta ecluza, apoi podul numai pentru noi cei cu doua picioare sau doua roti, dupa preferinta, asa ca e liber la traversat. Vederea de pe podul asta iti taie respiratia si admir o sumedenie de cladiri. Nu merg pana la capt dar ceea ce vad e superb. Uite mai jos niste poze de pe el. Apoi ma deplasez pe margine raului, cea din sud si trec printr-un fel de tunel cu flori suspendate, ceva de vis. Cand e vara (ca acum a fost iarna) e mai colorat si mai viu si mai frumos. Dar zau daca nu e frumos si acum. Esti de acord cu mine, sper. Exista un traseu minunat care te trece prin diverse locuri, incepand cu acest “tunel”. Ajung la statuia lui Confucius, apoi continui cu doua piscine imense cu apa, una fara nisip, cealalta cu nisip, atat de albastre si curate! Plaja la rau, trebuie sa recunosc ca nu am vazut pana acum asa ceva, adica s-au chinuit mai marii orasului sa aduca un pic de balaceala in conditii impecabile in oras, in centru, asa ca sa admire si inotatorii si copiii cladirile acelea de pe malul opus. Si este o vedere de vis, un adevarat rasfat, pentru toata lumea. Te las sa visezi, eu merg mai departe cu o padure tropicala, asa deasa si intunecata, o binecuvantare in caldurile acelea pe care nici nu vreau sa mi le imaginez. Pe drum mai dam de restaurante si targuri si magazine, niste pasari tare urate, toate paralel cu natura. Nu mai zic ca mai este si promenada chiar langa rau, paralel cu toate toate acestea. Adica daca chiar nu te hotarasti pe unde s-o apuci, apoi ai 3 drumuri, sa nu te vaiti. 🙂

Padurea se termina dar e asa binevenita si racoroasa! La capatul ei dam intr-o pagoda care e de fapt un restaurant, nici eu nu stiu exact dar asa bine se asorteaza cu totul, ma simt cum cred ca se simt cei ce viziteaza Asia. Chiar ma gandeam ca as putea zice ca am ajuns si pe acolo, ce mai conteaza. Si bine-nteles sa nu uit de roata. Celebra roata pe care o vezi in toate orasele mari, de la Londra la Sydney si mai stiu eu unde. Daca nu am facut la poze cu ea, e asa rotunda si imensa, pe mine ma fascineaza. Deci, iata roata!!! Ajungem la celalalt pod, foarte circulat si la zona de teatre, imi aminteste de Londra. Se vede de aici si mai mult si mai ales se vede autostrada de coasta, deasupra apei. Acopera o suprafata destul de mare, e o minune inginereasca de admirat. Doar ca pe acolo nu prea intra soarele. 😉

Apoi centrul cu cladirile inalte, stralucitoare, strazile pline de oameni, nelipsitele tasnitori si magazine cu de toate, in care am intrat asa, de plictiseala! Joking, imi place window shopping asa ca am putut admira destule, unele magazine fiind si pe la noi. Fast forward, vizitam intr-o zi si primaria, deschisa la public, adapostind si Muzeul orasului Brisbane, in care admiri nasterea orasului si istoria raului pe marginea caruia creste orasul. Am facut o rezervare si am vizitat si turnul cu ceas de unde chiar mi-a placut vederea asupra orasului, am observat si curcubeul facut de soare prin sticla dar ce m-a impresionat a fost liful. Liftul acela vechi dar asa de bine mentinut si curat, e incredibil cum pastreaza. Oricum nu se intra decat cate 10 o data dar ghidul a avut destule povesti sa ne povesteasca legat de lift, ca de exemplu distractiile care aveau loc in el. Ce viata, domle!! Si ceasul din turn care a fost reglat si reparat vreme de 25 de ani de acelasi ceasornicar. 🙂

Ce sa mai zic despre Brisbane: ca are Piata Catedralei, unde am vazut biserici si temple atat de frumoase, cel putin una am crezut ca e un castel, la prima vedere. St John’s Cathedral. Este incredibila si cred ca esti de acord cu mine ca e frumoasa. Razele soarelui trec prin fereastra rotunda de la intrare si deodata toata biserica se umple de culorile curcubeului, mai ales in partea dreapta unde razele se opresc in stalpi.

Apoi, raul, in jurul caruia se invarte totul si pe care m-am deplasat cu grija cu feribot, platind un bilet de autobuz, ca atata este. Mai au ei un servici gratuit, pentru o portiune mai restransa, centrala dar nu am nimerit. Ce pacat!!! :)) Daca vrei sa vezi orasul mai bine, sa ai asa o perspectiva mai ampla si diferita asupra lui, ia feribotul, ca merita. Plimbarea pe apa face bine, ca si cele 30 de minunte de miscare, sa stii.

De muzee ce sa zic, am vizitat unul, cel de istorie naturala. Cred ca din majoritatea muzeelor care trebuie vizitate in lume, cel de istorie naturala e pe primul loc pentru mine. Are de toate si e cel mai bun loc atat pentru adulti dar mai ales pentru copii. Vezi toata fauna si flora lumii adunate sub o acoperis si iei si contact direct cu multe materiale didactice. E minunat. Am pus si eu mana pe sarpe, uite dovada mai jos (de fapt piele dar tot pe acolo),  am sarutat o broasca, pardon, am fost sarutata de o broasca (testoasa) si culmea, nu s-a transformat nici ea nici eu. :))

Sa nu uit de mancare, am dat peste inghetata curcubeu, au ei ceva cu toate culorile si am mancat la sushi, de ma mir de mine ca nu am facut ochii oblici inca dar never say never!!

Am mai avut parte de o aventura noaptea dar asta in alt episod.

Va urma !!!

Arhiva personala si proprie, nu copia!!! :)))

Down Under: Brisbane (I)


Uite ca am ajuns si aici. Nici eu nu stiu cum, m-or fi iubit astia care dau viza, ca altfel nu imi explic. Si probabil am fost foarte cuminte, ca doar nu cad asa lucrurile bune din cer doar ca exist. Si probabil ca nu mi-a pasat prea mult, am fost recunoscatoare pentru toate calatoriile facute pana acum si am zis gata, ce o fi, o fi. Daca primesc viza, inseamna ca asa trebuie sa fie, iar daca nu, sunt foarte fericita si stand pe-un picior de plai (ai ghicit, de Romania vorbesc). Dar nitel cu capul in jos e chiar fun. Si uite-ma vara, ca atunci se intampla cele mai multe lucruri frumoase, luand-o pe drumuri, schimband avioane dupa avioane si stand in fund cu orele, adica nu asa, 1-2 ci 14 pentru un drum. De asta mi s-a latit mie. :(( Bootylicious, ce mai! :))

Oricum, ca toate calatoriile, si aceasta face parte din calatoria vietii mele si sunt foarte entuziasmata de ce mi s-a intamplat asa ca am zis neaparat sa scriu, macar asa pentru mine (si restul web-ului). Daca iti place ce citesti, nu inseamna ca iti spun sa ajungi neaparat acolo, pentru ca nu e posibil sa vezi toata lumea dar e posibil sa te bucuri de tot ce ai , chiar langa tine. 🙂

Ajung intr-un final si vreo 2 zile de drum la destinatie: Brisbane. De ce acolo si nu Sydney? Uite-asa, ca pot! O sa vezi tu ca ajung si acolo, ai nitica rabdare si cateva episoade in plus. Oricum, acum aseaza-te si treci prin primul episod si daca nu o sa zici ca esti acolo, atunci lasa-te de citit. 😉 Cand imi zicea mama ca acolo e altfel, nu o credeam. Ei, acum zic si eu ca ea: acolo e altfel! :))

Ajung eu in Brisbane si sunt luata de la aeroport cu mare “pompa” (o masinuta simpatica pe care mi-as dori-o si eu) si nu stiu cum se face ca dupa o noapte de somn, a doua zi sunt fresh. Acum, inchide ochii si vei trece printr-un oras frumos, curat al naibii (am vazut eu si alte tari dar astia chiar pastreaza), cu un aer atat de curat si limpede (cica stratul de ozon e divina) si cu oameni simpli si draguti (sounds familiar?) Deocamdata sa trecem prin vecini, ca sa cunoastem cu cine avem de a face. Deci, primul contact e cu o scoala unde imigrantii si cei care locuiesc legal (nu prea se sta altfel) invata engleza, gratuit. M-a frapat prezenta mochetelor pretutindeni dar exista o explicatie: ei nu ai zapada, nu au noroi si este cald tot timpul anului (nu ninge niciodata si temperaturile scad foarte rar sub 15 grade) asa ca daca vrei sa mergi descult prin scoala, n-ai decat. Nu mai zic de dotare (ma gandesc cat se trage de foi si de cerneala si de imprimanta si de muuuulte ca sa ajunga la noi) si ii spuneam mamei ca daca intr-o gradi sau scoala generala s-ar scoate atatea materiale cat scot ei pe zi, ar fi in coma. :)) Tare risipitori sunt astia, mon cher! 😉

Apoi alt lucru care m-a frapat: toaletele!!! Se zice ca gradul de civilizatie e dat, printre altele, de simpla prezenta a toaletelor publice. Si ce toalete! Stiu ca poate nu e interesant dar e totusi fascinant sa vezi asa ceva foarte des, prin tot orasul, sa intri si sa vezi ca exista hartie igienica si sapun, sa nu scoti un ban ca sa platesti pentru asta si sa mai ai si robinet special pentru apa potabila. Apropo de asta, mi-a placut si prezenta tasnitorilor peste tot,  atat de diverse si de simpatice, ca sa iti potolesti setea.

Si inca un lucru definitoriu pentru Brisbane si pentru intreg statul Queensland: gratarele publice!!! Deci ai inteles, te-am trecut prin mochete, materiale didactice, toalete si acum gratare. Stai ca mai urmeaza, asta e doar inceputul. Gratarele lor sunt alimentate cu energie electrica, gaz si lemn, pentru cele mai vechi. Sunt din inox, sunt accesorizate cu perie speciala si alte minunatii, se pornesc cu un buton si se opresc automat in cca cateva minute pentru a nu fi periculoase si se curata dupa ce le folosesti. Oricum vin dupa tine cei de la primarie sa mai igienizeze o data. Si unde sunt gratare, sunt si banci cu mese, acoperite de cele mai multe ori, pentru a te proteja de soare si ploi si ai ghicit, toalete publice. :)) Te las pe tine sa iti scormonesti creierul sa iti dai seama de ce.

Alte lucruri pe care le-am observat au fost cosurile de gunoi, din inox, acoperite, circulatul pe stanga, faptul ca autobuzele au soseaua lor speciala, despartita cu zid de restul strazilor, in mare parte (cam o treime din drum il faci fara sa te impedici de semafoare si alte masinute si ajungi repede), fructele exotice proaspete (asta chiar mi-a placut, sunt tare gustoase), stilul arhitectural specific queenslandez, casele foarte intinse, cladirile de la mall-uri si alte institutii publice mai degraba pe latime intinse decat pe inaltime. Au destul spatiu, slava Domnului! Daca am vazut cladiri inalte a fost doar in centrul orasului, in rest, te uiti si vezi cerul. Si ce cer frumos! Si ziua, si noaptea. Ziua, cu niste nori tare simpatici, cu niste culori fantastice la apusul soarelui iar noaptea! Noapte plina de stele si cu o luna atat de mare si frumoasa! Tare mult imi place cerul noaptea, sa stau sa il privesc si acolo am avut ocazia din plin.

Iar un lucru simpatic la ei, in cartierele mai departe de centru, vezi semne de atentie la canguri si koala. Ei, asa ceva nu vezi oriunde. ;))

Ar mai fi atatea de zis dar mai enumar scurt cateva acum si apoi mergem la plimbare prin parc: pretul benzinei, dureros de mic, trandafirii curcubeu (cand i-am observat prima data am zis ca nu sunt adevarati dar cand i-am atins, m-am convins), pretul untului (ador untul, de ce trebuie sa fie atat de accesibil acolo. :((

Ce poti face intr-un oras? Neaparat iei contactul cu natura, sa te mai aduca cu picioarele pe pamant, sa te echilibreze si sa iti bucure sufletul. Brisbane are multe parcuri, unul mai frumos ca altul, mai bibilit si mai atragator. Azi mergem prin parcul Roma. De ce? Pentru ca am ramas impresionata de el. Este un parc nou, terminat recent, facut cu multa grija si atentie la detaliu. Mai multe amanunte aici si vei descoperi si singur/a ca merita vazut. M-a frapat ca era totul nou, ca intr-o casa noua, stii senzatia! 🙂 Si sa vad si harti ale parcului, care e impartit tematic, asta chiar m-a dat pe spate. Harta pentru parc!!! Dar e necesara, stiu ei ce stiu, cu harta in mana l-am vazut si eu. :)) Am dat peste padure tropicala, flori de toate culorile si soiurile, atat de frumos aranjate, poduri peste parc, pentru a-l putea admira de la inaltime, cascade, wi-fi (nu se putea fara), loc pentru spectacole, soparle peste tot si destul de mari, atat de multe ca efectiv calcai pe ele, ceea ce era sa mi se intample. Se confunda atat de bine cu cimentul si sunt atat de lungi si de linistite ca treci foarte aproape de ele si nici nu se sinchisesc de tine. Ce infumurate! ;)) Dar una peste alta, e un parc spectaculos care te umple de bucurie. Din  pacate eu l-am vazut iarna (la ei) dar vara e si mai colorat si vesel. Imi spuneau ai mei ca toti copacii sunt plini de flori vara, dar nu pot decat sa imi imaginez si sa caut poze pe net si sa zambesc, ca l-am vazut. Chiar si iarna e frumos.

Ar mai fi atatea de povestit, nici nu stiu de unde sa incep si unde sa termin. 🙂 Orice calatorie e nesfarsita in amintire dar pentru ca intervine uitarea, am zis sa imi pun gandurile si impresiile in cuvinte si la batranete sa recitesc cu drag si sa zambesc ca s-a intamplat. Si sa am ce povesti la nepoti, evident.

M-am gandit sa adaug pozele la final, asa ca despre tot ce am vorbit mai sus, te invit sa calatoresti in imagini printr-o tara de la capatul pamantului, care nu a avut nici un razboi pe teritoriul ei (te pune pe ganduri, nu?).

Enjoy!

Poze din arhiva personala

Din lada de comori <3


Acum ceva vreme am fost la un eveniment la Societatea Culturala Aromana din Bucuresti. Tema principala a fost comemorarea unui alpinist roman, primul care a ajuns pe unul din varfurile foarte dificile ale muntelui Himalaia. O poveste despre sacrificiu si pasiune pentru munte. Legatura lui cu aromanii? Pai era casatorit cu o aromanca. Bingo! 😉

Moderatorul evenimentului, Alexandru Gica m-a rugat sa cant ceva si, in functie de dispozitie (ca de, ai de a face cu artisti, oameni cu toane si toate cele :P, mai abitir ca la altii) sa si prestez. Am zis de ce nu, ca tot imi place mie sa cant, dar asa, mai mult la dus. Glumesc. Rotitele mele s-au invartit si ma gandeam ce melodie se potriveste. Trebuia ceva de munte sau dor. De obicei acestea cam merg mana in mana si din ce piese stiu, am selectat cateva dar una rezona pentru mine mai mult ca oricare. Stiam instinctiv ca e cea mai potrivita si am nimerit-o foarte bine. Sa nu ma deochi. Am ales o piesa pe care o auzeam de mica la mama, piesa care mi-a ramas mie in suflet  (si mama ca doar e mama), e ca un ecou de jale si mi-a placut foarte mult. Are ea ceva, nu pot sa zic exact ce, dar are. Si ma bucur ca am avut ocazia s-o interpretez, cu multe emotii, ca de obicei.

Nu stiu povestea din spatele cantecului dar deduci si tu din traducere, ca am zis ca trebuie tradus, e prea frumos sa nu fac asta. Mama mi-a povestit ca il stia si ea din casa, deci pot zice ca e al ei cumva, cu toate ca e si al altora pentru ca unii, putini, il stiu, dar nu pse prea canta. Si mama e deosebita, ca uite ce bijuterie mi-a dat. Acum, pentru ca a placut (a fost o surpriza pentru mine – nu stiam ce impact va avea, fiind un cantec vechi) si pentru ca si-au dorit si altii sa-l invete, stiu ei cine, ii pun azi versurile pe net. Pe tine, care nu stii aromana, te invit sa il descifrezi in romana si sa te bucuri de o poezie remarcabila si plina de sensibilitate si iubire. Recantand multe piese aromane, redescopar frumusetea unor poezii cu totul speciale care au un ecou aparte in sufletul meu. Sper ca citind aceste versuri, care sunt traduse totusi stangaci, sa vibreze si in tine poezia. Si pentru edificare, o prima auditie (sper sa revin cu o a doua, mai reusita), de la minutul 1:14:26. Auditie frumoasa! Am revenit cu a doua auditie, incepand de la minutul 36:05. 🙂

 

Ai, munte, frate

 Ai, munte, frate,

Apleacî-ţi frâmtea-nghiosu

Ai, munte frate,

Apleacî-ţi frâmtea-nghiosu

S’me-alin pi tini, lăi, munte frate

Sî-ni vedu a mea hoarî

S’me-alin pi tini, lăi, munte frate

Sî-ni vedu vruta ţi-adarî

Ş-cara-s me-agârşi-o

Mini nu-ar s’mai hio

Cî mari-i dorlu-şi multu-i greu

Cara-s me-gârşi-o

Mini nu-ar s’mai hio

Lăi munte, lăi, frate a meo

 

Ş-cara-s me-aşteaptî

De-anaparti ta zinu

Ş-cara-s me-aşteaptî

De-anaparti ta zinu

O, munte, frate, apleacî-ţi frâmtea

Împadi tas dipunu

O, munte, frate, apleacî-ţi frâmtea

Împadi tas dipunu

Tas u başu pi frâmti

Sî-ni mi-aduc-aminti

Cî mari-i dorlu-şi multu-i greu

Tas u başu pi frâmti

Sî-ni mi-aduc-aminti

Lăi munte, lăi frate-a meo

– SE REPETA PRIMA STROFA

 

O, munte, frate

O, munte, frate,

Apleaca-ti varful

O, munte frate,

Apleaca-ti varful

Sa urc pe tine, frate munte

Sa-mi vad satul

Sa urc pe tine, frate munte

Sa vad ce face iubita mea

Si daca m-a uitat

Eu n-am sa mai fiu eu insumi

Ca mi-e tare dor si greu fara ea

Si daca m-a uitat

Eu n-am sa mai fiu eu insumi

O, munte, o, frate al meu

 

Si daca ma va astepta

Din departari sa ma intorc

Si daca ma va astepta

Din departari sa ma intorc

O, munte, frate, apleaca-ti varful

Ca sa pot cobori

O, munte, frate, apleaca-ti varful

Ca sa pot cobori

S-o sarut pe frunte

Ca sa-si aminteasca de mine si s

Ca mi-e tare dor si greu fara ea

S-o sarut pe frunte

Sa-si aminteasca de mine si sa nu ma mai uite

O, munte, o, frate al meu.

The Chocolate and I


 

 

Dark chocolate (sitting attractively on the shelves): You won’t admit you love  me (I know you do) and so

How am I ever to know (exactly)

You only tell me (come on, take me)
Me: Perhaps, perhaps, perhaps (I can’t make up my mind, to eat or not to eat you)

Chocolate (batting eyelashes): A million times I ask you and then
I ask you over again (see how much patience I’ve got?)
You only answer (are you shy ?)
Me: Perhaps, perhaps, perhaps (thinking of the weight ;)) )

Chocolate: If you can’t make your mind up
We’ll never get started (come on, bite me)
And I don’t want to wind up
Being parted, broken-hearted (You make my heart melt, you know)

So if you really love me say, “yes” (or someone else will)
But if you don’t, dear, confess (the truth will set you free)
And please don’t tell me (I am dark, I can handle the bite)
Me: Perhaps, perhaps, perhaps

Chocolate: If you can’t make your mind up (you are a woman I know it’s hard :P)
We’ll never get started
And I don’t want to wind up
Being parted, broken-hearted (you know how it is)

Chocolate: So if you really love me say, “yes”
But if you don’t, dear, confess (I will always love you anyway)
And please don’t tell me

Me: Perhaps, perhaps, perhaps (you know how much I love you but too much chocolate is just too much)
Perhaps, perhaps, perhaps
Perhaps, perhaps, perhaps (mmmmm) 

 

The secret of this song is no longer a secret. Now you know it is a love story between chocolate and me. It was love at first bite. Who said that Belgian chocolate is one of the best was right. But I am shy. It takes time. Indulge me indulge it. Yummy! ❤

Ce mirare ca sunt!


Azi am implinit 6 ani. Da, eu sunt, blogul. M-am “nascut” intr-o zi speciala, pentru ca asa a vrut Elena. Ce-i mai plac zilele speciale, doamne! Ii plac si restul, ca oricum, orice zi e speciala. Dar cand s-a hotarat in sfarsit sa scrie ce o pasioneaza, s-a gandit ca trebuie sa inceapa intr-o zi anume, care sa semnifice ceva si de care sa isi aminteasca cu drag. Si ce zi speciala sa fie? Pai, cand si-a propus sa scrie, trecuse Craciunul. Trecuse si Anul Nou. Hm, o zi mare si frumoasa care urma era chiar aceasta, Buna Vestire. Daca as fi o fiinta, dar nu sunt, as zice ca e o bucurie si o onoare sa prind contur, cuvinte, imagini, tag-uri, titluri si altele intr-o zi care aduce bucurie tuturor. ❤ Chiar e. 🙂

Si iata-ma la 6 ani. Daca eram copil, acum eram la clasa 1. Dar nu sunt. Nu sunt nici copil, nici matur, sunt doar un blog personal. Nu sunt nici jurnal pentru ca aici nu ma destainui, total, doar franturi adunate si aranjate frumos. Ok, stiu ce nu sunt. Dar ce sunt? O fereastra spre sufletul unui om. Una din ferestre. Iar azi e o zi speciala pentru mine. Si tocmai pentru asta, am zis sa nu o mai las pe Elena sa scrie ea de capul ei, sa vin si eu cu varianta mea. Sper sa mai fiu si in anii care vor urma dar daca nu, stiu ca lumea se invarte dupa soare si fara mine. Multumesc ca m-ai scris, multumesc daca m-ai citit, multumesc pentru ca sunt. “Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!”