In Ajun de Mos Nicolae

Uite cum ma emotionez eu! Azi am facut curat, am spalat si am impodobit casa de sarbatori. Sunt foarte incantata. Ma simt asa bine cand e curat si cumva ma pregatesc pentru ziua de maine, pentru ca e o zi frumoasa si speciala pentru noi toti, copiii. (wink!) Am o cutie cu ornamente de Craciun cu diverse obiecte luate de-a lungul timpului, nu foarte multe pentru ca intr-adevar imi place mai simplu si le tot folosesc pe aceleasi. Am si cateva facute prin tehnica origami, de catre o prietena, Georgiana. Daca le-as pierde pe toate, singurele dupa care as plange ar fi stelutele si bradul de la ea pentru ca le-a facut cu drag pentru mine. Dar toate sunt frumoase si fac parte din traditia impodobitului casei de sarbatori.

Dupa ce am terminat, am invitat-o pe buna sa imi vada casa, ca sa ne bucuram ambele de luminite si alte minunatii, pe un fundal cu cantece de iarna. Cu ocazia asta a vazut si chitara. O am din liceu, cand am invatat sa cant si am muuulte amintiri frumoase legate de ea. A calatorit cu mine pe unde am mai fost, in strainatate, la munte, la mare, in tabere, ce mai, daca ar putea vorbi, ar avea de spus multe povesti. Ma bucur ca mai stiu ceva si constat ca degetele mele au memorie insa tot trebuie sa reiau multe. Pentru perioada aceasta am in caietele de chitara atatea colinde, ca am zis ca trebuie sa le cant. Daca tot m-am laudat bunei, in seara aceasta i-am facut un mic concert. Cu mici poticniri, am colindat-o cu unul din colinde, care imi este atat de drag! ♥️ Il cantam cand eram la liceu, cu sora si cu mama mea, la trei voci. Pe vremea aceea nu erau telefoane mobile si alte minunatii sa inregistrezi si tare mult mi-ar placea sa dau timpul inapoi, sa o fac. Insa daca cumva viata ne aduce impreuna, musai sa refacem cantecul si sa il inregistram. Colindul se numeste “Acum coboara seara!” si nu stiu de unde este, stiu doar ca este minunat. M-am emotionat pentru ca mi-am adus aminte de acele momente cand l-am cantat si am colindat cu el, impreuna cu sora mea. E mai greu de descris.

Apoi hai sa mai cantam. Ma uite prin caiete si ce crezi, nu se poate seara cu chitara fara “Andrii Popa”. Am inceput sa cant, si buna cu mine. Ce bucurie! Trebuie sa mai facem asta, a fost o seara incarcata de energie pozitiva, de liniste, de simplitate. O seara minunata in care lacrimile sunt doar de bucurie!

• 

Elena G

O zi frumoasa

Nu stiu daca am plans vreodata de fericire insa azi am primit asa o veste, ca mi-au dat lacrimile. Mi-am facut si o cruce maaare pentru ca am stiut ca Dumnezeu ma iubeste. Chiar nu m-am asteptat si totusi aveam emotii foarte mari.

Cand am vazut eu anul acesta ca iar o patesc, cand am vazut ca siguranta zilei de maine e periclitata, cand mi-am dat seama ca de fapt nimic nu e sigur insa exista asa, o minciuna de siguranta, pe ultima suta de metri am hotarat sa revin la prima iubire. Invatamantul. De stat. Au trecut multi ani de la prima titularizare si nu stiam mai nimic. M-am hotarat tarziu, prin iunie, sa merg la inspectorat, sa ma interesez. Ajung intr-o zi, dupa mult mers pe jos, la locatie, intru si nimeresc sa vorbesc cu un domn inspector. Ii spun eu istoria si temerile mele si ca vreau de fapt sa aflu mai multe pentru examenul din septembrie. Sa am ceva timp de invatat. Si imi spune el ca e mai bine sa dau in iulie, ca in toamna nu ma primeste fara a trece intai prin faza din iulie, indiferent de nota. Stii cum e cand iti iese in cale un om care iti da un sfat de milioane? Ei bine, asa a fost acum. Nu voi uita niciodata ce mi-a zis: Ce ai de pierdut? Adevar a grait!

Imi spune sa urmaresc site-ul oficial, care intr-adevar m-a lamurit, alerg eu dupa hartii sa imi fac dosarul, cand sa il depun, cu o seara inainte, mesaj oficial pe site ca se opreste totul, din cauza starii de alerta. La multi s-a oprit inima o secunda in acel moment. Nesiguranta si emotiile au tinut pana cand s-au hotarat sa dea totusi examenul, dar mult mai tarziu. Se pare ca am primit bonus de invatat. Si ma apuc, intreb, caut, imprim, vorbesc cu colege. Fac rost de sinteze, de materiale si carti in plus si ma apuc de invatat. Foarte greu, domle, foarte greu! Caldura mare, literatura de bac total anosta, materia de specialitate oribila, metodica parca mai digerabila. As fi citit orice mai putin acestea. Chiar stateam si ma intrebam cum naiba am invatat eu toata polologhia aceea in liceu? Mister mare!!! Oricum, am citit si m-am apucat de scris subiectele, poate le voi retine mai bine si ma gandeam cu groaza ca nu mai stiu sa scriu, ca mi se va umfla iar degetul mijlociu (sic!). Mi-am ascutit creioanele si am stat pe scaun la masa, sa fac o meserie foarte veche, de scrib, si am umplut peste o suta de pagini. Doamne, de mult nu am mai scris atata! Si ma rugam sa cad pe un subiect stiut. Ca restul erau varza in cap. Pana la urma, mi-a placut cum a scris o colega pe grup, cum ca acest examen arata cat de bun/a esti la memoria de lunga durata si cam atat. Sunt de principiul ca o meserie trebuie sa iti placa si ca degeaba stii materie daca nu stii sa o aplici si sa o predai. Cel putin in invatamant, eu asa cred, ca nu conteaza studiile, cat conteaza harul. Am vazut cadre didactice fara prea multe studii in domeniu care invart clasa pe degete si sunt o incantare si altele, cu toate hartiile la dosar, insa le lipseste scanteia. Asa si eu cu examenul acesta minunat, ma gandeam la ce imi foloseste insa nici fara el nu se poate. :)))

Am cazut pe o parte din subiecte dar am preferat sa pun raul in fata si chiar am fost convinsa ca voi lua ceva, putin. Iar azi s-au afisat rezultatele. Am deschis cu emotii site-ul si mi-am vazut o nota asa frumoasa ca mi-au dat lacrimile de bucurie. Asa o surpriza buna de mult nu am mai avut! Cand credeam ca e un an teribil, azi, de incantare, il declar un an foarte bun. :))) Chiar o colega, tot Elena, care m-a incurajat sa fac pasul, mi-a tot zis: Anul acesta e anul tau! Dupa nota primita, i-am dat dreptate. :)).

Azi e o zi frumoasa!

Elena G