Recunostinta (III)

Iata ca sunt in al treilea an de cand efectiv scriu pentru tot ce sunt recunoscatoare in anul care se incheie. Traditia trebuie sa continue. Constat pe propria mea piele ca, cu cat sunt mai recunoscatoare, cu atat am mai multe motive sa continui sa fiu. Ori sunt o optimista incurabila, ori e ceva invatat, ori e ambele. Cred ca e ambele.

Anul acesta a fost plin de momente de neuitat, de oameni dragi, vechi si noi, de mai multe motive de recunostinta. Iti multumesc Doamne pentru tot! 🙏 Iti multumesc pentru:

• ca am mai trait un an frumos din aceasta viata
• ca am casa si masa
• ca am ajuns in locuri noi (imi plac foarte mult calatoriile):
  • Dunarea la intrarea in tara ( am incheiat traseul cumva, pentru ca anul trecut am vazut Delta Dunarii si varsarea Dunarii in Marea Neagra),
  • Cazanele Dunarii,
  • Pestera Cheile Nerei,
  • statuia lui Decebal de la Cazanele Mici ale Dunarii,
  • cascada Beusnita,
  • cascada Bigar,
  • Lacul Ochiul Beiului,
  • Manastirea Nera,
  • o plimbare spectaculoasa cu Semeringul Banatean,
  • orasul Oravita,
  • Parc Mulinologic din Sud – Estul Europei (Tinutul Morilor de Apa din Rudaria (de unde am venit cu 4 kg de faina si 2 kg de malai, macinate la moara – as fi luat un sac intreg daca aveam cum 😅 ),
  • Manastirea Strehaia,
  • salina Turda, Targu Secuiesc, Baile Tusnad, Parcul Mini Transilvania
  • Muzeul Micul Paris din Bucuresti,
  • Casa Mita Bicilista,
  • strada si muzeul Anton Pann din Bucuresti,
  • nordul Dobrogei si sudul Dobrogei cu manastiri pe care nu le vazusem inca, Manastirea Saon, Manastirea Cerbu, Manastirea Izvorul Tamaduirii (parca eram undeva in Grecia acolo)
  • Manastirea Pangarati din judetul Neamt
  • DORKOVO International Festival for Authentik Folklore, cu locuri atat de frumoase ca mi-as dori sa revin la anul: satul Dorkovo, comuna Pestera cu cetatea antica de pe coline, cu o priveliste de iti taie rasuflarea,
  • Kazanlak si Festivalul Trandafirilor, Valea Trandafirilor, Manastirea Shipka, mormantul cavalerului trac – excursie de o zi
  • drumetie in tara Luanei, Buzau, cu schiturile rupestre – excursie de o zi
  • Atelierul de borangic, Casuta rasturnata, Horezu si Manastirea Horezu – excursie de o zi
• locuri revazute:
  • Salina Tg. Ocna,
  • Salina Praid,
  • Sovata cu lacul Ursu,
  • Alba Iulia,
  • Sibiu,
  • Nordul Dobrogei cu Manastirea Cocos, Manastirea Celic-Dere, Padurea Babadagului, satele Sinoe, Istria, Panduru, Manastirea Dervent, Manastirea si pesterea Sf. Andrei, lacul Techirghiol cu o binemeritata balaceala dupa o zi fierbinte in masina prin sudul Dobrogei
  • Velingrad si defileul Pazardjik (musai sa il vada toata lumea, e spectaculos si te face sa te simti ca in tara)
  • Bicaz, Manastirea Bistrita, Durau si lacul de acumulare Bicaz, viaductul Poiana Teiului si Piatra Teiului
  • Slanic Moldova (si aici mi-as dori sa imi iau o casuta 🤭 )
• am constatat ca am trecut prin toata tara anul acesta si am o banuiala ca am mai facut asta dar vezi, daca nu imi notez, uit…
• prietenele mele dragi din Bucuresti si Constanta 💞
• buna 💖
• un prieten vechi pe care l-am cunoscut mai bine anul acesta si am descoperit an old soul, un om din alta epoca, bun, atent, sincer, respectuos, amuzant, de cuvant, prezent si foarte muzical, de la care invat foarte multe ♥️
• prietenii mei aromani
• mama si tatal de-al doilea care sunt prezenti si care au facut ca apartamentul sa se micsoreze (asta sa fie baiul 😅 )
• sora mea cu sotul si nepotelele mele pe care in sfarsit le-am revazut si am petrecut cateva saptamani la mare, impreuna cu coatele si picioarele primite in patul pe care l-am impartit cu maimuticile
• spectacolele nenumarate la care am fost la Ateneu, Sala Palatului, Teatrul National si de Opereta Ion Dacian, muzee, Lloyd’sPub si alte locuri frumoase si cu acustica buna 😍
• ca l-am vazut pe David Garret in sfarsit la Bucuresti 😍
• ca i-am ascultat pe Pink Martini (another check off of my bucket list 🤭 ) 💋
• ca l-am ascultat in concert si pe Nikos Vertis, trebuie sa recunosc ca jocul de lumini a fost fantastic, pe langa muzica greceasca
• ca am revazut “Tache, Ianke si Cadar” la teatrul Soveja din parcul Tabacariei, Constanta
• copiii pe care ii am la gradinita, in sfarsit sunt mai mari si ma simt in elementul meu cumva (cand sunt mici nu prea stiu ce sa fac cu ei si bazaie 😅 )
• toate cadourile primite, unele cu totul neasteptate dar toate la fel de frumoase
• telefonul cu mai multa memorie pentru a imortaliza mai multe momente de neuitat
• mancarurile de casa si lucrurile de mana facute cu toata dragostea
• vacantele atata de asteptate
• plaja de la Constanta si bronzul care s-a dus iar 🤭
• plimbarile pe jos si orele de sport pe care le-am facut, nu asa multe cat ar trebui si cat mi-ar placea sa fac dar totusi nu m-am oprit din a le face
• oamenii noi pe care i-am cunoscut
• intuitia mai ascutita care ma mai salveaza, atunci cand o ascult, din situatii in care intru, din naivitate 🙏
• cantecele lui Anton Pann, nu credeam ca o sa imi placa atata de mult ♥️
• berea Csiki Sor (recomandare de la un cunoscator)
• ca am mers cu trenul chiar mai mult anul acesta (imi aminteste de copilarie)

Tu pentru ce ii multumesti lui Dumnezeu? ♥️

Elena G 

Recunostinta (II)

Azi continui traditia inceputa anul trecut. Anul acesta sunt recunoscatoare pentru (asa cum imi vin imi minte, intr-o ordine aleatorie):

• ca sunt in viata
• ca sunt sanatoasa
• ca m-am ingrasat (chiar daca vreau sa dau jos, tot sunt recunoscatoare)
• ca am avut mancare sa pun pe masa si sa ofer si la altii
• cardul de calatorie primit pentru prima data care mi-a oferit o calatorie superba in Delta Dunarii, despre care voi scrie la anul
• doua excursii de 1 zi la bulgari, ma bucur ca am iesit din tara un pic
• o excursie foarte reusita dar si cu peripetii la Sibiu, pe care nu il vazusem inca
• cadourile primite cu ocazia zilei mele de nastere
• timpul, intalnirile, discutiile si petrecerile cu prietenii si oamenii dragi din viata mea
• cursul de limba rusa din vara, unde am cunoscut oameni noi, din pacate rusa s-a legat greu de mine insa a fost o experienta care m-a imbogatit si asta conteaza
• ca am avut timp sa merg la plaja Trei papuci unde am reusit sa ma bronzez si anul acesta
• noua mea colega de la gradinita, cu care ma completez bine
• surorile Matilda si Nuti, am avut imensa bucurie sa le am in viata mea cativa ani, m-au iubit foarte mult, le pomenesc acum cu drag, Dumnezeu sa le odihneasca in rai!
• buna, care a trecut printr-o incercare foarte grea dar s-a intors cu bine acasa si asa mult ma bucur ca e iar alaturi de mine
• caldura si apa calda pe care le am in casa, sunt iar foarte recunoscatoare pentru ca stiu cum e cand nu le am, cu atat mai mult le pretuiesc
• vacantele care imi permit sa ma relaxez si sa ma bucur de lucrurile simple si marunte dar atat de importante
• telefonul care merge bine, i-am schimbat bateria si o vreme stiu ca nu voi avea probleme cu el
• experienta pe care am acumulat-o la gradi
• ca inca ii mai am pe mama si cei doi tati dragi
• hainele si incaltarile pe care le-am cumparat sau primit si reciclat si anul acesta, de la cunoscuti, ceea ce imi permite sa fac o economie si in acelasi timp sa fiu imbracata frumos (pentru ca, de ce sa nu recunosc, imi plac foarte mult hainele)
• primul disc cu colinde de Stefan Hrusca, pe care l-am gasit chiar inainte de Craciun la un anticariat (nu il mai gasesc pe cel pe care il cumparasem cand aparuse), fapt care m-a bucurat foarte mult, a fost inca un cadou de la Mosul pentru mine
• cartile pe care mi le-am luat
• ca l-am vazut pe Mos Craciun (a venit la gradi si m-am simtit iar ca un copil, mai ales ca nu l-am mai vazut de cand eram mica, asa, aproape, si cu cadouri pentru copii si pentru mine, ce mirare! 🙂)
• imaginile cu case superbe pe care le gasesc pe net, din care imi iau inspiratia pentru o viitoare casuta
• ca am primit sampania mea preferata, Cashmere, pe care nu o mai gasesc in supermarket. Vroiam sa o platesc si a fost cadou de Craciun. Asa m-am bucurat, este deosebita pentru mine ♥️
• zilele cand m-am adunat si am facut sport
• painea de casa pe care o fac cu drag si foarte des (aproape m-am specializat 😉)
• toate experientele frumoase sau mai putin frumoase prin care trec, le primesc
• ca am invatat sa fiu mai atenta la oamenii din jurul meu si la semne, ceea ce ma ajuta sa pastrez alaturi pe aceia cu care rezonez si cu care ma simt bine, echilibrata
• ca exista Dumnezeu, nu stiu ce as face fara el (ca sa parafrazez zicerea unui copil)

Tu pentru ce ii multumesti lui Dumnezeu? ♥️

Elena G

Down Under: Great Barrier Reef (XVI)

Am ajuns si aici. Inchei aventura australiana cu coralii, pentru ca merita. De fapt aveam de ales intre Sydney sau bariera. Tough choice. Dupa cum vezi, am ales. 🙂 Despre corali nu vreau sa scriu prea multe, cauta pe google ca ai info, insa sunt cu adevarat spectaculosi in realitate. Si daca viata te trimite la ei, trebuie vazuti. Macar cat mai exista. Se straduiesc australienii sa ii tina in viata cat pot ei de mult insa factorul uman afecteaza ireversibil natura, din pacate. Ar trebui probabil interzis turismul pe o suta de ani in zona si nici atunci nu e sigur.

Bariera de corali, partea cea mai frumoasa a ei, se viziteaza cel mai bine din zona de nord, din Cairnes, Port Douglas si alte orase de pe coasta. Sunt o groaza de insule la care se ajunge cu vaporul si de unde se pot face scufundari in adancul oceanului. Si australienii sunt foarte organizati. Am avut de ales dintr-o multitudine de variante din Cairnes si am ales una mai accesibila. Deja ne alintasem cu padurea tropicala asa ca am fost un pic mai modesti de data asta. Excursiile sunt foarte bine gandite si foarte bine puse la punct si costa. Insa sunt pentru toate buzunarele. Noi am ales o excursie la Green Island, cea mai apropiata insula de tarm si de unde poti sa te scufunzi pentru a admira coralii.

Am pornit de dimineata, la vila ni s-a asigurat transportul pana la locul de plecare, care e destul de departe de unde stateam noi si ne-am trezit imbarcati si cu multe explicatii date, pe un vapor destul de incapator care la ora potrivita a plecat spre destinatie. E incredibila plimbarea pe ocean. Am admirat asa multe nuante de albastru, ca atunci cand am mers sa vedem balenele. Albastrul marin e una din cele mai frumoase culori care exista in natura, dupa parerea mea. Plimbarea a avut parte si de valuri, noroc ca nu am rau de mare. Ce naiba, doar sunt fata de la mare, ar fi fost si aiurea. Dar nu imposibil. :)) Am pornit pe o vreme noroasa si vanturoasa si chiar ma gandeam, am ratat inotul, ca nu as fi vrut sa inghet. Insa atunci cand ne-am apropiat de insula, dupa cca 2 ore, a iesit si soarele. Si ce frumoasa s-a facut ziua deodata. 🙂

Vaporul a acostat undeva mai in larg si ne-am pregatit sa coboram si sa ne ducem fiecare la treaba lui. Mama adora apa dar de pe uscat asa ca si-a luat o plimbare cu barca cu fund de sticla, prin care sa admire coralii si pestii si inca o plimbare cu un semi-submarin, pentru ca era doar cam jumatate sufundat in apa, tot cu pereti de sticla. Pozele cele mai multe cu bariera de corali sunt cele facute mai mult de mama, din submarin, macar ca era uscat. Din pacate nu am avut cu mine o protectie pentru mobil asa ca eu am facut poze de deasupra apei.

Eu cu tata am zis ca ne aventuram sa facem snorkeling. Pentru cine nu stie, si recunosc ca nici eu nu am stiut pana la acel moment, snorkeling e un sport desul de nou care inseamna sa inoti/ scufunzi mai mult la suprafata apei, purtand un echipament de baza format din tubul de respirat, vizorul si labele de inot. Ultimele pot lipsi pentru unii inotatori. Uite aici in engleza si aici in romana mai multe explicatii. Era ceva nou si pentru mine si am zis ca trebuie sa incerc, mai ales ca nu trebuie sa ma duc unde e apa foarte adanca. Abia asteptam. Pentru cine avea echipament personal, foarte bine, pentru restul, se putea imprumuta de pe vapor, intra in costul excursiei. Trebuia doar sa dai ca garantie parca 40 de dolari australieni, pe care ti-i luai cand inapoiai echipamentul. Zis si facut. Ne-am trezit noi cu niste googles si tuburi si labe de inot de mai mare dragul. Pentru ca m-a vazut cu ochelari, personalul care dadea echipamentul ma intreaba ce dioptrii am. A fost amuzanta intamplarea. Credeam ca pentru cei cu ochelari se dau niste vizoare mai speciale si mai mari, astfel incat sa se poata sta cu ochelarii pe nas la scufundari. De unde sa stiu eu, neavizata de mine care nu auzise in viata ei de snorkeling? :)) Si cate n-oi mai sti eu!!! Dar lasa, ca doar nu s-o opri soarele din rasarit ca nu stiu eu totul. 😉 Ii spun eu de dioptrii si ma trezesc ca imi da un vizor cu acele dioptrii. Adica nu trebuie sa stau cu ochelarii pe nas ca sa vad si eu o floricica de coral, ca altfel, ceata totala ci vizorul meu e de fapt ochelar. :)) Super tare, nu? Nu vazusem asa ceva niciodata si ma gandeam, wow! Ce au mai inventat si astia. Asa ca, inarmati, ne despartim spre noi orizonturi, pana la ora 12:00 cand trebuia sa ne intoarcem pe nava ca sa servim pranzul, bufet. Tare!

Invat eu cum se folosesc toate si ma indrept cu tata spre o zona cu corali, nu foarte adanca. Daca cumva trebuia sa ma opresc, macar sa simt nisipul sub picioare. Sau sub labe, whatever. Senzatia de inot e incredibila, iti pierzi toata greutatea dar sa inoti pe burta si cu capul in apa, un fel de pluta rasturnata, era o noutate pentru mine. Cel mai greu a fost sa nu ma panichez si sa inghit apa dar am trecut si peste asta. Oricum, cred ca in ziua aia mi-am facut sigur tratamentul pe un an intreg contra sinuzitei, la cata apa sarata am tras pe nas si pe gat si cata mi-a intrat prin urechi. Si ce sarata e, Doamne! Declar Marea Neagra dulce ca o prajiturica. :))

O data ce te prinde microbul sportului asta, chiar e o placere. Am stat o groaza in apa, cu multe opriri, ca sa scap de apa care mai intra in vizor, in rest, calm si dat din maini si din picioare in reluare. Si plimbat printre corali. Unde am fost eu erau corali si nu prea si nici foarte colorati, mai in adanc e mai viu totul. Dar si asa tot am admirat ceva ce nu voi uita toata viata. Am vazut corali in multe culori foarte frumoase, roz, frez, rosii, albi. Astia erau corali vii, i-am atins, ca sa fiu sigura ca nu visez, tare moi si placuti la atingere. Nu imi venea sa cred ca am asa o sansa. Mai erau si corali nevii, saracutii. Astia sunt coralii aia tari si albi pe care i-am vazut in multe case de navigatori din tara. :)) Oricum, erau multi corali  dusi (din pacate) si Doamne fereste sa te atingi de ei, din greseala. Zgarie si ustura apoi incat nu iti mai trebuie. De aceea inaintam foarte atent si foarte incet. Si tot m-am zgariat, dar a meritat. :)) Aveam portiuni unde ma puteam strecura printre ei, ca printr-o padure, alte portiuni unde puteam inota deasupra lor. Era incredibil! Sunt atat de diversi ca forme si asa frumos colorati si dispusi peste tot in apa, nu stii unde sa te uiti si ce sa admiri mai intai. Iti canta sufletul de fericire in acel moment. Cireasa de pe tort: o scoica gigant asa cum am admirat eu cand eram mica in cartea “20 000 de leghe sub mari” a lui Jules Verne. Da, am vazut asa ceva, era imensa, cca 1 metru, cat sa incapa un bebelus in ea si era infipta intre niste corali, cu deschizatura in sus si un pic ciobita. Din pacate era si ea trecuta in nefiinta insa ochii mei au vazut in realitate asa ceva. Nu voi uita niciodata. Pe langa ea, pe tot fundul oceanului, pe langa corali, erau si surori si frati de-ai ei, mai mici, probabil inca bebelusi, si vii, cu niste culori incredibile de mov asa cum nici in realitate nu am vazut vreodata. Si acum ma minunez cand vad cu ochii mintii. 🙂

Am mai admirat si pesti, unii aproape invizibili, i-am vazut dupa ce mi-a atras atentia tata ca sa ma uit, apoi si alte culori, galbeni, albastri, mai mici sau mai mari, care traiesc printre corali. M-am straduit sa plutesc si sa misc cat mai putin din brate si picioare ca sa ma uit cu atentie la corali si sa ii vad, ca sa nu se sperie. Oricum cred ca sunt destul de obisnuiti cu prezenta oamenilor. Eu am vazut mai putine insa tata mi-a spus ca a vazut un pui de rechin si un peste foarte lung pe fundul apei pe care l-a si atins si multe alte minunatii.

“Just look at the world around you
Right here on the ocean floor
Such wonderful things surround you
What more is you lookin’ for?

Under the sea
Under the sea
Darling it’s better
Down where it’s wetter
Take it from me”

Soo :)))

Se face ora de masa si cu parere de rau parasim noi locul ala ud si plin de culoare, care incepea sa se cam usuce. Venea refluxul. Mai, si cand a venit, a disparut apa aceea multa asa de repede incat ma intrebam unde e? Ai vazut-o? Pe bune, pana la vapor, deci destul de departe, apa scazuse cam pana la genunchi, aproximativ, nu mai zic ca la mal si cam pana la jumatatea pasarelei, era uscat. Admiram nisipul acolo unde mai inainte inotasem pana la gat. E ceva de vazut la ei, au niste maree incredibile si spectaculoase, pentru ca lasa in urma fundul oceanului plin de corali. Nu-i asa ca e o minunatie? Avea dreptate Sebastian. :)) Racusorul. Ia vezi si te uita la Mica sirena, haide!

Vai, am uitat sa zic de caldura. Deci inainte de a te baga in apa e musai sa te dai cu crema de protectie, asta daca nu vrei sa te faci rosu ca un rac. Sau pentru cine vrea mai multa protectie, costume intregi de inot speciale, pentru a tine de cald si a nu te arde. Hai ca m-am dat eu dar totusi m-am inrosit pe spate, luand urma costumului de baie. Daca tot i-am aratat spatele, ce o fi zis soarele, nu te las, asa de mult te iubeeeesc. :)) Intr-adevar, era foarte cald si balaceala era asa bine-venita!

Revenind, daca tot a disparut apa si era ora de masa, am facut noi pauza si am mancat. Ne-a cazut asa de bine, ca dupa atata inot, mi-era o foame de lup. Plus ca era una din mancarurile mele preferate, chinezeasca.

Apoi, inapoi in apa. Refluxul a durat ceva si abia cand am plecat si-a revenit insa tot nu m-am lasat, am mers pana la o adancime cu ceva apa si am mai inotat oleaca. Am dat si peste o scoica atat de frumoasa pe care deja o vedeam in colectia mea de scoici. Dar cand am luat-o in mana, era grea. Nu, nu insarcinata. Ci doar vie. Asa ca i-am facut poza, ca amintire si am pus-o la loc. Ce mi-am permis sa iau cu mine au fost scoici si bucati mici de corali de pe fundul oceanului si de pe mal, asa cum le-am gasit. Le-am facut un pic curatenie. ;)) Am avut voie, m-am asigurat inainte, pentru orice eventualitate. Dar fara scoici si corali oricum nu plecam. :))

Apoi am facut o plimbare pe insula, care e amenajata foarte frumos si pe care poti sta cate zile te tin buzunarele, au toate conditiile, am admirat niste pasarele atat de simpatice, parca erau gainile noastre, asa se plimbau peste tot. Doar ca era mici si efectiv te inveseleau. Ne-am facut dus ca sa scapam de sare, la dusurile publice de pe insula, ne-am schimbat si ne-am intors pe nava. Am asistat acolo la hranirea pestilor si e iar ceva sa vezi niste fiinte atat de colorate si diferite de ce admiram in apele noastre cum se imbulzesc sa manance si ei la bufet. 😉 Nava s-a miscat si am lasat in urma o insula verde inconjurata de apa albastra si de corali colorati. Pe drum ne-am impartasit fiecare experientele. Si am si tacut pentru ca multe nu se pot exprima in cuvinte, se simt.

Se simt.

Daca as vrea sa repet ceva in viata asta, aventura asta cu snorkeling si corali ar fi una din ele cu siguranta. 🙂

Goodbye, my green island in the sun!

Down Under: Kuranda Scenic Railway, Skyrail Rainforest (XV)

Ajunsi in Cairnes si cu ceva cunostinte despre ce ar merita sa vedem, alegem excursia de o zi intreaga in padurea tropicala. Ai aici mai multe info, insa experienta pe care am avut-o depaseste cu mult imaginile, cuvintele si tot ce mai vrei tu.

Am pornit de dimineata cu masina care a venit sa ne ia de la vila si ne-a dus la gara. Acum am facut cunostinta cu o familie foarte de treaba si inimoasa din Perth cu care ne-am imprietenit si care au fost cumva si ghizii nostri, noi toti avand acelasi traseu. De la gara ne-am urcat intr-un tren care ne-a transportat in timp, acum cca 100 de ani, de cand exista acest traseu superb. In tren an mai facut cunostinta cu o familie de americani si uite-asa am fost impreuna oameni de pe 3 continente si ne-am simtit bine, am ras si am facut poze si am avut numai momente wow. Am trecut prin padurea tropicala listata Unesco, prin tunele de granit si pe langa cascade superbe (Baron Falls), am admirat oceanul de departe si am ajuns la satul Kuranda “The Village in the Rainforest” si caminul aborigenilor Djabugay. Ne-am clatit ochii prin targul de obiecte facute manual, am admirat fluturii australieni si nu numai, din Butterfly Sanctuary, cu peste 2000 de exemplare vii apoi am luat autocarul care ne-a dus in adancul padurii, unde am facut excursia cu masina amfibie prin padurea tropicala, am participat la spectacolul cu muzica si dansuri aborigene, aruncatul cu bumerangul, sulita si cantatul la unul din instrumentele lor specifice, am vizitat mica gradina zoologica si mica gradina botanica, in care am vazut pentru prima data arborele de cacao (daca ar fi crescut si la alte temperaturi ar fi fost tare bine 😉 ), am avut parte de un pranz copios cu de toate si mai ales cu frigarui de carne de cangur (btw, noua mea “leguma” favorita :)) ), supa de crocodil fara crocodil (ce l-am mai cautat! 😦 ) si nu in ultimul rand finalul excursiei cu telecabina peste padurea tropicala. Am fost cu totii impresionati de tot ce am vazut si ne-am minunat cum au putut sa construiasca asa ceva in salbaticia aceea. Ca daca te pierzi acolo nici aborigenii nu te mai cauta, asa e de periculos. Dar ce vederi, Doamne! Look and be amazed! Totul la superlativ! Si totul organizat ceas, nu aveai timp de pierdut. Merita sa faci asa ceva in Australia, chiar si numai asta daca nu poti mai mult.

Oricum, cuvintele raman sarace in fata experientelor traite. 🙂

PS: La Sanctuarul cu fluturi ne-am dus convinsi ca este inclus in itinerariu. Puteam sa juram asta. Spunem noi adevarul nostru insa nu se pupa cu ce aveau pe lista cei de acolo. Au sunat, au verificat si prin puterea de convingere a noii noastre prietene, am intrat. :p Dupa nici 5 minute, vine dupa noi una din cele in charge acolo sa ne spuna ca totusi nu e inclus si ca trebuie sa iesim. Ok, ne-am conformat insa tot ea apoi, dupa 1 minut, ne spune ca daca tot am intrat, sa ramanem sa vedem restul si asta e, s-a intamplat, fara sa ne oblige sa platim ceva. Asta da bunavointa! Si uite-asa, am avut parte de bonus la excursie. :)) Si ne-am ales cu niste amintiri de neuitat.

Down Under: Cairnes, Port Douglas, Mossman Gorge, coconut, sugar cane and… and… (XIV)

Nu ai vazut Australia daca nu ai vazut padurea tropicala si Marea Bariera de Corali (si… si… si….). Despre acestea urmeaza sa vorbesc acum, insa o luam incet, ca sunt multe de povestit. Pe rand. Ca sa vizitezi aceste minunatii, un loc recomandat de a incepe este unul din orasele-statiuni din nord-estul Australiei, mai precis din statul Queensland: Cairnes, Port Douglas ar fi printre cele mai bune locuri. De aici poti sa pornesti in aventura vietii tale. Ma rog, una din ele!

Asa ca am avut de ales. Si am ales Cairnes. Si a fost bine. Am fost cu ai mei intr-o excursie de vreo 5 zile in Cairnes si am vizitat tot ce se putea. Incep cu orasul statiune pentru ca de aici ne-am luat zborul in toate locurile minunate. Cairnes e very tourist-friendly. Si cum am fost “iarna”, destul de aerisit si putin populat. Nu vreau sa imi inchipui cum e vara la ei. Cum nu imi plac aglomeratiile in mod special, a fost foarte placut sa ma pot plimba pe malul oceanului lejer. Acolo am simtit si eu in sfarsit ca e vara, am putut sa port sandale si sa stau in tricou si pantaloni scurti. Ce sa spun despre Cairnes? Ca are promenada si mai are o alee pentru biciclisti, si mai are trotuar langa strada, asa ca sa nu te inghesui, ca in ocean nu poti intra pentru ca e pericol de crocodili si sunt puse semne de avertizare si pentru asta au facut ei o piscina imensa, publica, o laguna superba, chiar langa promenada, din care poti vedea oceanul peste cativa metri? Ca e atat de curata si albastra si amenajata atat de frumos incat nu iti vine sa iesi din ea? Are si portiuni cu nisip, si fantani arteziene, diverse adancimi, si zone umbrite si sediul politiei speciale langa, dusuri, zone de gratare si o curatenie de admirat, si… si…. :)) Am vazut mai aproape fluxul si refluxul, de ma intrebam unde a disparut atata apa (ca doar eram cazati langa ocean), pelicani australieni, atat de frumos colorati in alb si negru, o zona pentru copii cu multe tasnitori si alte chestii dragute, cu zona de odihna si de mancat, cu magazin si creme de protectie solara gratis pentru cei care vin sa se balaceasca, asa ca am zis, ce bine e sa fii copil aici. :))

Oamenii sunt prietenosi, calzi ca vremea, camerele mari si toate hotelurile si vilele au cate o piscina, cat de mica, dar o au, pentru ca daca nu ai loc in laguna iar in ocean te mananca crocodilii si rechinii, apai unde sa te scalzi, zau asa? Am asistat si la un week-end plin de evenimente artistice, cu carnaval, muzica buna pe care putini dansau insa ascultau cu atentie, un show pirotehnic superb asezonat cu alta muzica potrivita, facut de un artist, lumini si luminite in copaci de am crezut ca e Craciunul. E un loc superb in care m-am relaxat. In concluzie, Eye Love Cairnes. ❤

In excursia din padurea tropicala am cunoscut un cuplu foarte simpatic si de treaba cu care, intr-o alta zi, am ajuns cu masina la Port Douglas. Si atunci ne-am dat seama ca am ales bine Cairnes. E frumos si in Port Douglas insa mult mai liniste si la scara mai mica totul. Insa in ziua aceea am admirat alte plaje superbe pe drum, am mancat nuca de cocos proaspat culeasa din cocotier (o premiera pentru noi si…. apropo, e minunata. Mi-a placut foarte mult si as mai gusta oricand), am admirat decolarea unui aeroplan,  am ajuns in zona muntoasa, trecand prin campii pline de trestie de zahar, care se recolta, asa ca am bifat-o si pe asta. Si pentru ca tot era “coapta”, nu puteam sa nu ne oprim si sa gustam din ea. Si iata-ne degustatori de zahar. :)) Se mai vinde cum se vand la noi sucurile din portocale proaspat stoarse: suc din trestie de zahar stoarsa in fata ta insa noi am gustat de la sursa. Doar ca am vazut asta prin diverse locuri si ma gandeam, oare cine ar bea apa cu zahar, pana la urma? Dar, avand in vedere ca e natural, de ce nu?

Trecand noi prin holde de trestie de zahar, musai sa vizitam un loc inclus in parcul national si in patrimoniul Unesco (nu stiam ca e dar era anunt acolo asa ca ii cred pe cuvant.) Mossman Gorge. Ce pacat ca am ajuns spre seara! Ce loc superb, ce plimbare frumoasa prin padure! Tare am mai fi marsaluit insa se insera. Oricum am avut parte de o plimbare superba prin padure si am admirat inca o data Natura.

Te las acum sa admiri si pe tine acum. Enjoy!

Down Under: Sydney < 3 (XIII)

Bun, acum trecem la o alta zi in care am vizitat parcurile orasului, gradina botanica si doua muzee. Din pacate, muzeele din Australia nu sunt asa mari si impresionante ca cele din Europa. Cred ca Europa e cea mai tare in muzee, nu se compara cu nimic si dupa ce le vezi pe acelea, restul par asa, hm. Au si ei cateva cu intrare libera, si am bifat un muzeu de arta si muzeul orasului si unul cu bilet, de istorie naturala. Colectiile lor sunt mai mici dar pentru un iubitor de arta si istorie, totusi merita vizitate, au frumusetea lor. In ritmul in care am vazut orasul, nu am putut sa ma delectez pe indelete insa m-am straduit sa vad cat mai mult. Am vazut si o catedrala catolica impresionanta si e ceva mai special la ea, pentru ca e noua dar construita in stil vechi. Obisnuita cum sunt cu monumente istorice cu vechime, asta m-a facut sa zambesc totusi placut. Si e amplasata intr-o piata care are si un centru sprotiv cumva bagat in pamant, asa interesant e realizat. Mai vezi apoi cateva poze din gradina botanica, cu plante si copaci minunati, pacat ca era iarna. 😉 Vara stiu ca e plin de culoare insa temperatura e criminala.

Iar in ultima zi am vizitat o parte din oras, mai spre margine un pic, cu zona campusului, care se intindea efectiv pe strazi intregi, insa integrata in oras. Si niste cladiri verzi, foarte interesante, le vezi in poze. Si nu in ultimul rand piata de peste, celebra, ca de altfel toate marile pieti de peste din lume. Ne-am luat dupa semne, ceea ce nu e prea greu pentru ca stiu sa semnalizeze foarte bine si lizibil si usor orice, orb sa fii si nici atunci. Doamne, ce mi-au vazut ochii acolo, nu am vazut niciodata pana acum. Toate culorile si formele si soiurile de pesti, raci, crabi, scoici, creveti, mai vii sau mai putin vii doar toate proaspete. Hala din care se aprovizionau en-gros nu era accesibila publicului insa aveau pe o portiune destul de intinsa multe firme care vindeau si cantitati mai mici, si pentru public si mai ales, si gatite multe fiinte din acestea ale marii. Mai ca nu am vazut si sirene ca zau daca m-as fi mirat, la cate am vazut. Si evident ca am incercat sa pozez cam tot. Bine-nteles ca nu am ratat sa ne luam si noi ceva si din toate cele, care se vad cu mandrie in farfurie, cred ca mi-a picat cel mai bine homarul, ca nici nu mai stiu exact ce era acolo, atat de asemanatoare erau, dar am fost cea mai dulce si mai buna carne pe care papilele mele gustative au gustat-o vreodata. In schimb stridia nu a fost o alegere buna, cel putin pentru mine. Insa putina carne, foarte putina. Ne-am ridicat de la masa flamanzi si am alimentat mai tarziu un pic in golf, cu mancare indiana si turceasca. Stai ca nu am terminat cu fish market. Tot acolo am vazut ton proaspat pescuit si mi-am zis, deci asa arata saracutul. Si nu se putea rata povestit pelicanul. Cum ne plimbam noi prin piata, vedem la un moment dat un pelican australian. Daca il compari cu cel din Delta Dunarii, vei vedea ca e un pic diferit. Dar ce ne-a frapat la acest pelican a fost faptul ca era imblanzit. Statea sa se pozeze cu oricine si nu am ratat momentul sa il fac vedeta. :)) Chiar l-am mangaiat pe pene si posibil sa ii fi placut ca nu a plecat. Am tras noi concluzia ca el s-a aciuiat pe acolo, ca sa aiba peste din belsug si probabil e hranit bine iar el e un fel de mascota acum. Toti turistii il plac. A fost o experienta frumoasa,sa am asa o sansa sa vad un pelican de aproape si sa il si ating. Sper sa aiba o viata lunga si prospera in continuare, e iubit de toti.

Si uite-asa am avut parte de inca o excursie de neuitat in aceasta viata. Nu am terminat tot, ca sunt multe de povestit, insa asa, cat am putut, am postat, pentru prosperitate. Pentru ca erau foarte multe poze si mult de spus, am decis ca e mai bine sa fac doua episoade despre Sydney si sa evit carnatul de poze amestecate din care nu stiu ce se intelege. In fine, pricepi tu ce vreau sa zic. Sper. :))

Enjoy !

Down Under: More Mountains (Glass House, Tambourine, Coot-tha) (XI)

Chiar daca i-am vizitat in zile diferite, am zis sa ii adun azi pe ultimii ramasi, ca apoi urmeaza probabil ceva ce astepti cu nerabdare, si astept si eu, dar te mai las un pic, ca merita. Nu o sa iti para rau. Nu zic ce urmeaza, poate banuiesti dar s-o lasam asa deocamdata. Sa ne bucuram de muntii minunati si verzi ai statului Queensland, munti cu paduri tropicale si vederi superbe. Here we go!!! And don’t forget, HUG A TREE!