Tag Archives: faina

Faina


Ieri am fost foarte foarte foarte bucuroasa. Am primit faina de la moara. Tu stii de cand caut eu asa ceva? De ani de zile imi doresc sa gasesc o moara sau pe cineva care se duce la o moara si sa ia si pentru mine un sac sau eventual, sa il impart la jumatate daca este foarte multa faina. Si ieri, daca tot mi-am vizitat o prietena, Cris, am mentionat la un moment dat, pe picior de plecare, de faina, ca trebuie sa iau si tare mult as vrea sa nu mai cumpar din comert faina asta care e doar praf alb. Si ea imediat a descoperit un sac si mi-a umplut o punga mare de faina. Nu stiam ca are si asa m-am bucurat, ca de un cadou foarte pretios. Am decis de ceva vreme sa renunt la faina alba si sa iau numai faina integrala, cu care sa gatesc de toate. Ca pana la urma, strabunicile noastre aveau asa o selectie la fainuri ca noi? De unde! Faina de la moara facea un cozonac alb si pufos, paine, gogosi, clatite si alte minunatii foarte bune si foarte sanatoase.

Cand mi-a cazut fisa, recent, am stat si m-am intrebat de ce am cumparat faina alba 000 pana acum? Nu stiu de ce. A, ba da, pentru ca multa lume spune ca nu iti iese checul sau alte prajituri, etc daca nu se fac cu faina alba. Dar eu stiu ca nu e cum zice lumea si de acum incolo voi pregati cocaturi si prajituri si painici doar din faina 650, faina de paine si orice faina integrala de pe piata, asta in cazul in care nu tot timpul voi avea faina de la moara. Experimentez si vad ce iese.

Cum Cris a ajuns la moara si a luat un sac, am rugat-o sa nu ma uite si cand mai ajunge acolo sa mai ai unul si sa fie sigura ca jumatate e al meu. Sa nu ma uite. Si daca stau si ma gandesc bine, as accepta si un sac intreg, problema e cu depozitarea, ca am o tiny house (care imi place foarte mult). Dar gasesc eu loc. Renunt la altceva dar la sacul meu cu faina nu. Mai imi trebuie si o sita si gata. O vreme indelungata stiu ca voi coace cu drag.

E interesant cum, cand eram mica si ma uitam la mama si bunica cum fac produse din faina, mi se parea ceva foarte, foarte greu. Acum, ca am invatat si eu, imi place la nebunie. Doar timp si zi fara stres sa am, pentru ca altfel nu ma simt prea bine. Imi place sa imi folosesc mainile si imi doresc sa fac si alte retete, imi doresc o maia naturala pe care inca nu m-am apucat s-o fac dar poate mai incolo si m-ar mai bucura o covata de lemn. Mi-a zis tata ca imi da una, cea adusa de la tara si plina cu povesti, asa ca tot ce se prepara in ea sa aiba savoare si mai am o promisiune de la alte doua bunici ca niste veverite, vecine cu mine, tot cu povesti. Nu voi zice nu la nici una, imi plac obiectele vechi. Daca sunt si folositoare, au un plus de la mine. Mai imi trebuie si plansa dintr-o singura bucata de lemn pe care se intindeau foile de placinta de acasa, adusa de la tara, normal. Facaletul lung il am. Un cuptor cu lemne mai imi trebuie. :))

Intentia mea e sa merg pe calea traditionala atat cat pot, ma atrage enorm. Gata, am vrut sa ma bucur aici asa ca daca citesti, sa te bucuri si tu cu mine. Si sa zambesti. Un zambet e ca un soare. Te lumineaza.

Seara frumoasa!

Elena G

Cioc! Cioc! Cioc!


Deschide-ti inima! Nu auzi ca bat la poarta ei? Vin cu niste ciocolata. Asa sunt sigura ca vei deschide. ūüėČ Nu ca daca as veni cu mainile goale nu ai deschide. Glumesc. Stiu ca ai deschide. Dar mai ales acum, pentru ca vreau sa iti povestesc despre ceva. Daca ai chef sa ma citesti pana la final.

De fapt te-am pacalit, vin cu paine. Este paine Marianei, o prietena si o bucatareasa excelenta. Cand ma gandesc la painea ei aburinda, cu seminte, in forme de ursuleti sau mai stiu eu ce alte forme de biscuiti mai foloseste pentru a o orna, imi lasa gura apa. E pur si simplu delicioasa si ii spun de fiecare data cand am ocazia la asa bunatate, ca ador sa mananc paine ei calda cu muuult unt si sare, asa, in cantitati industriale. Aproape ca nu m-as mai opri, atat de gustoasa este paine ei. Si de mult timp intentionez sa o fac si eu dar uite ca nu am avut ocazia. Dar o voi face intr-o zi, cu siguranta. Deci este o reteta nefacuta inca dar o am pe lista. Cate mai am acolo, Doamne! Lasa ca le vine randul la toate. ūüôā

M-am mai gandit la ceva. E Saptamana Patimilor si mi-am propus ca in fiecare zi sa scriu o reteta. Nu am mai scris de mult timp aici si imi tot propun sa revin. Mai am de adaugat destule si cum e drag inimii mele acest blog, revin. Nu ca sa patimesc, dar cumva ma ajuta. Si mai am o dorinta. Toate retetele de saptamana aceasta sa fie de post, pentru a ajuta si a da idei celor care aleg sa il tina. Cum reteta aceasta e fff usor de facut, sa incepi deci cu ceva usor ca sa iti faca placere. Si ce poate fi mai bun decat paine noastra cea de toate zilele. Iata de ce ai nevoie:

Painea Marianei

Ingrediente: 

  • 1 kg faina integrala (ideal ar fi de la tara, de la moara, etc.)
  • 500 ml apa (mai mult sau mai putin)
  • 50 gr drojdie proaspata
  • 1 lingurita sare (neiodata, de salina, de mare, roz, alba, albastra, depinde ce culoare preferi ;)) ¬†)
  • 3-4 linguri ulei masline (ideal ar fi de la mama lui de acasa, ca sa stii ca e original dar acum, te adaptezi cu ce ai, daca nu, si cel de seminte de floarea soarelui, presat la rece daca se poate, e bun)
  • seminte sau mirodenii (optional)

Preparare:

  • Se cerne faina intr-un vas mare. Se pune sarea, drojdia, uleiul. Se amesteca cu apa pana se obtine o coca nici prea moale nici prea tare si se framanta pana nu se mai lipeste de margine. Se adauga la final semintele sau mirodeniile, dupa preferinta. Se lasa apoi in vas acoperita, la caldura, pana isi dubleaza volumul. Asta imi aminteste de copilarie cand trebuia sa imi bag eu degetele mele curioase ¬†si sa impung coca. Cine nu face asta?
  • Dupa ce a crescut, se pune intr-o tava de cuptor, se intinde bine si se orneaza, in caz ca nu ai facut-o inainte, cu seminte, daca cumva vrei sa aiba seminte doar deasupra. Cine doreste, poate folosi o foaie de copt in tava si va fi mai usor de scos painea apoi. Si mai usor de spalat tava, ceea ce este un maaaaare avantaj. Eu si mama asa facem, la multe. Sa ajunga in rai cel care a inventat coala de copt ūüėČ (e o adaptare la rugaciunea lui Kevin din Home Alone 1: “‚ÄúBless this highly nutritious microwavable macaroni and cheese¬†dinner¬†and the people who sold it on sale. Amen.‚ÄĚ).
  • Se lasa sa creasca iar ( cand eram mica eram contrariata si o tot intrebam pe mama: dar de ce trebuie sa creasca de atatea ori? nu-i ajunge?)
  • Apoi se pune la cuptor, la foc potrivit, pana se face. Nu am un timp sau o temperatura anume ca nu mi-am notat dar eu cred ca oricine mai trece prin bucatarie si gateste, isi dezvolta un simt anume si de multe ori nu mai are nevoie nici de reteta, nici de timp, nici de temperatura. La o adica, bunicile noastre cum gateau asa bine, fara atatea minunatii in bucatarie? Deci…

Pofta buna la paine!

 

Omleta poloneza


Demult nu am mai scris pe blog. Dar stiu ce as fi vrut sa scriu, atunci cand as fi avut timp. Reteta unei prietene poloneze, pe care am cunoscut-o in Londra, acum 5-6 ani. A trecut atata timp de atunci, dar am o amintire frumoasa de la Asia, caci asa o cheama, sau cel putin asa i se zice pe scurt. Aceasta reteta este pur si simplu delicioasa si am gustat-o la ea pentru prima data. Ti se topeste in gura si ai mai vrea una, atat de buna e. Totusi descoperi cu uimire ca nu numai ca te saturi dar pare prea multa chiar. Modul de preparare ia ceva timp dar pentru ca nu faci asta zilnic, atunci cand vrei sa degusti asa ceva, gandeste-te ca iti oferi o alintare cu gustarea asta. Mie imi place s-o prepar pentru dimineata, la micul dejun si este atat de simpatica, merge cu multe ingrediente. Ceea ce am pus eu aici e reteta pentru o singura omleta dar daca sunteti 2-3 atunci repeti toti pasii si toate ingredientele pentru fiecare persoana in parte.

Omleta poloneza

Ingrediente:

  • 2 oua¬†mari
  • 2 linguri¬†faina
  • 2 linguri¬†apa
  • gem, miere, crema¬†de ciocolata¬†sau¬†vanilie¬†dupa gust
  • iaurt¬†gras

Preparare:

  • Intr-un¬†bol separa¬†albusurile¬†de galbenusuri. Bate albusurile¬†cu mixerul¬†pana¬†se fac bezea¬†(dar fara¬†zahar). Nu te ingrijora¬†ca nu se intaresc, chiar¬†reci¬†scoase¬†din frigider¬†fac o bezea¬†incredibila. (depinde acum de calitatea oualor)
  • Galbenusurile¬†pune-le¬†intr-o¬†cana¬†si pune¬†peste¬†ele¬†cele¬†2 linguri¬†de faina¬†si 2 linguri¬†de apa¬†si freaca-le¬†pana¬†se omogenzieaza¬†bine.
  • Rastoarna¬†galbenusurile¬†astfel¬†preparate¬†in bezea¬†si cu o lingura¬†incorporeaza-le¬†cu miscari¬†circulare¬†pana¬†se omogenizeaza¬†si ele¬†bine. Miscarea¬†circulara¬†asigura¬†mentinerea¬†aerarii¬†aluatului¬†si astfel¬†el iese¬†pufos¬†si delicios.
  • Intr-o¬†tigaie¬†incinge¬†putin¬†ulei¬†si rastoarna¬†cu grija¬†aluatul¬†intinzandu-l¬†in toata¬†tigaia¬†si netezindu-l. Lasa-l¬†cateva¬†minute sa se faca¬†pe o parte, verifica¬†atunci¬†cand¬†se face auriu¬†si apoi¬†cu o spatula rastoarna-l¬†pe partea¬†cealalata, ca pe o clatita.
  • Cand e frumos¬†rumenit¬†pe ambele¬†parti, pune-l¬†intr-o¬†farfurie, unge-l¬†cu gem sau¬†miere¬†sau¬†alte¬†creme¬†dulci, dupa¬†pofta¬†si pune¬†deasupra¬†un strat¬†gros de iaurt. Iti¬†garantez¬†ca nu iti¬†va ajunge¬†dar te va satura.

Pofta buna!

Cornulete, cu dragoste


ūüôā Orice mancare se face si se ofera cu dragoste si dulciurile in mod special. Si dintre dulciuri, cornuletele in mod special. Floarea mea le iubeste, asa ca au o conotatie deosebita. Daca ar putea fi aici sa le mancam impreuna ar fi prea bine. Am ales aceasta reteta de cornulete pentru ca imi plac si mie foarte mult. Le-am facut o singura data dar stiu ca am mancat cu pofta. Sunt cornulete evreiesti, foarte populare mai ales in bucataria evreiasca americana. Rugelach cu alune de padure sau nuci.

Iar mi se face pofta pentru ca mi le imaginez si stiu cum erau cand le gustam, se topeau in gura. Chiar as manca si acum dar trebuie sa le fac intai. Reteta spune ca aceste cornulete se mananca tot timpul anului, de Shavuot si de Hanukkah. Am cules aceasta reteta din Clarissa Hyman “The Jewish Kitchen. Recipes and stories from around the world” 2003.

Cornulete cu alune de padure

Ies 32 mici sau 16 mari

Ingrediente:

  • 200 g unt, la temperatura camerei
  • 200 g crema de branza moale (eu aleg Philadelphia dar nu e obligatoriu)
  • 2 lingurite zahar pudra
  • 250 g faina, cernuta si cu putina sare
  • 100 g alune de padure tocate marunt (sau nuci tocate marunt – din experienta am observat ca nucile sau alunele sunt mai gustoase usor prajite, dar lasa-le sa se raceasca inainte de a le toca, e mai bine)
  • 50 g zahar brun (unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, asa ca nu te speria, mergi pe cel alb)
  • 4 linguri cacao
  • 2 lingurite scortisoara
  • 25 g unt, topit
  • 1 albus ou batut cu putin apa ( sau daca vrei, bate un ou intreg, nu cred ca se supara nimeni)
  • zahar granulat (optional)

Preparare:

  • Bate untul cu crema de branza pana se omogenizeaza bine. Adauga zaharul pudra, apoi faina, si amesteca pana se combina toate ingredientele si aluatul incepe sa se adune. Rotunjeste-l, acopera-l cu folie de plastic si lasa-l peste noapte la frigider.
  • A doua zi, incalzeste cuptorul la 180¬įC, 350¬įF, nr.  4 la cuptorul cu gaz.
  • Amesteca alunele, zaharul brun, cacao si scortisoara intr-un bol.
  • Taie aluatul in doua parti egale, pune o jumatate in frigider pana termini de lucrat cu celalalta. Pune putina faina pe suprafata de lucru , intinde aluatul intr-un cerc de cca 25 cm in diametru. Daca evprea lipicios, pune faina si peste aluat. Aluatul poate fi dur la inceput dar se inmoaie rapid. Cu o farfurie mai mare sau cu o alta forma rotunda, taie marginile aluatului astfel incat sa iasa un cerc. Apoi taie cercul, in cca 16 sau 18 felii egale.
  • Unge suprafata aluatului cu unt topit, apoi pune jumatate din amestecul cu nuca. Intinde o folie de plastic peste aluat si apasa usor, fie cu mana dar mai bine cu facaletul ca sa se imprime bine amestecul.
  • Indeparteaza folia si ruleaza fiecare felie incepand de la partea lata spre varf. Ar trebui sa iti iasa ca niste mini croissant. Pune-le pe o tava unsa cu ulei sau pe o foaie de copt  in tava (nu te mai chinui cand speli tava) si unge-le cu albusul de ou batut. Adauga si zahar daca doresti.  Repeta toata operatia cu aluatul din frigider si coace-le cca 20-30 minute pana se fac aurii.  Scoate-le din cuptor, lasa-le sa se raceasca si delecteaza-ti papilele gustative. A nu se recomanda celor slabi de inima. ūüėČ

Pofta buna!

Iar in bucatarie


Hi,hi,hi. Azi voi gati. In sfarsit, ca nu mai gatisem demult. Virtual, evident. In realitate, la fel de rar dar tot sofisticat. Chiar mama spune ca ma complic uneori. Alteori insa simplific cu un sandvici (conform dex). Sau oua prajite. Sau piure, etc. ūüėõ Whatever! Numai sa fie ceva rapid ca nu am timp sau chef sa stau in bucatarie. Dar azi, azi voi “sta”. Ceea ce “gatesc” este foarte gustos, o musaca with a twist, cum imi place sa mai zic. Pentru ca se face cu cascaval si nu orice cascaval, ci Gruyere. Si se face si cu vinete. Cat imi plac mie legumele astea, nici nu ai idee. Sunt ideale pentru musaca, sunt ingredientul principal si mai ales traditional. Imho. Am mancat si cred ca am gatit o data si cu cartofi, de curiozitate, sa vad cum iese. Nu mi-a placut. De aceea, iti zic, gateste musacaua cu vinete. Este delicioasa.

Azi deci, mergem prin Grecia, tara care a dat varianta cea mai cunoscuta si degustata de musaca.Cel putin asa zice Google. Si reteta mea, tot in stil grecesc este. Am cules-o din Josceline Dimbleby – “Marvellous Meal With Mince”, 1982, in Londra, iar. Orasul meu de suflet. Acum m-am pornit, daca am mentionat de Londra. Am invatat sa iubesc orasul asta, secunda de secunda, ora de ora, zi de zi, luna de luna si an de an. A fost iubire cu forta, dar chiar a mers de data asta, pentru ca recunosc ca al doilea an a fost de vis si asta a facut mai usoara adaptarea. A durat ceva dar a meritat. Dupa ploaie a iesit soarele, asa ¬†a fost la mine. ūüôā ¬†Ii iubesc ceata, ploaia, cladirile superb intretinute, parcurile, oamenii, turistii, metroul, autobuzele, dar mai ales zona centrala. ūüėČ Doar nu credeai ca alte zone. Recunosc, sunt snoaba. Guilty. So what? I am not the only one.

Sa revin la minunatia asta de musaca, ce miroase incredibil cand se coace in cuptor. De la niste mirodenii delicioase ca scortisoara, patrunjel, nucsoara, piper. Citeste mai departe, dar sa nu te sperii. Un “mic” amanunt: iar sunt vase de spalat. De asta e buna o masina de spalat vase, pentru astfel de mancaruri. I wish! Totusi merita pentru ca rezultatul e ca te vei linge pe degete dupa ce o gusti. De fapt, ti se face foame incepand de la miros. Si merita tot efortul. Serveste mancarea asta cu legume fierte de orice fel, e foarte consistenta si o echilibrezi cu ceva usor. Sau cu ce doresti. Si acompaniaza totul cu un vin rosu.

Musaca cu cascaval Gruyere

Ingrediente:

  • 550-675 g ¬†vinete (aprox. 3 vinete medii)
  • suc de lamaie (stii, stoarce lamaia)
  • 2 cepe
  • 25 g unt de cca 80 % grasime (nu margarina, nu e buna, stii deja)
  • 450 g carne tocata de miel (daca vrei putin diferit adauga cantitati egale de miel si vita care sa faca 450 g)
  • 2 lingurite scortisoara pudra (remember, for the twist)
  • 2 linguri piure de rosii (sau suc de rosii mai concentrat, in cazul in care nu ai piure)
  • 6 linguri apa
  • o mana de patrunjel, tocat marunt
  • 200 g cascaval Gruyere, feliat subtire
  • sare
  • piper

Pentru sos:

  • 50 g unt de cca 80 % grasime
  • 50 g faina
  • 450 ml lapte (da, gras, vezi ca stii)
  • putina nucsoara (daca o razui atunci, are un miros adorabil, nu se poate compara cu cea pudra deja din plicuri)
  • 2 galbenusuri
  • 2 linguri smantana (reteta zice din cea slaba, dar eu zic din cea grasa, alege, ai voie)
  • sare
  • piper

Preparare:

  • Cojeste vinetele, taie-le felii de cca 5 mm – 1 cm diametrul si unge-le rapid cu suc de lamaie ca sa nu se innegreasca. Freaca-le apoi cu sare si pune-le intr-o strecuratoare pentru cca 30 de minute ca sa se strecoare sucul amar care ar rezulta din ele.
  • Curata si marunteste ceapa. Topeste untul intr-o tigaie mare, adanca si prajeste ceapa la foc mic pana se inmoaie. Adauga carnea tocata de miel si prajeste-o la foc mediu, amestecand si maruntind ca sa se patrunda bine. Adauga apoi scortisoara, sarea si piperul. Urmeaza piureul de rosii si apa. Amesteca si lasa totul la foc mediu pana cand e toata apa absorbita. Opreste focul si amesteca la final patrunjelul tocat.
  • Fierbe apa intr-o cratita mare si adauga feliile de vinete. Acopera si lasa-le cca 2 minute la foc mare. Scoate-le si clateste-le rapid cu apa rece, sa opresti fierberea.
  • Intr-un vas termorezistent de cca 1.4 – 1.7 ¬†litri (gen yena, prin care se vad frumos straturile, daca doresti) aseaza un strat de felii de vinete, apoi un strat de carne si un strat de cascaval Gruyere, si tot asa pana termini cantitatile. Termina cum ¬†ai inceput, cu un strat de vinete.
  • Petru sos, topeste untul intr-o cratita, indeparteaza-o de foc si adauga faina. Adauga si laptele, gradat. Pune cratita pe foc mediu sa fiarba, amestecand continuu. Lasa la foc mic si amesteca inca 3 minute. Adauga sarea, piperul si nucsoara. Hmmm! Acum va mirosi incantator. Ia de pe foc.
  • Bate galbenusurile cu smantana si adauga cate putin in sosul alb, amestecand bine. Daca sosul nu e suficient de fin, amesteca pana se face asa si toarna-l peste musacaua din vas.
  • Incalzeste cuptorul la 180¬įC, 350¬įF, nr.¬† 4 la cuptorul cu gaz. Pune vasul in mijlocul cuptorului pentru cca 45 de minute sau pana cand sosul se rumeneste deasupra.

Pofta buna!

Checul finei mele


Cand ma gandesc la fina mea de la Bucuresti, fina Vanghea, intotdeauna zambesc. Este o tipa tare de tot. Apreciez la ea ca e sincera si directa. Ea nu se ascunde. What you see is what you get! Ea recunoaste cu nonsalanta  ca nu e o buna bucatareasa. Stie sa faca doar anumite mancaruri, dar cele pe care le face ii ies nemaipomenit. Ca si checul acesta. Este cel mai bun chec pe care l-am mancat vreodata si este checul ei. Normal ca i-am cerut retea, ce credeai? Ca las asa bunatate nescrisa? Nici nu te gandi. Ii dedic ei aceasta reteta nu pentru ca e a ei, dar si pentru ca tin la ea. Si mai ales, de cate ori ma duc pe la ea, il gasesc. Si il mananc intotdeauna. Pot refuza mancaruri dar deserturi, never. Well, never say never. Dar las loc in stomac sa incapa si checul asta delicios atunci cand mi-l pune in fata.

Iata deci minunatia de chec care ii iese perfect finei mele si pe care eu l-am tot facut de multe ori. Imi place asa de mult ca sincer, nici nu ma mai interseaza altul. Asta e cel mai bun si te invit sa il faci si tu, cand doresti.

Checul finei Vanghea

Ingrediente:

  • 10 oua
  • 2 cani faina
  • 2 cani zahar
  • 10 linguri ulei
  • 1 – 2 cani nuci pisate
  • cacao
  • zahar vanilat
  • alte esente dupa gust si imaginatie
  • unt
  • miere
  • nuca de cocos/ zahar pudra

Preparare:

  • Separa albusurile de galbenusuri.
  • Intr-un bol mare bate albusurile spuma cu zaharul pana se face bezea.
  • Bate separat in alt bol mai mic galbenusurile cu uleiul.
  • Toarna galbenusurile batute in bezea si incorporeaza cu miscari circulare.
  • Adauga treptat prin sita o cana de faina si incorporeaza tot prin miscari circulare.
  • Separa o parte din aluatul format intr-un bol si amesteca cu cacao, nu prea multa, deoarece devine mai greu decat aluatul fara cacao si se duce la fundul checului ca prostanacul.
  • Adauga treptat si cealalta cana de faina cernuta ¬†in aluatul alb si incorporeaza prin miscari circulare. De ce? Ca sa ramana aerat si pufos aluatul.
  • Unge doua tavi de chec cu unt. Eu am descoperit o varianta simpla. Pun in cele doua tavi hartie de copt si torn direct checul, chiar fara sa ung cu nimic. E asa de placut apoi doar sa desprind hartia si sa spal usor si repede tavile. Cred ca stii ca urasc sa spal vase. As face orice, sau aproape orice sa scap de corvoada asta. Joking. ūüėČ
  • Toarna aluatul alb apoi cel cu cacao in tavi, amesteca-le usor pentru a capata un aspect marmorat.
  • Pune tavile in cuptorul incins la 170¬įC si lasa-le pana se coc, cca o ora. Verifica cu un cutit sau o andrea (mai stii ce sunt acestea? :)) ) daca s-a copt continutul si apoi scoate tavile.
  • Unge checul cu miere si presara nuca de cocos sau pudreaza doar cu zahar pudra.

Pofta buna!

Going Indian II


:)) Mi-a placut atat de mult sa povestesc despre curry ca nu ma pot abtine sa nu scriu despre o alta reteta indiana extraordinar de gustoasa. O singura data am realizat-o dar si acum ma gandesc la ea, cat de buna a iesit si ce mult ne-a placut. Am mancat atunci unul din cei mai gustosi piepti de pui din viata mea. Nu stiu de la ce, dar ma gandesc ca marinarea lor in niste minunatii de mirodenii si iaurt i-a facut atat de buuni si de moi, efectiv te lingeai pe degete. Asa mi-ar placea sa ii ma fac , poate candva, undeva.

Reteta asta e specific indiana dar foarte buna. Ingredientele se cam gasesc acum peste tot (asta pentru ca fac eu revizuire in 2017 la text :)) ) deci se poate face mancarea. Merita, macar o data. Este delicioasa. Si are si un nume haios, parca s-ar juca copiii cu cuvintele. Poate inseamna ceva dar ce mai conteaza. Poate inseamna ce e scris sub titlul ei in engleza. Da, si reteta asta e dintr-o carte de bucate in engleza “Golden India – Indian Recipes 1996” ¬†si din ce mi s-a spus, cartea asta are retetele mai aproape de original decat multe altele. De ce? Pentru ca se pare ca multe carti de bucate le adapteaza pentru a fi accesibile si mai aproape de gusturile europene. Daca este sau nu asa, prove me wrong!

Sa nu uit sa adaug, ca orice mancare orientala care se respecta, se consuma cu orezul cel mai bun din lume, orezul basmati. Ca sa il faci cu adevarat delicios (dar el de obicei se consuma simplu), dupa ce il fierbi conform instructiunilor de pe punga, amesteca-l nu cu ulei ci cu unt. Nici nu ai idee cat de bun iese si ce incantator miroase. Pune mult unt si il mananci cu nasul si cu ochii. Asta ca side dish. Ca fel principal, treci la distractie in bucatarie.

Pui Badam Pasanda

Pui cu sos aromat de migdale

4-5 portii

Timp preparare: 2 1/2 ore

Timp de gatit: 30 minute

Ingrediente:

  • 10 bucati piept de pui, marime medie, dezosate, fara piele si batute bine
  • 50 g (1/2 cana) de migdale feliate
  • 340 ml (1 1/3 cana) supa de pui
  • 8-10 cuisoare
  • 20 g/ ¬†4 tsp coriandru tocat (optional)
  • 15 g/ (1 lingura) amidon sau faina de grau daca nu ai amidon
  • 3 linguri pasta de usturoi
  • 3 linguri pasta de ghimbir
  • 5-6 nucsoare verzi
  • 1 1/4 cana ulei
  • 2 cepe medii, tocate marunt
  • 1 g de sofran, dizolvat intr-o lingurita de lapte (ce culoare frumoasa o sa se faca, e splendida)
  • sare
  • 1 lingurita de piper alb
  • 1 cana de iaurt (asta e un ingredient minune, fragezeste extraordinar, dar alege unul gras, e mai bun)

Preparare:

  • Pune deoparte 6-7 mgidale iar restul piseaza-le pana le faci pulbere si pune-le deoparte. Eu le-as pune in robot sa le faca repede.
  • Unge pieptii de pui cu toate minunatiile: pasta de usturoi, pasta de ghimbir. Amesteca intr-un bol iaurtul cu putina sare si ¬†pune inauntru pieptii sa se acopere pe toata suprafata, apoi lasa-i la marinat vreo 2 ore la frigider. Pentru a nu mirosi prea puternic, acopera bolul cu folie transparenta.
  • Incalzaste uleiul intr-o tigaie si prajeste apoi puiul pana este aproape facut. Scoate-l si lasa-l intr-o parte sa se odihneasca. Saracutul, e plin de arome acum dar nu te infige in el. Inca. The best is yet to come.
  • In acelasi ulei, prajeste usor ceapa, nucsoarele verzi si cuisoarele. Pune si praful de migdale, mai prajeste putin apoi adauga piperul alb, supa de pui si amidonul. Lasa pe foc pana cand sosul se ingroasa.
  • Scoate de pe foc minunatia, strecoara totul printr-o sita si reincalzeste.
  • Adauga in acest sos delicios pieptii de pui si lasa-i la foc mic cca 10 minute sau pana cand puiul este moale. Adauga sofranul dizolvat.
  • Ca metoda de servire,adauga deasupra ¬†felii de migdale si coriandru proaspat tocat (optional). Serveste fierbinte cu paine Naan sau Parantha. Sus am spus ca il servesti cu orez basmati, pentru ca nu am vazut painea indiana decat rar aici. (asta ramane valabil si in 2017 ūüėõ ) Si ce delicioasa este, incalzita in cuptor si apoi cu putin unt pe ea. Te lingi pe degete, nu alta. Dar pana atunci, orezul e perfect.

Pofta buna!

Mi-am adus aminte de painea indiana ca tot am scris despre ea si trebuie s-o laud si pe ea putin. Este prea buna. As manca-o si goala, doar unsa cu unt, atat de mult imi place. Am avut o incercare nereusita acasa pentru ca faina nu a fost buna, mi-au lipsit si seminte de ceapa ca sa ii dea gustul specific, in fine, chiar nu mi-a iesit deloc. Dar nu imi pare rau. E atat de buna in comert, chiar merita cumparata.