Tag Archives: fapta buna

Batranul cu “chibrituri”


Una calda, una rece.

Pentru cine stie celebra poveste “Fetita cu chibrituri” de Hans Christian Andersen, imho si povestea aceasta are niste similitudini. De aceea m-am gandit ca titlul ar fi potrivit. Pentru ca titlul este la fel de important ca povestea, pentru mine. Nu te-ai gasit uneori in fata unui titlu care te-a facut sa nu citesti ce urmeaza? Si poate ai ratat o poveste extraordinara? Se poate intampla. De aceea de multe ori eu stau si ma gandesc foarte serios ce titlu sa pun, ce s-ar potrivi. Acum, daca este citita postarea, ma bucur. Daca nu, nu-i bai, pana la urma e ceva personal si nu oblig pe nimeni.

Am zis de multe ori ca imi plac povestile. Cele triste nu fac exceptie. Doar ca ma fac sa plang uneori. Si sa ma gandesc. Acum m-am gandit ca si eu si multi oameni se regasesc in ea. Si sa filosofez un pic pe marginea ei. Si filosofia mea va fi mai lunga ca povestea. Indulge me. 🙂 Imi scormonesc mintea si stau si ma gandesc cui si cand am gresit, pentru ca imi pare rau. Si altii au gresit fata de mine si stiu cat doare si ma feresc sa repet greseala la randul meu. Iar in cazul din aceasta poveste, nu vreau sa spun si sa nu fac. Promit foarte rar, spre deloc, dar cand stabilesc ceva cu cineva, ma tin de cuvant. La mine vorba e vorba. Si vreau la fel. De aceea acum, daca nu e la fel, nu mai continui nimic. Acum sa il cert pe “miliardar”. Pai bine, omule, care gasesti asa mila in inima ta, ca nu contest ca ai o inima buna, ca altfel nu ai simti mila, du totul pana la capat. Degeaba spui ca ajuti insa la prima cotitura ai uitat, pentru ca mila ta iti sta in calea treburilor tale, care sunt muuult mai importante. La ce bun sa te mai auda altii ca spui ceva insa vorba ramane goala. De fapt ce sa zic, omul se cunoaste dupa fapte si oricat as vrea sa cred ca domnul asta ar fi bun, ei bine, nu, nu este. Stii cand va fi bun, poaaaaate? Cand va ajunge in locul batranului. Vezi tu, batranul e self-sufficient si nu cauta mila nimanui. El e obisnuit cu greul. Si vine un binevoitor si ii da lumea peste cap, ca drumul spre iad e pavat cu intentii bune, nu-i asa? La ce se mai ofera sa ajute daca stie ca nu are nici cea mai mica intentie? Doar intentia, nu se pune. Nu face nici cat o ceapa degerata. Sa-l lase in saracia lui ca batranul poate ar mai trai si acum pentru ca asteptari nu are. Insa un strop de bunatate umana l-a facut sa spere. Si s-a trezit cu inima franta. Sa trezesti asteptari in inima cuiva, mai ales cand nici nu ti se cere ceva, tu te oferi ca un ghiocel si apoi calci totul in picioare, ce sa zic, se potriveste cumva si vorba aceasta, care se aplica la orice relatie umana si evident, o relatie de iubire: ““The biggest coward of a man is to awaken the love of a woman without the intention of loving her.” Bob Marley. Stia el ce stia. Esti un las, domnule miliardar. Si un neserios in care nu se poate avea incredere. Te-ai trezit too little too late. Si asta spune despre tine totul, si nu ai nici un drept sa strici viata unui om, iar despre batran, el a avut atata putere, in viata lui grea, sa mai creada ca exista iubire. Si tu i-ai demonstrat pentru ultima data sa nu se increada in oameni. Doar in Dumnezeu.

Si acum povestea. Imi pare rau ca poate de luni vei varsa o lacrima, insa sper sa picure in inima ta si sa ti-o incalzeasca. E Craciunul si daca nu invatam lectia iubirii neconditionate si a daruirii, viata asta e goala.

Povestea circula pe fb, nu stiu cine a scris-o, nu are autor. A ajuns si la mine. Lectura frumoasa! ♥️

“Intr-o noapte rece, un miliardar a întâlnit un biet bătrân, afară. L-a întrebat: „Nu simți că este frig afară și nu porți niciun palton”? Bătrânul a răspuns: „Nu am, dar m-am obișnuit cu asta”. Miliardarul i-a răspuns: „Așteaptă-mă! Am să intru acum în casa mea și am să-ți aduc unul.” Bietul bătrân a fost atât de fericit și a spus că îl va aștepta. Miliardarul a intrat în casă și l-a uitat pe bătrân.

Dimineața, și-a amintit de acel biet bătrân, și a ieșit să-l caute, dar l-a găsit mort din cauza frigului. Bătrânul a lăsat însă o notiţă: „Când nu aveam haine calde, am avut puterea de a lupta cu timpul rece, pentru că eram obișnuit cu asta, dar când mi-ai promis că mă vei ajuta, m-am atașat de promisiunea ta și asta mi-a luat puterea de a rezista.”

MORALA: Nu promite nimic, nici măcar dragoste, dacă nu-ți poți păstra promisiunea. S-ar putea să nu însemne nimic pentru tine, dar ar putea însemna totul pentru altcineva!”♥️

Elena G

Fapta ‘buna’


M-am saturat de omul care vrea sa faca ‘bine’. Care se baga cu bocancii in viata ceilulalt ca stie el/ ea mai bine. Serios? Dar m-ai intrebat daca vreau? Daca e frumos ceea ce faci? De unde stii daca binele tau e si al meu? Incalci liberul arbitru ca stii tu mai bine. Dar ce, esti Dumnezeu? Asa superior/ oara superior si perfect/a esti? Da, poti sa imi arati unde gresesc si de ce dar nu ma poti obliga. Plus ca s-ar putea totusi sa te inseli amarnic. Respecta-mi individualitatea si libertatea. Nu esti in locul meu si nu ai cum sa stii. Si daca tot vrei sa faci “bine”, de ce vii cu franturi de informatie? De ce lasi pe ultima suta de metri? De asa “bine” ma lipsesc. De ce nu faci bine si sa taci? De ce scoti ochii? Si tot tu arati cu degetul? Ia vezi, cate degete arata spre tine? Hm, ma gandeam eu. Dar e mai usor, imatur, neasumat si egoist sa vezi paiul din ochiul celuilalt. Si ma mai gandeam eu, daca tot faci pe victima ca ai vrut sa faci “bine”, ia schimba locul? Iti mai place? Evident ca nu, dar e mai usor sa blamezi. De obicei, pana nu ti se intampla si tie, zici asa cu nonsalanta: dar ce am facut? Eu am vrut sa fac un bine!! Si iti mai si ceri apoi iertare. Manipulare curata si egocentrism pur. Ma intreb si eu asa, cand se intoarce roata, iti mai place sa ti se faca fapte “bune” de catre alti “superiori” si “bine” intentionati care stiu ei mai bine pentru tine? Cata ipocrizie!

Vai, ce m-am enervat! Faza e ca ma tine ceva dar macar ma mai racoresc un pic. Oricum trece dar ce naiba am invatat? Ca alta data o sa ma feresc de toti oamenii astia “buni”. Nu imi mai trebuie. La naiba, macar sa fac eu greselile mele dar nu veni tu sa ma “indrepti” pentru ca nu ai ce. Suntem aici ca sa invatam. Nu esti tu peste nimeni. Ba, daca iau totul la bani marunti, s-ar putea sa gasesc destule dar ma abtin. Zicea o cunostinta ca prefera pacea in locul razboiului. Ei bine, eu acum vreau razboi. Macar aici, pe blogul meu. :))