Good Hair Day

Azi m-am gandit sa scriu ceva ce imi statea in minte de mult timp. Tot imi ziceam ca o sa o fac si tot intervenea ceva, stii cum e. Uite ca acum e momentul. Vreau sa scriu o reteta naturala de crestere si imbogatire a parului. Am admirat candva parul unei colege, o stiam cu parul mediu si intr-un timp care mi s-a parut relativ scurt atunci, am revazut-o cu parul lung, dar luuung. Si normal ca m-am minunat, arata foarte bine si am intrebat-o ce si-a facut. Mi-a dat o reteta foarte simpla si foarte eficienta. Am dat-o si eu mai departe tuturor celor care au avut nevoie iar azi m-am gandit sa o scriu si aici, sa fie pentru toata lumea, ca nu se stie cui ii va folosi. Sunt multe tratamente naturist de acest fel, stiu, insa inca unul nu strica si eu pe acesta l-am urmat. Pentru a mine a functionat excelent si il folosesc de fiecare data cand mai simt nevoia. Acum, tu alegi. Bine-nteles ca poate fi adaptat si voi scrie in paranteza si alte ingrediente posibile. Iata-l:

Tratament de crestere a parului

Ingrediente:

• 2 galbenusuri (un mic truc daca te ajuta: caut de obicei sa iau oua din acelea cu termen de valabilitate spre sfarsit, pentru ca atata timp cat nu le consum intern, nu fac rau. Plus ca stim cu totii ca termenul e marketing deci e posibil ca ouale se fie bune. Si mai e si bugetul. Pentru tratament, oricat am zice ca meritam ce e mai bun, totusi sa nu exageram. Folosesc galbenusuri pe par, da? Nu trebuie sa iau un carton de 6-10 oua organice. Ma uit la reduceri si nu de multe ori mi s-a intamplat sa le iau chiar pe cele organice la un pret mult mai scazut, la jumatate sau mai putin, depinde de valabilitate. Asa ca, de ce nu? Diferenta o pui in uleiuri si conteaza.)
• 2 lingurite vitamina A uleioasa (de la orice farmacie)
• 2 lingurite ulei ricin (de la orice farmacie)
• 2 lingurite gaz lampant (se stie de sute de ani, ma rog, de cand a inceput sa se fabrice, ca stramoasele noastre il foloseau pentru obtinerea unui par mai matasos si mai puternic asa ca stiau ele ce stiau. Avand in vedere ca sunt doar 2 lingurite si acestea in amestec cu alte ingrediente, iti dai seama ca efectul se estompeaza un pic insa ramane pozitiv, asa ca nu cred ca deranjeaza. Doar daca nu il suporti sau pielea capului e prea sensibila. In acest caz poate fi inlocuit sau scos, nu e nici o problema. Un inlocuitor al acestuia poate fi tuica/ romul, daca vrei.)
• optional se poate adauga orice alt ulei natural, in cantitate de 1-2 lingurite: jojoba, cocos, cacao, masline, etc.

Cu cele 4 ingrediente se face o masca mai mult decat suficienta pentru orice lungime de par. Cel putin la mine asa este si sunt multumita. In cazul in care simti ca  e prea putin sau prea mult, nu te sfii sa adaugi sau sa scoti. Se amesteca toate ingredientele si se distribuie cat mai uniform pe par, incepand de la radacina pana la varfuri. Eu folosesc degetele din mai multe motive. Unul pentru ca simt mai bine crema si pot lua mai mult o data, daca vreau. Apoi, nu risipesc nimic pentru ca imi tot sterg degetele de par. Si scap de spalatul periei de vopsit, asa imbacsita cu ou si ulei. Total neatragator. Daca pot sa scap de spalatul ei si sa nu afecteze procesul, de ce nu? Prinde apoi parul bine cu clesti de par si acopera-l cu o punga si un batic. Dar poti sta si cu el descoperit, cum am ales sa fac eu. Stai macar 30 de minute cu amestecul pe par (eu am stat si cateva ore, nu conteaza, important e sa stai macar 30 minute sa isi faca efectul) apoi te speli normal pe cap. Fiecare are un anumit ritual asa ca nu o spun cum sa faci. O parte buna la acest tratament e ca apoi nu prea simti nevoia de balsam. E matasos si alunecos la final. Iar dupa ce l-ai uscat, parul are o stralucire de care imi place mie sa glumesc, ca nici cele mai scumpe produse nu o obtin asa cum o face tratamentul naturist.

Fa tratamentul acesta cca 6 luni, la fiecare spalat pe cap (daca te speli zilnic las-o balta, dar macar o data pe saptamana sau la 4-5 zile) daca vrei sa iti creasca parul lung si sanatos. Mi-aduc aminte ce riguroasa eram eu. Chiar asa am facut, poate au fost zile in care am ratat dar destul de rare. Am putut sa ma laud cu un par frumos, zic altii. Daca nu vrei decat de intretinere, atunci fa cand simti dar macar o luna fii consecventa ca sa vezi ceva rezultate. Cu o floare nu se face primavara. Si ar mai merge si vara cand este mai expus efectelor nocive, asa ca un tratament il mai invioreaza. Sa nu te sperii de mirosul de gaz, nu se simte. Dar am zis ca il poti scoate daca nu si nu.

Iar daca nu esti adepta unui tratament naturist, nimic nu te impiedica sa iti iei ce crezi tu ca are rezultate. Insa stii ca te expui chimicalelor. Si ele pot avea efecte adverse. Pe cand un tratament naturist, nu. Si ce nu face o femeie pentru un par frumos. Dar si un barbat? Acest tratament e valabil si pentru un el.

“You can’t control everything, your hair was put on your head to remind you of that.” Dar cel putin sa incercam, nu?

Pentru un par frumos. 🙂

Inghetata cu dragoste

Vara asta au fost la inaltime capsunile. Am mancat pana m-am saturat si m-am bucurat din tot sufletul ca sunt asa multe si asa accesibile. In fiecare zi aveam pregatit bolul cu capsuni proaspete pe care am ales sa le consum cand cu zahar, cand fara zahar. Mi-am delectat palipelele gustative cu asa delicatese cum sunt capsunile si o voi face in fiecare an. Sa fie caspuni! Romanesti, de preferat!

Cum au fost atat de multe, mi-am zis de ce nu, sa ma apuc sa fac ceva cu ele. Nu gem, din pacate, pentru ca am inca din anii trecuti. Mananc mai rar gem si nu are rost sa ma umplu de borcane, doar asa, de dragul de a le vedea pe raft. Prefer sa mananc ce am si cand aproape se termina, sa incep sa fac proaspat. Ar fi ideal sa fac cate putin din fiecare fructa de vara si toamna dar nu am dispozitia necesara. Cine stie, poate de la anul voi incepe. Never say never.

Revenind la capsuni, am decis ca sunt prea multe. Da, domnule, sunt prea multe acum! 😉 Si m-am cam plictisit sa le consum asa proaspete. Ce-ar fi daca as face o prajitura sau inghetata cu ele. Si uite-asa am inceput sa caut in retele mele adunate de-a lungul timpului. Si ce crezi? Am gasit parfe cu capsuni si coacaze, pe o foaie decupata dintr-o revista. E decupata la limita si nu apare numele revistei si nici data cand a aparut, asa ca daca cineva se sesizeaza, rog sa imi lase un comentariu, mesaj, cum doreste si fac rectificarea. Am decis deci sa fac un parfe cu capsuni, sa am in congelator toata vara si cand mi-o fi pofta de inghetata sa nu cumpar ceva facut din prafuri si mai stiu eu ce, ci sa mananc the real thing, facut de mana mea. Am dublat cantitatea, ca sa am muuuuulta si sa nu fac prea des. Voi pune aici reteta originala, cu comentarii bine-nteles, pe care te rog sa le ignori daca nu sunt asa savuroase. Te indemn din tot sufletul sa faci asa ceva pentru ca este absolut delicioasa, nici nu ti-ai inchipui ca o inghetata de casa poate fi asa de minunata si de fina si de aromata. E ceva de lux, dupa mine, dar te las singur/a sa apreciezi daca am sau nu dreptate. Si nu dureaza chiar asa de mult. Nu uita sa faci loc in congelator

 Parfe cu capsuni si coacaze

6 portii

Ingrediente:

• 150 g zahar (poti folosi un inlocuitor de zahar natural, cum ar fi fructoza, zaharul din stevie sau trestie de zahar sau ce altceva crezi ca ar merge – daca nu vrei asa dulce, pentru ca iese destul de dulce, poti pune mai putin, cca 100 g, nu e nici o pierdere)

• 3 galbenusuri

• 150 ml lapte

• 1 pliculet zahar vanilat (sau zahar vanilat de casa sau pur si simplu sari peste zahar si pune doar vanilie, esenta sau pastaia de vanilie)

• 1 pahar de capsuni  (pare putin, eu as merge pe cantitatea dubla sau tripla, imi place sa le vad si sa le gust in inghetata, nu sa le caut)

• 1 pahar de coacaze (am omis pentru ca nu am gasit la piata)

• 500 g frisca (eu fac frisca de casa din smantana grasa pe care o bat pana se face frisca. Am fost la Cora si am luat smantana de 30% grasime. Daca stii pe cineva de incredere de la tara, e si mai bine. Oricum, nu lua frisca lichida de la supermarket, pune mana si fa-o tu din smanatana. Daca te grabesti sau nu ajungi, sau din orice alte motive, fa-o asa, treaca de la mine.)

Preparare:

• Se freaca galbenusurile cu zaharul si zaharul vanilat, se adauga treptat laptele si se pune la fiert in bain-marie, batand cu telul fara intrerupere, pana se ingroasa. Daca vrei sa pui pastaia de vanilie, fa-o in bain-marie si incearca s-o ocolesti cumva cu telul, apoi la final de tot, o poti scoate. Si sa stii ca se ingroasa, se face o crema de vanilie minunata si aromata, de iti pare rau ca trebuie s-o adaugi apoi in frisca. Iti vine s-o mananci cu degetele. Se lasa la racit.
• Se incorporeaza treptat frisca si fructele zdrobite, se toarna in tavite tapetate cu folie de aluminiu sau alimentara si se pune la congelator cat e nevoie. Eu am ales sa pun continutul in cutii de plastic pentru mancare sau de la alte inghetate, fara nici o folie. Am invatat si din greseli: ca trebuie zdrobite bine fructele. Eu am ales sa o fac mai superficial si chiar sa pastrez mai mult de jumatate din ele intregi. Imi ziceam ca vor arata frumos atunci cand voi taia inghetata si vor avea un gust bun. Da de unde! M-am trezit ca se facusera bocna de inghetate ce erau, nu le mai puteam taia de nici un fel si s-a dus minunatia mea de design. A trebuit sa le culeg asa intregi si aratoase cum erau si sa le las sa se inmoaie, altfel nici nu puteam musca din ele. Deci, zdrobeste-le bine.
• Parfe-ul se serveste decorat cu fructe proaspete si sos de coacaze. Iti vei dori sa repeti experienta si cu alte fructe.

Pofta buna!

Ceva special

Azi m-am saturat de mancare fierbinte. Vreau sa scriu despre o reteta mai calduta si foarte speciala si fina. Dar pe cat de speciala este, pe atat este de delicioasa. Poate fi servita si ca side dish langa o friptura dar poate fi servita si asa, intr-o seara calda si frumoasa in care nu vrei sa mananci prea mult. E o reteta vegana deoarece contine si oua. Am cules-o dintr-o editie de duminica a ziarului The Times, cred (imi aduc aminte ca in acea perioada citeam la Londra ziarul acesta ca aveam ocazia), din 28 mai 2005, de la sectiunea ‘Good Food’, sectiune care era ingrijita atunci de Gordon Ramsay. Te rog sa te delectezi cu o reteta frantuzeasca a unui bucatar celebru, cu o leguma deosebita: sparanghel (sau asparagus cum e cunoscut din limba engleza) si un sos fin: sosul hollandaise (olandez). Ca sa ma laud nitel, de parca mi-au murit laudatorii, sosul olandez l-am facut atunci pentru prima data si mi-a iesit din prima. Am ramas si eu si cei care au mancat uimiti. As repeta oricand experienta, cu mare placere.

Sparanghel verde cu sos hollandaise de grapefruit roz

4 portii

Ingrediente:

• 6 seminte de coriandru, zdrobite
• 3 galbenusuri
• 125 ml ulei masline
• sucul de la o lamaie
• sare de mare
• un varf de ardei iute cayenne
• 100 ml suc proaspat de grapefruit roz
• coaja rasa de grapefruit roz
• 24 fire sparanghel

Preparare:

• Pune semintele de coriandru, galbenusurile si o lingura de apa calda intr-un bol termorezistent. Pune bolul deasupra unei cratite cu apa fierbinte. Amesteca cu telul galbenusurile pana se deschid la culoare, capata o consistenta cremoasa si formeaza fundite cand se ridica telul.
• Muta de pe foc cratita si continua sa amesteci sosul pentru inca 3 minute. Incalzeste usor uleiul de masline si adauga-l incet si cate putin, in sos, amestecand continuu, pana cand se ingroasa si luceste. E posibil sa nu ai nevoie de tot uleiul. Adauga apoi sucul de lamaie, sarea si sosul iute. Mentine bolul cald pe tot parcursul operatiei.
• Intr-o tigaie sau craticioara, incalzeste sucul si coaja de grapefruit roz, la foc mediu, si lasa-l pana scade la 3 linguri. Toarna-l apoi in sos si amesteca-l bine cu telul.
• Pune o cratita mai mare pe foc, cu apa sarata, la foc mediu, pana incepe sa fiarba. Pune sparanghelul curatat si lasa-l sa fiarba 2-3 minute, in functie de grosimea lui.
• Serveste-l apoi in farfurii incalzite si cu sos hollandaise.

Pofta buna!

Iar in bucatarie

Hi,hi,hi. Azi voi gati. In sfarsit, ca nu mai gatisem demult. Virtual, evident. In realitate, la fel de rar dar tot sofisticat. Chiar mama spune ca ma complic uneori. Alteori insa simplific cu un sandvici (conform dex). Sau oua prajite. Sau piure, etc. 😛 Whatever! Numai sa fie ceva rapid ca nu am timp sau chef sa stau in bucatarie. Dar azi, azi voi “sta”. Ceea ce “gatesc” este foarte gustos, o musaca with a twist, cum imi place sa mai zic. Pentru ca se face cu cascaval si nu orice cascaval, ci Gruyere. Si se face si cu vinete. Cat imi plac mie legumele astea, nici nu ai idee. Sunt ideale pentru musaca, sunt ingredientul principal si mai ales traditional. Imho. Am mancat si cred ca am gatit o data si cu cartofi, de curiozitate, sa vad cum iese. Nu mi-a placut. De aceea, iti zic, gateste musacaua cu vinete. Este delicioasa.

Azi deci, mergem prin Grecia, tara care a dat varianta cea mai cunoscuta si degustata de musaca.Cel putin asa zice Google. Si reteta mea, tot in stil grecesc este. Am cules-o din Josceline Dimbleby – “Marvellous Meal With Mince”, 1982, in Londra, iar. Orasul meu de suflet. Acum m-am pornit, daca am mentionat de Londra. Am invatat sa iubesc orasul asta, secunda de secunda, ora de ora, zi de zi, luna de luna si an de an. A fost iubire cu forta, dar chiar a mers de data asta, pentru ca recunosc ca al doilea an a fost de vis si asta a facut mai usoara adaptarea. A durat ceva dar a meritat. Dupa ploaie a iesit soarele, asa  a fost la mine. 🙂  Ii iubesc ceata, ploaia, cladirile superb intretinute, parcurile, oamenii, turistii, metroul, autobuzele, dar mai ales zona centrala. 😉 Doar nu credeai ca alte zone. Recunosc, sunt snoaba. Guilty. So what? I am not the only one.

Sa revin la minunatia asta de musaca, ce miroase incredibil cand se coace in cuptor. De la niste mirodenii delicioase ca scortisoara, patrunjel, nucsoara, piper. Citeste mai departe, dar sa nu te sperii. Un “mic” amanunt: iar sunt vase de spalat. De asta e buna o masina de spalat vase, pentru astfel de mancaruri. I wish! Totusi merita pentru ca rezultatul e ca te vei linge pe degete dupa ce o gusti. De fapt, ti se face foame incepand de la miros. Si merita tot efortul. Serveste mancarea asta cu legume fierte de orice fel, e foarte consistenta si o echilibrezi cu ceva usor. Sau cu ce doresti. Si acompaniaza totul cu un vin rosu.

Musaca cu cascaval Gruyere

Ingrediente:

• 550-675 g  vinete (aprox. 3 vinete medii)
• suc de lamaie (stii, stoarce lamaia)
• 2 cepe
• 25 g unt de cca 80 % grasime (nu margarina, nu e buna, stii deja)
• 450 g carne tocata de miel (daca vrei putin diferit adauga cantitati egale de miel si vita care sa faca 450 g)
• 2 lingurite scortisoara pudra (remember, for the twist)
• 2 linguri piure de rosii (sau suc de rosii mai concentrat, in cazul in care nu ai piure)
• 6 linguri apa
• o mana de patrunjel, tocat marunt
• 200 g cascaval Gruyere, feliat subtire
• sare
• piper

Pentru sos:

• 50 g unt de cca 80 % grasime
• 50 g faina
• 450 ml lapte (da, gras, vezi ca stii)
• putina nucsoara (daca o razui atunci, are un miros adorabil, nu se poate compara cu cea pudra deja din plicuri)
• 2 galbenusuri
• 2 linguri smantana (reteta zice din cea slaba, dar eu zic din cea grasa, alege, ai voie)
• sare
• piper

Preparare:

• Cojeste vinetele, taie-le felii de cca 5 mm – 1 cm diametrul si unge-le rapid cu suc de lamaie ca sa nu se innegreasca. Freaca-le apoi cu sare si pune-le intr-o strecuratoare pentru cca 30 de minute ca sa se strecoare sucul amar care ar rezulta din ele.
• Curata si marunteste ceapa. Topeste untul intr-o tigaie mare, adanca si prajeste ceapa la foc mic pana se inmoaie. Adauga carnea tocata de miel si prajeste-o la foc mediu, amestecand si maruntind ca sa se patrunda bine. Adauga apoi scortisoara, sarea si piperul. Urmeaza piureul de rosii si apa. Amesteca si lasa totul la foc mediu pana cand e toata apa absorbita. Opreste focul si amesteca la final patrunjelul tocat.
• Fierbe apa intr-o cratita mare si adauga feliile de vinete. Acopera si lasa-le cca 2 minute la foc mare. Scoate-le si clateste-le rapid cu apa rece, sa opresti fierberea.
• Intr-un vas termorezistent de cca 1.4 – 1.7  litri (gen yena, prin care se vad frumos straturile, daca doresti) aseaza un strat de felii de vinete, apoi un strat de carne si un strat de cascaval Gruyere, si tot asa pana termini cantitatile. Termina cum  ai inceput, cu un strat de vinete.
• Petru sos, topeste untul intr-o cratita, indeparteaza-o de foc si adauga faina. Adauga si laptele, gradat. Pune cratita pe foc mediu sa fiarba, amestecand continuu. Lasa la foc mic si amesteca inca 3 minute. Adauga sarea, piperul si nucsoara. Hmmm! Acum va mirosi incantator. Ia de pe foc.
• Bate galbenusurile cu smantana si adauga cate putin in sosul alb, amestecand bine. Daca sosul nu e suficient de fin, amesteca pana se face asa si toarna-l peste musacaua din vas.
• Incalzeste cuptorul la 180°C, 350°F, nr.  4 la cuptorul cu gaz. Pune vasul in mijlocul cuptorului pentru cca 45 de minute sau pana cand sosul se rumeneste deasupra.

Pofta buna!

It’s My Party…

Smile! 🙂

Sauna?

La multi ani mie! 😉

E ziua mea azi si imi ofer ceva special. Un desert frantuzesc cu ciocolata. Muuuulta ciocolata. Cremos si delicat, amarui, aromat, delicios, etc, etc. Pentru ca merit.

Partea draguta e ca se consuma rece si pentru perioada asta calda e nemaipomenit. Crede-ma ca e ceva foarte bun. Se gateste usor, repede iar rezultatul e ca vei servi nu o portie ci mai multe. Iata ce faceam eu ieri seara, dupa ce m-am spalat pe cap, ca sa aiba timp sa stea in frigider sa se aseze si azi sa ma rasfat. Si nu este traditionalul tort pentru ca am zis ca vreau ceva deosebit, este o crema de ciocolata facuta in boluri mici de portelan. Ca nu, azi nu mai fac nimic altceva. Decat sa imi imbratisez si sa petrec timpul cu floarea mea, poate sa scriu blogul si bine-nteles temele pentru examene. De nu le-as avea. In fine, asta e acum si conteaza pentru mine sa marchez cumva, frumos, ziua mea. Chiar daca am treaba, totusi nu o neglijez. Reteta aleasa este din “The Sunday Times” some long time ago. Dar mi-a placut cum suna titlul, delicat ca un portelan si rafinat.

Petit Pot au Chocolat

Serveste 8

Ingrediente:

• 350 ml smantana
• 1 baton vanilie  taiat pe lungime sau un plic zahar vanilat
• 250 g ciocolata amara (cel putin 70% cacao)
• 150 ml lapte
• 4 galbenusuri
• 2 linguri zahar

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 140°C/ 275 °F/ punct 1 la cel cu gaz. Intr-un vas incalzeste impreuna smantana si batonul de vanilie, amesteca bine sa se disperseze semintele, acopera si lasa sa se infuzeze cca 30 de minute.
• Intre timp, in alt vas, topeste ciocolata in lapte.
• Intr-un bol, bate galbenusurile cu zaharul, bine de tot, adauga apoi ciocolata topita si smantana cu vanilie (din care scoti totusi batonul) si amesteca bine. Srecoara minunatia printr-o sita si apoi imparte-o in mici boluri ramekin (sunt boluri de portelan, ceramica sau sticla, de diferite marimi care se folosesc la acele mancaruri care se preteaza a fi servite in portii individuale).
• Bolurile pune-le intr-o tava mare (eu am folosit tavile acelea mari si rotunde de la cuptorul electric rusesc, daca mai stie cineva de el si daca mai foloseste) in care adauga apa care sa vina cam pana la jumatatea bolurilor, nu mai mult de 2/3 totusi. Asta inseamna ca vei gati bain-marie. Lasa totul la foc mic cca 45 de min-1 ora.
• Lasa-le sa se raceasca apoi si pune-le la frigider sa stea cel putin 6 ore inainte sa servesti.

Pofta buna!