Tag Archives: ganduri

Ce rost are?


Uneori e bine sa ii lasi pe oameni sa iti spuna ce au pe suflet. Chiar daca o fac atat de dur si dureros incat plangi pe dinauntru. Poti fi inteles gresit. Poti gresi cumplit, si din nestiinta sau voit, chiar tu sa ii ranesti si sa nu realizezi si sa se ajunga la asta. Suntem fiinte atat de diferite! Stiu ca mai devreme sau mai tarziu, va realiza vorbele spuse aceasta persoana. Culmea e ca nu vede ca ceea ce reproseaza este si la el! Insa eu ma simt ca batuta efectiv. Si nu e prima data cand mi se intampla asta. Insa pentru prima data am invatat ca trebuie sa ma rog. Nu are nici o vina. Si nici eu. Fiecare avem dreptate in felul nostru si imi dau seama ca vede diferit si mai ales pot invata ceva. In general nu ma apar pentru ca se vine atat de tare incat simt ca pun gaz pe foc. Fie si asa. Ce rost are? Oricum putem arunca mingea de la unul la altul si sa nu mai terminam niciodata. In momente din acestea aleg sa tac si sa las asa. Si sa ma retrag. De tot. Din pacate ma urmaresc unele cuvinte si mi-e greu sa trec peste insa ma rog sa gasim fiecare pacea in inima. Trebuie sa ma retrag. Sa fiu lasata in pace.

Elena G

Despre seriozitate


In relatiile umane, de oricare fel ar fi ele, de familie, iubire, serviciu, vecinatate, etc seriozitatea si tinerea cuvantului e un factor important. Scriu despre asta pentru ca de-a lungul vietii am avut parte de cateva ori, si sunt sigura ca se va mai repeta, de situatii in care unii oameni, apropiati sau mai putin apropiati au zis multe dar nu s-au tinut de cuvant. Vorbesc orice, de la lucruri aparent marunte, ca stabilirea unei intalniri sau mai importante, ca pretul unei case. Eu stiu din familie ca daca am zis ceva, sau mai grav, am promis (fac o mica paranteza, promisiunea, eu cel putin, o vad ca pe ceva aproape sfant si daca nu se tine, o resimt ca o tradare si o neseriozitate cumplita, iar increderea mi s-a dus, de aceea mai rar promit pentru ca mi-ar fi asa o rusine sa nu ma pot tine de ea!) atunci chiar trebuie sa fac. Normal ca exista si exceptii insa cuvantul dat cam e tinut la mine, chiar daca uneori pierd. ( aparent πŸ™‚). Ma gandesc cum e sa se intoarca roata si nu imi convine. Scuza pentru a nu ma tine de cuvant trebuie sa fie motivata. Situatia care m-a determinat acum sa scriu postarea nu e singulara insa am zis gata, hai sa scriu despre asta. πŸ™‚

Tot trebuie sa ma intalnesc cu o cunostinta. Si stabilesc cand si cum. Si imi rezerv acea zi, un anumit timp, timp in care as putea face cu totul altceva, tocmai pentru a onora intalnirea. Poate aman altceva, chiar mai important, dar daca am stabilit, inseamna ca timpul si prezenta cu acea persoana sunt importante pentru mine. Se pare ca e unilateral. Am fost amanata de la o zi la alta timp de mai multe zile. Prima data inteleg. Se poate intampla oricui. Suntem oameni. A doua oara simt deja gustul amar al dezamagirii, dar inteleg iar. Deja daca se intampla a treia sau chiar a patra oara, mintea mea gandeste deja cat de neserioasa e persoana respectiva. Pentru ca eu imi aman altele pentru cineva care nu are nici un respect pentru timpul meu si pentru mine ca persoana. Ce ma deranjeaza poate mai mult nu e amanarea atunci cand se intampla, insa daca tot stii ca nu poti sa iti onorezi cuvantul, la ce mai propui in continuare? Apreciez mai mult sa mi se spuna, uite, cred ca nu se mai poate si nu are rost sa te incurc acum. Ramane pe data viitoare, vorbim oricum. Si asa ma linistesc si imi vad de ale mele. Iar in viitor, daca tot stabilesti, apai sa te tii de cuvant. Ca si asa ai dezamagit prima data. Ce e asa de greu? Fii realist/a cu timpul, prioritatile si situatiile proprii si stabileste ceva doar daca stii ca te poti tine de cuvant. Altfel sunt doar cuvinte goale. Si uite asa poti pierde increderea. Chiar daca a promis acum 100% ca se va intampla la o anumita zi, eu tot nu mai cred. De fapt ma astept sa vina iar cu o scuza. Si merg mai departe. Pana la urma, daca nu e sa fie, nu are rost sa fortez. Insa stiu ca in acea cunostinta, din punctul meu de vedere, nu ma mai pot increde.

Elena G

Pretul


Ai vandut vreodata ceva? Ai cerut un pret care ti se parea bun pentru tine si ai primit o prima oferta sub pretul cerut? Ti s-a intamplat sa refuzi crezand ca meriti mai mult? Si apoi sa se astearna o perioada destul de lunga si stresanta de timp in care sa nu mai primesti nimic? Sa vrei sa scapi efectiv de ceva si sa nu mai poti? Iar cand apare o noua oferta, sa fie mult sub prima dar poate, satul/a de stres si timp pierdut, sa accepti? Sau sa refuzi si treci iar prin acelasi proces? Cred ca majoritatea am trecut prin asa ceva. Poate uneori accepti. Iti dai seama ca poate acela e pretul corect, cel primit si, daca pui in balanta banii pe de o parte si linistea sufleteasca si timpul pe de alta parte, constientizezi ca e mai bine sa “pierzi”. De multe ori realizam ca lacomia si mandria ne impiedica sa facem alegerea buna. Si ca pretul final nu se merita. Dar abia la final vedem asta. Cu mintea de acum. Sau cand cade fisa, cum se mai spune.

Si uite asa, facem alegeri proaste uneori, dorind mai mult, nemultumiti de ce primim. Nu vedem ca ceea ce avem e exact ce ne trebuie la acel moment. Si ne trezim in niste situatii care ne enerveaza la culme. Pe care ni le provocam de fapt singuri, dar ne place mai mult sa ne intrebam de ce ni se intampla noua asa ceva. Nu vedem aportul nostru la acea situatie, ca nu se ajunge acolo doar asa. E bine sa ne vedem slabiciunile si greselile. Ale noastre mai mult. Ca ale altora le vedem imediat.

Oare merita sa astepti uneori mai bine? Mai vine binele ala? Ce castigi si ce pierzi? Oare “castigi”? Sau “pierzi”? Castigul e “castig” sau aduce cu el o pierdere mai mare pentru ca sa fie o lectie de mandrie? Sau pierderea nu e de fapt “pierdere” ci aduce un castig in alta parte? Se echilibreaza dupa cum vezi lucrurile si trebuie sa vezi toate laturile unei probleme, nu doar partile negative. In orice rau aparent e un bine.

Lectia ar fi sa nu te lacomesti. Ca niciodata nu e buna lacomia. Te uiti in urma si vezi pretul. Pentru ca e un pret pentru ea. Si doare cand platesti cu inima si mintea si timpul. Poate primesti putin fata de ce asteptari ai dar poate ai alte bucurii care depasesc aceste nemultumiri. Si ele pot fi mai importante decat un cec.