Tag Archives: incredere

Trust Issues


Of, e tare greu sa ai incredere in oameni! Nu vorbesc de mine dar e vorba de o situatie la care am asistat si care imi lasa un gust amar. Nu imi place sa vad asta si ma supara. Iti dai seama, nu am fost eu direct implicata si tot m-a deranjat. Pentru ca era urat. Insa era de asteptat. Stii cum e cand simti ca nu poti avea incredere in unii oameni? Chiar daca la prima, a doua, a treia vedere par buni, iubitori, te primesc cu bratele deschise de stai si te miri, ce o fi cu astia, dar hai, you give them the benefit of the doubt… until proven otherwise.

Well, proved. :)) Sa vina la tine sa iti ceara ajutorul si tu sa il dai, apoi sa profite si sa refuzi, devii dusmanul lor. Sa minimalizeze importanta a tot ce faci pentru ei. Sa vina cu pretentii si cu o obraznicie greu de suportat, totul mascat cu vorbe mari si o anume superioritate, cu o bunatate falsa. De ce mai afiseaza bunatatea inimii lor cand nu sunt asa? Pentru ca daca nu ar zice ei, nimeni nu ar face-o? Sau poate ar zice alti oameni ca ei, ca asa se recunosc? Cand e vorba sa se impace capra cu varza si le cade bine, e bine, cand nu, nu e bine. Apoi se plang ca viata sunt nedrept. Dap, e strambe. Ce semanam, aia culegem. Falsitatea se simte, mai devreme sau mai tarziu. A good remedy? Distance yourself and stay quiet. And thank them, yes, thank them truly, from the bottom of your heart. Daca la inceput aveai doar instinctul, acum ai dovada. Multumesc!

Elena G

Good Riddance


Sau cale batuta, cum vrei s-o iei. In viata mea a reaparut cineva. De unde a rasarit, nu am habar. Este o persoana care si-a aratat interesul insa din motive foarte bine intemeiate am decis ca e mai bine sa nu incep nimic. Am avut asa o indoiala ca poate gresesc initial. Dar ma felicit ca am tinut cont de instinct. Pentru ca oricum si-a dat arama pe fata. De fapt asta si astept, sa isi dezvaluie intentiile pentru ca mai devreme sau mai tarziu, toti o facem. Rabdare sa fie, doar. Si atunci, stiu ce am de facut. Asa ca a gresit, urat. In conditiile in care nici amical nu se face asa, dar mai ales daca iti doresti sa impresionezi pe cineva. Sau daca asta e felul sau natural, atunci nu, multumesc. Si nu cred ca si-a dat seama ca a gresit pentru ca dupa cateva luni de pauza, trimite mesaj.

Daca eu sterg tot, mesaje, telefon si alte medii sociale si dispar, nu o fac degeaba. Intotdeauna am un motiv bine intemeiat si ma feresc sa mai trec prin situatii cand bunatatea mea e abuzata. De ce nu stau sa vobesc si sa ii spun in acel moment? Pentru ca in primul rand nu imi vine sa cred cat de indolent si needucat poate fi si in al doilea rand nu educ pe nimeni. In al treilea rand, cand am comunicat, tot eu am fost de vina si bunatatea si intelegerea si iertarea mea au fost luate drept slabiciune. Nu sunt slaba, consider ca toti meritam mai multe sanse. Dar pana cand? Enough! De la o varsta incolo deja trebuie sa stie un abc al relatiilor. In orice fel de relatie stabilesti ceva din timp. Nimeni nu e dator sa isi modifice timpul propriu dupa toanele unei persoane care se razgandeste in decurs de mai putin de o ora, sau intr-un moment scurt, oricum. In orice fel relatie iti respecti angajamentul, cuvantul, uneori cu riscul de a pierde. Cand exista intelegere poti face foooooarte rar si amendamente dar dupa aceea nu mai repeti pentru ca arati ca esti un neserios/neserioasa.

Si asta s-a intamplat chiar din prima. :)) Me, gone. Ei, si acum reapare ca un ghiocel. Deci neseriozitate din prima. Apoi, nesimtire de-a dreptul, dupa cateva luni, cand la ora 5:30 dimineata scrie un mesaj pe care nici nu am catadicsit sa il deschid, doar am citit cat se vedea, cu scuza ca “csf, acum m-am trezit.” Pe bune? Csf? Ce sa faci, ca mi-a picat fisa pana la urma. :)) Da, si eu ma pot trezi sa scriu un mesaj tupeist unei persoane pe care am tratat-o mizerabil si revin dupa cateva luni cu un rahat de text. Dar nu oricum, la 2 noaptea. Fara scuze, total indiferenta la cel/cea careia ii scriu, pentru ca, nu-i asa, doar eu sunt importanta si speciala. Si nu fac nimic gresit, evident, nu?

Am glumit, nu as putea sa fac asta nimanui. Cu atat mai mult cand stiu ca am dat-o in bara. Daca intr-adevar tii la acea persoana sau chiar vrei sa repari, o faci ca la carte. Si nu ai asteptari. Pentru ca oricum nu le prea meriti. Iertarea nu inseamna si acordarea increderii. Aia se recastiga cu munca. Si inseamna ca acum am ziduri ridicate al naibii de sus.

Parafrazand un citat de pe net care se potriveste acum, “avoiding certain people to protect your emotional health is not weakness, it’s wisdom.”

There you go.

Elena G