Pleuronectes flesus

Ce zi interesanta azi! E 11 a 11. Asta se intampla doar o data pe an, trebuie sarbatorit. :)). Si nu puteam sa ratez sa marchez asa o data semnificativa fara sa postez ceva. Iata ce urmeaza.

Am mancat peste cu diverse denumiri dar sa fiu sincera e prima data cand aud de cambula. Mi-am dat seama ca de fapt am gatit-o si mancat-o dar nu in tara, de aceea numele ei imi suna ciudat in romana. In engleza i se spune plaice. Se gaseste si la noi pe piata insa, daca nu cauti retete cu altfel de pesti, in afara de somon, crap, pastrav, etc, nu prea te duce gandul la cambula, sa fim seriosi. Daca nu dadeam peste reteta asta, nu cred ca as fi consumat. Sau poate am consumat cand eram mica si nu imi mai aduc aminte, cine stie! Dar nu e sfarsitul lumii. Reteta a fost culeasa din cartea “The Practical Encyclopedia of East European Cooking” 1999, scrisa de  Lesley Chamberlain. Mi-a placut asa mult cartea, ca am mai gatit din ea, si te invit sa te uiti si peste legume la cuptor, crema bavareza, supa rece de iaurt si castraveti cu nuci/ Tarator, baclava, tort de clatite, vita Stroganov, piersici la cuptor. Haha, sunt cam multe dupa cum constat si eu. Chiar mi-a placut cartea, nu gluma!

Si nu am terminat. Mai urmeaza niste lucruri interesante. Un sos polonez care nu e polonez. Reteta e cu acest sos, care e doar cu numele, nu si la origine. Noroc ca se face usor. Hai sa vedem despre ce e vorba.

Cambula in sos polonez

4 portii

Ingrediente:

• 4 file cambula de cca 225g/ 8 oz fiecare (poti inlocui cu calcanul, peste la fel de gustos, poate mai gustos ca si cambula)
• 75 g/ 3 oz/ 6 linguri unt
• 2 oua, fierte tari si feliate subtire
• 30 ml/ 2 linguri marar proaspat, tocat
• 15 ml/ 1 lingura suc lamaie
• sare si piper proaspat macinat
• cateva felii de lamaie, pentru garnisire
• cativa morcovi  mici fierti

Preparare:

• Pe un gratar (cel din interiorul cuptorului e bun), pune o foaie de copt, unsa un pic cu ulei. Topeste untul intr-o craticioara si unge pestele cu el. Adauga sare si piper si pune pestele pe gratar cu pielea in jos.
• Prajeste la grill (in caz ca nu ai cuptor cu grill, atunci intr-o tigaie sau gratar) la temperatura medie, cca 8-10 minute sau pana cand s-a facut. Transfera pestele pe o farfurie calda.
• In tigaia in care ai untul ramas, adauga ouale, mararul si sucul de lamaie. Lasa la foc mediu 1 min. Pune sosul peste peste :)), inainte de servire. Decoreaza cu felii de lamaie si serveste cu morcovi fierti. Nu-i asa ca e o reteta usoara? A durut? Super.

Pofta buna pe 11.11.2019!

Elena G

Scrieri si scriituri. Aferim!

Mi-a fost dor sa scriu iar pe blogul meu drag si iubit. L-am cam parasit eu o vreme dar ma intelege el. Scrierea poate fi o forma de terapie, de eliberare si recunosc ca ma ajuta. Plus ca am si un motiv bun. Chiar imi place sa scriu si mai ales cand consider ca am ce. Bine, mai bat campii cu gratie dar blogul meu e intentionat ca sa fie parcurs cu placere si sa aduca informatii pe care poate unii nu le cunosc sau care cred eu ca sunt folositoare. In fond, e si acesta un mijloc de informare, chiar daca blogul are putini cititori. L-am pornit de la inceput cu intentia de a ma axa pe retete de hrana a trupului (pentru ca am avut ocazia intr-o perioada a vietii mele sa gatesc foarte mult si am descoperit nu numai ca sunt buna – so they say, ask the ones who tried what I cooked ;)), combinat cu alte postari despre ce imi place si consider util, frumos, interesant, placut pentru a se regasi aici. Cine il citeste, ma bucur, cine nu, nu e obligat pentru ca eu cred foarte mult in liberul arbitru. Ah, sa nu uit de consecinte. Vin si astea. So, choose wisely! 🙂 Cat se poate, pentru ca de multe ori la momentul respectiv asa credem ca e cel mai bine. In timp se va dovedi daca am ales sau nu bine si asta se cheama experienta.

M-am gandit ca foamea vine mancand si pentru ca in vacanta am mai mult timp, sa incep incet-incet sa completez cu alte retete pe care le-am incercat de-a lungul anilor si care mi-au placut, sau sa introduc retete facute de mine. Au ramas destule nu numai nescrise dar si nefacute in dosarul cu retete. Ma gandesc cu drag ca va veni momentul si pentru acestea, candva. Daca faci ceva cu placere si destul de mult timp, incepi sa si creezi. Eu nu sunt un geniu si nu stiu de la inceput sa fac totul insa in timp am avut niste sclipiri si ma bucur ca pot sa spun ca am si eu ceva facut de mine. Cred ca orice femeie mai ales, care sta mult timp la bucatarie, este un creator. Si in general in viata, creem cu totii. Daca esti curios/ curioasa, uite-te, poate te inspira sau iti dau vreo idee despre ce sa mananci azi/ intr-o zi cu soare si apoi trecem mai departe: fusilli a la Elena, puiul meu, de Paste numai de bine, 2 F Words. Sunt putine deocamdata. Acum, scriind, incepe sa imi revina inspiratia (are efect) si ma gandesc ca mai am cateva retete, foarte usoare, pe care nu le-am adaugat inca. Cum termin postarea aceasta, ma apuc de ele cat pot de curand si adaug link-urile. Va urma.

Ce ramasese nescris? Uitandu-ma prin hartii, am dat peste o reteta de baclava. Da, stiu, o sa spui: alta? Dap. De ce nu alta? La cate sunt, am citit si am ales una care m-a atras pe mine si am si facut-o de cateva ori deja. Reteta e scoasa din The Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999. Nu stiu acum daca o voi adauga si in engleza (copyright reason may be or just plain laziness or poor English from my part or all of them) dar ramane de vazut. Deocamdata iata o reteta de baclava turceasca pe care imi face mare placere sa o gatesc. Cartea recomanda cafeaua amara sa o insoteasca si cred ca zice bine. Acum tu decizi si poate ai alta preferinta. E buna si aceea, de gustibus non es disputandum.

M-am gandit sa adaug acum la ingrediente, la reteta in limba romana, toate masuratorile pentru ca poate ai unul sau alt instrument de masurare, si esti obisnuit intr-un fel si e la fel de corect. Cum de nu m-am gandit mai de demult? Mi-aduc aminte destul de clar si daca ma straduiesc cred ca gasesc si articolul mai pe la inceputuri in care explicam ca nu le voi adauga pe toate pentru ca unii se incurca dar acum mi-a cazut fisa si m-am gandit ca am facut o greseala. Nu e fatala dar … 🙂 Daca esti in strainatate si te-ai si obisnuit cu masuratorile lor, ce faci? Poti transforma dar de ce sa nu fie toata info data de la inceput?

Baclava

24 portii

Ingrediente:

• 175 g/ 6 oz/, 3/4 cana unt topit (defect profesional ca ma repet, unt de 80-82% grasime)
• 400 g/ 14 oz pachet de foi de placinta, dezghetat in caz ca a stat la congelator
• 30 ml/ 2 linguri suc de lamaie (daca nu uiti, spala coaja – eu mai uit dar inca nu am murit, glumesc. La cate prostii bagam in noi, ce mai conteaza cateodata? Nu sunt absurda dar daca uiti, e ok)
• 60 ml/ 4 linguri lamaie
• 50 g/ 2 oz,  1/4 cana zahar caster (sau obisnuit daca nu ai)
• coaja rasa de lamaie (ei, acum ca iti trebuie si asta parca iti vine totusi sa speli lamaia inainte 🙂 )
• 10 ml/ 2 lingurite scortisoara (minunat condiment)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana migdale decojite si maruntite (reteta cere, insa stiu ca migdalele nu sunt tot timpul la indemana noastra asa ca poti sari peste, linistit/a)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana nuci maruntite (poti dubla cantitatea inlocuind migdalele cu nuci)
• 75 g/ 3 oz/ 3/4 cana alune de padure sau fistic (ce delicatese, Doamne), maruntite (le poti inlocui cu buna si delicioasa noastra nuca)
• fistic maruntit (sau nuca :)) ) pentru decor

Sirop

• 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cana zahar caster (sau necaster ;)) )
• 115 g/ 4 oz/ 1/2 cana miere
• 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cana apa
• 2 fasiute de coaja de lamaie (sau mai multe sau deloc, daca nu ai)

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 160 °C/ 325 °F/ Gas 3. Unge o tava cu fundul detasabil de 30X20 cm/ 12X8 inch sau o tava de dimensiuni asemanatoare, cu putin unt topit.
• Foloseste ca masura tava si taie foile de placinta sa incapa perfect. Din cauza cantitatii exacte a ingredientelor din reteta nu te-as sfatui sa cauti o tava in care sa se potriveasca foile decat daca esti dispus/a sa maresti cantitatea corespunzator. Te las sa faci calculele.
• Pune prima foaie de placinta in tava, unge cu unt topit si continua operatiunea pana folosesti jumatate din foile de placinta. Restul acopera-le cu un prosop curat si lasa-le deoparte.
• Intr-o tigaie pune sucul de lamaie, mierea si zaharul si lasa la incalzit pana se topeste si se omogenizeaza totul. Adauga apoi jumatate din cantitatea de coaja de lamaie rasa, scortisoara si nucile maruntite. Amesteca bine.
• Pune jumatate din aceasta combinatie in tava peste foi, adauga 3 foi de placinta unse cu unt si apoi restul combinatiei. Mda, cred ca ti-ai castigat dreptul de a gusta,  stiu ca nu ai rabdare.
• Pune ultimele foi de placinta in tava, ungandu-le pe fiecare cu unt si la sfarsit, unge cu generozitate cu untul ramas ultima foaie de placinta.
• Cu un cutit ascutit (eu am o problema cu cutitele, recunosc, nu sunt suficient de ascutite pentru mine niciodata), taie in patratele baclavaua dar nu pana la capat, ci mai mult pe deasupra, abia intrand in stratul de nuca. Pune tava in cuptor pentru o ora sau pana se rumeneste deasupra.
• Intre timp, fa siropul. Intr-o cratita pune zaharul, mierea, apa si cealalta jumatate de coaja rasa de lamaie si amesteca pana se omogenizeaza toate ingredientele, totul la o temperatura joasa. Da focul tare si adu-l la punctul de fierbere apoi lasa-l asa pentru 10 minute pana se ingroasa.
• Ia siropul de pe foc si lasa-l sa se raceasca. Scoate baclavaua din cuptor. Strecoara siropul pentru a scapa de coaja de lamaie si toarna peste minunatie. Lasa-l sa se imbibe bine pentru 6 ore sau mai bine peste noapte. Taie in forma de patrate si decoreaza cu fistic macinat. Gata.

Pofta buna!

Tip: in tava poti pune o foaie de copt pe care sa o ungi cu unt, daca vrei. Te ajuta sa speli mai usor la final, neprinzandu-se de fundul tavii.

 

 

 

Fructul care se inroseste cand il gatesti

Buna tuturor. Cautand prin retetele mele adunate de peste tot, am dat acum peste o reteta care se potriveste perfect cu toamna. De ce? Pentru ca e cu gutui. E un desert delicios si parfumat. Si pentru ca are aceste calitati, nu se face prea rapid. Tot ce e bun cere si ceva efort sau asteptare. Rabdare sa ai, ca merita tot timpul pierdut. Poate parea aiurea dar crede-ma pe cuvant. Vorbesc din experienta. Am gatit desertul acesta. Culmea e ca de data asta nu e un desert gatit undeva, departe (e iubirea mea) ci acasa, la mama si la tata. Acum cativa ani proaspat venita din Londra, vroiam sa ma mandresc cu talentul meu de bucatar si incercam sa ii uimesc pe toti cu mancarea pregatita. Ca de obicei, parerile au fost impartite. Partea buna e ca au fost ca mai multe aprecieri decat comentarii, asta ca sa imi mangai ego-ul care primise numai aprecieri peste hotare.  Dar stiu ca nu pot multumi pe toata lumea. Imi doresc totusi sa te impresionez cu aceasta reteta deosebita acum. Parerea mea e ca un desert mai aromat si mai delicios ca acesta nu exista. Cand ma gandesc ca e ceva atat de simplu, nu imi vine sa cred. Sper sa iti placa gutuile ca fruct, altfel poti sa il pregatesti pentru altcineva. Vezi tu cum faci. Acum, ai timp cca 5-7 ore la dispozitie? Si vrei sa iti parfumezi casa in mod natural. Bun…deschide toate usile, sortul pe tine si la bucatarie. Vei sta putin in ea, nu te ingrijora dar nu ai voie sa pleci de acasa pana cand nu scoti gutuile din cuptor. Spor la treaba! Era sa uit: prezint aici o combinatie de 2 retete luate de pe net, sursa: spiced quinces si Paula Wolfert’s Slow-Baked Quince. Paula Wolfert numeste atat de frumos gutuia, “fructul care se inroseste cand il gatesti”, in traducere libera. Si asta pentru ca cine gusta asa ceva se indragosteste pe loc. So they say! 🙂

Gutui aromate, care rosesc cand le gatesti

4 portii

Ingrediente:

• 2 gutui medii
• 375 ml vin rosu
• 1 betisor scortisoara
• 150 g zahar
• 1 bucata cuisor (singularul cuisoarelor 😉 )
• 1 mar
• 1 1/2 lingura suc lamaie

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 120 °C/ 250˚F.
• Curata gutuile si taie-le in jumatate. Cu un cutit ascutit si cu foaaaarte mare grija scoate cotorul. Pastreaza cojile.
• Intr-un vas pentru cuptor, de preferat cu capac combina vinul (daca nu vrei sa gatesti cu vin, pune apa) cu mirodeniile si zaharul. Amesteca bine pentru a dizolva zaharul.
• Pune in vas jumatatile de gutuie cu fata in jos, apoi restul de coji. Tot acum curata maru si da-l prin razatoare deasupra gutuilor. Rolul lui este sa nu lase gutuile sa se usuce in timp ce se coc.
• Acopera cu capac sau cu coala de copt (folia de aluminiu nu se recomanda) si lasa la cuptorul incins cca 5-7 ore, pana cand gutuile se inmoaie si capata culoarea purpurie.
• Aranjeaza-le frumos in farfurii, pune peste ele sosul rosu din tigaie si serveste-le cu smantana, inghetata de vanilie, iaurt gras sau doar asa simplu. De gustibus.
• Acum inchide ochii si savureaza impreuna cu cineva drag. Te-ai indragostit?

Pofta buna!

Povestea tartei de lamaie

Tip: daca nu iti plac povestile, treci direct la reteta, mai jos….mult mai jos.

Nu stiu cat de popular este acest desert la noi, dar este racoros si cu un gust special, un fel de sweet and sour pie. Merge in orice anotimp dar vara are o savoare deosebita. Si nu uita, contine multa vitamina C. Tick all the boxes, right? May be, may be not. Imi amintesc eu cand am auzit prima data de acest desert, ma gandeam, cine face asa ceva si cum ar fi la gust? E ceva de capul lui sau e o alta ciudatenie englezeasca? Ei bine, dupa mine, a fost initial o ciudatenie, pentru ca nu numai ca nu mancasem asa ceva pana atunci dar nici nu stiam  cum se gateste si apoi, ce e cornflour? Hm… ar fi amidonul sau faina de porumb, got it? Bun, ca am stabilit asta, cu toate ca am mai adaugat retete care contin minunatia, sa trec mai departe. In rest cam aveam pe toate in bucatarie. Si am facut placinta. Nu numai ca mi-a placut dar am repetat-o de atunci de cateva ori. Imi pare rau ca nu am poze, stiu ca tot spun ca o sa fac dar toate la timpul lor. Daca poti sa iti imaginezi placinta fara poze, atunci meriti doua portii. Este un exercitiu ‘intelectual’ care nu e usor pentru oricine si necesita o anumita indemanare si talent. Sa ai efectiv imaginea in capul tau e mare lucru, cu tot cu culoare, aspect, chiar miros. Si apoi s-o compari cu realitatea, daca exista… Gandeste-te numai putin (fac o paranteza aici), cand eram mica, citeam multe carti cu povesti din care efectiv lipseau imaginile, abia daca aveau 2-3 imagini, cat se te ghideze cu personajele si actiunea, restul era povestea. Asa erau multe carti atunci si am mai citit undeva ca nu era o idee rea deloc. Mintea omeneasca este foarte puternica si merita o asemenea incercare, poate mult mai mult decat stim noi. Si de ce sa nu ne ridicam cat de cat la nivelul ei? Deci, pana la urma, fac un maare bine neadaugand poze. Joking. Vor fi si poze atunci cand am, dar pana atunci, pune-ti mintea la contributie si citeste. Povestea unei retete de tarta cu un fruct mai neobisnuit: lamaia. Poveste adaptata dupa ” Lemon Meringue Pie – Original card from Delicious Meals Made Easy”. Sa incep, asadar…

A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, a fost o data

Spiritul TARTEI DE LAMAIE. Stia din experienta ca dureaza vreo 20 de minute ca sa fie preparata si 40 de minute ca sa coaca la cuptor, dar pana la asta mai este cale luunga. Sa ne-ajunga. Tarta noastra sedea impartita pe bucati in camara pentru ca vezi tu, inca nu era facuta dar visa sa se adune din diferite ingrediente si sa devina o tarta adevarata. Pentru asta avea nevoie de o gospodina indemanatica si buna bucatareasa care sa adune cu grija ingredientele si multa voie buna. De pe rafturile camarii, bucatareasa noastra a adunat:

225 g de biscuiti digestivi pe care i-a zdrobit (daca nu exista in camara asa ceva, exista cu siguranta orice alt fel de biscuiti, important e sa fie proaspeti pana la urma) si 50 g unt, topit (unt gras, gras si bun)pentru blat. Putea alege sa faca si cu aluat fraged blatul insa s-a hotarat la biscutii digestivi, pentru ca era mai rapid;

sucul a trei lamai stoarse bine si coaja lor, 4 linguri de amidon de porumb (sau faina de porumb sau faina de grau in cele din urma), 50 g zahar si 3 galbenusuri pentru umplutura;

si 3 albusuri, inca 100 g zahar si 3/4 lingurita de esenta de vanilie pentru bezea.

Pentru ca sa faca placinta, gospodina a incalzit dinainte cuptorul  la 170 °C/ 325°F, nr 3 pentru cuptorul cu gaz. Isi luase toate precautiile pentru a fi in regula pentru orice fel de cuptor ce s-ar fi aflat in bucatarie. Povestea noastra e bine sa fie aplicabila la multe bucatarii iar gospodina din poveste este una foarte atenta. Ca nu se stie cine o citeste si are cuptor cu gaz si apoi isi zice: Dar bine , eu la ce temperatura incalzesc cuptorul? Asa ca gospodina s-a gandit sa faca treaba complet. Revenind, a pus apoi biscuitii zdrobiti intr-un bol si peste ei a adaugat untul topit. Cu o lingura de lemn a amestecat bine ingredientele si a pus blatul astfel format intr-o farfurie speciala de tarta cu diametrul de 23 de cm. Exact, 23, nici mai mare , nici mai mica. De ce? Pentru ca asa stia si spiritul tartei ca trebuie.

Pentru umplutura a amestecat bine zeama de lamaie, coaja de lamaie si faina de porumb intr-un bol mare. Ce arome au invadat bucataria! In acel moment au intrat in bucatarie copiii, dupa miros. Dar cum inca nu terminase treaba, gospodina i-a trimis afara sa se joace. A fiert 450 ml de apa si a adaugat destula in bol apoi, ca sa faca omogenizeze bine compozitia.

A pus-o apoi intr-un vas pe foc si a amestecat la foc mic, continuu, pana s-a ingrosat. A adaugat si zaharul, a lasat sa se raceasca putin, apoi a adaugat galbenusurile si a amestecat iar sa se omogenizeze, dupa care a rasturnat totul in farfuria de tarta.

Cand totul a fost gata, gospodina noastra s-a apucat sa faca bezeaua, o alta delicatesa. Pentru asta, a batut bine albusurile intr-un alt bol mare si apoi a adaugat treptat zaharul, cam doua treimi din el, amestecand cu mixerul bine. Restul de zahar si esenta de vanilie le-a amestecat cu miscari circulare in bezea. Apoi cu mare grja a intins bezeaua peste tarta, stiind ca prin coacere, ea se va mai strange asa ca a acoperit bine marginile. A facut modele cu dosul unei linguri si a pus-o la cuptor sa se coaca cca 40 de minute.

Apoi a lasat-o sa se raceasca si a servit-o imediat cu familia, la desert. Tarta cu lamaie a fost foarte fericita, a ajuns sa fie intregita din elemente separate. Ce isi putea dori mai mult, decat sa fie savurata la masa. Poftim la masa! Atat de savuroasa a fost ca nu a ramas o faramita din ea. Iar gospodina a fost si ea multumita.

Si-am incalecat pe-o sea si v-am spus povestea asa.

Sfarsit

PS: recitind postarea, mai tarziu, e drept (cam prin 2020 ca mi s-a facut pofta de tarta asta) mi-am dat seama ca ea, ca poveste, e ok, insa daca vrea cineva sa o faca, si crede-ma, chiar merita facuta, e greu de urmarit reteta. Asa ca revin si daca ai avut rabdare si placere sa citesti pana jos, vei da peste reteta ordonata si usor de urmarit.

Tarta de lamaie

Preparare: 20 min plus racire     Timp gatit: 40 min

8 portii

Ingrediente:

• 225 g (8 oz) biscuiti digestivi, zdrobiti
• 50 g (2 oz)  unt, topit
• sucul si coaja de la 3 lamai mari
• 4 linguri amidon porumb sau faina daca nu ai amidon
• 50 g (2 oz) zahar caster (sau zahar pudra, ca inlocuitor)
• 3 galbenusuri
• 3 albusuri
• 100 (4 oz) zahar caster
• 1/4 lingurita esenta de vanilie

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 170 °C/ 325 °F/ gas 3. Pune biscuitii intr-un bol. Adauga untul topit si amesteca bine cu o lingura de lemn. Intr-o tava de tarta de circa 23 cm diametru, sau in orice alta tava de marime asemanatoare, pune amestecul acesta si apasa ca sa formezi baza pentru tarta.
• Pentru umplutura, amesteca intr-un alt bol maricel sucul, coaja de lamaie si amidonul. Fierbe 450 ml apa si toarna din ea cat sa obtii o pasta usor moale.
• Transfera pasta intr-o cratita si pune-o la foc mic, amestecand continuu pana se ingroasa. Adauga zaharul caster. Lasa sa se raceasca un pic si adauga galbenusurile. Rastoarna compozitia peste biscuiti.
• Pentru bezea, bate intr-un vas albusurile pana se formeaza varfuri moi. Adauga 2-3 din zaharul caster, cate putin, sa formeze o bezea mai tare. Pune si restul de zahar si esenta de vanilie, amestecand cu miscari circulare, ca sa ramana aerata.
• Intinde bezeaua peste compozitie si modeleaz-o frumos cu dosul unei linguri. Coace tarta in cuptor pentru cca 40 minutes sau pana se rumeneste usor. Lasa la racit la temperatura camerei si apoi in frigider. Macar 1 ora in frigider. Apoi o poti consuma.

Pofta buna!

Iar in bucatarie

Hi,hi,hi. Azi voi gati. In sfarsit, ca nu mai gatisem demult. Virtual, evident. In realitate, la fel de rar dar tot sofisticat. Chiar mama spune ca ma complic uneori. Alteori insa simplific cu un sandvici (conform dex). Sau oua prajite. Sau piure, etc. 😛 Whatever! Numai sa fie ceva rapid ca nu am timp sau chef sa stau in bucatarie. Dar azi, azi voi “sta”. Ceea ce “gatesc” este foarte gustos, o musaca with a twist, cum imi place sa mai zic. Pentru ca se face cu cascaval si nu orice cascaval, ci Gruyere. Si se face si cu vinete. Cat imi plac mie legumele astea, nici nu ai idee. Sunt ideale pentru musaca, sunt ingredientul principal si mai ales traditional. Imho. Am mancat si cred ca am gatit o data si cu cartofi, de curiozitate, sa vad cum iese. Nu mi-a placut. De aceea, iti zic, gateste musacaua cu vinete. Este delicioasa.

Azi deci, mergem prin Grecia, tara care a dat varianta cea mai cunoscuta si degustata de musaca.Cel putin asa zice Google. Si reteta mea, tot in stil grecesc este. Am cules-o din Josceline Dimbleby – “Marvellous Meal With Mince”, 1982, in Londra, iar. Orasul meu de suflet. Acum m-am pornit, daca am mentionat de Londra. Am invatat sa iubesc orasul asta, secunda de secunda, ora de ora, zi de zi, luna de luna si an de an. A fost iubire cu forta, dar chiar a mers de data asta, pentru ca recunosc ca al doilea an a fost de vis si asta a facut mai usoara adaptarea. A durat ceva dar a meritat. Dupa ploaie a iesit soarele, asa  a fost la mine. 🙂  Ii iubesc ceata, ploaia, cladirile superb intretinute, parcurile, oamenii, turistii, metroul, autobuzele, dar mai ales zona centrala. 😉 Doar nu credeai ca alte zone. Recunosc, sunt snoaba. Guilty. So what? I am not the only one.

Sa revin la minunatia asta de musaca, ce miroase incredibil cand se coace in cuptor. De la niste mirodenii delicioase ca scortisoara, patrunjel, nucsoara, piper. Citeste mai departe, dar sa nu te sperii. Un “mic” amanunt: iar sunt vase de spalat. De asta e buna o masina de spalat vase, pentru astfel de mancaruri. I wish! Totusi merita pentru ca rezultatul e ca te vei linge pe degete dupa ce o gusti. De fapt, ti se face foame incepand de la miros. Si merita tot efortul. Serveste mancarea asta cu legume fierte de orice fel, e foarte consistenta si o echilibrezi cu ceva usor. Sau cu ce doresti. Si acompaniaza totul cu un vin rosu.

Musaca cu cascaval Gruyere

Ingrediente:

• 550-675 g  vinete (aprox. 3 vinete medii)
• suc de lamaie (stii, stoarce lamaia)
• 2 cepe
• 25 g unt de cca 80 % grasime (nu margarina, nu e buna, stii deja)
• 450 g carne tocata de miel (daca vrei putin diferit adauga cantitati egale de miel si vita care sa faca 450 g)
• 2 lingurite scortisoara pudra (remember, for the twist)
• 2 linguri piure de rosii (sau suc de rosii mai concentrat, in cazul in care nu ai piure)
• 6 linguri apa
• o mana de patrunjel, tocat marunt
• 200 g cascaval Gruyere, feliat subtire
• sare
• piper

Pentru sos:

• 50 g unt de cca 80 % grasime
• 50 g faina
• 450 ml lapte (da, gras, vezi ca stii)
• putina nucsoara (daca o razui atunci, are un miros adorabil, nu se poate compara cu cea pudra deja din plicuri)
• 2 galbenusuri
• 2 linguri smantana (reteta zice din cea slaba, dar eu zic din cea grasa, alege, ai voie)
• sare
• piper

Preparare:

• Cojeste vinetele, taie-le felii de cca 5 mm – 1 cm diametrul si unge-le rapid cu suc de lamaie ca sa nu se innegreasca. Freaca-le apoi cu sare si pune-le intr-o strecuratoare pentru cca 30 de minute ca sa se strecoare sucul amar care ar rezulta din ele.
• Curata si marunteste ceapa. Topeste untul intr-o tigaie mare, adanca si prajeste ceapa la foc mic pana se inmoaie. Adauga carnea tocata de miel si prajeste-o la foc mediu, amestecand si maruntind ca sa se patrunda bine. Adauga apoi scortisoara, sarea si piperul. Urmeaza piureul de rosii si apa. Amesteca si lasa totul la foc mediu pana cand e toata apa absorbita. Opreste focul si amesteca la final patrunjelul tocat.
• Fierbe apa intr-o cratita mare si adauga feliile de vinete. Acopera si lasa-le cca 2 minute la foc mare. Scoate-le si clateste-le rapid cu apa rece, sa opresti fierberea.
• Intr-un vas termorezistent de cca 1.4 – 1.7  litri (gen yena, prin care se vad frumos straturile, daca doresti) aseaza un strat de felii de vinete, apoi un strat de carne si un strat de cascaval Gruyere, si tot asa pana termini cantitatile. Termina cum  ai inceput, cu un strat de vinete.
• Petru sos, topeste untul intr-o cratita, indeparteaza-o de foc si adauga faina. Adauga si laptele, gradat. Pune cratita pe foc mediu sa fiarba, amestecand continuu. Lasa la foc mic si amesteca inca 3 minute. Adauga sarea, piperul si nucsoara. Hmmm! Acum va mirosi incantator. Ia de pe foc.
• Bate galbenusurile cu smantana si adauga cate putin in sosul alb, amestecand bine. Daca sosul nu e suficient de fin, amesteca pana se face asa si toarna-l peste musacaua din vas.
• Incalzeste cuptorul la 180°C, 350°F, nr.  4 la cuptorul cu gaz. Pune vasul in mijlocul cuptorului pentru cca 45 de minute sau pana cand sosul se rumeneste deasupra.

Pofta buna!

Poires Belle Helene

Multumesc, multumesc. 😉 La multi ani tuturor sfintilor Constantini si Elene azi! 🙂 Lor si mie inclusiv le dedic azi o reteta speciala si minunata, ceva la care ma gandeam de mult sa public, dar imi propusesem s-o fac azi, pentru ca o zi speciala merita o reteta speciala. Reteta asta e divina. E una din acele prajituri care te fac sa mori si sa invii de placere si daca imi permiti sa vorbesc altfel, de fapt azi imi dau singura voie, 😉 , ei bine, iti ofera o placere aproape orgasmica. Simti niste valuri in stomac si te topesti de placere cand papilele tale gustative se intalnesc cu crema de ciocolata calda, frisca si daca doresti, si cu inghetata de vanilie rece. Combinatia de temperatura nu se poate descrie in cuvinte. Te asigur ca merita sa gusti asa ceva macar o data in viata. Eu am realizat aceasta reteta prima data, evident in Londra, ca acolo am dat de ea, si apoi o singura data acasa. Au fost doua momente speciale, numai si pentru faptul ca m-am rasfatat cu asa ceva. Chiar nu am cuvinte sa descriu senzatiile dar le simt si acum numai scriind asta. Mi-as fi dorit sa imi ofer azi perele frumoasei Elena, ca de, doar reteta poarta numele meu, numai ca am optat pana la urma pentru un Tiramisu. Da, stiu… dezamagire! Dar nu am avut dispozitia. Si pana la urma Tiramisu pe care care il fac eu, si care e si aici pe blog, nu e  o prajitura oarecare asa ca m-am mangaiat cu acest gand. Plus ca l-am facut azi dimineata. Of, de ziua mea nu vreau sa fac nimic dar am scapat macar de spalat vasele. Stii ca eu murdaresc mai mult decat e necesar. Si Tiramisu a iesit ca de obicei, perfect. Plus piure cu unt, sare si piper, frecat bine, plus piept de pui taiat in felii mai subtiri, cu sare, piper, oregano, prajit in unt si vin alb. Ti-e foame?

But let’s talk about this exquisite dessert. Ca un facut, reteta am gasit-o in cartea “Good Housekeeping – All Colour Party Cook Book”, 1992 la sectiunea “Stunning desserts”. E si normal, la cat de extraordinar este. Numai ca acasa fiind, pentru a doua mea experienta cu aceste delicatesuri, mi-am dat seama ca nu ma satisface pe de-a-ntregul reteta pe care o am asa ca am mai cautat putin pe net si pana la urma, am luat putin de aici,  putin de acolo si am facut ceva sa imi placa si mai mult. Doamne, cum e sa vrei sa impresionezi pe cineva, cata munca! Dar mi-a iesit mai mult decat imi propusesem, toata lumea s-a declarat extaziata. Numai si asta, si face mai mult decat mi-as dori. Iar am scris o groaza pana la reteta, multumesc ca ai rabdare sa citesti atata vorbarie si ca nu te plictisesti. Profit si eu din cand in cand. 😉 Sa trec la partea a doua pentru un desert fin, elegant, delicios, etc. Astept si alte superlative de la tine  (pentru ca nu accept decat superlative la aceasta reteta), dupa ce o prepari si o mananci.

Poires Belle Helene

(sau mai pe romaneste dar nu mai zambi ca ma enervezi acum : Perele frumoasei Elena)

Ingrediente:

• 4 pere  (pentru o masa mare, pentru ceva intim doar 2, si injumatateste si celelalte ingrediente apoi – cauta pere Conference sau oricum ceva mai tari ca sa se inmoaie frumos)
• 50 g zahar
• 900 ml apa
• suc de lamaie de la o lamaie
• coaja de la lamaie rasa
• 150 g ciocolata neagra (macar 70 % cacao, altfel nu mai vorbesc cu tine )
• 3 linguri lichior de portocale (gaseste unul bun) sau 3 linguri lichior Poire William
• inghetata de vanilie (optional dar absolut necesar pentru cald-rece)
• biscuiti cu migdale, crocanti si subtiri sau pentru ceva autentic, tuiles aux amandes (sper sa gasesti una din variante)
• 200 ml smantana (no fat-free, please)
• zahar vanilat

Preparare:

• Pune apa, zaharul si sucul si coaja de lamaie intr-un vas mai adanc la foc mic fara sa amesteci pana se topeste zaharul.
• Cojeste perele rapid, ca sa nu aiba timp sa se coloreze, scoate-le mijlocul dar lasa coditele ca decor si ca sa te ajute mai tarziu sa le poti scoate mai usor din vas.
• Pune perele in vasul cu sirop, in picioare sau pe o parte (cel mai bine e sa fie acoperite in intregime in sirop) si lasa-le la foc mic  20 de minute sau pana s-au inmuiat. Scoate-le din sirop si lasa-le sa se raceasca intr-un vas acoperit.
• Prepara acum sosul de ciocolata (mmmmmmmmmmmmmm). Dupa ce s-a racit siropul, fierbe-l pana se evapora cam jumatate din el. Strecoara-l intr-un vas mai mic si introdu acest vas in alt vas mai mare, umplut jumatate cu apa (Bain Marie”) si lasa-l la foc mediu (apa nu trebuie sa fiarba). Rupe ciocolata, pune-o in sirop la topit si amesteca pana se omogenizeaza bine. For a twist, adauga ori lichior de portocole sau lichior Poire William. Ok, ai voie sa introduci un deget sa gusti. Unul, te rog, nu toate.
• Intr-un alt vas, bate smantana cu zaharul vanilat ca sa obtii crème Chantilly.
• Acum treci la partea de imbinare a elementelor. Alege farfurii de ciorba sau boluri (e nevoie sa fie adanci ca sa stea lichidele adunate) si introdu perele, in picioare.
• Daca doresti, caci este optional, pune cate doua linguri de inghetata intai. Toarna peste ele si peste pere sosul de ciocolata cald, apoi frisca vanilata sau crème Chantilly (cum doresti sa ii spui) si cate doi biscuiti cu migdale.
• Serveste imediat. Nici nu ma astept sa stai sa contemplezi asa ceva. Eventual sa te urmareasca in somn.

Pofta mai mult decat buna, delicioasa!

Exotic

La multi ani George, Georgiana, Georgeta, Gheorghe ! 🙂

O sfanta Georgeta si fosta colega de facultate mi-a dat azi o reteta fantastica. La cum mi-a descris-o, este delicioasa, fat-free, usoara, usor de facut chiar si pentru o zi speciala ca aceasta. Abia astept sa o prepar si eu cat de curand. Este ideala pentru zile calduroase sau daca doresti, ca side dish la multe mancaruri, dupa parerea mea.

Iata deci ceva simplu si rapid. Te poti juca cu cantitatile de ingrediente pentru portii mai mari sau mai mici.

Salata de morcovi

Ingrediente:

• 2-3 morcovi
• o capatana usturoi
• jumatate de legatura de patrunjel, tocat marunt
• ulei de masline
• sare
• zeama de la o jumatate de lamaie

Pentru lipie:

• gris
• sare
• apa
• ulei de masline

Preparare:

• Fierbi morcovii, ii lasi sa se raceasca, ii tai rondele si ii pui intr-un bol de salata.
• Zdrobesti usturoiul si il adaugi impreuna cu patrunjelul tocat.
• Dupa gust, pui sare, ulei de masline si sucul de la lamaie
• Pentru lipie, amesteci intr-un alt bol grisul impreuna cu sarea, putina apa si ulei de masline.
• Faci din aluatul obtinut turte rotunde, le lasi sa se odihneasca putin, apoi le intinzi si le prajesti in tigaie. Nu uita sa le intepi cu furculita pe toata suprafata cat se fac.

Pofta buna!

Stiu ca poate nu e cea mai spectaculoasa reteta dar mie imi place numai descriind-o si cred ca e fffff delicioasa, mai ales cu lipiile.