Prima vara

Primavara a venit… cu o raceala, cu nas infundat si stranuturi. Dar asta nu ma impiedica sa ma bucur de venirea ei. Ca de obicei, pana pe 8 Martie e nebunie, cu atatea martisoare si evenimente ca mai mult ma simt stoarsa decat linistita dar pluteste asa in aer o bucurie ca vine caldura, apar florile… Are efect luminos venirea ei asupra mea si cred ca si la altii/ altele se simte la fel. Pastrand nota aceasta de optimism (nici Grinch nu a putut sta vesnic pesimist, cum ai putea, daca mirosi o floare, te mangaie o raza de soare? Cat ai fi de suparat si tot te bucura o mangaiere si un zambet) m-am gandit sa postez aici un “zambet” care sa te lumineze si sa iti aduca aminte ca lucrurile simple si care nu costa nimic sunt cel mai bun medicament pentru inima si te ajuta cel mai mult. Nu ca celelalte nu conteaza insa…gandeste-te bine. Am senzatia, si nu prea cred ca ma insel, ca, cu cat inaintam in varsta ajungem sa apreciem mai bine multe lucruri pe care inainte le ignoram, le dispretuiam, le respingeam dar viata ne invata ce conteaza cu adevarat.

Te invit sa asculti unul din cele mai frumoase concerte romanesti, in interpretarea inegalabila a lui Tudor Gheorghe, concert de care eu m-am indragostit cand l-am auzit prima data, la televizor, acum multi ani. Eram pur si simplu extaziata de atata frumusete in melodii si poezie. Si si-a pastrat efectul. Auditie frumoasa si o zi minunata!

Bine ai venit, Primavara!

Primavara incepe cu Martisorul. El poate veni sub diferite forme. Mie imi plac cele mai putin conventionale sau traditionale, cu toate ca le apreciez pe toate cu acelasi drag. Mai ales sa fie facute din inima. Azi, pentru prima zi a primaverii, iti daruiesc tie, femeie, copil si de ce nu, barbat, pentru ca initial toata lumea il purta (sa fim sinceri, primavara vine pentru toti, nu face diferente), un martisor care sa iti lumineze ziua, sa iti puna un zambet pe fata si in inima si sa iti aminteasca sa mai si razi. La multi ani de 1 Martie!

Martisorul meu, buna

Nu stiu altii cum sunt (ca sa il parafrazez pe Creanga) insa eu ma bucur acum de buna mea. E un martisor tare frumos, si pe dinauntru si pe dinafara. Asa as fi vrut sa am o buna la varsta copilariei. Dar daca nu am avut atunci, poate ca nu as fi apreciat acum ceea ce este si face buna. Nu zic ca buncii mei nu au fost buni, au fost acolo dar prin buna simt toata caldura si iubirea si blandetea unei bunici. E ceea ce am citit in carti si am mai auzit la altii. Si mi-as fi dorit. Ea atinge acea parte a mea care raspunde la vorbe calde si frumoase, la fapte bune si se inmoaie, fara insa a profita de reactia mea. Ea ramane la fel de blanda si de iubitoare si eu la randul meu ii raspund in modul meu si uite-asa ne completam foarte bine. Ba chiar complotam impreuna viitorul si aventuri. Ne uitam la filme, citim, vorbim cate in luna si in stele, mancam impreuna, iesim prin parc, la cumparaturi, desfacem firul in patru si il impletim in cinci, ne ascultam reciproc, ne sunam, ne vizitam, plangem si radem, uneori in acelasi timp, ne ingrijoram una de cealalta (cred ca ea mai mult de mine decat invers dar ce sentiment placut sa stiu ca buna imi poarta de grija), ne sfatuim, ne iubim, ne lasam spatiu atunci cand e nevoie si ne revedem pline de bucurie. Ma simte mai mult ca pe fata ei insa eu o simt ca pe bunica mea de care ma bucur acum, la varsta asta. Ea ma suna sa afle daca am ceva de mancare sau daca am mancat, daca sunt bine. Eu o sun sa o intreb daca are nevoie sa ii iau ceva cand merg la cumparaturi. Cand vine caldura, deja am un loc nou si frumos in care trebuie neaparat sa mergem impreuna. Abia astept. Ea asculta povestile mele de la servici si nu numai si ne amuzam sau ne enervam impreuna si eu o ascult pe ea cu povestile ei de viata si ce se mai intampla in fiecare zi. Si ne avem una pe alta. Nu stiu cate zile va mai avea si nu stie nici ea, ne amuzam impreuna  cateodata, pentru ca da, e bine sa si razi despre asta insa stiu ca vreau sa ma bucur de ea si ea de mine.

Ea inchina masa atunci cand mancam impreuna, un obicei pe care eu nu il aveam insa stiu ca de acum incolo nu il voi uita niciodata si stiu ca va fi doar al bunei si la nimanui altcineva. De la ea invat recunostinta pentru orice lucru, cat de mic, simplitatea si viata cumpatata, iubirea si dorul. Trecand peste durerea de al pierde de bunul, gaseste putere sa se bucure de orice, sa aprecieze ceea ce are, cat ar fi de putin, pentru ca are o inima asa de mare si plina de iubire ca nu ii trebuie prea multe. Nu pot fi ca ea insa e un exemplu foarte bun in viata mea si asa as dori oricui sa aiba o buna ca a mea.

Buna mea din Alba, martisorul meu! Sa imi traiesti, buna mea! (Ea ar zice: “Sa imi traiesti, iubirea lui buna!” )

 

Povesti cu martisoare

Azi mi s-a intamplat ceva tare dragut si ma gandeam sa povestesc, poate iti insenineaza ziua/ seara, ma rog, dupa moment. Cu tine vorbesc, cititorule sau cititoare si daca iti pune un zambet pe fata acest text, misiunea mea e indeplinita.

Dupa o vacanta neasteptata dar foaaarte binevenita, am reinceput programul meu nebun de alergat prin oras. Si ca tot a venit luna lui Marte, au inceput sa “curga” martisoarele. Zic asa pentru ca nu au fost multe dar m-au bucurat fiecare in parte, ca gest. Mult conteaza gestul! Inseamna ca te gandesti la cineva si ca iti pasa si faci un efort sa ii pui un zambet pe fata si in inima. Si te bucuri de bucuria de a darui. Deci, am primit martisoare de la copii, am daruit si eu, la toti de la after, chiar si baietilor, pentru ca acum se dau martisoare tuturor copiilor, nu numai fetitelor. Si m-am bucurat si amuzat cand unul din baietei, Tudor,  a vrut sa il poarte in piept, asa ca negasind eu un bold, exact atunci, am improvizat cu o agrafa si tare mandru a fost nazdravanul! Ce mai conta ca atarna, era dulce oricum. Asta asa, ca side dish.

Acum, felul principal. Vine Edi la mine azi cu un martisor. S-a nimerit sa sa se potriveasca perfect cu ceasul pe care il aveam si l-am si pus, era o bratara din aceea cu fir rosu si un copac al vietii. Ca tot imi doream eu unul, poftim. Sa am grija ce imi doresc. Apoi trece timpul, facem diverse si seara, cand vine sa il ia de la after, pleaca Edi. Coboara si eu credeam ca dus e. Cand, dupa o vreme, apare iar. Hm, chiar nu stiam de ce. Vine langa mine, cum stateam eu pe scaun si nu zice nimic, mutul. Deci, se aseaza langa mine, pe lateral si se uita in fata. Eu ma mir ca il revad si il intreb:

-Ce e Edi? Nu ai plecat? Ce s-a intamplat? Ai uitat ceva?

El, nimic. Daca o fi zis ceva, nu imi amintesc, oricum, poate a zis un cuvant monosilabic. Asa ca nu se pune. Mai, ce-o fi cu copilul? Il las in pace un moment si nu se misca. Ma uit iar la el.

-Ce e, Edi? Asa nedumerita eram, mai ales ca nu dadea nici o explicatie. E un pic timid el dar e dulce. Si pentru ca tot acolo era, ma uit iar si ma uit mai atenta. Si imi cad ochii mai jos si il vad ca tinea intins un martisor spre mine. Nu putea sa imi spuna? Sa ma dau eu de ceasul mortii sa ghicesc ce vrea? Pisici!! Faza e alta. Si mai nedumerita il intreb:

-E pentru mine?

El: Da.

Eu: Pai mi-ai mai dat unul. Cum asa?

El: Asa.

Na, ca sa vezi, primesc de la un copil doua martisoare si altii nu ofera nici unul. Sa mori de ras, nu alta. Ii multumesc iar lui Edi dar tot nedumerita am ramas, pentru ca nu ma asteptam si nu imi venea sa cred ca totusi copilul mi-a dat al doilea martisor. M-am amuzat apoi cu mama lui iar el, timid, statea in capul scarii, se uita la noi si nu misca. Dar a fost un dulce. Si m-a inmuiat cum a procedat. A fost minunat si ma bucur nu de doua martisoare ci mai ales de aceasta intamplare, ca martisor.

Gata, sfarsit.

La multi ani, Mama!

La multi ani, Mama! A mea si a tuturor, sa ne traiasca, sa fie sanatoase si sa ne bucuram de iubirea lor neconditionata. Ce ne-am face fara ele? Pentru mama mea si toate mamele din lume, dedic azi ceva vesel, care m-a facut sa rad si sa simt multa duiosie. Mi-am regasit cumva mama in ceea ce am citit si cred ca fiecare si-o va regasi mai mult sau mai putin in cele ce urmeaza dar si fiecare  mama se va recunoaste daca nu total, macar in parte. Este un mail primit de la o alta mama, Violeta, un mail al carei autoare (e ziua femeii deci azi feminizez cam totul 😉 ) nu se cunoaste dar daca cineva stie cine a avut geniala idee, cu drag as mentiona aici.

Pentru voi, mamele noastre dragi si iubite x

“Tot ce am avut vreodata nevoie sa invat, am invatat de la  MAMA…

M-a invatat sa apreciez un lucru bun facut	„Daca tot va omorati, omorati-va afara! Abia am terminat curatenia!”
M-a Invatat religie	„Roaga-te sa iasa pata asta de pe covor!!”
M-a invatat logica	„Pentru ca eu am spus! Si gata!!”
M-a invatat sa prezic viitorul	„Sa folosesti mereu lenjerie curata, in caz ca vreodata ti se intampla vreun accident”
M-a invatat ironia	„Mai plangi mult si atunci chiar o sa-ti dau un motiv sa plangi!”
M-a invatat sa fac economii	„Pastreaza lacrimile pentru cand voi muri eu”
M-a invatat osmoza	„Inchide gura si ia si mananca!”
M-a invatat contorsionism	„Mai uita-te si tu de jur imprejurul tau… „
M-a invatat forta si vointa	„O sa ramai la masa pana mananci tot”
M-a invatat meteorologie	„Se  pare ca a trecut un uragan prin camera ta!”
M-a invatat masura	„Ti-am zis de un milion de ori sa nu mai fii exagerat!”
M-a invatat ciclul vietii	„Eu te-am adus pe lumea asta, si tot eu pot sa te si scot din ea”
M-a invatat sa modific tipurile de comportament	„Nu te mai purta ca taica-tau”
M-a invatat invidia	„Exista un milion de copii pe lumea asta nu asa norocosi sa aiba o mama asa minunata ca a ta !”
M-a invatat ventrilogia	„Nu-mi raspunde inapoi! Taci din gura si spune: de ce ai facut asta?”
M-a invatat dontologia	„Daca inca o data mai vorbesti neintrebat, iti lipesc dintii de perete!”
M-a invatat linia dreapta	„Iti trag o palma de te indrepti imediat”

Mama, azi de ziua ta, ai voie mai ales, SA RAZI! :*

Anti Spring?

May you enjoy a wonderful Spring! I feel already more positive and happy, just seeing the first flowers in bloom and so much green. How can one’s heart not skip a beat at so much beauty God has given us? To go with this feeling comes another favourite song of mine, about spring, sang by a great Romanian artist, Tudor Gheorghe, on the lyrics of a beautiful poem, “Anti spring”,  written by another great, now deceased, poet, Adrian Paunescu. You can read the poem translated here. It may sound a bit sad but the music lifts the spirit up and if you really pay attention to the lyrics, you will find the humour in it and the Spring. 😉

The 1st of March holds another meaning for Romanians and not only them, so I also invite you to read here on my blog.

Martisor, primavara incepe cu tine

Martisori si martisoare, la multi ani si o primavara frumoasa!