Una bucata idee de autonomie

Un obicei simplu, plictisitor de simplu, pe care il am eu, este acela de a strange plante pentru ceai. Nu sunt bautoare inraita. Insa imi place sa mai fac din cand in cand si sa beau asa, neindulcit sau indulcit cu miere si cu lamaie, ca pe un suc mai degraba. Mai ales vara, cand vin de afara, cade foarte bine si inlocuieste sucul din comert care nu e o varianta sanatoasa.

Plante pentru ceai sunt pe tot parcursul anului insa cele mai multe sunt din primavara pana in toamna. Daca as sta la casa, as fi cu siguranta mai atenta si as invata mai multe despre plante, fara sa vreau, si evident ca as culege. Fiind la bloc am niste limite. Insa ce tine de mine, nu las sa treaca. Iata ce fac eu cu plantele care imi ies in cale, de-a lungul verii mai ales.

Pastrez toate coditele de cirese si visine, cumpar flori de soc, special pentru socata si din ce ramane, pentru ceai, pastrez toata matasea de porumb de la porumbul care se consuma in casa, daca ajung la niste crengi de tei, cand sunt in floare, culeg. De asemenea, imi place lavanda, care, dupa ce s-a uscat in buchetelele cumparate din piata, ajunge in borcan. Daca ma plimb in natura si se nimereste, pot avea in casa musetel, izma, sunatoare si ce mai recunosc. Toate sunt uscate apoi si puse in borcane reciclate, pentru ca oricat de mult imi place ideea de a avea seturi noi si identice de borcane si borcanase, adun si arunc sticle care polueaza si pe care oricum le-am cumparat cu ceva inauntru. Asa ca le pastrez, le spal, le curat etichetele si sunt perfecte. Sunt la fel ca si cele noi, cel putin pentru mine. Ele se mai pot pastra in pungi de hartie sau panza insa mie imi e mai usor asa, deocamdata. 🙂

Stiu ca nu toata lumea face asta, insa daca cumva intre timp te-ai razgandit, niciodata nu e prea tarziu. Ai parte numai de avantaje. Eviti plicurile cu plante praf care nu sunt prea bune, faci o mica economie, uneori ai un parfum extraordinar in toata casa, natural, ai bucuria si satisfactia de a lucra cu plantele si cel mai important, iti pastrezi sanatatea. Asa ca acum, cand mai consumi plante de la care anumite parti, sub forma de ceai si infuzii, etc, sunt benefice pentru om, nu trebuie decat sa le pastrezi. Vara frumoasa!

Elena G

Pentru tine

Paste. Copy/paste. 😉 Stiu ca iti plac pastele asa ca iti dedic aceasta reteta. Nu e poate ce ai tu in gand dar sa stii ca e ceva special oricum. Ca mine. 😉 Acum, scriind reteta, ma gandesc ca trebuie s-o mai gatesc iar. Pentru ca nu imi amintesc prea multe. Vreau sa ii simt gustul pentru ca are o combinatie deosebita din cauza merelor. Cand voi avea ocazia, inspiratia, o voi gati. Prima data s-a intamplat acum multi ani, cand am gasit-o in cartea “Good Housekeeping Cookery Book”, aparuta in 1985, carte pe care am mai amintit-o pe blog, pentru ca am gatit destule retete din ea. Chiar merita sa o ai. Eu una mi-as dori-o sau daca nu cartea, macar un loc in mobila de bucatarie cu dosarele si cartile mele de bucate. De cand visez la asa ceva…printre altele! Daca nu si nu, atunci le gasesc eu un loc undeva, oriunde, de preferat totusi in bucatarie, sa fie la indemana. Am un sentiment de déjà vu ca am mai scris dorinta asta candva. Si am acum un déjà vu la déjà vu. :)). E clar, imi doresc foarte mult si atunci am zis sa ma repet, poate se intampla. Sau sa ma plang, cum se mai spune. Daca nu ma plang, nu primesc, nu? Sau macar sa scriu, ca de primit oricum nu primesc, poate pentru ca nu e momentul. Incep sa filosofez acum si aici e vorba de mancare. Sa revin la subiect. E mult mai interesant si mai apetisant decat filosofia. Si mai colorat. Iata, my dear, reteta de azi. Imi cer scuze, am uitat ca nu iti place pestele sau orice lighioana din mare. Dar sa stii ca sunt delicioase, toate. Facem asa, ca sa fim ambii multumiti, tu mananci pastele si lasa-mi mie crevetii, pe toti ii mananc, cu cea mai mare placere. Sau incearca putin, nu se stie, s-ar putea sa iti placa pana la urma. Asta e si ideea, sa ajunga sa iti placa. 🙂 Daca nu, tot e bine, imi raman mie toti. Yummy. Recomand a se servi vara, pentru ca este o reteta racoroasa. Si e asa usor de facut, in maxim 30 de minute e gata. Chiar daca mai trebuie tinuta la frigider, timpul efectiv de preparare nu depaseste jumatate de ora. E ideala, as zice, pentru ca nu vreau sa stau vara sa folosesc cuptorul sau aragazul prea mult. Nu as chinui pe nimeni in halul acesta. Vara e pentru plimbari si plaja, vacante si mancare usoara. Vara e pentru soare si pentru noi. Vara … vine curand. Enjoy!

Salata de paste cu creveti si mere

2 portii

Ingrediente:

• 175 g paste scoici
• 150 ml suc proaspat de mere
• 5 ml (1 lingura) menta proaspat tocata
• 5 ml (1 lingura) otet din vin alb (sau suc proaspat de lamaie)
• 225 g creveti curatati
• 2 mere tari si dulci, decojite si taiate cubulete
• frunze de salata verde
• sare
• piper
• ardei iute pentru decor

Preparare:

• Fierbe pastele in forma de scoici sau cochilii (daca nu ai, orice paste ar merge) conform instructiunilor de pe punga sau cca 6-12 minute, pana se inmoaie. Se spune ca pastele ideale trebuie sa fie al dente dar e de gustibus. Strecoara-le, spala-le bine sub un jet de apa rece si strecoara-le iar.
• Fa sosul sau dressingul, cum i se spune mai nou, amestecand sucul de mere, menta, otetul si mirodeniile intr-un bol mare.
• Usuca crevetii de excesul de apa cu servetele. Pune-i, alaturi de mere si paste, in bol si amesteca bine sa se combine cu sosul. Acopera vasul cu folie transparenta sau de aluminiu sau un capac, ca sa fie mai ecologic si lasa la frigider pentru 2-3 ore. Asta e bine, daca cumva te scoli dimineata devreme, pentru ca gatesti repede si apoi pleci la plaja. Cand vii, mancarea e gata facuta si te racoreste imediat.
• Pentru o servire ireprosabila, spala frunzele de salata, usuca-le si taie-le fin. Imprastie-le artistic pe un platou si aranjeaza peste ele salata de creveti. Pune putin ardei iute si gata. Sau putem servi impreuna direct din bol. 🙂

Pofta buna!

La cules de zmeura

A venit vara. Imi amintesc cu placere, cand eram copila, ca mergeam in fiecara vara cu mama, in tabere, in toata tara si abia asteptam sa mananc fructe de padure. Numai acolo gaseam fragute, atat de aromate si rare, zmeura, mure si afine. Stiu ca voi scrie despre zmeura dar nu ma pot abtine sa nu vorbesc putin despre fragute pentru ca, dintre toate, raman preferatele mele. Am avut maaare noroc intr-o tabara, cand aveam vreo 9 ani cred, la Valea Uzului, sa primeasca mama de la o bucatareasa, 2 borcane cu gem de fragute. A fost ceva nemaipomenit! Il mancam cu degetele nu alta, plus ca ne miram cum a gasit atat de multe ca sa ajunga sa faca si gem. Nici icrele negre nu mi se par atat de valoroase ca fragutele, daca ma intrebi pe mine. Le cautam cu ardoare, aproape de pamant, pentru ca ele se ascund sub frunze si abia daca le zaresti, mici puncte rosii, sub frunze verzi. Le adunam una cate una, in palma, ca sa mananc mai multe o data, sa le simt gustul mai bine si inchideam ochii de placere. Numai cine mananca fragute stie ce delicatesa sunt.

O alta delicatesa, dar nu precum fraga, dupa parerea mea, este zmeura. Cand gaseam zmeura prin padure, imi aminteam intotdeauna ca ursul mananca asa ceva. Mai, da’ “prost” e ursul ista! Ce bunataturi mananca el, isi permite asa ceva, iti dai seama! Eu aici abia daca gasesc zmeura in piata, la un pret ”nepretuit”, fragutele in nici un caz nu o sa le vad vreodata la vanzare, murele la fel, ”nepretuite”, iar el, ursul, se autoserveste de la mama lor de acasa, plus ca unde mai pui ca sunt si ecologice, organice sau bio, cum vrei sa le zici. Din pacate, de cand cu civilizatia, si ursul s-a prostit. Acum prefera sa manance gunoaie. Ursule, chiar nu stii ce e bun sau esti foarte, foarte lenes si flamand.

Suficient cu amintirile din copilarie. Sa trec mai departe la ce ne intereseaza pe noi. Noi astazi, dragi copii,  vom invata despre un desert cu fructe de padure, daca tot am vorbit despre ele atat de mult mai sus, si in cazul de fata, vom vorbi despre cum sa gatim un desert delicios si racoritor de zmeura. Cum stim cu totii ca in bucatare nu exista reguli (si in general nu exista reguli), bineinteles ca ele pot fi oricand inlocuite cu orice alt fruct, ca murele, capsunile, etc. Titlul e simplu si spune totul. Sa nu uit sursa, pentru ca am cules si eu aceasta reteta de pe un set de cartoane numite generic ‘Delicious Meals Made Easy’ si bineinteles ca am si gatit-o, o data, ca multe retete de pe blog.

Desert de zmeura

4 portii

Ingrediente:

• 1 lingura suc de portocale
• 1/4 lingurita scortisoara
• 1/4 lingurita nucsoara
• 284 ml smantana grasa
• 275 g iaurt
• 450 g zmeura
• 100 g ciocolata neagra, rasa sau fulgi de ciocolata
• 4 frunze menta

Preparare:

• Amesteca intr-un bol sucul de portocala cu scortisoara si nucsoara.
• Intr-un alt bol, bate bine smantana pana se intareste. Amesteca apoi cu iaurtul si sucul de portocala.
• Intr-un blender pune 3/4 din zmeura si transforma totul intr-un puree roz si aromat. Nu te grabi sa il consumi, dar te poti servi cu cateva lingurite daca vrei, pentru ca este prea bun. Trece puree-ul astfel obtinut printr-o sita, ca sa elimini semintele.
• Imparte frisca in 4 boluri potrivite ca marime. Toarna deasupra jumatate din cantitatea de puree. Amesteca cu grija ca sa ai acel efect marmorat dar nu exagerat ca sa nu se combine prea mult. Pune deasupra jumatate din cantitatea de ciocolata.
• Pune apoi restul de frisca in boluri. Orneaza cu puree de zmeura si ciocolata, restul de zmeura fructe si frunzele de menta si serveste imediat.
• Poti face un desert mai mare, intr-un singur bol, in loc de 4 boluri mai mici si procedezi la fel ca mai sus. Efectul si gustul vor fi aceleasi.

Pofta buna!