Scrieri si scriituri. Aferim!

Mi-a fost dor sa scriu iar pe blogul meu drag si iubit. L-am cam parasit eu o vreme dar ma intelege el. Scrierea poate fi o forma de terapie, de eliberare si recunosc ca ma ajuta. Plus ca am si un motiv bun. Chiar imi place sa scriu si mai ales cand consider ca am ce. Bine, mai bat campii cu gratie dar blogul meu e intentionat ca sa fie parcurs cu placere si sa aduca informatii pe care poate unii nu le cunosc sau care cred eu ca sunt folositoare. In fond, e si acesta un mijloc de informare, chiar daca blogul are putini cititori. L-am pornit de la inceput cu intentia de a ma axa pe retete de hrana a trupului (pentru ca am avut ocazia intr-o perioada a vietii mele sa gatesc foarte mult si am descoperit nu numai ca sunt buna – so they say, ask the ones who tried what I cooked ;)), combinat cu alte postari despre ce imi place si consider util, frumos, interesant, placut pentru a se regasi aici. Cine il citeste, ma bucur, cine nu, nu e obligat pentru ca eu cred foarte mult in liberul arbitru. Ah, sa nu uit de consecinte. Vin si astea. So, choose wisely! 🙂 Cat se poate, pentru ca de multe ori la momentul respectiv asa credem ca e cel mai bine. In timp se va dovedi daca am ales sau nu bine si asta se cheama experienta.

M-am gandit ca foamea vine mancand si pentru ca in vacanta am mai mult timp, sa incep incet-incet sa completez cu alte retete pe care le-am incercat de-a lungul anilor si care mi-au placut, sau sa introduc retete facute de mine. Au ramas destule nu numai nescrise dar si nefacute in dosarul cu retete. Ma gandesc cu drag ca va veni momentul si pentru acestea, candva. Daca faci ceva cu placere si destul de mult timp, incepi sa si creezi. Eu nu sunt un geniu si nu stiu de la inceput sa fac totul insa in timp am avut niste sclipiri si ma bucur ca pot sa spun ca am si eu ceva facut de mine. Cred ca orice femeie mai ales, care sta mult timp la bucatarie, este un creator. Si in general in viata, creem cu totii. Daca esti curios/ curioasa, uite-te, poate te inspira sau iti dau vreo idee despre ce sa mananci azi/ intr-o zi cu soare si apoi trecem mai departe: fusilli a la Elena, puiul meu, de Paste numai de bine, 2 F Words. Sunt putine deocamdata. Acum, scriind, incepe sa imi revina inspiratia (are efect) si ma gandesc ca mai am cateva retete, foarte usoare, pe care nu le-am adaugat inca. Cum termin postarea aceasta, ma apuc de ele cat pot de curand si adaug link-urile. Va urma.

Ce ramasese nescris? Uitandu-ma prin hartii, am dat peste o reteta de baclava. Da, stiu, o sa spui: alta? Dap. De ce nu alta? La cate sunt, am citit si am ales una care m-a atras pe mine si am si facut-o de cateva ori deja. Reteta e scoasa din The Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999. Nu stiu acum daca o voi adauga si in engleza (copyright reason may be or just plain laziness or poor English from my part or all of them) dar ramane de vazut. Deocamdata iata o reteta de baclava turceasca pe care imi face mare placere sa o gatesc. Cartea recomanda cafeaua amara sa o insoteasca si cred ca zice bine. Acum tu decizi si poate ai alta preferinta. E buna si aceea, de gustibus non es disputandum.

M-am gandit sa adaug acum la ingrediente, la reteta in limba romana, toate masuratorile pentru ca poate ai unul sau alt instrument de masurare, si esti obisnuit intr-un fel si e la fel de corect. Cum de nu m-am gandit mai de demult? Mi-aduc aminte destul de clar si daca ma straduiesc cred ca gasesc si articolul mai pe la inceputuri in care explicam ca nu le voi adauga pe toate pentru ca unii se incurca dar acum mi-a cazut fisa si m-am gandit ca am facut o greseala. Nu e fatala dar … 🙂 Daca esti in strainatate si te-ai si obisnuit cu masuratorile lor, ce faci? Poti transforma dar de ce sa nu fie toata info data de la inceput?

Baclava

24 portii

Ingrediente:

• 175 g/ 6 oz/, 3/4 cana unt topit (defect profesional ca ma repet, unt de 80-82% grasime)
• 400 g/ 14 oz pachet de foi de placinta, dezghetat in caz ca a stat la congelator
• 30 ml/ 2 linguri suc de lamaie (daca nu uiti, spala coaja – eu mai uit dar inca nu am murit, glumesc. La cate prostii bagam in noi, ce mai conteaza cateodata? Nu sunt absurda dar daca uiti, e ok)
• 60 ml/ 4 linguri lamaie
• 50 g/ 2 oz,  1/4 cana zahar caster (sau obisnuit daca nu ai)
• coaja rasa de lamaie (ei, acum ca iti trebuie si asta parca iti vine totusi sa speli lamaia inainte 🙂 )
• 10 ml/ 2 lingurite scortisoara (minunat condiment)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana migdale decojite si maruntite (reteta cere, insa stiu ca migdalele nu sunt tot timpul la indemana noastra asa ca poti sari peste, linistit/a)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana nuci maruntite (poti dubla cantitatea inlocuind migdalele cu nuci)
• 75 g/ 3 oz/ 3/4 cana alune de padure sau fistic (ce delicatese, Doamne), maruntite (le poti inlocui cu buna si delicioasa noastra nuca)
• fistic maruntit (sau nuca :)) ) pentru decor

Sirop

• 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cana zahar caster (sau necaster ;)) )
• 115 g/ 4 oz/ 1/2 cana miere
• 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cana apa
• 2 fasiute de coaja de lamaie (sau mai multe sau deloc, daca nu ai)

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 160 °C/ 325 °F/ Gas 3. Unge o tava cu fundul detasabil de 30X20 cm/ 12X8 inch sau o tava de dimensiuni asemanatoare, cu putin unt topit.
• Foloseste ca masura tava si taie foile de placinta sa incapa perfect. Din cauza cantitatii exacte a ingredientelor din reteta nu te-as sfatui sa cauti o tava in care sa se potriveasca foile decat daca esti dispus/a sa maresti cantitatea corespunzator. Te las sa faci calculele.
• Pune prima foaie de placinta in tava, unge cu unt topit si continua operatiunea pana folosesti jumatate din foile de placinta. Restul acopera-le cu un prosop curat si lasa-le deoparte.
• Intr-o tigaie pune sucul de lamaie, mierea si zaharul si lasa la incalzit pana se topeste si se omogenizeaza totul. Adauga apoi jumatate din cantitatea de coaja de lamaie rasa, scortisoara si nucile maruntite. Amesteca bine.
• Pune jumatate din aceasta combinatie in tava peste foi, adauga 3 foi de placinta unse cu unt si apoi restul combinatiei. Mda, cred ca ti-ai castigat dreptul de a gusta,  stiu ca nu ai rabdare.
• Pune ultimele foi de placinta in tava, ungandu-le pe fiecare cu unt si la sfarsit, unge cu generozitate cu untul ramas ultima foaie de placinta.
• Cu un cutit ascutit (eu am o problema cu cutitele, recunosc, nu sunt suficient de ascutite pentru mine niciodata), taie in patratele baclavaua dar nu pana la capat, ci mai mult pe deasupra, abia intrand in stratul de nuca. Pune tava in cuptor pentru o ora sau pana se rumeneste deasupra.
• Intre timp, fa siropul. Intr-o cratita pune zaharul, mierea, apa si cealalta jumatate de coaja rasa de lamaie si amesteca pana se omogenizeaza toate ingredientele, totul la o temperatura joasa. Da focul tare si adu-l la punctul de fierbere apoi lasa-l asa pentru 10 minute pana se ingroasa.
• Ia siropul de pe foc si lasa-l sa se raceasca. Scoate baclavaua din cuptor. Strecoara siropul pentru a scapa de coaja de lamaie si toarna peste minunatie. Lasa-l sa se imbibe bine pentru 6 ore sau mai bine peste noapte. Taie in forma de patrate si decoreaza cu fistic macinat. Gata.

Pofta buna!

Tip: in tava poti pune o foaie de copt pe care sa o ungi cu unt, daca vrei. Te ajuta sa speli mai usor la final, neprinzandu-se de fundul tavii.

 

 

 

Cand viata iti da cacao, fa-ti o ciocolata

Greu de atins si de inteles asta, dar se poate. Cum zic unii, viata nu este nici rea, nici buna, ea doar este. Dar pana sa ajung sa inteleg asta, am avut parte de cacao 😉 si de lamai, ca sa parafrazez si expresia de la care de fapt am avut inspiratie: “Daca viata iti da lamai, fa-ti o limonada”. Ma bucur de ce am si incerc sa merg mai departe. Ok, sunt si suparata, foarte suparata dar ce rezolv? Asa cum un copil nu invata sa mearga pana nu cade de mii de ori, asa si eu si altii, cad si voi mai cadea. Face parte din viata si stiu ca mai devreme sau mai tarziu, adica maine, peste doua zile, peste cateva luni, peste un an, doi, trei, voi vedea ca este ceva bun in caderile astea si apare limonada, fie prin transformarea situatiei fie prin transformarea mea intr-o persoana mai puternica. Important e ca stiu ca va fi mai bine, la mine limonada e acolo, virtuala. Si va fi si adevarata. Trebuie doar sa am putere sa trec prin tot ce inseamna viata. A naibii limonada, nu mai apare o data. 😛

Pana la limonada, am avut si niste cacao. Si cum sunt maaaare amatoare de ciocolata amara, cat mai amara (sa echilibrez situatia, si pe dinafara si pe dinauntru), am avut intr-o zi pofta de ea. Eu nu mananc multe dulciuri, dupa cum vezi, dar le apreciez pe cele care imi plac. Am pofta de ciocolata mai ales in anotimpurile reci, vara nu prea consum pentru ca apar fructele si imi satisfac nevoia de dulce foarte bine. Cum ziceam, am avut pofta dar nu aveam chef sa ies sa imi cumpar. Mi-am propus deodata sa fac ciocolata amara de casa. Mi-am zis ca daca ciocolata cu lapte se face in casa, trebuie sa fie o reteta si pentru cea amara. Asa ca m-am uitat pe atotstiutorul Google si am gasit pe Wellness mama o reteta minunata si usoara. Atata de usoara ca o tin minte si o spun oricui vrea sa o auda. Ca de obicei, sunt ffffff incantata de ceva ce imi place. Si imi place sa ma minunez si sa imi spun cum de nu am stiut sau nu am facut asta mai devreme! E atat de usoara si gustoasa, doamne, ti se topeste printre degete, atesta la asta colegii de la cursurile de canto, prietenii mei, proful de canto si cine o mai avea ocazia si norocul si onoarea sa se delecteze cu asa ceva. Mi-a crescut nasul acum. :))

Voi scrie acum reteta imbunatatita, deoarece cea in limba engleza mi se pare ca e cam putina. Sa muncesti atata sa faci asa o ciocolata de o calitate exceptionala in cantitate asa mica, mi se pare pacat capital. Cum sa faci doar atata? Ciocolata? Pai numai cand te uiti la ea, o mananci cu ochii, iar daca mai ai si copii, saracutii. Ciocolata e ca iubirea, se imparte si cu cat e mai multa, cu atat e mai bine. Nu mai zic ca e facuta din inima, e foarte eco si bio si naturala si fara alte adaosuri si tot ce vrei. Partea cu munca am exagerat-o, se face asa usor si repede, nu iti vine sa crezi. Iata deci ciocolata mea amara de casa. Minunata, delicioasa, fina, deosebita, daca nu satisface si pe cel mai fitos mancator de ciocolata, sa nu imi zici mie Elena.

Ciocolata amara de casa

Portii: fara numar 😉

Ingrediente:

• 2 cani/ 500 g unt de cacao (sau de cocos – cu acesta va avea o textura mai moale)
• 2 cani/ 500 g cacao (sau praf de roscove, pentru cei care au alergie la cacao sau posibilitati mai reduse uneori)
• 1 cana/ 250 g miere (sau mai putin, pentru un gust mai amarui; se poate folosi si zahar din trestie de zahar sau alt inlocuitor natural, dupa preferinta)
• vanilie sau alte arome, dupa gust
• seminte sau fructe confiate, sare, boia sau alte minunatii care merg la ciocolata (optional)

Preparare:

• Topeste untul de cacao sau cocos la bain-marie, intr-un bol sau intr-o craticioara. Daca folosesti miere sau zahar, adauga sa se topeasca impreuna. Pentru cei care nu suporta aroma de cocos, va spun ca untul de cocos nu are o aroma puternica si nu se simte in ciocolata. Eu am testat asta pe prietena mea Georgiana, care nu suporta nuca de cocos si a fost incantata. Dar acum, de gustibus.
• Cand s-a topit, ia-l de pe foc si pune peste el cacao sau praf de roscove sau combinat, dupa cum vrei, dar trece-l printr-o sita inainte pentru a evita formarea de cocoloase in ciocolata. Adauga si restul de ingrediente.
• Amesteca bine pentru a se uniformiza frumos si a rezulta o ciocolata fina. Ai grija sa nu cada nici o picatura de apa peste ea, pentru ca se face fainoasa.
• Rastoarn-o intr-o tava (eu folosesc tava de cuptor, e perfecta) in care ai pus si o foaie de copt, pentru ca se desprinde foarte usor apoi, dupa ce se intareste si scapi si de spalat mult. Mai poti folosi forme de silicon mari sau mici, pentru copt sau pentru gheata din care vor rezulta diverse forme simpatice de bomboane de ciocolata, toate pentru tine si cei dragi tie. Tot acum poti orna ciocolata cu ceva, dupa preferinte.
• Reteta de pe net spune ca poti lasa sa se intareasca la temperatura camerei (atunci cand folosesti unt de cacao) dar eu prefer varianta rapida, la frigider (nu e nevoie sa pui la congelator) si in cateva ore ai o ciocolata tare si aromata, s-o mananci nu alta. Nu inca, totusi.
• Se portioneaza cu cutitul sau se scoate din formele de silicon si se impatureste fiecare bucata in staniol sau folie de aluminiu. Trebuie sa lucrezi repede pentru ca se topeste pe degete, mai ales cea facuta cu unt de cocos dar ce conteaza apoi, ai ce linge. Se pune apoi la frigider si cand nu te vede nimeni, se fura cate o bucata. Daca cumva se intreaba cine a mancat toata ciocolata, se da vina pe ursuletul de plus. Ar fi bine sa ai unul in casa sa te scape. 😉 Daca nu, mai exista fantome, monstri, jucarii, copii, mamici, tati, bunici si de ce nu, musafiri.

Pofta buna!

 

Cu gandul la Craciun

La multi ani, prieteni dragi si cititori intamplatori ai acestui blog! Ce dor imi era sa mai scriu cate o reteta aici, si pentru ca de Craciun se consuma porc, eu cel putin asta mananc, m-am gandit la o reteta exotica pe care am gatit-o candva, demult…intr-o alta tara pe unde m-a purtat viata sau eu pe ea, inca nu stiu sigur si nu m-am decis cum mi-ar placea sa scriu…; ) ) Mie mi-a placut foarte mult si combinatia de dulce, iute si sarat data de ingrediente e memorabila. Plus ca e porc. Recunosc, sunt carnivora din cand in cand si dintre toate felurile de carne, prefer porcul, cu ceva grasime. Si orice vine din mare. Dar mai ales, ador orice la gratar. Dar cine nu? Sa revin. Reteta aceasta mai are un avantaj: se prepara usor si repede. Si arata impresionant, o mananci cu ochii, nasul … si daca cumva te hotarasti sa gusti, daca…dar mai ai putintica rabdare. Si pregateste-te. Ai de facut niste cumparaturi, ai nevoie de un stomac gol ca sa o poti savura la maxim si pe cineva alaturi. Singur(a), nu recomand. Merge si un pahar cu vin rosu, dar pentru ca partea cu vinurile este specialitatea altora, m-as bucura de un feed-back si de o sugestie, ca sa stiu si eu si cine mai citeste reteta. Multumesc anticipat! Trebuie sa mentionez ca reteta a fost culeasa din Delicious Meals Made Easy, 1996 si povesteste despre cum sa gatesti la grill in cuptor dar merge si la gratar foarte bine. Yummy!

Cotlete de porc in miere, la grill

4 portii

Timp de preparare si marinare: 15 minute

Timp de gatit: 16-20 minute

Ingrediente:

• 225 g (8 oz) inele de ananas in suc propriu (mai sanatos decat siropul)
• 4 linguri miere
• 1 lingura dry sherry (sec)
• 2 lingurite mustar cu boabe
• 1 lingurita condiment ardei iute (chilli)
• 1/4 lingurita sare
• piper negru (proaspat macinat de preferinta)
• 4 cotlete de porc, de cca 100g fiecare
• ceapa verde pentru decor

Preparare:

• Strecoara ananasul si pastreaza sucul. Intr-un bol amesteca sucul cu mierea, sherry, mustar, ardei iute, sare si piper. Pune deoparte 2 linguri din acest sos marinat, vei avea putin mai tarziu de el.
• Pune cotletele si ananasul intr-o farfurie adanca. Toarna peste ele sosul de marinat. Acopera farfuria si pune-o la frigider pentru 30 de minute, intorcand ingredientele o singura data.
• Incalzeste grill-ul simplu (single grill) din cuptor la 230°C. Scoate cotletele si ananasul din sos.
• Pune carnea pe gratarul din cuptor, avand grija sa fie si tava dedesubt, pentru a aduna sucul care curge. Gratarul trebuie sa fie pe primul spatiu de sus al cuptorului. Lasa cotletele cca 8-10 minute pe fiecare parte sau pana se patrunde carnea toata. In ultimele 5 minute adauga inelel de ananas si intoarce-le doar o data.
• Aranjeaza pe un platou carnea cu ananasul si decoreaza cu ceapa verde de primavara.

Pofta buna!

Omleta poloneza

Demult nu am mai scris pe blog. Dar stiu ce as fi vrut sa scriu, atunci cand as fi avut timp. Reteta unei prietene poloneze, pe care am cunoscut-o in Londra, acum 5-6 ani. A trecut atata timp de atunci, dar am o amintire frumoasa de la Asia, caci asa o cheama, sau cel putin asa i se zice pe scurt. Aceasta reteta este pur si simplu delicioasa si am gustat-o la ea pentru prima data. Ti se topeste in gura si ai mai vrea una, atat de buna e. Totusi descoperi cu uimire ca nu numai ca te saturi dar pare prea multa chiar. Modul de preparare ia ceva timp dar pentru ca nu faci asta zilnic, atunci cand vrei sa degusti asa ceva, gandeste-te ca iti oferi o alintare cu gustarea asta. Mie imi place s-o prepar pentru dimineata, la micul dejun si este atat de simpatica, merge cu multe ingrediente. Ceea ce am pus eu aici e reteta pentru o singura omleta dar daca sunteti 2-3 atunci repeti toti pasii si toate ingredientele pentru fiecare persoana in parte.

Omleta poloneza

Ingrediente:

• 2 oua mari
• 2 linguri faina
• 2 linguri apa
• gem, miere, crema de ciocolata sau vanilie dupa gust
• iaurt gras

Preparare:

• Intr-un bol separa albusurile de galbenusuri. Bate albusurile cu mixerul pana se fac bezea (dar fara zahar). Nu te ingrijora ca nu se intaresc, chiar reci scoase din frigider fac o bezea incredibila. (depinde acum de calitatea oualor)
• Galbenusurile pune-le intr-o cana si pune peste ele cele 2 linguri de faina si 2 linguri de apa si freaca-le pana se omogenzieaza bine.
• Rastoarna galbenusurile astfel preparate in bezea si cu o lingura incorporeaza-le cu miscari circulare pana se omogenizeaza si ele bine. Miscarea circulara asigura mentinerea aerarii aluatului si astfel el iese pufos si delicios.
• Intr-o tigaie incinge putin ulei si rastoarna cu grija aluatul intinzandu-l in toata tigaia si netezindu-l. Lasa-l cateva minute sa se faca pe o parte, verifica atunci cand se face auriu si apoi cu o spatula rastoarna-l pe partea cealalata, ca pe o clatita.
• Cand e frumos rumenit pe ambele parti, pune-l intr-o farfurie, unge-l cu gem sau miere sau alte creme dulci, dupa pofta si pune deasupra un strat gros de iaurt. Iti garantez ca nu iti va ajunge dar te va satura.

Pofta buna!

Sweet & Sour

Stii cum e cand ai o stare de lehamite, cand nimic nu iti convine si in acelasi timp nici chef nu ai ca sa schimbi ceva? Daca tot e asa, hai sa mai gatesc un pic. Daca nu in mod real, macar intelectual. Ca totul e aici, in cap. Daca imi trece sau nu, nu stiu. Dar cum zice floare mea: poti incerca :).

Mi-am luat dosarul meu de retete ca sa aleg ceva. Si mi-au cazut ochii pe o reteta cu mancare chinezeasca celebra, porc in sos dulce – acrisor sau pe limba lui Shakeaspeare: Sweet & Sour Pork. Cum am ajuns eu la aceasta reteta este deja previzibil. La Londra (orasul meu de suflet) am gasit minunatia intr-un “Original card from “Delicious Meals Made Easy”. Am citit reteta (sa nu razi, dar e o idee fantastica sa citesti retete si sa iti inchipui cam cum ar fi, plus ca e o modalitate interesanta de petrecere a timpului liber si ofera un subiect de conversatie palpitant. In fond, cui nu-i place sa vorbeasca despre mancare? Name one, I dare you!). Si mi-am adus aminte in acelasi timp ca am mancat acum muuuulti ani la un restaurant chinezesc in Constanta acest fel de mancare si mi-a placut foarte mult. Nici nu credeam ca voi ajunge sa am posibilitatea sa gatesc chiar eu asa ceva, pe acele vremuri nici nu indrazneam sa cred ca e posibil. M-am bucurat ca pot sa fac si eu ceva ce numai in restaurant am mancat.

Din fericire se poate gati si la noi acum, gasesti toate ingredientele. Pe unul singur inca nu l-am vazut: e vorba de niste pastai numite “mange tout”. Tu sigur insa vei manca tot, chiar si fara pastaile astea. 😉 Si ce culori vei vedea si ce miros vei simti! Adauga si cel mai parfumat orez din lume, orezul basmati sau taitei cu ou sau de orez (chinese noodles) ca side dish si you are hooked.

Porc in sos dulce – acrisor

4 portii

Ingrediente:

• 2 linguri  sos soia light (I know, you may not find light or dark soy sauce so go for whatever soy sauce you find)
• 2 linguri vin de orez sau sherry
• 2 catei  usturoi, zdrobiti
• 2, 5 cm ghimbir, curatat de coaja si ras
• 450 g porc filet, taiat in cubulete de 2, 5 cm latura
• 1 lingura de amidon sau faina de porumb (daca nu ai, faina obisnuita merge)
• 2 linguri otet de orez (sau otet de cidru sau otetul de mere)
• 2 linguri sos de rosii
• 3 linguri miere (sa nu fie zaharisita)
• 2 linguri ulei
• 1 ardei rosu gras, curatat si taiat cubulete
• 1 ardei galben, curatat si taiat cubulete
• 175 g mange tout
• 227 g conserva ananas in suc propriu (optional)

Preparare:

• Amesteca intr-un bol sosul de soia, vinul de orez sau sherry, usturoiul si ghimbirul. Pune bucatelele de porc, amesteca bine, acopera cu o folie de plastic sau aluminiu (vezi ca va mirosi in frigider, nu e pentru cei slabi de inima ;)) si pune bolul in frigider la marinat pentru 2 ore. Daca vrei sa se marineze mai mult, fa totul de cu seara si lasa la frigider peste noapte.
• Strecoara carnea si pastreaza sosul de marinat. In el adauga amidonul sau faina, otetul de orez, sosul de rosii si mierea si amesteca bine.
• Scoate de la pastrare wok-ul. 🙂 Sau o tigaie mare. Pune o lingura de ulei, lasa-l sa se incinga si rastoarna apoi bucatile de carne. Prajeste-le cca 5 minute la foc mare amestecand continuu si scoate-le.
• Adauga inca o lingura de ulei in wok. Rastoarna ardeiul rosu, ardeiul galben si mange tout si prajeste totul la foc mare pentru 2 minute.
• Pune peste legume sosul de marinat si amesteca pana se ingroasa. Pune si carnea si lasa inca un minut pe foc incins, amestecand continuu.
• Pentru o varianta mai dulce, mai parfumata, mai aromata, adauga o data cu sosul de marinat si continutul conservei de ananas. Yummy!
• Serveste cu orez basmati, fiert corespunzator indicatiilor de pe pachet si amestecat cu unt si putina sare. Sau noodles amestecati tot cu unt.

Pofta buna!