Tag Archives: multumesc

Anul Nou cu trei de doi


La multi ani, iar! 🙂 Nu stiu cand a trecut anul care tocmai s-a terminat, parca a fost alaltaieri ;)) (parafrazand o gluma a actorului Zoltan Lovas) a fost un amalgam de evenimente, stari, evolutii, stagnari, involutii, a fost o avalansa, frumoasa in felul ei. Acum iata-ne in 2022. Celor care treceti pe aici, va multumesc din suflet. Pentru ca acest blog este un proiect de suflet. Va doresc sa reveniti, daca mai doriti, sa descoperiti si redescoperiti nuante, culori, retete, sfaturi necerute, umor, liste folositoare, idei bune, inspiratie, bunatate, nervi, credinta si muzica frumoasa, poezie si regasire si iubire uneori.

As vrea sa continui traditia si cu cele mai cautate postari ale anului 2021, si pentru mine si pentru cine isi doreste sa reciteasca ceva ce poate i-a placut. Iata clasamentul:

  1. Scrisoare catre fiul meu
  2. Pagina de inceput/ Arhiva
  3. Pita armaneasca
  4. Eu sunt
  5. Manastire intr-un picior, ghici ciuperca ce-i?
  6. Polish Omelette
  7. Cardio
  8. Little Meatballs in Rich Cheese Sauce
  9. Anul Nou
  10. Amintiri
  11. Tabara de haiducie – pentru ca pagina de pornire/ arhiva nu se pune ;))

Si acum, ca nu am terminat, urmeaza cele mai putin citite 10 postari ale lui 2021. Sa vedem daca e vreo diferenta cu cele de anul trecut.

  1. Self-Reliance
  2. How Much Is Enough?
  3. “Without music, life would be a mistake” Friedrich Nietzsche
  4. Canalul de Youtube al Sirmei Granzulea
  5. Inceput
  6. Down Under: Kuranda Scenic Railway, Skyrail Rainforest (XV)
  7. Uite! Nu e!
  8. Rumanian Baked Fish
  9. Pisc (oturi)
  10. Prin Tailanda

Dap, este. Chiar mare. Dar e bine.

Inchei aici a treia postare a Anului Nou 2022. Cu inca o urare a unei poete care scrie foarte sensibil, Cristina Firoiu Maria. Urarea ei este atat de reusita ca tot ce am scris eu paleste. Dar ea are sensibilitatea ei unica si calea ei, iar eu o am pe a mea.

“…vă doresc din suflet să aveți sănătate și dragoste! Să aveți iertare și înțelepciunea de a lupta frumos pentru ceea ce îndrăgiți! Să citiți poezie și să ascultați îmbrățișările… Să învățăm să nu transformăm în amintire vreun sentiment… Vă iubesc și vă mulțumesc pentru tot! Vă sunt recunoscătoare! La mulți ani, oameni dragi!” Cristina Firoiu Maria

Elena G

Anul Nou


La multi ani! Sa aveti un An Nou cu bunatate, intelepciune, sanatate, echilibru si multa iubire! ♥️ Sa primiti orice vine cu inima deschisa si sa stiti ca nimic nu e intamplator, e pentru a creste. Va doresc sa vi se implineasca dorintele bune si de folos si sa constientizam cu totii ca suntem trecatori pe acest pamant. Nu conteaza cantitatea ci calitatea asa ca, oricati ani avem fiecare, conteaza foarte mult sa lasam in urma noastra o lume mai frumoasa, oameni mai buni, doar pentru ca uneori am trecut prin viata lor sau ei prin a noastra si am invatat. Sa ne bucuram in liniste si pace de prima zi a anului si sa fim ca si copiii pentru toate zilele vietii noastre.

Vreau sa va multumesc si voua, cei care va rupeti din timpul vostru ca sa cititi postarile, care raspundeti cand simtiti, aici sau personal, care dati stelute, like, un click, pentru mine este inca un motiv de recunostinta si un cadou frumos.

Ultimii doi ani au fost chiar buni, recunosc ca a crescut incet, dospit blogul, insa a crescut si ma mai minunez singura. Postarea e si o urare, si o multumire, si o retrospectiva a anului, un 3 in 1.

M-am gandit ca nu ar fi rau sa pun si o lista cu cele mai citite postari. Culmea e ca in primele 10 nu e nici unul din 2020. Tot vechituri. Oldies but goldies, I guess? 🤷🏻‍♀️ De ce sunt cele mai vazute, numai cine le citeste, stie mai bine. Chiar sunt curioasa daca la anul va ramane aceeasi lista sau se va modifica ceva. Dar sa nu ma duc prea departe, Dumnezeu stie ce va fi. O iau cu pasi marunti. Iata cele mai citite, pe anul 2020, cu exceptia arhivei, pe care nu o mai pun, oricum e cea mai cautata, by default:

  1. Scrisoare catre fiul meu
  2. La multi ani, iubita mama!
  3. Pita armaneasca
  4. Polish Omelette
  5. Mission Impossible: Operatiunea “Cozonacul”
  6. Piperchi țârgâsiti
  7. “Indemn la simplitate” de Ernest Bernea
  8. Oale, tigai, ceaune si altele
  9. Chicken Badam Pasanda
  10. Cheese D’Artois

Si acum, ca nu am terminat 😁, cele mai putin citite 10 postari. Poate mai urca nitel. 😅

  1. Omelette Arnold Bennett
  2. A fost odata…(II)
  3. Mama
  4. Poires Belle Helene
  5. Dor de duca si inapoi
  6. Supa rece pentru zile calde
  7. La multi ani, Mama!
  8. Amor Pelos Dois
  9. Despre adormiti
  10. Fallen

Un An Nou real si cat mai putin virtual!

Va imbratisez cu caldura! 🤗

Elena G

Trust Issues


Of, e tare greu sa ai incredere in oameni! Nu vorbesc de mine dar e vorba de o situatie la care am asistat si care imi lasa un gust amar. Nu imi place sa vad asta si ma supara. Iti dai seama, nu am fost eu direct implicata si tot m-a deranjat. Pentru ca era urat. Insa era de asteptat. Stii cum e cand simti ca nu poti avea incredere in unii oameni? Chiar daca la prima, a doua, a treia vedere par buni, iubitori, te primesc cu bratele deschise de stai si te miri, ce o fi cu astia, dar hai, you give them the benefit of the doubt… until proven otherwise.

Well, proved. :)) Sa vina la tine sa iti ceara ajutorul si tu sa il dai, apoi sa profite si sa refuzi, devii dusmanul lor. Sa minimalizeze importanta a tot ce faci pentru ei. Sa vina cu pretentii si cu o obraznicie greu de suportat, totul mascat cu vorbe mari si o anume superioritate, cu o bunatate falsa. De ce mai afiseaza bunatatea inimii lor cand nu sunt asa? Pentru ca daca nu ar zice ei, nimeni nu ar face-o? Sau poate ar zice alti oameni ca ei, ca asa se recunosc? Cand e vorba sa se impace capra cu varza si le cade bine, e bine, cand nu, nu e bine. Apoi se plang ca viata sunt nedrept. Dap, e strambe. Ce semanam, aia culegem. Falsitatea se simte, mai devreme sau mai tarziu. A good remedy? Distance yourself and stay quiet. And thank them, yes, thank them truly, from the bottom of your heart. Daca la inceput aveai doar instinctul, acum ai dovada. Multumesc!

Elena G

Opinie


Din start afirm ca pot gresi si ca nu detin adevarul absolut. Eu singura ma pun sub semnul intrebarii pentru ca asa raman deschisa. Insa se intampla uneori sa trebuiasca sa imi dau cu parerea, ceruta. Persoana care ma intreaba are sentimentul ca nu greseste si ca merita mult mai mult decat primeste. Si vrea sa auda poate o validare a acestei pareri de sine. Eu il numesc misecuvinism, descrie foarte bine comportamentul.

Sunt pusa sa spun care din cele doua alegeri in urma unui concurs este mai buna, pentru ca persoana in cauza considera ca merita primul loc. Insa vad ambele lucrari. Ca sa alegi, implica foarte mult subiectivism. Uneori castiga pe merit cineva, alteori, altcineva pierde in ciuda faptului ca lucrarea sa e mai buna. Insa eu am invatat de mica, ca nu conteaza asta. Fac o mica paranteza aici si revin la intamplarea care ma determina acum sa scriu postarea. Deci, eu nu am luat niciodata premiul 1 cu coronita. Invatatoarea mea avea clar favoriti si mai ales o favorita. Dumnezeu sa o ierte, ca a nedreptatit la greu! M-a durut la acel moment insa mama ne spunea ca nu conteaza daca avem sau nu coronita, oricand ne putem face singure, si asta se intampla in fiecare vara in tabara la munte, unde culegeam si impleteam coronite din margarete. Si ne bucuram simplu. Imi placea la nebunie sa le fac, invatasem cu ata sau mai ales cand nu o aveam, in drumetie, cu firul ierbii. Si acum am poze cu coronita. De atunci imi plac foarte mult margaretele de munte.

Si uite-asa mi-a trecut supararea ca nu am primit ce meritam, mai ales ca in clasa I chiar meritam si eu o coronita. Singura coronita pentru ca stiu ca dupa aceea nu am mai invatat de premiul 1. Inchei paranteza.

Vad eu ambele lucrari. Ambele sunt foarte diferite insa munca din spatele fiecareia este imensa. Este greu de ales si totusi cineva trebuie sa aleaga. Bine ca nu am fost eu. Insa acum a trebuit sa aleg cumva si am simtit eu ca vroia sa ii spun ca ea merita premiul 1 mai mult decat cealalta persoana. Stii cum e, mai ales cand ti se spune ca vrea o parere. Apoi aude ceva ce nu ii convine pentru ca nu pot sa mint. Am spus ca e greu de ales, ambele lucrari sunt foarte complexe. Pana si mie imi e greu sa aleg, pentru ca am vazut munca din spate. Si incepe cu descrierea muncii si cu acel hint, daca intelegi ce vreau sa spun. Pe mine asta ma enerveaza pentru ca nu vad si eu un om multumit si recunoscator. Nici eu nu sunt. Tot timpul exista ceva de comentat si negat, ca asa si pe dincolo, totul e nedrept. Insa la un concurs este cel mai toxic sa mergi pe premisa ca vrei sa castigi. Bucura-te de drum. E un concurs, for God’s sake, nu e ceva de viata si de moarte. Poftim acum, bucura-te de orice, ca si asa nu prea avem multe. Pe bune acum! Si nemultumitului i se ia darul. Imi pare rau.

Imi pare rau ca nu a auzit ceea ce credea ca ii voi spune. Insa e parerea mea si mi-o mentin. Si simt ca s-a suparat. Chiar daca nu recunoaste. Ce e asa de greu sa spui, da, poate ai si tu dreptate. Pana la urma si cealalta lucrare este complexa, recunoaste munca din spatele ei, cu gratie, si multumeste. Greu cu oamenii, cand orgoliul e mai mare decat casa.

Imi pare rau pentru ca am dezamagit-o insa m-as dezamagi pe mine daca nu as spune cum e. Plus ca e persoana care spune ca poti sa ii spui in fata ca nu se supara. Si exact astfel de persoane sunt de fapt cele care, daca le spui ceva ce nu le convine, se supara. De ce or mai zice unii sa fii sincer cu ei cand simti foarte clar ca nu le convine, e un mister pentru mine. Afiseaza asa un aer de superioritate si sentimentul ca tu gresesti spunand ceea ce simti! Proiectie la maxim! Greu.

PS: ca reminder pentru vesnica nemultumire, pun aici poezia “Multumesc” gasita pe linkedn, care pe mine ma ajuta sa nu mai fiu asa. Chiar daca postarea este pentru altcineva, care culmea, stie, insa ce te faci cu practica. Recunostinta este un muschi ce trebuie exersat. Go for it!

Elena G

Multumesc


MULȚUMIRE

 

Anonim

 

Mulţumeşte-n miez de noapte,

Mulţumeşte-n zori de zi,

Nu lăsa să treacă-n grabă,

Ziua, făr-a mulţumi.

 

Mulţumeşte la plecare,

Mulţumeşte şi pe drum.

Mulţumeşte, mulţumeşte,

Mulţumeşte chiar şi-acum!

 

Mulţumeşte-n orice vreme,

Chiar şi-atunci când eşti lovit

Lucrurile-ncep să meargă

Dupa ce ai mulţumit.

 

Mulţumeşte pentru toate

Bune, rele, orice-ar fi

Mulţumeşte, mulţumeşte,

Mulţumeşte-n orice zi!

 

Mulţumeşte pentru hrana

Cea de fiecare zi.

Pentru viaţa ce urmează,

Pentru tot ce vei primi.

 

Mulţumeşte pentru grija

Ce ţi-o poartă pas cu pas

Mulţumeşte, mulţumeşte,

Mulţumeşte-n orice ceas.

 

sursa: https://www.linkedin.com/posts/st%C4%83nciulescu-b%C3%A2rda-alexandru-3032b14a_mul%C8%9Bumire-anonim-1-mul%C5%A3ume%C5%9Fte-n-activity-6666137782509023234-OiPP

Elena G

Re-cunostinta


Incepi sa citesti. Primul rand, pana la capat. Deocamdata nimic. Mai dai o sansa, hai, ca poate te inseli. Si iar nimic. Deja randul doi. Ce naiba citesc aici? O fi ceva interesant sau e doar a waste of time? Acum iei decizia. Bine, mai dai vreo cateva sanse, asa ca esti om/ oama buna. Daca te pacalesti, data viitoare iti zici ca nu mai repeti greseala. Ok, data viitoare esti mai atent/a si tot o dai in bara. :)) Sau nu, ai facut la fel ca acum si uite ca ti-a iesit. Nici nu stii cum sa faci. Dar asta e, te numesti negustor, ca doar in viata este un dans echilibrat, chiar elegant si frumos de castig (aici sunt in dubiu, da-mi definitia e-xac-ta a castigului) si pierdere (mai da-mi o definitie aici, ca zau ca nu stiu, si fii foaaaaarte precis/a. Got you, it is impossible, see?).

Hai ca pe la randul asta daca ai ajuns, inseamna ca mi-ai mai dat o sansa. Ca sa nu mai bat campii cu gratie, ca am obiceiul asta uneori, vreau sa scriu despre ce e in titlu. Adica nu despre cineva care a disparut si a reaparut in viata mea sau a oricui, ca pana la urma se aplica si la general, sau despre cineva pe care credeai ca il cunosti si pe care, de fapt, ti-ai dat seama ca nu il/o cunosti deloc si acum il/ o vezi cu alti ochi. Nope, sir/miss. Vreau sa vorbesc despre darurile pe care le primim si pe care nu le vedem si ne concentram pe chestii marunte ca sa ne bosumflam ca si copiii cei mici. Si mai mari. Stii vorba aceea, nu vezi padurea din cauza copacilor. Azi mi-a fost dat sa vorbesc cu cineva. Nu dau nume, persoana importanta, se intelege. Dar nu e vorba de persoana cat mai ales de recunostinta. Ea sau el se plange de o nedreptate. Are de dat niste bani la stat, conform documentelor pe motiv ca scoate prea mult cu o activitate adiacenta. Ok, pana aici are dreptate. E nedrept, monser. Are un venit mic si renumeratia mare. Dar ce te faci cu legea, ca e lege? Bine, ca e numai pentru catei, nu mai trebuie s-o amintesc, asta e double standard din partea statului. De aici si nedreptatea cu care sunt in principiu de acord. Omul/ oama trebuie sa se chinuie ca sa poate trai, iar statul nici macar un trai decent nu garanteaza.

Cu ce nu sunt de acord e ca atunci cand a avut un venit mai mult decat multumitor, a uitat sa fie recunoscator/oare. S-a plimbat, s-a rasfatat. A fost bine. Si-a indeplinit niste vise, e drept, prin munca, nu i-a cazut nimic din cer. Nu a primit banii cadou. Insa aici intervine ceva mai presus de noi. Din punctul meu de vedere, nu e nimic intamplator. Bine, imi place mie sa gasesc o explicatie logica la orice. Asa ca opreste-te acum din citit si inchide, daca nu mai vrei sa citesti continuarea. Ok, ce vreau sa spun e ca in viata avem ups and downs. Cand suntem up, nu vedem binecuvantarile din viata noastra. Sau mai bine spus, putini le vad. Cand se intoarce foaia, se dezlantuie iadul. Uitam tot ce a fost bun, tot ce am primit, toti oamenii care ne-au fost alaturi la greu, toate bucuriile si placerile de care am avut parte. Toate dispar si incepem sa ne plangem ce greu e. Uneori blamam si pe cei care ne-au sprijinit la greu si nici macar nu vedem ce au facut si ii indepartam. Pentru ca ne gandim doar la noi, doar noua sa ne fie bine, chiar atunci cand altora le e greu, poate exact din cauza noastra.

Cand ne e bine, cu atat mai mult sa fim recunoscatori. Cand ne e greu, e frumos sa fim in continuare. Sa multumim pentru ceea ce se intampla. Exista un echilibru pe care omul, in egoismul si lacomia sa, il strica. Poate trebuia sa tac. Insa multa lume uita cate binecuvantari, cate bucurii are. Si atunci cand se intampla ceva, nu poate accepta sa mai si piarda. Si m-am enervat. Mai ales pierderea materiala, aceea doare pentru unii, pentru altii pierderea oamenilor. Cate calatorii poate face cineva si daca rateaza una, s-a terminat viata? Sau cate masini a schimbat, sau cate case si-a luat, sau cate garderobe a umplut, sau cate seri a petrecut in oras? Si lista poate continua. Oare pentru unele ocazii ratate se justifica nemultumirea? E asa important in viata partea materiala? Uneori nu simti ca cu cat alergi dupa ea cu atat se incapataneaza sa ramana departe? Oare nu si pentru faptul ca de multe ori Dumnezeu ne da exact ce avem nevoie? Si nevoia aceea nu inseamna bogatie. Sau daca ne dorim neaparat o situatie materiala, cand o obtinem, tot nefericiti suntem. Cum se explica acest lucru? Cred ca atunci cand lasi lucrurile sa vina la tine, cand Dumnezeu iti aduce oportunitati in cale, fara ca tu sa le fugaresti, poate atunci e momentul prielnic. Mai stii vorba aceea: nu acum? Fii re-cunoscator/oare si fericirea va veni de la sine. Poate nu in bani dar exista si alte fericiri, nu trebuie sa dau exemple ca fiecare si le stie. Noapte buna si linistita sa ai si nu te ma framanta de ceva ce nu poti controla. Ia partea buna. Pentru ca intotdeauna exista o parte buna. Trebuie doar sa o vezi cu inima.

Elena G