Despre munte

De la 5 ani merg pe munte. Am avut noroc si cu mama, invatatoare, care facea o tabara in fiecare an, uneori si de doua ori pe an, doar sa ne duca pe mine si pe sora mea la munte. Fiind de la malul marii, copil care respira doar briza si rasfatat in soare, aveam nevoie, conform unei gandiri sanatoase, sa ma ionizez mai mult, sa ma intaresc, sa beau o apa limpede de izvor si sa mananc cu pofta (ca in general nu prea aveam pofta de mancare si mai eram si pretentioasa, ca multi copii). Asa ca cca 10 zile pe an, de obicei vara, schimbam peisajul. Asa am ajuns sa iubesc calatoriile si sa simt nevoia de munte an de an. Ma laud un pic, indulge me, cand spun ca la un moment dat aveam mai multe tabere decat ani impliniti. Asa am vazut aproape toata tara si cred ca ar trebui sa imi regasesc harta fizica a Romaniei (o am pierduta pe undeva), pe care sa imi marchez tot ce am vazut pana acum. Asa, ca reminder ca am fost pe ici, pe colo. A calatori e ceva minunat si te imbogateste sufleteste asa cum putine alte lucruri o fac.

Daca vrei sa calatoresti e frumos sa incepi cu Romania, apoi sa iesi si in alte parti dar pana la urma nu e o regula. Totusi, daca vezi toata lumea si nu ai iesit din orasul in care te-ai nascut, e o mare pierdere. Parerea mea. 🙂

Revenind, mersul la munte e ca o rugaciune. Nu cred ca a trecut vre-un an in care sa nu fi ajuns acolo, macar o data si macar prin alte tari, daca nu in Romania. Imi lipseste si ma straduiesc sa il vad. Anii au trecut, taberele s-au dus insa am ramas la drumetii si mici concedii de cate zile am putut. Am dat peste iubitori si cunoscatori de munte asa ca de cativa ani fac drumetii de cate o zi pe diverse carari. Numai ca incepand eu asa lejer, mi-am dat seama ca totusi am nevoie de echipament cat de cat specializat, mai ales pentru acele ture care dureaza toata ziua. La mai multe zile nu am ajuns inca insa ramane pe lista mea de dorinte macar o drumetie cu cortul.

Am inceput sa citesc mai mult despre ce ture, despre echipament si in timp cred ca mi-am luat esentialul. Dar eu, ca incepatoare, pentru ca asta sunt, nu as putea sa fac o prezentare atat de reusita, frumoasa, completa si de bun simt cum este cea facuta de Ancuta Iosif, in acest articol de mai jos, articol pe care l-am gasit evident in site-ul de care ea vorbeste si pe care il recomand tuturor iubitorilor de munte sau celor care inca nu stiu ca iubesc muntele. 🙂 Carpati.org

Învățături după zece ani de umblat prin munți. În caz că ești la început de potecă

Citeste cu atentie articolul, de mai multe ori. Si hai la munte! ❤

Elena G

Dor de duca si inapoi

Stiu ca tot pamantul e plin de locuri frumoase. Bine-nteles ca cel mai frumos e in tara mea si asa va ramane pentru mine pana mor. Dar ma bucur intotdeauna cand am ocazia sa vad si altceva. Am senzatia ca am fost candva o tiganca, asa un dor de duca mi se face uneori incat chiar trebuie sa plec undeva. Nu conteaza unde, o iesire sa fie. Si cand nu pot exact atunci cand imi doresc din toata inima, asa greu imi e! 🙂 Se spune ca trebuie sa ai rabdare, uneori am, alteori mai putin.

De curand mi-a fost dat sa ajung prin Bulgaria si Macedonia. Bulgaria sa zicem ca o mai stiam, ca multi altii, ca doar e vecina. De la Bucuresti sau Constanta nu e chiar asa departe. In orice caz, merita vazuta, e surprinzatoare. Dar acum am ramas impresionata de Macedonia si Skopje. E o tara mai putin cunoscuta dar tocmai acest lucru imi place. Imi plac locurile care nu sunt asa aglomerate si vizitate pentru ca au o energie curata, o carisma anume, o frumusete deosebita, nealterata. Din pacate nu am putut stat si vizita foarte mult dar ce am vazut mi-a placut foarte mult. Skopje, capitala Macedoniei e un oras “nou”, din cauza ca in 1963 s-a daramat la cutremur si a fost refacut. Si se cunoaste. Totul e mai nou, aerisit, linistit, curat. Nu arata ca o capitala, nu este foarte mare, mai mult ca Brasovul aduce. E inconjurata de munti, are o cetate impresionanta pe care am admirat-o din masina, are piata Alexandru cel Mare care iti scoate un “wow”, un munte frumos, cu cruce in varf si de unde ai o panorama superba asupra orasului, si ziua si noaptea, e locul unde s-a nascut Maica Tereza si probabil multe altele care trebuie descoperite. Pentru o vacanta relaxanta merita sa ajungi acolo si sa stai macar 3-5 zile, daca nu chiar o saptamana. Nu ai cum sa nu te incarci pozitiv.

Pentru cei care nu stiu pe unde sa mai calatoreasca, le recomand acest loc si sper sa aiba aceeasi surpriza placuta, asa cum am avut si eu.

Down Under: More Mountains (Glass House, Tambourine, Coot-tha) (XI)

Chiar daca i-am vizitat in zile diferite, am zis sa ii adun azi pe ultimii ramasi, ca apoi urmeaza probabil ceva ce astepti cu nerabdare, si astept si eu, dar te mai las un pic, ca merita. Nu o sa iti para rau. Nu zic ce urmeaza, poate banuiesti dar s-o lasam asa deocamdata. Sa ne bucuram de muntii minunati si verzi ai statului Queensland, munti cu paduri tropicale si vederi superbe. Here we go!!! And don’t forget, HUG A TREE!

Down Under: Springbrook Mountain (X)

Queensland se lauda cu unele din cele mai frumoase vederi, australienii le spun lookouts si le semnalizeaza pentru a sti de ele si a te opri sa admiri frumusetea naturii. Vei vedea azi, the best of all lookout. 🙂 Si alte frumuseti ale naturii, asa ca las pozele sa vorbeasca. Pe viu te lasa fara grai. Nu intentionez sa te las chiar asa dar sper din tot sufletul ca imaginile sa te faca sa iubesti mai mult natura si sa te faca sa o pastrezi asa cum ne-a fost daruita cu dragoste. ❤

Down Under: Scenic Rim (V)

Regiunea aceasta pe care australienii o numesc Scenic Rim sau pe romaneste vedere pitoreasca, parca e desprinsa din povesti, este o zona ce nu trebuie ratata daca locuiesti in Australia sau daca esti in zona ca vizitator. De multe ori am crezut ca sunt in Romania, peisajele sunt asa de familiare ca nu imi vine sa cred. Vorba “parca sunt in Romania” am tot zis-o. 🙂 Plus WOW!!!

Uite aici detalii:

1.Scenic Rim, site-ul mai mult decat oficial 😉

2. Scenic Rim

3. Scenic Rim Tourism

Am aflat si eu, ca nu stiam, plus ca la doar o ora dinstanta de Brisbane, deci trebuie vazut. Deci, peste 30 000 ha de pamant, parcuri nationale, declarate patrimoniu Unesco si alte parcuri in grija consiliilor locale, pe intinderea a doua state: Queensland si New South Wales, 3 baraje,  cascade superbe, drumuri de placere sa mergi pe ele, dar luuuuuuuuuuuungi, cat o zi de post, nume aborigene foarte simpatice in toata zona (de fapt toata Australia), de exemplu Boonah, Canungra, Moogerah, ca sa numesc cateva si multe altele. Am avut o zi inceputa dis de dimineata si terminata noaptea tarziu. Am vazut multe caderi de apa, am mers pe carari de munte, bibilite pentru siguranta drumetului, am admirat munti si vai si formatiuni stancoase deosebite, ferme si case raspandite pe unde nu te astepti, gratare mai vechi, aprovizionate cu lemne si locuri de luat masa frumos amenajate pentru toti doritorii de natura, curatenie si mult verdeeeeeeeeeeeeeeeeee. Mi-e greu sa descriu in cuvinte tot ce am vazut asa ca las imaginile sa vorbeasca de la sine. Enjoy! 🙂

A fost odata…(II)

Shh…inchid ochii…Asa. A fost odata … la munte. Zile caniculare de vara. Undeva, departe, langa niste chei, intr-un lac de acumulare aproape secat de caldura se ascunde o biserica. Sunt Cheile Bicazului. Si din ele se inalta spre cer Ceahlaul. Sfantul si minunatul Ceahlau. Este un taram magic si protejat. De oameni. 🙂

O iau la pasi marunti si urc si cobor pe carari umbroase unde vara nu indrazneste sa se aventureze, unde soarele timid lumineaza, ca intr-o catedrala, unde brazii miros a tamaie, unde radacinile adanc infipte formeaza trepte, unde se aude cate un tril de pasare ca un strigat de inger. Unde se ivesc din cand in cand fragi rosii sau mai galbui pe langa carare ce inmiresmeaza gura si sufletul. Unde urc si cobor iar, tinandu-ma de radacini, de iarba, de un bat care ajuta cele doua picioare ale mele. Unde imi vine sa cant dar respir greu de atata mers. Si nu ma opresc. Urc, cobor, urc…in viata.

Urc si urechile aud un susur de apa, care devine rau apoi o cadere. E o cascada inalta. Cascada Duruitoarea. Am ajuns. De cand te asteptam! Aerul se umple de stropi mici, mici si reci care se lipesc de pielea mea transpirata.

 

 

 

 

 

 

Maresc pasul, ajung langa apa si imi cufund mainile. Le fac caus si le umplu cu licoarea rece pe care o duc la buze si o sorb cu nesat. Si mai fac o data asta, doar de dragul de a-mi bagamainile in apa, iar si iar. Apoi si picioarele. Imi amintesc de copilarie. Ce bine e aici!

Apoi o alta scena. Muntii in toata splendoarea lor, care canta o data cu mine, la ecou. Helloooooooo! Si muntii raspund: Helloo!Helloo! Hellooo! Raspund in orice limba vrei, sunt asa destepti! 😉 Si verde cat cuprinzi cu ochii. Verde si albastru. 

Si flori. De colt. Am gasiiiit! Nu pot sa cred, cu ochii mei am vazut flori de colt. La intoarcere, ca la dus am trecut fara sa stiu pe langa ele. Mi-am mai implinit un vis, in vis. 🙂 

Dar sus acolo, la cabana Dochia, caldura, soare si vant. Privelistea e superba dar caldura ma topeste. Cobor incet si imi ascult iar ecoul. Munte de vis, vreau sa revin!

Acum, cine zice ca n-am noroc? Cu patru am tot gasit dar cu 5? Ei, ia spune, cine gaseste cu 5? Ar fi si cu 6 dar alta data. 

Seara coboara incet peste casuta cu fantana si flori, peste oameni calzi si primitori, peste mine. 

Somn usor, munte!

The Mountain