Tag Archives: neincredere

Trust Issues


Of, e tare greu sa ai incredere in oameni! Nu vorbesc de mine dar e vorba de o situatie la care am asistat si care imi lasa un gust amar. Nu imi place sa vad asta si ma supara. Iti dai seama, nu am fost eu direct implicata si tot m-a deranjat. Pentru ca era urat. Insa era de asteptat. Stii cum e cand simti ca nu poti avea incredere in unii oameni? Chiar daca la prima, a doua, a treia vedere par buni, iubitori, te primesc cu bratele deschise de stai si te miri, ce o fi cu astia, dar hai, you give them the benefit of the doubt… until proven otherwise.

Well, proved. :)) Sa vina la tine sa iti ceara ajutorul si tu sa il dai, apoi sa profite si sa refuzi, devii dusmanul lor. Sa minimalizeze importanta a tot ce faci pentru ei. Sa vina cu pretentii si cu o obraznicie greu de suportat, totul mascat cu vorbe mari si o anume superioritate, cu o bunatate falsa. De ce mai afiseaza bunatatea inimii lor cand nu sunt asa? Pentru ca daca nu ar zice ei, nimeni nu ar face-o? Sau poate ar zice alti oameni ca ei, ca asa se recunosc? Cand e vorba sa se impace capra cu varza si le cade bine, e bine, cand nu, nu e bine. Apoi se plang ca viata sunt nedrept. Dap, e strambe. Ce semanam, aia culegem. Falsitatea se simte, mai devreme sau mai tarziu. A good remedy? Distance yourself and stay quiet. And thank them, yes, thank them truly, from the bottom of your heart. Daca la inceput aveai doar instinctul, acum ai dovada. Multumesc!

Elena G

Despre seriozitate


In relatiile umane, de oricare fel ar fi ele, de familie, iubire, serviciu, vecinatate, etc seriozitatea si tinerea cuvantului e un factor important. Scriu despre asta pentru ca de-a lungul vietii am avut parte de cateva ori, si sunt sigura ca se va mai repeta, de situatii in care unii oameni, apropiati sau mai putin apropiati au zis multe dar nu s-au tinut de cuvant. Vorbesc orice, de la lucruri aparent marunte, ca stabilirea unei intalniri sau mai importante, ca pretul unei case. Eu stiu din familie ca daca am zis ceva, sau mai grav, am promis (fac o mica paranteza, promisiunea, eu cel putin, o vad ca pe ceva aproape sfant si daca nu se tine, o resimt ca o tradare si o neseriozitate cumplita, iar increderea mi s-a dus, de aceea mai rar promit pentru ca mi-ar fi asa o rusine sa nu ma pot tine de ea!) atunci chiar trebuie sa fac. Normal ca exista si exceptii insa cuvantul dat cam e tinut la mine, chiar daca uneori pierd. ( aparent πŸ™‚). Ma gandesc cum e sa se intoarca roata si nu imi convine. Scuza pentru a nu ma tine de cuvant trebuie sa fie motivata. Situatia care m-a determinat acum sa scriu postarea nu e singulara insa am zis gata, hai sa scriu despre asta. πŸ™‚

Tot trebuie sa ma intalnesc cu o cunostinta. Si stabilesc cand si cum. Si imi rezerv acea zi, un anumit timp, timp in care as putea face cu totul altceva, tocmai pentru a onora intalnirea. Poate aman altceva, chiar mai important, dar daca am stabilit, inseamna ca timpul si prezenta cu acea persoana sunt importante pentru mine. Se pare ca e unilateral. Am fost amanata de la o zi la alta timp de mai multe zile. Prima data inteleg. Se poate intampla oricui. Suntem oameni. A doua oara simt deja gustul amar al dezamagirii, dar inteleg iar. Deja daca se intampla a treia sau chiar a patra oara, mintea mea gandeste deja cat de neserioasa e persoana respectiva. Pentru ca eu imi aman altele pentru cineva care nu are nici un respect pentru timpul meu si pentru mine ca persoana. Ce ma deranjeaza poate mai mult nu e amanarea atunci cand se intampla, insa daca tot stii ca nu poti sa iti onorezi cuvantul, la ce mai propui in continuare? Apreciez mai mult sa mi se spuna, uite, cred ca nu se mai poate si nu are rost sa te incurc acum. Ramane pe data viitoare, vorbim oricum. Si asa ma linistesc si imi vad de ale mele. Iar in viitor, daca tot stabilesti, apai sa te tii de cuvant. Ca si asa ai dezamagit prima data. Ce e asa de greu? Fii realist/a cu timpul, prioritatile si situatiile proprii si stabileste ceva doar daca stii ca te poti tine de cuvant. Altfel sunt doar cuvinte goale. Si uite asa poti pierde increderea. Chiar daca a promis acum 100% ca se va intampla la o anumita zi, eu tot nu mai cred. De fapt ma astept sa vina iar cu o scuza. Si merg mai departe. Pana la urma, daca nu e sa fie, nu are rost sa fortez. Insa stiu ca in acea cunostinta, din punctul meu de vedere, nu ma mai pot increde.

Elena G