Zilele acestea am fost intrebata de catre o persoana, o intrebare. O intrebare care, din punctul meu de vedere. nu se intreaba pentru ca cerseste atentie, cerseste iubire, cerseste ceva ce celalalt om e fortat sa dea, nu da ca vrea el, liber si nesilit de nimeni. Si e si pusa cu malitiozitate si prefacatorie. La faza asta ma supar pentru ca simt ca intrebarea nu e sincera si stau si ma gandesc ca oama, a n-a oara, de ce fac unii oameni asa ceva. Dar nu am un raspuns.
Intrebarea care mi s-a adresat era “v-a fost dor de mine?” Ei bine, nu. Asta e raspunsul instantaneu pe care imi vine sa il dau. Dar am zis sa nu jignesc, am stat, m-am gandit, cum sa raspund ca sa ramana sincer raspunsul si in acelasi timp sa nu supere. Nu puteam nici sa mint, deci “da” iesea din discutie. Si am raspuns “ma mai gandesc”.
Unui om care ma nedreptateste, care nu e corect si sincer cu mine, nu am cum sa ii duc dorul. Sa duc dorul la ce: la minciuni, la neseriozitate, la prefacatorie? As vrea sa fie cat mai departe de mine, ca nu imi trebuie.
Deci, nu-mi pune intrebarea asta, never ever. Lasa-ma sa zic eu ca ma bucur sa te vad. Pentru ca bucuria mea va fi sincera. Si daca e reciproc, cu atat mai bine. Altfel voi tacea. Nu o sa zic ca nu ma bucur insa nu voi sta prea mult. Interactiunea cu un om pe care nu il simt sincer si bun imi face rau fizic. Si imi da cosmaruri noaptea.
La extrema cealalta am fost de multe ori uimita ca mi se spune “mi-a fost dor de tine”. Nu ma vad asa o fiinta de care sa ii fie cuiva dor. Daca persoana este sincera si buna, ma bucur. Si deep down simt ca am si eu acel dor si il pot verbaliza. Insa daca nu e persoana potrivita, reciproca nu e valabila. Deci nu, nu pot sa zic la fel. Asa.
Elena G
Sweet Nothings 