Pe cine pacalesti, de fapt?

Mi s-a facut pofta de nuci. E si timpul lor. Asa ca am mers la piata sa imi iau. Imi place sa le am in casa pentru ca nu se stie cand gatesc ceva si merg foarte bine la multe cocaturi, inclusiv la delicioasa si preferata mea paine cu nuci, muuulte nuci.

Am luat si am platit. Am primit rest pe care l-am numarat. E un obicei al meu, pe care l-am invatat de la varul meu primar Lusu si stiu ca e bine sa numeri banii, pentru a evita orice confuzie. Si nu e prima data cand primesc mai mult decat trebuie. Am primit 10 lei in plus. Aici e lectia. Ce faci cand cineva iti da mai mult la rest, sau se incurca oricum? Multi ar zice ca e vina celui/ celei care nu e atent/a si este paguba lui/ei. Nu este asa. Nu ma bucur la paguba nimanui pentru ca ma pun in locul acelei persoane. Si atunci cand iei ceva ce nu iti apartine, te lacomesti si te pacalesti de fapt pe tine. Pentru ca totul se intoarce. Ai deranjat echilibrul moral. Pentru o infima suma e posibil sa platesti de zeci de ori mai mult. Sau daca nu tu, cineva drag. Si nu neaparat in bani se plateste dar apare un necaz, o situatie asa neplacuta ca mai bine esti corect. E cel mai bine asa. Nu stii ce situatie ocolesti atunci cand te ghidezi dupa conduita morala. Stii intrinsec ce e bine si ce e nu. In functie de ce alegi, pui in miscare o intreaga furtuna sau o ploaie binefacatoare. Oricum, in inima ta stii cum e bine. Trebuie doar sa iti exersezi liberul arbitru.

Noapte buna!

Elena G

Mission Impossible: Operatiunea “Cozonacul”

Anul acesta mi s-a pus pata, efectiv, sa fac un cozonac. Nu la masina de paine ci asa, the old fashioned way. Pentru ca nu am masina de paine, altfel never say never. 😉 Am timp mai mult, Craciunul vine abia marti si nu sunt nici obosita, nici grabita ca altfel, nu il mai fac. Am observat ca nu sunt singura care considera ca atunci cand esti pe graba, stresat(a), obosit(a), parca nu iti mai vine sa faci ceva si ajungi chiar sa nu mai faci. Dar acum imi doresc foarte mult sa fac un cozonac, primul din viata mea. Am ajutat cand eram mica dar nu e acelasi lucru. Asa ca o data decisa, ma cam tin de cuvant. Chiar si buna m-a sunat, la un moment dat, sa ma intrebe daca nu cumva m-am razgandit. Vorbiseram sa il facem impreuna, dupa reteta ei. Ca tot imi povestea ea ce cozonaci frumosi facea. Eu am zis ca il fac singura dupa reteta mamei (ca si mama facea niste cozonaci, Doamne!!!) dar s-a oferit. Asa ca am acceptat. Si i-am spus la telefon ca daca mi s-a pus pata, patata ramane. :)) Imi face placere si pentru ca nu am facut niciodata si pentru ca acum simt ca e momentul. Nu se stie daca voi repeta experienta dar daca am dispozitia, de ce nu? Daca nu, stiu cateva locuri in care se face un cozonac bun. Exista solutii pentru orice, dupa cum vezi. 🙂 Si nu exclud nici o varianta. 

Asa ca m-am pregatit mental si fizic pentru noua misiune “imposibila”, nume de cod COZONAC. Am facut lista si am bifat incet-incet tot ce era pe ea, mi-am pregatit muschii pentru cea mai faimoasa bataie a anului, cu aluat si i-am drumul. Terenul a fost la buna, ca daca tot e co-productie si sub ghidarea ei, ii era mai usor la ea acasa. Mai vrei ceva? Doar colinde in surdina si mult drag. Am decis sa facem 4 cozonaci doar ca reteta ce urmeaza are cantitatile necesare doar pentru doi si dublezi tu mai departe. Isi mai aminteste cineva tavile acelea vechi de cozonac? Eu da, ca am ajutat ani la rand in bucataria familiei la cozonaci. Din pacate nu mai am asa tavi dar are buna. Eu am tavile acelea mici si prapadite (ca asa imi place sa le zic, cand le vad, ca zau asa sunt) care se gasesc acum in comert, in care faci si chec si alte minunatii dar nu pot zice ca sunt suficiente pentru cozonac, iti trebuie 3-4 ca sa fii sigur/a ca incape tot.  Deci cu acelea am mers la inaintare iar buna cu cele mari si gata. Ne-am  descurcat, ca doar suntem mari. ;)) Asa ca sambata de dimineata, adica ieri, pe la 9, m-a chemat buna, deja incalzise bucataria, facuse maiaua si am purces la framantare. A inceput ea si cand mi-a venit si mie randul, asa m-am lipit de coca! Si ea de mine, eram plina pe maini. Pana la urma l-a framantat mai mult buna si am constatat ca nu dureaza totul chiar asa mult, ca deja ma gandeam ca pana seara stam. De fapt, pana pe la 2 si un pic, cand a scos  buna ultimii cozonaci din cuptor. Doamne, ce frumos mirosea in casa! Stau acum si ma gandesc ca sambata am avut parte de una din cele mai frumoase zile ale vietii mele. Parca devenisem iar copil si retraiam o amintire pe care nu am avut-o niciodata dar care mi-a fost data acum in dar sa o traiesc, sa ajut pe buna cu cozonacii, intr-o casa calda si plina de miresme imbietoare, cu colinde romanesti in surdina si multa pace si bucurie in inima. Cantam cu buna din cand in cand, ne bucuram ambele de cozonacii nostri minunati si ne spuneam ca abia asteptam sa vina Craciunul sa ii mancam. Urmeaza acum reteta, asa cum o am de la buna si iti doresc sa ai parte de o zi la fel de luminoasa si frumoasa asa acum am avut-o eu, chiar daca faci sau nu cozonaci.

COZONACUL BUNEI

Ingrediente:

• 1 kg faina alba 000 (sau din cea pe  are scrie ca e de cozonac)
• 4 oua medii, la temperatura camerei
• 300 g zahar 
• 100 g unt (gras) topit, caldut
• 25 g drojdie proaspata
• 0,5 l lapte, caldut
• 2 plicuri zahar vanilat Bourbon (se pare ca e mai bun decat restul sau poti pune semintele de la o pastaie de vanilie)
• 1 lingurita coaja rasa de lamaie si 1 lingurita coaja rasa de portocala (nu uita sa speli fructele inainte pentru ca in coaja se depoziteaza multe substante nocive, in caz ca nu esti de acord, poti inlocui cu esente)
• 4-6 linguri ulei caldut
• 1 galbenus batut pentru uns cozonacii
• jumatati de nuci pentru ornat

Pentru umplutura:

• 1/2 kg nuci, macinate cat sa ramana bucati sa se vada frumos si sa se rontaie cu pofta
• 2-3 linguri cacao (20-22% grasime)
• 2 albusuri (optional)
• 2-3 linguri zahar praf/ tos (dupa gust)
• lapte

Preparare:  

• Se incalzeste laptele cu coaja de lamaie si portocala, vanilia/ zaharul vanilat. Din acest amestec caldut se ia cca 1/2 pahar, se adauga un varf de cutit de sare si se introduce drojdia ca sa se topeasca. Faina se pune intr-un lighean de framantat sau covata daca ai cum face rost de asa ceva. In faina se face o groapa nici prea mica, nici prea mare si se lasa in ea maiaua cu drojdie. Se adauga un pic de faina in ea, se amesteca usor, se mai pune un pic de strat de faina deasupra si se lasa sa creasca, cu ligheanul acoperit cu o panza curata, eventual pe aragazul incalzit, pe un fund de lemn mai mare. Se verifica cresterea atunci cand stratul de faina de deasupra e crapat. In acest moment e gata de framantat. 
• Se adauga incet laptele si se framanta iar. Se adauga si untul, cate putin, in parti, nu direct peste faina si se framanta. Apoi se adauga si uleiul, la fel ca untul. Nu te opresti din framantat nici o clipa. Uite asa ne-am facut noi bratele frumoase si pielea mainilor catifelata. Daca ar sti toata lumea acest secret de frumusete! ;)) Chiar are efect si ma bucur de cate ori am ocazia sa imi pun mainile in vreo coca. Deci framanti pana face basici aluatul de cozonac. Nu dureaza mult, nu te speria. 
• In momentul cand a facut asta, inseamna ca aluatul e pregatit sa creasca asa ca se pune ligheanul peste cuptorul incalzit, se acopera iar cu panza, nu inainte de a aseza un sucitor sau orice alt bat de lemn curat pe care il ai la indemana, peste marginile ligheanului. Rolul lui e sa mai opreasca coca din crescut si de a sustine panza sa nu cada in lighean. Bine, nu creste atat de mult, depinde de cantitate si marimea ligheanului. Acum il lasi in pace si te apuci de umplutura.
• Se adauga albusurile, un pic de lapte, zaharul praf, cacao si cateva picaturi de esente preferate (la mine ar fi o amestecatura, depinde de ce am in casa, la buna a fost doar rom). Daca nu ai oua suficiente, sa stii ca la aceasta crema poti folosi doar laptele si e in regula.
• Verifici cresterea aluatului si in momentul cand e gata, il mai framanti un pic si il imparti in tot atatea parti egale cate forme de cozonac ai, adica 2 din tavile vechi sau 3, din tavile de acum, potrivite ca sa incapa frumos si suficient. Cantitatea ideala e cca 2/3 din tava pentru ca la crestere sa ajunga pana la margine, fara a da in afara totusi. Se aseaza toate frumos pe masa de lucru, nu inainte de a fi fost unsa cu ulei. Pentru a nu se lipi coca, poti pune inca un pic de ulei in lighean, inainte de a o framanta de final. Acum iei una din parti si o intinzi cu mainile cat sa formeze un fel de farfurie de pizza de cca 30 cm. Poti face si sub forma de dreptunghi, cum iti cade mai bine. Intinzi pe toata suprafata aluatului umplutura de nuca (atat mie cat si bunei ne place doar cu nuca, dar daca ai si alte preferinte, fii liber/a sa experimentezi), avand grija sa fie si aceasta dozata in mod egal pentru fiecare cozonac. Acum, rulezi aluatul, il bibilesti ca pe un cocon (arata ca un bebelus) si il asezi frumos in prima tava, acoperita cu foaie de copt, pentru a-ti usura viata. 😉 In cazul in care te-ai murdarit de cacao sau a cazut si pe masa, te speli rapid cu apa si stergi apoi masa, pentru ca aluatul sa fie curat atunci cand il rulezi. Repeti operatia pana termini cozonacii. Acum asezi tavile pe aragaz, ca niste soldatei si astepti sa creasca iar. Nu e nevoie sa acoperi cozonacii de data asta, iar coca creste foarte frumos. 
• In functie de cantitatea care intra in fiecare cuptor, pregatesti acum doar cozonacii care intra primii. Ii ungi cu galbenusul batut si asezi deasupra nucile. Dupa cum vezi, la cozonacii mari poti aseza 4 iar la cei mai mititei, 3 nuci. Daca ai alte preferinte, poti inlocui cu: mac, zahar, seminte de susan, etc.
• Se introduc cozonacii in cuptorul cald, la o temperatura de cca 180°C. Se lasa aproximativ 30 de minute si se intorc apoi inca cca 15 minute. Verifici cu un pai subtire daca s-au copt si ii scoti. Ii lasi cca 10 minute sa se raceasca si ii scoti din tava, indepartezi foaia de copt si ii lasi neacoperiti, pana se racesc complet. Ii mai intorci din cand in cand ca sa nu se turteasca. Dupa ce s-au racit complet, ii poti pune la loc in forme sau nu, ii acoperi cu coala de hartie curata si panza si eventual intr-o punga curata de plastic, in cazul in care ii pastrezi mai multe zile, pana la Craciun si dupa. Acum, depinde de tine cat rezista, pentru ca sunt irezistibili. Te invit acum sa privesti si de Craciun te astept la cozonac. 🙂

Craciun fericit!

Scrieri si scriituri. Aferim!

Mi-a fost dor sa scriu iar pe blogul meu drag si iubit. L-am cam parasit eu o vreme dar ma intelege el. Scrierea poate fi o forma de terapie, de eliberare si recunosc ca ma ajuta. Plus ca am si un motiv bun. Chiar imi place sa scriu si mai ales cand consider ca am ce. Bine, mai bat campii cu gratie dar blogul meu e intentionat ca sa fie parcurs cu placere si sa aduca informatii pe care poate unii nu le cunosc sau care cred eu ca sunt folositoare. In fond, e si acesta un mijloc de informare, chiar daca blogul are putini cititori. L-am pornit de la inceput cu intentia de a ma axa pe retete de hrana a trupului (pentru ca am avut ocazia intr-o perioada a vietii mele sa gatesc foarte mult si am descoperit nu numai ca sunt buna – so they say, ask the ones who tried what I cooked ;)), combinat cu alte postari despre ce imi place si consider util, frumos, interesant, placut pentru a se regasi aici. Cine il citeste, ma bucur, cine nu, nu e obligat pentru ca eu cred foarte mult in liberul arbitru. Ah, sa nu uit de consecinte. Vin si astea. So, choose wisely! 🙂 Cat se poate, pentru ca de multe ori la momentul respectiv asa credem ca e cel mai bine. In timp se va dovedi daca am ales sau nu bine si asta se cheama experienta.

M-am gandit ca foamea vine mancand si pentru ca in vacanta am mai mult timp, sa incep incet-incet sa completez cu alte retete pe care le-am incercat de-a lungul anilor si care mi-au placut, sau sa introduc retete facute de mine. Au ramas destule nu numai nescrise dar si nefacute in dosarul cu retete. Ma gandesc cu drag ca va veni momentul si pentru acestea, candva. Daca faci ceva cu placere si destul de mult timp, incepi sa si creezi. Eu nu sunt un geniu si nu stiu de la inceput sa fac totul insa in timp am avut niste sclipiri si ma bucur ca pot sa spun ca am si eu ceva facut de mine. Cred ca orice femeie mai ales, care sta mult timp la bucatarie, este un creator. Si in general in viata, creem cu totii. Daca esti curios/ curioasa, uite-te, poate te inspira sau iti dau vreo idee despre ce sa mananci azi/ intr-o zi cu soare si apoi trecem mai departe: fusilli a la Elena, puiul meu, de Paste numai de bine, 2 F Words. Sunt putine deocamdata. Acum, scriind, incepe sa imi revina inspiratia (are efect) si ma gandesc ca mai am cateva retete, foarte usoare, pe care nu le-am adaugat inca. Cum termin postarea aceasta, ma apuc de ele cat pot de curand si adaug link-urile. Va urma.

Ce ramasese nescris? Uitandu-ma prin hartii, am dat peste o reteta de baclava. Da, stiu, o sa spui: alta? Dap. De ce nu alta? La cate sunt, am citit si am ales una care m-a atras pe mine si am si facut-o de cateva ori deja. Reteta e scoasa din The Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999. Nu stiu acum daca o voi adauga si in engleza (copyright reason may be or just plain laziness or poor English from my part or all of them) dar ramane de vazut. Deocamdata iata o reteta de baclava turceasca pe care imi face mare placere sa o gatesc. Cartea recomanda cafeaua amara sa o insoteasca si cred ca zice bine. Acum tu decizi si poate ai alta preferinta. E buna si aceea, de gustibus non es disputandum.

M-am gandit sa adaug acum la ingrediente, la reteta in limba romana, toate masuratorile pentru ca poate ai unul sau alt instrument de masurare, si esti obisnuit intr-un fel si e la fel de corect. Cum de nu m-am gandit mai de demult? Mi-aduc aminte destul de clar si daca ma straduiesc cred ca gasesc si articolul mai pe la inceputuri in care explicam ca nu le voi adauga pe toate pentru ca unii se incurca dar acum mi-a cazut fisa si m-am gandit ca am facut o greseala. Nu e fatala dar … 🙂 Daca esti in strainatate si te-ai si obisnuit cu masuratorile lor, ce faci? Poti transforma dar de ce sa nu fie toata info data de la inceput?

Baclava

24 portii

Ingrediente:

• 175 g/ 6 oz/, 3/4 cana unt topit (defect profesional ca ma repet, unt de 80-82% grasime)
• 400 g/ 14 oz pachet de foi de placinta, dezghetat in caz ca a stat la congelator
• 30 ml/ 2 linguri suc de lamaie (daca nu uiti, spala coaja – eu mai uit dar inca nu am murit, glumesc. La cate prostii bagam in noi, ce mai conteaza cateodata? Nu sunt absurda dar daca uiti, e ok)
• 60 ml/ 4 linguri lamaie
• 50 g/ 2 oz,  1/4 cana zahar caster (sau obisnuit daca nu ai)
• coaja rasa de lamaie (ei, acum ca iti trebuie si asta parca iti vine totusi sa speli lamaia inainte 🙂 )
• 10 ml/ 2 lingurite scortisoara (minunat condiment)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana migdale decojite si maruntite (reteta cere, insa stiu ca migdalele nu sunt tot timpul la indemana noastra asa ca poti sari peste, linistit/a)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana nuci maruntite (poti dubla cantitatea inlocuind migdalele cu nuci)
• 75 g/ 3 oz/ 3/4 cana alune de padure sau fistic (ce delicatese, Doamne), maruntite (le poti inlocui cu buna si delicioasa noastra nuca)
• fistic maruntit (sau nuca :)) ) pentru decor

Sirop

• 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cana zahar caster (sau necaster ;)) )
• 115 g/ 4 oz/ 1/2 cana miere
• 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cana apa
• 2 fasiute de coaja de lamaie (sau mai multe sau deloc, daca nu ai)

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 160 °C/ 325 °F/ Gas 3. Unge o tava cu fundul detasabil de 30X20 cm/ 12X8 inch sau o tava de dimensiuni asemanatoare, cu putin unt topit.
• Foloseste ca masura tava si taie foile de placinta sa incapa perfect. Din cauza cantitatii exacte a ingredientelor din reteta nu te-as sfatui sa cauti o tava in care sa se potriveasca foile decat daca esti dispus/a sa maresti cantitatea corespunzator. Te las sa faci calculele.
• Pune prima foaie de placinta in tava, unge cu unt topit si continua operatiunea pana folosesti jumatate din foile de placinta. Restul acopera-le cu un prosop curat si lasa-le deoparte.
• Intr-o tigaie pune sucul de lamaie, mierea si zaharul si lasa la incalzit pana se topeste si se omogenizeaza totul. Adauga apoi jumatate din cantitatea de coaja de lamaie rasa, scortisoara si nucile maruntite. Amesteca bine.
• Pune jumatate din aceasta combinatie in tava peste foi, adauga 3 foi de placinta unse cu unt si apoi restul combinatiei. Mda, cred ca ti-ai castigat dreptul de a gusta,  stiu ca nu ai rabdare.
• Pune ultimele foi de placinta in tava, ungandu-le pe fiecare cu unt si la sfarsit, unge cu generozitate cu untul ramas ultima foaie de placinta.
• Cu un cutit ascutit (eu am o problema cu cutitele, recunosc, nu sunt suficient de ascutite pentru mine niciodata), taie in patratele baclavaua dar nu pana la capat, ci mai mult pe deasupra, abia intrand in stratul de nuca. Pune tava in cuptor pentru o ora sau pana se rumeneste deasupra.
• Intre timp, fa siropul. Intr-o cratita pune zaharul, mierea, apa si cealalta jumatate de coaja rasa de lamaie si amesteca pana se omogenizeaza toate ingredientele, totul la o temperatura joasa. Da focul tare si adu-l la punctul de fierbere apoi lasa-l asa pentru 10 minute pana se ingroasa.
• Ia siropul de pe foc si lasa-l sa se raceasca. Scoate baclavaua din cuptor. Strecoara siropul pentru a scapa de coaja de lamaie si toarna peste minunatie. Lasa-l sa se imbibe bine pentru 6 ore sau mai bine peste noapte. Taie in forma de patrate si decoreaza cu fistic macinat. Gata.

Pofta buna!

Tip: in tava poti pune o foaie de copt pe care sa o ungi cu unt, daca vrei. Te ajuta sa speli mai usor la final, neprinzandu-se de fundul tavii.

 

 

 

Supa rece pentru zile calde

“Termometrul spune la umbră 33° Celsius… “. Asa incepe celebra schita a lui I. L. Caragiale, “Caldura mare”. E atat de potrivita pentru vremea asta. Nu stiu cum sa fac fata la atata caldura, ma doboara. Stau si transpir. Daca alerg, mai simt briza. Daca nu, consider ca fac sauna. Trebuie sa imi pacalesc mintea ca am parte de o sauna si sa ma bucur. Cu exceptia statului la soare, pentru ca sauna nu inseamna statul la soare. Nu inteleg de ce trebuie sa fie atata soare, e prea multa lumina. 😉 M-am obisnuit cu alt climat, cu un cer mai innorat, care imi tine fruntea senina. Asta e vara in Romania si trec printr-o perioada de aclimatizare, dupa cativa ani cand, nu stiu cum am facut, dar am reusit sa ma mai ascund de ea. A fost bine, dar a trecut. Recunosc, sunt carcotasa, dar totusi, e caldura mare…

Ce sa fac ca sa o suport mai usor? In primul rand, ma infofolesc in haine din fibre naturale, port palarie, beau apa, merg pe la umbra atat cat gasesc, mananc pepene, mult pepene si alte mancaruri usoare. Una din ele, perfecta pentru asa o caldura maaaaaaare este cea care urmeaza. Este supa rece de iaurt si castraveti cu nuca, o reteta bulgareasca, gatita prima data in Londra. Mi-a placut foarte mult. Era ceva nou pentru mine. Ma gandeam, suntem vecini cu bulgarii si uite ca nu stim prea multe din bucataria lor. Imi pare rau ca nu sunt mai curioasa dar probabil ca atunci a fost momentul sa descopar o bunatate de supa. Si eu nu prea sunt cu supele dar asta mi-a mers la inima. Iar acum, pe arsita, se potriveste perfect. Reteta a fost culeasa dintr-o carte imprumutata de la biblioteca, (locul acela plin de carti, sali de lectura, liniste si racoare, calculatoare si iar liniste si carti, etc), ma scuzi, de caldura ma mai repet… Cartea se numeste “The Practical Encyclopedia of East European Cooking”, o carte care a mai dat sau va mai da retete aici pe blog.

Daca stau si ma gandesc bine, de fapt supa aceasta e un fel de sos tzatziki, adaptat. Bulgarii numesc supa tarator. Pe caldura asta, e binevenita, supa adica. Te invit sa incerci, e foarte usor de facut si foarte racoroasa. Mancarea ideala vara.

Supa rece de iaurt si castraveti cu nuci/ Tarator

5-6 portii

Ingrediente:

• 1 castravete
• 4 capatani de usturoi
• 2,5 ml ( 1/2 lingurita) sare
• 75 g (3 oz, 1/4) cana nuci tocate
• 40 g (1 1/2) paine, maruntita
• 30 ml, 2 linguri ulei de nuci sau floarea soarelui
• 400 ml (14 fl oz, 1  2/3) cana iaurt vaca sau oaie sau amestec (cat mai gras, sau daca e de casa, cu atat mai bine)
• 120 ml (4 fl oz, 1/2) cana apa rece sau apa plata rece
• 5-10 ml (1-2) lingurite suc proaspat de lamaie
• 40 g (1/2) cana nuci maruntite pentru garnisire
• 25 ml (1 1/2) lingurita ulei masline
• frunze proaspete de marar

Preparare:

• Curata castravetele de coaja si taie-l cubulete.
• Intr-un mojar zdrobeste usturoiul si sarea bine apoi adauga nuca si painea. Daca preferi varianta puree, sau mai rapida, adauga-le pe toate ntr-un blender.
• Cand le-ai maruntit, adauga putin cate putin si uleiul si amesteca bine.
• Pune amestecul intr-un bol mare, adauga iaurtul si castravetele taiat cubulete.
• Adauga incet apa rece si sucul de lamaie, amestecand continuu.
• Pentru servire, imparte supa in boluri reci si decoreaza cu nuci maruntite, un pic de ulei de masline si cateva frunze proaspete de marar.

Pofta buna!

Si o zi racoroasa!

Introducing a New Fruit

La rugamintea unui bun si vechi prieten, James, m-am apucat sa scriu despre un fruct exotic, originar din India. Pana sa imi mentioneze el, nici nu auzisem de acesta si probabil ca vor fi si alte lucruri de care nu voi auzi niciodata. But who cares, pentru ca oricum e imposibil si total nefolositor sa le stii chiar pe toate. Din acestea toate, azi vei invata despre fructul lui Jack sau mai bine spus despre jackfruit. Etimologia lui este explicata foarte frumos aici si mai afla si ca este fructul national al Bangladesului. Trebuie sa spun ca acest fruct s-ar gasi si la Londra dar eu pana acum nu l-am vazut sau poate nu l-am remarcat. I will keep my eyes open and tell you if I see it. Ce am retinut eu din ce am citit, este ca miroase frumos, a banane si ananas, seamana la gust cu bananele si mango-ul si ca este cel mai mare fructe existent. Din el se prepara mancare atunci cand este cules crud si se poate consuma proaspat numai cand este copt. Nu am gatit inca asa ceva, dar daca voi avea ocazia, macar nu ma voi uita la el si voi intreba ce e asta. Cu toate ca, imho, nu e grav sa intrebi daca nu stii.

Asa ca am intrat si eu pe google, am citit ce s-a scris despre el, am zis ca e interesant de stiut si de aflat ceva nou asa ca de ce sa nu invatam cu totii. Si am cautat si o reteta care cred ca se poate gati cu usurinta acasa, daca ai acest fruct. Este o salata placuta si racoroasa de vara. Cum orice e permis in bucatarie, iubire si razboi ;), am adaptat retea si pentru bucataria romaneasca, unde stiu ca fructul ‘interzis’ e mai rar pe piata.

Salata Jackfruit

4 portii

Ingrediente:

• 6 cani jackfruit proaspat (sau mango, banane, ananas)
• sucul de la o lamaie verde (sau o lamaie galbena, daca preferi galbenul 😉 )
• 1 cana fulgi nuca de cocos
• 3/4 cana stafide aurii (acum nu te stresez, daca nu ai aurii)
• 450 g smantana (de obicei aleg varianta grasa ca e mai sanatoasa)
• 3/4 – 1 cana nuci prajite (ador nucile asa ca eu aleg sa fie cat mai multe, deci o cana)

Preparare:

• (Imi place partea asta, e atat de simpla ca ma amuza) Intr-un bol mare, amesteca jackfruit cu sucul de lamaie, stafidele, smantana si nuca de cocos. Daca tu crezi ca vrei mai mult sau mai putin dintr-un ingredient, go for it. Inainte de a servi, adauga si amesteca nucile. Yummy!

NB: Poti cumpara nucile prajite gata (dar nu prea te sfatuiesc). Incearca in cuptorul incins la maxim, 300°C pentru cca 8-10 minute sau mai mult in fuctie de temperatura maxima a cuptorului, in tava. La jumatatea timpului, intoarce nucile sa se prajeasca uniform.

Pofta buna!

sursa: http://www.virtualherbarium.org/tropicalfruit/jackfruit-recipes.html

Cornulete, cu dragoste

🙂 Orice mancare se face si se ofera cu dragoste si dulciurile in mod special. Si dintre dulciuri, cornuletele in mod special. Floarea mea le iubeste, asa ca au o conotatie deosebita. Daca ar putea fi aici sa le mancam impreuna ar fi prea bine. Am ales aceasta reteta de cornulete pentru ca imi plac si mie foarte mult. Le-am facut o singura data dar stiu ca am mancat cu pofta. Sunt cornulete evreiesti, foarte populare mai ales in bucataria evreiasca americana. Rugelach cu alune de padure sau nuci.

Iar mi se face pofta pentru ca mi le imaginez si stiu cum erau cand le gustam, se topeau in gura. Chiar as manca si acum dar trebuie sa le fac intai. Reteta spune ca aceste cornulete se mananca tot timpul anului, de Shavuot si de Hanukkah. Am cules aceasta reteta din Clarissa Hyman “The Jewish Kitchen. Recipes and stories from around the world” 2003.

Cornulete cu alune de padure

Ies 32 mici sau 16 mari

Ingrediente:

• 200 g unt, la temperatura camerei
• 200 g crema de branza moale (eu aleg Philadelphia dar nu e obligatoriu)
• 2 lingurite zahar pudra
• 250 g faina, cernuta si cu putina sare
• 100 g alune de padure tocate marunt (sau nuci tocate marunt – din experienta am observat ca nucile sau alunele sunt mai gustoase usor prajite, dar lasa-le sa se raceasca inainte de a le toca, e mai bine)
• 50 g zahar brun (unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, asa ca nu te speria, mergi pe cel alb)
• 4 linguri cacao
• 2 lingurite scortisoara
• 25 g unt, topit
• 1 albus ou batut cu putin apa ( sau daca vrei, bate un ou intreg, nu cred ca se supara nimeni)
• zahar granulat (optional)

Preparare:

• Bate untul cu crema de branza pana se omogenizeaza bine. Adauga zaharul pudra, apoi faina, si amesteca pana se combina toate ingredientele si aluatul incepe sa se adune. Rotunjeste-l, acopera-l cu folie de plastic si lasa-l peste noapte la frigider.
• A doua zi, incalzeste cuptorul la 180°C, 350°F, nr.  4 la cuptorul cu gaz.
• Amesteca alunele, zaharul brun, cacao si scortisoara intr-un bol.
• Taie aluatul in doua parti egale, pune o jumatate in frigider pana termini de lucrat cu celalalta. Pune putina faina pe suprafata de lucru , intinde aluatul intr-un cerc de cca 25 cm in diametru. Daca evprea lipicios, pune faina si peste aluat. Aluatul poate fi dur la inceput dar se inmoaie rapid. Cu o farfurie mai mare sau cu o alta forma rotunda, taie marginile aluatului astfel incat sa iasa un cerc. Apoi taie cercul, in cca 16 sau 18 felii egale.
• Unge suprafata aluatului cu unt topit, apoi pune jumatate din amestecul cu nuca. Intinde o folie de plastic peste aluat si apasa usor, fie cu mana dar mai bine cu facaletul ca sa se imprime bine amestecul.
• Indeparteaza folia si ruleaza fiecare felie incepand de la partea lata spre varf. Ar trebui sa iti iasa ca niste mini croissant. Pune-le pe o tava unsa cu ulei sau pe o foaie de copt  in tava (nu te mai chinui cand speli tava) si unge-le cu albusul de ou batut. Adauga si zahar daca doresti.  Repeta toata operatia cu aluatul din frigider si coace-le cca 20-30 minute pana se fac aurii.  Scoate-le din cuptor, lasa-le sa se raceasca si delecteaza-ti papilele gustative. A nu se recomanda celor slabi de inima. 😉

Pofta buna!

Interesant

Am facut o pauza cam mare de la ultima mea postare de reteta dar am o scuza (care acuza, evident! ;)). Am inceput sesiunea si nu am starea necesara sa scriu zilnic dar cand o fac, constat ca regret ca nu am facut-o mai devreme, pentru ca imi face bine. Ultima reteta era de porc si am zis sa ma tin pe firul asta, daca tot am umblat la dosarul cu retete de carne de porc. Si am gasit o reteta delicioasa si interesanta in acelasi timp, un mix la care putini se gandesc. Porc cu portocale. Da, exact ce ai citit. Porc cu portocale. Ca de obicei, si reteta asta are o poveste in spate. Intr-o zi oarecare de acum cativa ani, la Londra, am dat peste ea intr-o carte scrisa de Anne Ager “Cooking in a Hurry”, aparuta in 1980. Numai titlul cartii si mi-a placut din start. Pentru ca de mult ori ma grabesc si mai ales nu imi place sa stau ore intregi in bucatarie. Cu cat e mai usor si mai repede, cu atat mai bine. Asa zic eu, dar cand gasesc o reteta complicata ador s-o migalesc. Deci, dupa titlul, am zis: iata o carte inteleapta si care trebuie folosita, macar o data. Rasfoind-o, aceasta reteta mi-a atras atentia, prin neobisnuitul ei. Iti dai seama ca nu asociasem niciodata pana atunci fructe cu carne. Asa ca m-am decis sa o gatesc, neaparat. Ce mi-a mai placut la ea e ca o poti prepara cu o zi inainte si o poti lasa la frigider ca sa o continui a doua zi cand nu mai ai altceva de facut decat s-o bagi in cuptor. Si uite asa ca ai scapat de munca pe o zi. Genial, nu?

Porc inabusit in sos de portocale

Timp de preparare in avans: 45 minute

Timp de gatit: 40 minute

Ingrediente:

• 2 cepe medii, tocate marunt
• 3 linguri ulei
• 500 g filet de porc, taiat cubulete si dat prin faina
• 300 ml suc natural de portocale (fa-l casa din portocale sau ia unul de calitate, cu pulpa, din comert)
• 150 ml supa de pui (strecurata evident sau apa daca nu ai)
• 225 g morcovi, razuiti
• putina scortisoara
• sare
• piper proaspat macinat (sau gata macinat)
• 2 portocale, feliate si fara pielita aceea subtire, pe cate se poate
• 150 ml smantana
• 2 linguri de nuci maruntite

Preparare:

• Prajeste ceapa tocata in ulei cca 3 minute la foc mic. Adauga cubuletele de carne de porc, date prin faina si lasa-le la foc mediu, pana se rumenesc.
• Adauga pe rand sucul de portocale si apoi supa de pui. Lasa sa fiarba totul si apoi pune morcovii, scortisoara, sarea si piperul. Acopera si lasa la foc mic pentru 30 minute.
• Adauga portocalele, smantana si nucile, opreste focul si lasa sa se raceasca.
• Muta totul intr-o caserola sau intr-un vas termorezistent si lasa mancarea sa se raceasca intai. Acopera cu capac si pune-o in frigider peste noapte. Daca cumva vrei sa mamanci in aceeasi zi, sari peste momentul asta.
• A doua zi, pune caserola acoperita in cuportul pre-incalzit la 180°C, 350°F sau nr. 4 la cuptorul cu gaz.

Pofta buna!

PS: de ce mi se face foame scriind despre mancarea asta?