Tag Archives: paine

Un fenomen interesant ๐Ÿคญ


Nu stiu cum se face dar de cate ori fac paine la Constanta, iese mai buna. Sau asa consider eu. Am cautat diverse explicatii, ca e aerul mai uscat, mai sarat, e marea, poate apa de la robinet ( da, sunt printre ciudatii si rarii, probabil, care inca bea apa de la robinet, dar nu stii ce apa buna de la cismea este in Tomis Nord dar si in Bucuresti in zona in care stau, si uite ca n-am murit ๐Ÿคญ), poate drojdia, poate lumina soarelui in bucatarie, care ajuta altfel cresterea aluatului, am luat la rand totul si tot nu stiu de ce painea iese mai buna. Apoi, daca tot a venit tata la Bucuresti, de ziua mea, iar am facut paine si minune, a iesit bine. M-am declarat satisfacuta, cand am vazut ce repede si frumos a crescut aluatul, apoi ce bine arata dupa coacere, pufoasa. Si mi-am dat seama ca de fapt, chiar e datorita lui tata. Si i-am si zis: โ€œacum imi dau seama ca atunci cand esti tu, painea iese cum trebuie, frumoasa si buna si gustoasa. Cand nu esti tu, nu e aceeasi paine, ma enerveaza!โ€

Mai ales ca aveam impresia ca la Bucuresti nu iese pentru ca nu e acelasi aer, aceeasi apa, etc. Dar uite ca a venit tata si painea nu a tinut cont de oras. Asa ca de acum incolo o sa fac intotdeauna paine cand e tata cu mine. Iar cand nu este, adica de cele mai multe ori, oricum fac paine, dar o sa o urmaresc ca pe hotii de cai, sa vad ca iar nu e ceva ok si sa ma repet, ca nu e tata. ๐Ÿคญ

Elena G

PS: Tata are o vorba, ca daca faci mancare si pui dragoste, nu are cum sa nu iasa. Eu chiar pun dar painea nu stiu ce are. Cateodata nu iese cum as vrea eu. Dar ma bucur ca atunci cand dau, place. Si asta e, folks!

Acum coboara seara ๐ŸŒŸ


Azi e Ajunul Craciunului si seara colindelor. โ™ฅ๏ธ Florile dalbe. โ˜บ๏ธ Mie nu mi s-o crepat covata, chiar daca are cca 200 de ani. Am primit-o de la celelalte doua bunici ale mele, dupa buna Ana, Matilda si Elena, care o au si ele de la bunica lor, deci undeva pe acolo e varsta covetii. Intr-o zi pomenisem ca as vrea sa framant aluat in covata, traditional, dar nu am. Iar ele au deschis camara. Covata statea pe post de depozit. S-au bucurat tare mult ca nu trebuie sa o arunce si au cui o da. Iar eu m-am bucurat si mai mult. E un cadou de Craciun foarte drag si va fi foarte folosita. Iata dovada mai jos. Nu am facut cozonac inca, insa azi am facut paine din faina de la moara, ca nu mai aveam in casa. Paine adica, nu faina. Si arata ca un cozonac. Asa ca e pe acolo. โ˜บ๏ธ๐Ÿ˜‰

Te invit la paine proaspata si daca primesti si cu colindul, ma bucur. Am ales azi un cantec pe care nu l-am mai cantat din liceu. E ceva special, il cantam la trei voci, asa ca puteam jongla si cu mama sa ne armonizam frumos. Acum e doar pe o voce, cu o chitara mai necantata de ani de zile. E un colind invatat de la profesoara mea de muzica, doamna Elena Zavelea, un om extraordinar. Sper sa nu gresesc, amintirile mele se pierd in negura uneori. Cine a facut muzica si versurile nu mai stiu. Seara binecuvantata tuturor! Craciun fericit! ๐ŸŒŸโœจ

Elena G

Faina


Ieri am fost foarte foarte foarte bucuroasa. Am primit faina de la moara. Tu stii de cand caut eu asa ceva? De ani de zile imi doresc sa gasesc o moara sau pe cineva care se duce la o moara si sa ia si pentru mine un sac sau eventual, sa il impart la jumatate daca este foarte multa faina. Si ieri, daca tot mi-am vizitat o prietena, Cris, am mentionat la un moment dat, pe picior de plecare, de faina, ca trebuie sa iau si tare mult as vrea sa nu mai cumpar din comert faina asta care e doar praf alb. Si ea imediat a descoperit un sac si mi-a umplut o punga mare de faina. Nu stiam ca are si asa m-am bucurat, ca de un cadou foarte pretios. Am decis de ceva vreme sa renunt la faina alba si sa iau numai faina integrala, cu care sa gatesc de toate. Ca pana la urma, strabunicile noastre aveau asa o selectie la fainuri ca noi? De unde! Faina de la moara facea un cozonac alb si pufos, paine, gogosi, clatite si alte minunatii foarte bune si foarte sanatoase.

Cand mi-a cazut fisa, recent, am stat si m-am intrebat de ce am cumparat faina alba 000 pana acum? Nu stiu de ce. A, ba da, pentru ca multa lume spune ca nu iti iese checul sau alte prajituri, etc daca nu se fac cu faina alba. Dar eu stiu ca nu e cum zice lumea si de acum incolo voi pregati cocaturi si prajituri si painici doar din faina 650, faina de paine si orice faina integrala de pe piata, asta in cazul in care nu tot timpul voi avea faina de la moara. Experimentez si vad ce iese.

Cum Cris a ajuns la moara si a luat un sac, am rugat-o sa nu ma uite si cand mai ajunge acolo sa mai ai unul si sa fie sigura ca jumatate e al meu. Sa nu ma uite. Si daca stau si ma gandesc bine, as accepta si un sac intreg, problema e cu depozitarea, ca am o tiny house (care imi place foarte mult). Dar gasesc eu loc. Renunt la altceva dar la sacul meu cu faina nu. Mai imi trebuie si o sita si gata. O vreme indelungata stiu ca voi coace cu drag.

E interesant cum, cand eram mica si ma uitam la mama si bunica cum fac produse din faina, mi se parea ceva foarte, foarte greu. Acum, ca am invatat si eu, imi place la nebunie. Doar timp si zi fara stres sa am, pentru ca altfel nu ma simt prea bine. Imi place sa imi folosesc mainile si imi doresc sa fac si alte retete, imi doresc o maia naturala pe care inca nu m-am apucat s-o fac dar poate mai incolo si m-ar mai bucura o covata de lemn. Mi-a zis tata ca imi da una, cea adusa de la tara si plina cu povesti, asa ca tot ce se prepara in ea sa aiba savoare si mai am o promisiune de la alte doua bunici ca niste veverite, vecine cu mine, tot cu povesti. Nu voi zice nu la nici una, imi plac obiectele vechi. Daca sunt si folositoare, au un plus de la mine. Mai imi trebuie si plansa dintr-o singura bucata de lemn pe care se intindeau foile de placinta de acasa, adusa de la tara, normal. Facaletul lung il am. Un cuptor cu lemne mai imi trebuie. :))

Intentia mea e sa merg pe calea traditionala atat cat pot, ma atrage enorm. Gata, am vrut sa ma bucur aici asa ca daca citesti, sa te bucuri si tu cu mine. Si sa zambesti. Un zambet e ca un soare. Te lumineaza.

Seara frumoasa!

Elena G

Cioc! Cioc! Cioc!


Deschide-ti inima! Nu auzi ca bat la poarta ei? Vin cu niste ciocolata. Asa sunt sigura ca vei deschide. ๐Ÿ˜‰ Nu ca daca as veni cu mainile goale nu ai deschide. Glumesc. Stiu ca ai deschide. Dar mai ales acum, pentru ca vreau sa iti povestesc despre ceva. Daca ai chef sa ma citesti pana la final.

De fapt te-am pacalit, vin cu paine. Este paine Marianei, o prietena si o bucatareasa excelenta. Cand ma gandesc la painea ei aburinda, cu seminte, in forme de ursuleti sau mai stiu eu ce alte forme de biscuiti mai foloseste pentru a o orna, imi lasa gura apa. E pur si simplu delicioasa si ii spun de fiecare data cand am ocazia la asa bunatate, ca ador sa mananc paine ei calda cu muuult unt si sare, asa, in cantitati industriale. Aproape ca nu m-as mai opri, atat de gustoasa este paine ei. Si de mult timp intentionez sa o fac si eu dar uite ca nu am avut ocazia. Dar o voi face intr-o zi, cu siguranta. Deci este o reteta nefacuta inca dar o am pe lista. Cate mai am acolo, Doamne! Lasa ca le vine randul la toate. ๐Ÿ™‚

M-am mai gandit la ceva. E Saptamana Patimilor si mi-am propus ca in fiecare zi sa scriu o reteta. Nu am mai scris de mult timp aici si imi tot propun sa revin. Mai am de adaugat destule si cum e drag inimii mele acest blog, revin. Nu ca sa patimesc, dar cumva ma ajuta. Si mai am o dorinta. Toate retetele de saptamana aceasta sa fie de post, pentru a ajuta si a da idei celor care aleg sa il tina. Cum reteta aceasta e fff usor de facut, sa incepi deci cu ceva usor ca sa iti faca placere. Si ce poate fi mai bun decat paine noastra cea de toate zilele. Iata de ce ai nevoie:

Painea Marianei

Ingrediente:ย 

  • 1 kg faina integrala (ideal ar fi de la tara, de la moara, etc.)
  • 500 ml apa (mai mult sau mai putin)
  • 50 gr drojdie proaspata
  • 1 lingurita sare (neiodata, de salina, de mare, roz, alba, albastra, depinde ce culoare preferi ;)) ย )
  • 3-4 linguri ulei masline (ideal ar fi de la mama lui de acasa, ca sa stii ca e original dar acum, te adaptezi cu ce ai, daca nu, si cel de seminte de floarea soarelui, presat la rece daca se poate, e bun)
  • seminte sau mirodenii (optional)

Preparare:

  • Se cerne faina intr-un vas mare. Se pune sarea, drojdia, uleiul. Se amesteca cu apa pana se obtine o coca nici prea moale nici prea tare si se framanta pana nu se mai lipeste de margine. Se adauga la final semintele sau mirodeniile, dupa preferinta. Se lasa apoi in vas acoperita, la caldura, pana isi dubleaza volumul. Asta imi aminteste de copilarie cand trebuia sa imi bag eu degetele mele curioase ย si sa impung coca. Cine nu face asta?
  • Dupa ce a crescut, se pune intr-o tava de cuptor, se intinde bine si se orneaza, in caz ca nu ai facut-o inainte, cu seminte, daca cumva vrei sa aiba seminte doar deasupra. Cine doreste, poate folosi o foaie de copt in tava si va fi mai usor de scos painea apoi. Si mai usor de spalat tava, ceea ce este un maaaaare avantaj. Eu si mama asa facem, la multe. Sa ajunga in rai cel care a inventat coala de copt ๐Ÿ˜‰ (e o adaptare la rugaciunea lui Kevin din Home Alone 1: “โ€œBless this highly nutritious microwavable macaroni and cheeseย dinnerย and the people who sold it on sale. Amen.โ€).
  • Se lasa sa creasca iar ( cand eram mica eram contrariata si o tot intrebam pe mama: dar de ce trebuie sa creasca de atatea ori? nu-i ajunge?)
  • Apoi se pune la cuptor, la foc potrivit, pana se face. Nu am un timp sau o temperatura anume ca nu mi-am notat dar eu cred ca oricine mai trece prin bucatarie si gateste, isi dezvolta un simt anume si de multe ori nu mai are nevoie nici de reteta, nici de timp, nici de temperatura. La o adica, bunicile noastre cum gateau asa bine, fara atatea minunatii in bucatarie? Deci…

Pofta buna la paine!