Tag Archives: piano

Anticipat


Una din melodiile mele preferate dintr-unul din filmele mele preferate, anticipat pentru ziua mea de nastere. πŸ™‚ Imi doresc muuuuuulte, si marunte, unele (ca doar viata sta in detalii uneori, chestii marunte), dar mai ales sa nu deznadajduiesc, sa ma bucur de tot ceea ce am si tot ce va veni, sa fiu recunoscatoare (am de lucru mult), sa vad partea frumoasa a lucrurilor si a oamenilor din jur (chiar daca uneori ma supara si ma enerveaza), sa am credinta ca totul va fi bine, chiar daca nu pare de multe ori, sa ma urnesc mai repede ca dureaza la mine pana ma hotarasc, sa aleg cu intelepciune si cu inima deschisa ce imi aduce viata. Imi doresc sa pot canta in continuare, atat ca imi va fi ingaduit de sus, sa fiu sanatoasa (iar daca nu, sa nu cartesc – asta in mod ideal, ca de cartit tot voi carti, dar vezi tu, o data cu o boala vine si mai multa intelepciune si mai ales o apreciere profunda a sanatatii, atat de neglijata de multe ori), sa fiu iubita si sa iubesc, sa fiu fericita (hai ca aici intru in urarile standard, dar sa nu le uit nici pe ele), etc, etc, etc. Astept urarile de la prieteni si alti oameni dragi, de la cunoscuti, mai putin cunoscuti, de la familie ca sa completez aici cu ce cred ei ca mi-as dori dar nu stiu inca. Glumesc acum. Dar au si ei dreptatea lor.

Sa revin la muzica. Ador piesa asta, de fapt toata coloana sonora a acestui film merita ascultata, o recomand cu caldura. Si daca ai vedea filmul, poate ti-ar placea si el. Pentru mine in primul rand si pentru tine, ca tot citesti blogul meu, una din cele mai rascolitoare si mai frumoase melodii.

Eu parca aud marea, ascultand-o, poate si de aceea imi place atat de mult, pentru ca sunt de la mare si mai imi alina dorul. Deci!!! La multi ani mieeeeeeeeeeeeeeeeeee! Ma pup si ma imbratisez cu mult drag si multa caldura si strans, strans, strans de tot! >:d< ❀

27 Mai


La multi ani, iubita mea sora! La multi ani celor nascuti azi! La multi mie! M-am nascut azi dimineata, chinuind-o pe mama si in acelasi timp aducandu-i atata bucurie, cu doua luni mai devreme chiar. Nu mai stiu exact cat aveam dar stiu ca eram mica, mica, pana intr-un kilogram si jumatate, destul de creata la piele si galbejita, uratica chiar, dar in acelasi timp superba. Ca orice bebelus din lumea asta. Nu stiu daca se dadeau note pe atunci, nici nu o intreb pe mama. Probabil ca nu si fi luat 10, dar ce conteaza. Parca un copil sau o viata de om pot fi notate in vre-un fel. Mai stiu ca am stat intr-un incubator cateva luni, ca sa mai cresc, ca aveam sanse slabe de a trai, dupa spusele doctorului (nu stiu daca a vrut sa fie crud de realist sau doar crud, dar a fost alegerea lui la momentul respectiv) si in toate pozele din acele vremuri, alb-negru, evident, aveam o figura mirata si niste ochi mari si curiosi. Ce vedeam asa interesant, nu stiu, dar acum stau si ma gandesc, ce pacat ca primii ani din viata nu mi-i amintesc. As avea tot felul de intamplari si senzatii si povesti de spus, pentru ca totul era nou in ochii mei. Faceam cunostinta cu mama, cu tata, cu maia, care venea sa ne scoata pe mine si pe sora mea la plimbare si stiam ca asta urma, de cum o vedeam si nu mai puteam de fericire. Atat de fericita sa fiu ca ies la plimbare in parc, oare de ce eram asa? Acum, daca ies in parc, nu mai traiesc asa intens momentul, dar ma bucur sa fiu in mijlocul naturii. Are si copilaria farmecul ei.

Mama mai spune ca eram destul de cuminte, nu plangeam dar si cand plangeam, faceam concert, pentru ca indiferent care din noi incepea, cealalta urma. De mici “cantam” la doua voci si uneori se alatura si a “treia”, de stres si neputinta, cand nu mai stia ce sa faca. Si uite asa, sa te tii. O aventura totala si eu nu imi amintesc nimic. Noroc cu mama si pozele pe care le am ca sa stiu cam cum eram mica. Dar am crescut si trecand peste o bucata mare din viata, iata-ma azi, scriind impresii si amintiri pe blog.

Acum cateva saptamani, din intamplare, am dat peste o melodie care se intituleaza exact 27 Mai, adica ziua in care m-am nascut si mi-a placut foarte mult sa stiu ca exista asa ceva. Povestea din spatele piese este alta, dar eu ii dau intelesul meu, deoarece coincide cu ziua mea si ma bucur de ea. Ce e mai frumos decat sa am propria melodie? Poate doar o imbratisare si sentimentul ca sunt iubita. Si un desert minunat, pe care il fac oricand cu placere. πŸ™‚