Tag Archives: poet

A XI-a porunca


Ascultă, privește și taci!…
Ascultă, să-nveţi să vorbești,
Privește, să-nveţi să clădești.
Și taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, privește şi taci!

Când simți că păcatul te paște
Și glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaște –
Când simți că păcatul te paște!…

Când simți că dușmanul te-nvinge,
Smulgându-ți din suflet credința,
Aşteaptă-ţi tăcut biruința
Și candela minții nu-ţi stinge –
Când simți că dușmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care ești –
Aceeași piatră de moară –
Când braţele-ncep să te doară!…

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, privește şi taci!…
Din brațe fă-ţi aripi de fier
Și zboară cu ele spre cer!…

Ion Minulescu

Dedublare


Noaptea cineva umblă cu hainele mele
Şi mi le poartă.
Dimineaţa observ pe pantofi noroi proaspăt,
Cine-o fi semănând la umblet cu mine?

De la o vreme a început
Să-mi îmbrace şi gândurile.
Cînd mă trezesc nu le mai găsesc niciodată
Unde le-am pus.

Sunt uzate, obosite, cu cearcăne în jurul ochilor,
Se cunoaşte că cineva a gândit cu ele
Toată noaptea.

Cine s-o fi potrivind la suflet cu mine?

Marin Sorescu

Suflet frumos si suflet bland


S-au întâlnit pe-un colț de gând,
„Suflet frumos” cu „suflet blând”.
Și se plimbau mergând la pas,
Prin toamna ce le-a mai rămas.

Aveau atâtea să își spună,
Câte în soare și în lună,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul blând și cel frumos.

Ei își spuneau în sinea lor,
În doi e totul mai ușor,
Dacă mereu sunt gând la gând,
Suflet frumos și suflet blând.

Într-un târziu suflet frumos,
Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet blând îl întreba,
Nedumerit în sinea sa:

-Cum poți să fii atât de blând,
Când peste tot sunt nori și vânt?
Dar suflet blând dar curajos,
Îi spuse lui suflet frumos:

-Eu nu am fost atât de blând ,
De când cutreier pe pământ,
Dar viața m-a făcut sa fiu
Blând, răbdător, dar totuși, viu.

Dar tu? Cum ești așa frumos?
Când toate parcă-ți sunt pe dos.
Mereu lovit cu vorbe grele,
Însingurat sub cer cu stele.

-Eu sunt frumos fiindcă iubesc,
Tot ce e simplu și firesc,
Iubesc și câmpul plin cu flori,
Și ploaia care cade-n zori.

Și-așa frumos își povesteau,
Câte pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând .


Silviu Marius Muntean

E atata vara Doamne-n mine ☀️


E atata vara Doamne-n mine
Si atata soare
Ca teama mi ‘ e
Ca ma topesc intr-o mirare…

Mihaela Macelaru

Cu inima n-auzi?


Tu ai numai ureche de-ti trebuie cuvinte?
Alt soi de graiuri nu simti? Cu inima n-auzi?

(fragment – Vasile Voiculescu, Sonet CCXVI)

Eu sunt


Am citit recent o poezie, scurta, fara titlu. Poate are, poate nu. Pana il aflu, am pus eu, pentru articol, unul. Dar are un poet in spate. Si o sensibilitate aparte.

Nici prea bogat, nici să cerșesc…
Eu sunt atât cât dăruiesc.
Adun, dar unde să le iau?
Eu sunt atât cât pot să dau.
Ajuns la Cer de pe pământ…
Cât am iertat, atâta sunt.
Şi voi rămâne într-o zi
Atât cât am putut iubi.

Constantin Voicu (poet, publicist)

Elena G

A venit toamna!


Bine ai venit, toamna! Tu, care esti atat de romantica si colorata, ma inmoi cu soarele tau cald si vantul usor racoros. Imi aduc aminte acum de “Emotiile de toamna” ale lui Alifantis si multe poezii care te descriu asa frumos. Mi-e greu sa te cuprind toata in cuvinte, dar te simt pana in suflet. Ai o dulceata si o tristete anume, o nostalgie si un parfum numai al tau, unic.

Esti prietena speciala a indragostitilor. Pictezi atat de frumos natura, scoti copiii din case si ii trimiti la scoala, aduni castane si mangai racorind oamenii sleiti de atata soare dogorator de vara. Imi placi in mod deosebit, toamna!

Poezia pe care tu ai inspirat-o lui George Toparceanu ti-o dedic si trimit pe cei care vor sa te respire aici.