Tag Archives: poezie de iubire

Cel mai frumos


Cel mai frumos
Bărbat
Nu are ochii albaștri
În linii perfecte,
Ci priviri care alintă
Când vii
Și-ți odihnești sufletul
Pe genele lor.

Cel mai frumos
Bărbat
Nu are doi metri
Așezați proporționat
Pe niveluri atletice,
Ci înălțime a gândului
Și voința de a lupta
Oricând
Pentru a-ți proteja
Aripile.

Cel mai frumos
Bărbat
Nu are zâmbet
Perfect adaptabil
La celebritate,
Ci zâmbet care crește
Când te-apropii.

Cel mai frumos
Bărbat
Nu e copertă
Și tipar,
Ci e bărbatul
Pe care îl iubești:

Parte din tine,
Arogant când glumește,
Copil când se joacă,
Frumos în esența
Care vă unește.

Cel mai frumos
Bărbat
Nu există
Fără tine iubind.

Gabriela Bassermann

sursa: https://bassermania.com/2016/02/04/cel-mai-frumos/

Pentru mai multe poezii care sa te mangaie sau sa te rascoleasca, te invit pe blogul ei, al Gabrielei Bassermann.

Suflet frumos si suflet bland


S-au întâlnit pe-un colț de gând,
„Suflet frumos” cu „suflet blând”.
Și se plimbau mergând la pas,
Prin toamna ce le-a mai rămas.

Aveau atâtea să își spună,
Câte în soare și în lună,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul blând și cel frumos.

Ei își spuneau în sinea lor,
În doi e totul mai ușor,
Dacă mereu sunt gând la gând,
Suflet frumos și suflet blând.

Într-un târziu suflet frumos,
Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet blând îl întreba,
Nedumerit în sinea sa:

-Cum poți să fii atât de blând,
Când peste tot sunt nori și vânt?
Dar suflet blând dar curajos,
Îi spuse lui suflet frumos:

-Eu nu am fost atât de blând ,
De când cutreier pe pământ,
Dar viața m-a făcut sa fiu
Blând, răbdător, dar totuși, viu.

Dar tu? Cum ești așa frumos?
Când toate parcă-ți sunt pe dos.
Mereu lovit cu vorbe grele,
Însingurat sub cer cu stele.

-Eu sunt frumos fiindcă iubesc,
Tot ce e simplu și firesc,
Iubesc și câmpul plin cu flori,
Și ploaia care cade-n zori.

Și-așa frumos își povesteau,
Câte pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând .


Silviu Marius Muntean

Vrei sa ma lasi sa te sarut?


Vrei să mă laşi să te sărut?
Promit că nu am să stric nimic,
poate am să pun
pe ici-colo câte ceva.
Am să pun
câteva raze de lumină
în ochi,
sau un zâmbet strengăresc
pe colţul celor mai senzuale buze,
sau poate am să pun
puţină poezie pe fruntea
brăzdată de timp,
sau poate am să pun
mâna să îţi ating roşul
nefiresc din obraz.
Promit să îţi ating
atât de uşor sufletul
încât să nu simţi că te dor,
sau poate am să te dor,
poate am să aduc
mobilier nou pentru inima ta,
câteva sentimente acolo,
ca să nu vin cu mâna goală.
Poate am să stric ceva totuşi!
Da.
Vreau să stric ceva,
nu pot să trec aşa
prin viaţa ta fără să las nimic,
am să îţi stric tristeţea,
de aceea am să-ţi mobilez
sufletul cu fiecare zori de zi,
cu un sărut pe fiecare vis,
am să o acopăr cu palmele mele,
să mă doară pe mine,
eu pot să o duc.
Şi am să mai fac o stricăciune,
am să stric fiecare zi
când nu vei zâmbi,
aceea nu e ziua ta.
o trăieşti în locul altcuiva.
Mă laşi să te sărut?
Promit să nu stric nimic!


Mihail Coanda