Tag Archives: poezie romaneasca

blind date


ne-am dat întâlnire
într-un loc neprecizat
într-o zi neprecizată
la o oră neprecizată
fără să-mi spui cine ești
fără sa-ți spun cine sînt.
nu știam cum sîntem îmbrăcați
ce carte să ținem în mână ca semn de recunoaștere
și nici dacă e cazul să purtam vreo pălărie.
nu știam câți ani are celălalt
și de ce. n-aveam idee
cum mergi. cum stai.
cum îl exclami pe vai.
te-am recunoscut după zâmbet.

Iv cel naiv

https://ivcelnaiv.ro/poezie/

Urare


Clopotele norilor
cu ding-danguri de ninsoare
la-nceputul orelor
iată-le, bat ora mare.
Crugul anului se schimbă,
un cuvânt rămâne-n urmă,
însă prea frumoasa limbă
niciodată nu se curmă,
ci azvârle înainte
noi urări, numai de bine,
prevestite de cuvinte
ninse sus, în înălţime;

Să vă fie anul-an,
suplu ca pe râuri unda,
să nu fie bolovan
peste suflete secunda,
nori să fie doar de ploaie
peste câmpuri, jos, la vale,
niciodată să-ntretaie
raza fragedă de soare;
fie aerul curat,
plin de păsări liniştite,
niciodată sfâşiat
de lungi fumuri stalactite;
limpede vă fie apa,
verde pururea pământul,
nu vi-l tulbure cu sapa
semnul rău, înnămolindu-l;
pasul zvelt şi luna albă,
gestul mâinii prietenos,
niciodată steaua slabă
cu luci mohorât de os,
pâinea să vă stea pe masă
aburindă, aburind
gheaţa ultimă rămasă
pe ferestrele din gând.
Pură fie-vă zăpada,
încălzind la subţioară
floarea albă din livada
înflorită-n primăvară.

Nichita Stanescu

A XI-a porunca


Ascultă, privește și taci!…
Ascultă, să-nveţi să vorbești,
Privește, să-nveţi să clădești.
Și taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, privește şi taci!

Când simți că păcatul te paște
Și glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaște –
Când simți că păcatul te paște!…

Când simți că dușmanul te-nvinge,
Smulgându-ți din suflet credința,
Aşteaptă-ţi tăcut biruința
Și candela minții nu-ţi stinge –
Când simți că dușmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care ești –
Aceeași piatră de moară –
Când braţele-ncep să te doară!…

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, privește şi taci!…
Din brațe fă-ţi aripi de fier
Și zboară cu ele spre cer!…

Ion Minulescu

Dedublare


Noaptea cineva umblă cu hainele mele
Şi mi le poartă.
Dimineaţa observ pe pantofi noroi proaspăt,
Cine-o fi semănând la umblet cu mine?

De la o vreme a început
Să-mi îmbrace şi gândurile.
Cînd mă trezesc nu le mai găsesc niciodată
Unde le-am pus.

Sunt uzate, obosite, cu cearcăne în jurul ochilor,
Se cunoaşte că cineva a gândit cu ele
Toată noaptea.

Cine s-o fi potrivind la suflet cu mine?

Marin Sorescu

Te-ai gandit vreodata?


Te-ai gandit vreodata, cum ai venit?
Iti spun eu:
Ai venit din iubire,
Iubire si gol,
Dezbracat.
Te-ai intrebat cum vei pleca?
Cu tine ce vei lua?
In urma ta, oare ce vei lasa?
Iti spun tot eu.
Lasa un semn de iubire
Sa invete,
Si acei ce vin
In urma ta
Sa nu rataceasca’ n nestire.

Mihaela Macelaru ❤️

Sursa fb. Peste Mihaela am dat la o repostare a unui coleg de-al ei, care ii iubeste poeziile. Uite-asa le-am descoperit si eu si am ajuns sa o citesc si sa ii iubesc si eu poeziile. Din pacate nu are un blog sau site al ei insa este foarte usor de gasit pe internet.

Multumesc


MULȚUMIRE

 

Anonim

 

Mulţumeşte-n miez de noapte,

Mulţumeşte-n zori de zi,

Nu lăsa să treacă-n grabă,

Ziua, făr-a mulţumi.

 

Mulţumeşte la plecare,

Mulţumeşte şi pe drum.

Mulţumeşte, mulţumeşte,

Mulţumeşte chiar şi-acum!

 

Mulţumeşte-n orice vreme,

Chiar şi-atunci când eşti lovit

Lucrurile-ncep să meargă

Dupa ce ai mulţumit.

 

Mulţumeşte pentru toate

Bune, rele, orice-ar fi

Mulţumeşte, mulţumeşte,

Mulţumeşte-n orice zi!

 

Mulţumeşte pentru hrana

Cea de fiecare zi.

Pentru viaţa ce urmează,

Pentru tot ce vei primi.

 

Mulţumeşte pentru grija

Ce ţi-o poartă pas cu pas

Mulţumeşte, mulţumeşte,

Mulţumeşte-n orice ceas.

 

sursa: https://www.linkedin.com/posts/st%C4%83nciulescu-b%C3%A2rda-alexandru-3032b14a_mul%C8%9Bumire-anonim-1-mul%C5%A3ume%C5%9Fte-n-activity-6666137782509023234-OiPP

Elena G

A venit toamna!


Bine ai venit, toamna! Tu, care esti atat de romantica si colorata, ma inmoi cu soarele tau cald si vantul usor racoros. Imi aduc aminte acum de “Emotiile de toamna” ale lui Alifantis si multe poezii care te descriu asa frumos. Mi-e greu sa te cuprind toata in cuvinte, dar te simt pana in suflet. Ai o dulceata si o tristete anume, o nostalgie si un parfum numai al tau, unic.

Esti prietena speciala a indragostitilor. Pictezi atat de frumos natura, scoti copiii din case si ii trimiti la scoala, aduni castane si mangai racorind oamenii sleiti de atata soare dogorator de vara. Imi placi in mod deosebit, toamna!

Poezia pe care tu ai inspirat-o lui George Toparceanu ti-o dedic si trimit pe cei care vor sa te respire aici.