Tag Archives: post

Despre milostenie


Postul acesta a fost scris anul trecut insa nu ma adunam sa il public. Facand eu curat prin blog, pe la drafturi, l-am redescoperit si am zis ca acum e momentul. E saptamana Patimilor cand, daca am fi avut noi oamenii milostenie, poate nu s-ar mai fi numit asa. πŸ™‚

“Azi mi s-a intamplat ceva neobisnuit dar nu atat de ciudat cat interesant. De la servici am zis sa fac niste cumparaturi. In drumul meu este un supermarket. Cand sa intru, iese un batranel, imbracat nu numai foarte saracios dar si rupt, si murdar, caruia ii bipuie ceva. Il ia paza si descopera ca a furat din magazin un iaurt si un salam. Cand l-am auzit spunandu-i paznicului sa il ierte ca a luat pentru ca i-e foame, mi s-a rupt inima. Ma gandeam ca e ca o scena din “Mizerabilii” de Victor Hugo, cu personajul care a furat o paine, de foame, fiind prea sarac sa isi permita pana si amaratul acela de codru de paine. Prima reactie a fost sa ma opresc si sa spun ca platesc eu dar nu stiam exact ce sa fac asa ca m-am invartit un pic apoi am revenit la intrare ca sa ma ofer sa ii achit eu ce furase. Acum era alta problema. Paznicul spunea sa nu fac asta, ca batranelul si altii probabil, care inspira mila, iau ceva din magazin ca apoi sa ii ajute cineva si sa repete figura. Am ramas surprinsa pentru ca nu ma gandisem asa departe si simteam ca are si el dreptate. Dar vorbele lui mi-au adus aminte de ceva asemanator patit acum ceva luni cu o batranica. Statea pe langa rafturi si se plangea ca nu ii ajung banii si zicea ca vrea ceva, ce evident alegeai si tu. Mama a facut la fel, i-a luat, ca sa isi faca o pomana dar apoi cand am plecat, batranica intrase iar in magazin sa repete povestea. Ei bine, asa m-a dus si pe mine gandul, insa pentru ca era vorba de mancare, am decis totusi sa ii platesc ce luase, sa fie pomana pentru bunicii mei. Imi doream sa cred ca totusi va manca, arata tare slab. Daca nu, atunci era decizia lui, eu nu il controlam. I s-a dat drumul, el a iesit si i-am zis sa ma astepte la iesire. Mai aveam ceva de luat asa ca dura un pic. Imi fac eu cumparaturile si ies. La iesire, nimeni. Ma uit in stanga, dreapta, nici urma de batran. Imi trecuse prin cap ca s-ar putea sa plece dar speram sa nu o faca. Asa ca m-am trezit cu un salam si un iaurt pe care nu aveam cui sa le dau. Dar pentru ca erau pentru pomana, m-am gandit sa scanez oamenii, ca sigur gasesc pe cineva care are intr-adevar nevoie de ele. Si dupa 1-2 persoane care nu m-au convins, imi iese in cale o femeie, spre 60 de ani, imbracata toata in negru, mai saracacioasa si cu o sacosa mare in mana. O opresc si o intreb daca primeste ceva. Si cand dai e bine sa mai intrebi, pentru stiu din experienta ca nu toata lumea primeste pomana. Ea a zis ca da. Si dupa ce ii dau ce luasem, face cruce deasupra lor si imi spune ca Maica Domnului m-a adus la ea. Se ducea la o batranica in spital si erau binevenite toate. Ce m-am bucurat! Am simtit ca pana la urma au ajuns unde trebuie. O explicatie trebuia sa imi dau. :)”

Acum, pentru ca am pomenit intamplarea aceasta, vreau sa spun ca milostenia nu tine de cel care o primeste, ci de cel care o da. Se spune ca e bine sa dai de pomana si nu trebuie sa il judeci pe cel care o primeste, pentru ca Dumnezeu le vede pe toate. Daca dai, da, fara alte explicatii. Si mai ales, fa-o si fara a fi ceruta. Cand vezi pe cineva la nevoie si poti ajuta, fa-o. Unii nu cer de rusine si totusi au nevoie. Altii cer cu tupeu ba iti si spun ce si cat se la dai. Am intalnit de toate felurile. Daca nu iti place sa dai bani, da o apa, un covrig, o haina, o vorba buna, o umbrela pentru adapostirea de ploaie, un umar si o ascultare.

Elena G

Post … parfumat


E postul Pastelui si m-am gandit sa adaug ceva interesant. Nu este neaparat o mancare favorita de-a mea, dar stiu ca a fost foarte apreciata. E pacat sa o desconsider si sa nu o adaug aici doar pentru ca mie nu imi place in mod special. Altcineva ar putea-o aprecia la adevarat ei valoare, nu ca mine, a fussy eater. Eu am facut nazuri cand am mancat-o dar am apreciat ca a iesit foarte bine. Ce are in plus fata de alte mancaruri este aroma. Miroase minunat si cand gatesti, in primul rand iti parfumeaza casa. Chiar te sfatuiesc sa incerci si o sa vezi ce frumos si fresh miroase a lamaie verde, ghimbir, coriandru proaspat, iarba de lamaie sau citronela. Asta e un plus.

Un alt plus sunt ingredientele naturale si proaspete, orezul basmati brun sau nedecortificat care este mult mai sanatos decat cel alb. Ma opresc putin aici sa povestesc despre acest gen de orez, basmati, in primul rand. Este orezul meu preferat. E atat de parfumat incat atunci cand il gatesti, miroase ca orezul cu lapte. (Orezul basmati marca Tilda e cel care miroase asa, cel putin pentru mine, de aceea il si prefer. Am incercat multe branduri si acesta mi-a placut cel mai mult, asa ca il recomand cu caldura.) Apoi, nu se lipeste deloc, e ca orezul pe care il mananci in resturantul chinezesc, aerat si lunguiet. Deci mananca-l, caci ai una din cele mai bune variante de orez care exista pe lume. In my humble opinion! πŸ˜‰ Daca cumva nu ai orez brun, incearca cu orez basmati alb sau cu orez cu bob lung, doar ai grija sa pastrezi timpul de gatit al fiecaruia.

Un minus, ca trebuie sa aiba din moment ce nu este o reteta romaneasca, il constituie ingredientele. Poti sa le gasesti sau nu. Orezul ramane la fel de parfumat si de placut chiar si fara ele.

Originea acestei retete nu o stiu exact, apreciez ca ar fi o reteta asiatica, indiana sau poate araba, pentru ca am cules-o din cartea “Coriander – A Book of Recipes” 1997, asa ca daca cineva stie despre ce scriu eu aici, sa imi spuna si mie ce origine are. Nu de alta, dar mie chiar imi place sa stiu.

Pentru o reteta racoroasa si parfumata, pentru o mancare deosebita in zi de post, gateste

OREZ PARFUMAT CU CORIANDRU

4 portii

Ingrediente:

  • 225/1 cana de orez basmati brun
  • 15 ml/ 1 lingura ulei masline
  • 1 ceapa tocata
  • 2,5 cm bucata de radacina de ghimbir (ginger) proaspat, decojit si tocat (daca nu ai, merge si cel uscat dar stii ca nimic nu s e compara cu ghimbirul proaspat)
  • 7,5 ml/ 1 1/2 lingurita seminte de coriandru
  • 7,5 ml/ 1 1/2 lingurita seminte de chimen (cumin)
  • 1 fr de iarba de lamaie, tocat fin
  • coaja rasa de la 2 lamai verzi (daca nu ai, si lamaia noastra obisnuita merge)
  • 750 ml/ 3 cani supa de vegetale (sau efectiv fierbi legume si pastrezi apa, daca nu vrei sa faci supa normala; daca nu si nu, atunci adauga apa simpla si ai rezolvat)
  • 60 ml/ 4 linguri coriandru proaspat tocat
  • felii de lamaie verde sau galbena de decorat

Preparare:

  • Pune orezul intr-un vas mare cu apa rece. Amesteca-l cu mana/ lingura si arunca apa. Repeta operatiunea asta de spalare a lui de 5 ori. (Deja stiu ca o lasi balta dar lasa-ma sa te conving: nu-i fun sa te joci cu orezul in apa? Cand erai mica/mic iti placea sa faci asta. Plus, nu cred ca nu face bine la pielea mainilor. Tip: daca ai copii pune-i pe ei sa faca asta, sa vezi atunci distractie. Cu conditia sa versi tu apa, nu vrei sa te trezesti cu orez pe jos.) Daca mai ai rabdare, lasa-l sa se si inmoaie 5 minute. De fiecare data. (Deja stiu ca nu ai timp, deci poti s-o lasi balta. Incearca doar o data macar, pentru orez, daca nu pentru tine.)
  • Incalzeste uleiul intr-o cratita mare si adanca si adauga ceapa, mirodeniile, iarba de lamaie si coaja rasa de lamaie. Prajeste-le pentru 2-3 minute la foc mic.
  • Adauga orezul spalat si iar spalat. Amesteca-l bine si prajeste-l un minut, apoi adauga supa de vegetale/apa Β si adu-l la fierbere. Da-i incet la foc, acopera tigaia si las-o pentru 30 de minute pe foc mic. Verifica orezul sa vezi daca este inca dur si in cazul asta, mai lasa-l pentru 3-5 minute. Ia de pe foc tigaia.
  • Adauga coriandru proaspat, amesteca usor orezul, acopera tigaia si las-o 10 minute. Serveste imediat, cu felii de lamaie verde.

Pofta buna!