Tag Archives: poveste cu trandafir

De vanzare


Mai tii minte postarea de anul trecut cu trandafirul? E in regula, nu e musai. Povesteam atunci cum prin cartierul in care locuiesc, am trecut pe langa o vila din alte vremuri, mica si simpatica, ce avea o tufa de trandafiri la poarta si atrasa de frumusetea si parfumul lor, m-am apropiat sa ii miros. Si un batranel, pe care nu il observasem, la balconul de la etaj, mi-a spus ca pot sa rup unul. Doar ca eu nu venisem cu intentia asta, ci doar sa imi bag nasul intr-o floare si sa absorb cu nesat. Daca esti curios/ curioasa sau vrei sa iti amintesti, poti citi/ reciti povestea aici. De ce revin cu aceasta amintire? Pentru ca zilele acestea, trecand prin zona, mi-a atras atentia ditamai afisul galben pe care scria “De vanzare”. Mi se parea ceva familiar insa pentru ca inca nu e inflorit vreun trandafir pe strada, nu stiam cum sa pozitionez familiarul. Si lipsea ceva care sa ma ajute. Abia azi mi-a picat fisa. Casa de anul trecut, cu tufa de trandafir e cea care se vinde, iar tufa de trandafiri arata ca si cum ar fi taiata sau pur si simplu e inca prea frig ca sa se inalte, sunt doar crengi goale care abia se vad prin gard. Gradina e pustie si de aceea nu am recunoscut casa imediat. Cine stie ce s-o fi intamplat si cu batranelul! Am o nuanta de regret ca acea casa se va instraina si cine stie cine va veni. Era tare frumoasa si asa, cu patina timpului si cu tufa de trandafiri. Sper ca oricine o va cumpara, sa o restaureze asa cum merita si sa aiba o tufa de trandafiri la poarta. πŸ™‚

Elena G

Poti sa rupi unul!


In drumul meu spre casa, azi, am luat-o prin spatele blocurilor, pe o alee presarata cu case si vile mici, dragute, inghesuite cumva si inveselite de gradinite, de copaci, de flori inflorite. Si nu m-am putut abtine sa nu le admir si sa nu le miros. Tufe de trandafiri si de Mana Maicii Domnului revarsate peste garduri, liliac, cu flori deja trecute si alte plante si copaci intregesc acest tablou intr-o luminoasa si placuta dimineata. Prima floare care imi iese in cale este un trandafir minunat, de un roz pal, aproape alb. De fapt o tufa de trandafiri, ca niste bulgarasi, care se revarsa peste un gard de piatra, din gradina unei vile din alte timpuri. Ma apropii de gard si imi bag nasul intr-o floare, sa absorb mireasma placuta. De sus se aude o voce:

-Poti sa rupi unul, daca vrei!

Surprinsa, ridic capul, sa vad de unde vine vocea. De obicei nu prea vad oameni prin curti si cu atat mai mult sa mi se adreseze. Deasupra mea, dintr-un balcon deschis, vechi, de piatra, un batranel cu parul alb se uita la mine. Nu-l observasem si dadusem sa plec. Ii zambesc si ii spun incurcata si surprinsa:

– Multumesc, eu vroiam doar sa miros!

Nu a insistat si m-am indepartat, cu gandul sa scriu despre intamplarea aceasta pe blog. Poate mai incurca pe cineva si va zambi.

Elena G