Tag Archives: prietenie

La multi ani X 4 si ciocolata


Azi am avut o zi superba impreuna cu patru prietene apropiate si iubite. Ne-am sarbatorit iar, pentru ca patru dintre noi suntem nascute in mai, iunie si iulie si cu aceasta ocazie ne-am bucurat una de cealalta si de timpul petrecut impreuna, de cadouri, de zambete, de binete si frumusete.

Dar ce te faci cand Cris scoate o ciocolata? Nu ar trebui sa ne repezim la ea sa o desfacem cat mai repede si sa o gustam? Nuuuuuuuu, nu se face asa. Uite cum se face, watch and learn!๐Ÿ˜Œ

Anca si cu mine luam ciocolata si incepem sa o descifram (ca e din Grecia adusa si nu scria in engleza, Doamne fereste! ๐Ÿ˜…) Din obisnuinta, eu caut cantitatea de zahar din continut, asa cum se regaseste ea, intr-un tabel pe spatele ambalajului sau intr-o descriere fara tabel, depinde de fiecare firma cum pune info. Apoi o intoarcem pe ambele parti, Anca incepe sa citeasca, ea stie literele grecesti, gasim zaharul, intrebam daca e cu lapte si apoi o punem pe masa.

Cris a ramas masca. ๐Ÿ˜ฒ Si a imortalizat momentul cand noi ne uitam la ciocolata ca la un extraterestru. Asa ceva nu se uita niciodata, nu se astepta sa o studiem cu asa atentie in loc sa o mancam urgent. Dar csf, ncsf!!! Cu noi e grele. ๐Ÿ˜‚

Si a ramas biata ciocolata nemancata. Nici una din noi nu a dorit-o. Poor thing!!! ๐Ÿคฃ

Martini! Pink Martini!๐Ÿธ๐Ÿ’ž


Ieri, ca deja e duminica, am fost la concertul Pink Martini, pe care il astept de cativa ani, de cand i-am descoperit. Cand am dat de ei, deja fusesera in tara dar eu nu am stiut. Si uite ca daca am avut rabdare si mai ales m-a iubit Dumnezeu, am ajuns sa ii ascult live acasa la mine. Ce sa vreau mai mult? A fost o surpriza neasteptata si un cadou anticipat de ziua mea, de la Anca. S-a gandit ea: decat cine stie ce obiect la care sa stramb din nas (joking), mai bine o parte de bilet la Pink Martini, unde stia ca imi doresc demult sa merg. ๐Ÿ’ Multumesc din suflet! ๐Ÿ’‹ E un cadou perfect. ๐Ÿ’ž

A fost superb! ๐Ÿ˜ Mi s-a parut ca a durat prea putin si as fi vrut sa mai cante si eu sa mai dansez, alaturi de Pink Martini si de o parte din prietenele mele, cu care m-am potrivit perfect ca sa mergem impreuna.

O seara de vis, cu muzica frumoasa, intr-o companie la fel de frumoasa si melomana, o seara care m-a incantat asa de tare ca nu pot sa dorm inca si scriu postarea asta pe blog, pentru a marca o amintire de neuitat. ๐Ÿฅณ

Carte postala


Azi am verificat cutia postala, dupa mai multe zile, pentru ca imi zic, lasa sa se mai adune. Si ce am gasit? Printre hartii si fluturasi cu care deja m-am obisnuit, am dat de o carte postala, o vedere, cum ii mai zic eu. Stiam ca trebuie s-o primesc, Krasimira nu a putut tine secretul. Chiar eram curioasa initial, pentru ca imi ceruse adresa. Si adresa de mult nu se mai cere. Imi zisese ca voi primi ceva, dar alte amanunte nu si ma gandeam ca o fi vre-un pachet. Nu am intrebat, pentru ca nu se cade. Apoi, cateva zile mai tarziu ma intreaba daca am verificat cutia postala si se desconspira ca mi-a trimis o vedere. M-am simtit asa de bine cand mi-a zis si mi-a rascolit amintirile.

A fost intr-o zona mirifica din Muntii Apuseni si in satul Mandra, pentru cine dorea, se puteau achizitiona si trimite cu timbru oriunde in tara, carti postale. A facut asta cand era mica, demult, asa ca nu a ratat ocazia sa reinvie un obicei uitat dar atat de frumos. A fost un gest deosebit ca s-a gandit sa imi trimita. Ca stiu ca nu se trimite la oricine, de obicei te gandesti la cineva drag. Mi-a facut o surpriza mi-nu-na-ta! ๐Ÿ’—

Asa mi-am amintit ca faceam si eu, cand plecam in tabere. Bine, in acele vremuri, cam toata lumea avea acest obicei. Alta cale de a arata pe unde ai calatorit nu era. Pozele se faceau cu fotografi ambulanti in zonele turistice, erau ceva special si dura un pic pana iti ajungeau in mana. Mai aveai cartile postale. Era o placere deosebita sa le aleg si apoi sa cumpar timbre. Uneori, mai rar, aveau deja timbre preplatite. Trebuia sa ma gandesc la cine trimit si mai ales sa am carnetelul cu adrese. Bunicii erau intotdeauna pe lista, cativa prieteni din acele timpuri si cate vreo profesoara draga, la care trimiteam pe adresa scolii. Cum zicea si Krasimira, trimiteam si apoi urmaream sa vedem daca ajunge inaintea noastra/mea sau in acelasi timp cu noi/mine sau dupa noi/mine. Apoi a trecut timpul si am incetat sa mai trimit vederi insa am si acum o colectie deosebita si numeroasa acasa. Pentru ca aveam obiceiul sa iau si pentru mine, sa am amintire. Plus ca toate vederile primite le-am pastrat.

Acum am devenit nostalgica si ce crezi, mi-a deschis apetitul. Mi-am propus ca de acum incolo sa reincep sa fac asta si sper doar ca cei care le vor primi sa se bucure la fel de mult cum m-am bucurat si eu acum. Un telefon audio sau video, poze facute cu telefonul nu sunt ceva palpabil. Insa o vedere va ramane acolo, pitita intr-o carte, printre filele inimii. Cu cateva cuvinte scrise pentru cineva special. O amintire frumoasa dintr-un loc frumos, de la cineva care te are aproape. Tu pe unde te vei duce anul acesta si cui vei trimite o carte postala?

Elena G

A venit Mosul ๐Ÿค—


Multumesc pentru tot, draga Mosule! ๐Ÿ˜˜ Ai fost mai mult decat generos anul acesta si mi-ai adus exact ce imi doream. Ai venit cu televizorul, care este o minunatie, ce mai! Daca facea si mancare era perfect, insa are tot ce imi doream eu sa aiba, conform listei. Vede atat de colorat si de frumos, e o incantare sa ma uit la programe. La aceasta minunatie a contribuit tata cu fondurile atat de generoase, care mi-au achitat si internetul si telefonul pe tot anul viitor. Multumesc, tata! โ™ฅ๏ธ Si prietenele, si cunostintele intrebate care au venit cu sfaturi foarte bune. Multumesc Anca si Georgiana, domnule Vasile!โ™ฅ๏ธ

Nu ti-am zis ca am facut si o economie? ๐Ÿคซ Am desfiintat in sfarsit cablul, ca il platesc de 7 ani degeaba, mai luam un televizor. ๐Ÿ˜‚ L-am tinut mai mult pentru ai mei ca sa aiba la ce se uita cand vin pe aici insa chiar nu se merita si i-am pus in tema ca daca vor ceva, de pe net pot pune ce vor ei. Win-win. Si toata lumea e fericita.

Multumesc pentru fainaaaaaa!!! ๐Ÿ˜ Azi ai venit cu un sac asa de greu, cred ca ai vazut ca am fost asa cuminte ca ce ai zis, stii ceva? Tu meriti tot sacul, ti-l daruiesc. O alta prietena draga, Cris si cu sotul ei, au fost in sfarsit la moara si nu m-au uitat. Am primit un sac cu cea mai faina faina ๐Ÿ˜‰ care exista pe pamant (nu exagerez), adusa si in casa, tot tacamul. Si la un pret de mi-e si jena sa spun, la ce calitate este. Si cum nu prea pot pastra cele 40 de kg, ca daca stateam la casa, in hambar il tineam si zau daca dadeam un gram din faina asta :)), mi-am intins antenele si am gasit cu cine sa il impart. Pentru ca eu am primit asa generos tot, nu as putea sa fac diferit, asa ca faina o dau la fel. O cunostinta draga imi ia jumatate de sac, buna 6 kg si restul raman ale mele. Ii voi trimite si lui tata cateva kg, cate vrea el, si la surori, pentru bunicii mei adormiti 1 kg si restul, paini, painici, cozonaci, placinte, prajituri, torturi, blat de pizza, mucenici si tot ce mai imi trece prin cap si vreau sa fac.

Apai daca astea nu sunt cadouri minunate, nu stiu ce ar putea fi. Sunt foarte fericita!๐Ÿฅฐ

Elena G

O seara de vara


Plimbarile de seara, vara, sunt cele mai frumoase plimbari pentru mine. Cele la malul marii, mai ales intr-o seara cu luna plina si o usoara briza sunt preferatele mele. Dar si altele devin preferate, chiar daca nu sunt la mare. Mai ales cand ai compania potrivita. O plimbare minunata a fost chiar cea de ieri. Mi-a cazut atat de bine! A fost combinatia aceea de seara calda, cu o briza placuta, cat sa te racoreasca si sa iti mangaie pielea, cu un cer superb, colorat in toate culorile, intr-un parc imens si verde, un lac cu barci albastre, un restaurant cu terasa exact pe malul lui, cu muzica life si o companie placuta, naturala.

Muzica a fost insa cireasa de pe tort. Ce e mai frumos decat sa te plimbi pe alei, sa respiri aer curat si sa auzi in surdina, de departe si apoi din ce in mai aproape, niste jazz/ caffe concert? Mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit muzica in aer liber, atunci cand am auzit-o. Pentru mine a fost efectiv un adevarat spectacol. Mi-ar fi placut sa si dansez insa la noi inca se mai uita lumea intr-un anume fel. Nu poti dansa in parc pe muzica, asa, liber. Sau poti insa eu una stiu ca ma simt un pic inconfortabil. Insa nu m-am putut abtine sa nu ma miscย  in ritm de dans. Putin. Ba chiar am si cantat. Am admirat de departe privelistea si ne-am bucurat de atmosfera. Am aplaudat, atunci cand picioarele ne-au adus mai aproape de restaurant si am asistat la un mic concert al chitaristului de la Bere Gratis. Si am cantat cu el acolo unde mai stiam versurile. Cand s-a terminat, cerul devenise albastru ca cerneala, luminile restaurantului pareau ca niste stele si intreg restaurantul se oglindea in lac, de doua ori mai luminos. A fost o seara cu luna aproape noua. La fel de frumoasa. Si luna si toata atmosfera. O seara de vara.

Elena G

Ce caut eu in viata ta?


Din prima nu stiu, cateodata. Insa daca te caut, inseamna ca ceva ma atrage. Posibil sa avem ceva in comun, o potriveala la ceva sau mai multe. Descopar pe parcurs, ca de aceea exista timpul. Caut sinceritate. Caut bunatate si tandrete.ย Caut intelegere. Caut corectitudine. Caut frumusete in vorbe, ganduri si fapte. Caut sa vad daca cuvintele tale se aliniaza cu inima ta. Caut simplitate. Caut modestie. Caut intelepciune. Caut echilibru. Caut reciprocitate. Caut sa nu fiu ranita. Caut o prietenie. Caut o iubire care sa duca mai departe. Caut pe cineva care sa ma asculte. Caut un sfat. Caut un schimb de idei. Caut un ghid. Caut un timp petrecut frumos cu cineva. Caut uitare a unor ganduri care ma framanta. Caut sa nu fiu singura dar nu cu orice pret. Caut sa ma simt bine in apropierea cuiva, cu toata singuratatea mea. Caut 5 minute din viata ta sau toata viata ta. Caut sa te ajut daca ai nevoie. Caut sa te ascult si sa te sprijin asa cum pot eu. Caut sa iti arat ca poti conta pe mine. Caut sa te iau de mana si sa te incurajez. Caut sa te enervez cateodata, sa te contrazic. Caut sa discutam in contradictoriu, constienta fiind ca ambii/ ambele avem dreptate sau gresim si let’s agree to disagree. Caut sa iti arat ca exist si ca sunt aici. Daca nu ma auzi si nu ma vezi, nu te mai caut. Inteleg usa inchisa si semnul “Nu deranjati!”.

Daca aleg sa nu te caut, inseamna ca simt ca ceva nu e in regula. Nu ma mai cauta.

Elena G

Ce cauti tu in viata mea?


Si aceasta e o intrebare buna! Eu nu stiu ce cauti, trebuie sa imi spui. Nu ghicesc gandurile omului, care oricum sunt atat de schimbatoare… Sunt surprinsa cateodata de ce aud. Si mai ales sunt surprinsa exact cand nu am asteptari. Si de la cine nu am asteptari. In viata mea, ca de altfel a tuturor, oamenii vin si pleaca. Unii raman. Permanent. Altii raman doar o vara, o adiere, un tril de privighetoare. Cat simt si doresc. Ma intristez cand cineva la care tin alege sa plece din viata mea insa nu pot tine cu forta pe nimeni. Ar insemna sa ii anulez demnitatea de om si libertatea daruita de sus pentru a-l manipula ca sa ramana. Si cand fortez ceva nu iese bine, am vazut pe propria mea piele. Si nu mai vreau. Ma bucur cand cineva alege, folosind liberul arbitru, sa ramana. Mai ramane sa vad daca si eu accept. Nu intotdeauna persoana care alege sa ramana este potrivita sau eu sunt potrivita pentru ce isi doreste acea persoana. It’s a two-way street always. Timpul si faptele decid.

Altii pleaca. Apoi revin. De ce? Uneori ca sa stea. Din proprie initiativa. Alteori ca sa invat eu o lectie. Sa vad cu adevarat ca acea persoana e sau nu potrivita. Si astfel sa nu imi mai deschid inima cu o naivitate copilareasca, crezand ca s-a schimbat. Sau sa se echilibreze ceva, o nedreptate sau o greseala voita/ nevoita din partea mea sau a celuilalt/ celeilalte. Insa m-am vazut in fata unor repetitii uneori la ani lumina distanta. Deja-vu. Iar cand cineva a tot disparut si reaparut in viata mea, asa, ca eclipsa de soare/luna, a trebuit la un moment dat sa stau sa ma gandesc bine de ce se intampla asta. Presupun ca nu este hotarat/a sa ramana. Insa nehotararea aceasta ma face sa ma simt ca si cum nu as conta. In fond, daca esti cu adevarat important/a pentru cineva nu s-ar juca cu sufletul tau ca si cu o minge de ping-pong. Am invatat sa inchid usa. Nu pot hotari in locul cuiva si nici nu educ pe nimeni. Pot da explicatiile cele mai pertinente din lume, insa daca nu asculta cu inima, va face la fel. Asa ca invat sa tac. Tac. Tac.

ย 

ย 

ย 

ย 

ย 

ย 

ย 

ย 

ย 

ย 

ย 

PS: daca tot apari in viata mea si intentionezi sa ramai, apreciez foarte mult si ma straduiesc sa raspund prin bunatate, intelegere, loialitate, onestitate, stabilitate, consecventa, you name it. All the ingredients that make a good relationship/ friendship work. And make a life worth living. A life full of happiness and love. A simple life. Posibil sa nu ti le zic direct insa chiar asta imi doresc. Si vreau reciprocitate, altfel, esti liber/a sa pleci. Si sa nu te mai intorci.

Elena G