Cautand intr-o zi pe net, am dat peste un articol care mi-a atras atentia. Si m-am regasit in el. Mi-am dat seama ca el se poate aplica in orice fel de relatie. Inlocuieste persoanele, cateva cuvinte si voila. Uite-l aici: “Cum imi descopar si vindec ranile” de Raluca Muresan si trage propriile tale concluzii. Pentru ca stiu ca daca pe mine m-a atins intr-un anumit fel, pe tine te poate atinge in alt fel sau pur si simplu te lasa rece. Pentru ca nu toata lumea intelege. Nu toata lumea trece prin aceeasi experienta si unii nici nu au asa rani. Pentru ca nu au asteptat ani. Au avut parte de iubire. Da, sunt rani care nu se vindeca. Sunt rani care se vindeca dar greu, poate si dupa 20 de ani. Daca nu ai inteles din prima mai citeste o data intrebarile. Si restul articolului.
Citeste intrebarile si inchipuie-ti ca si eu mi le-am pus. Si am plans. Si inca mi le pun, in diverse alte situatii. Si nu, nu mai astept nici eu pe nimeni sa vina sa ma intrebe, imi fac singura tot. Si ma gandesc si eu ca unele lucruri se intampla prea tarziu. Da, am luat autocarul si eu. Insa ce mi-a placut este nu numai hotararea ei ci si dorinta lui de a indrepta lucrurile. Asa cum a stiut. Si a ramas. Alegerea constienta a lui de a ramane langa ea, chiar si in al 11-lea ceas, chiar cand dezamagita fiind, ea a luat autocarul, inseamna ca el a inteles. Totusi faptele vorbesc. A ramas.
Ganduri si emotii nearatate. Pentru anul care vine sa se vindece toate. Daca e momentul. Daca nu, inseamna ca mai am de lucru. 🙂
Sweet Nothings 