Tag Archives: reteta desert

Mission Impossible: Operatiunea “Cozonacul”


Anul acesta mi s-a pus pata, efectiv, sa fac un cozonac. Nu la masina de paine ci asa, the old fashioned way. Pentru ca nu am masina de paine, altfel never say never. 😉 Am timp mai mult, Craciunul vine abia marti si nu sunt nici obosita, nici grabita ca altfel, nu il mai fac. Am observat ca nu sunt singura care considera ca atunci cand esti pe graba, stresat(a), obosit(a), parca nu iti mai vine sa faci ceva si ajungi chiar sa nu mai faci. Dar acum imi doresc foarte mult sa fac un cozonac, primul din viata mea. Am ajutat cand eram mica dar nu e acelasi lucru. Asa ca o data decisa, ma cam tin de cuvant. Chiar si buna m-a sunat, la un moment dat, sa ma intrebe daca nu cumva m-am razgandit. Vorbiseram sa il facem impreuna, dupa reteta ei. Ca tot imi povestea ea ce cozonaci frumosi facea. Eu am zis ca il fac singura dupa reteta mamei (ca si mama facea niste cozonaci, Doamne!!!) dar s-a oferit. Asa ca am acceptat. Si i-am spus la telefon ca daca mi s-a pus pata, patata ramane. :)) Imi face placere si pentru ca nu am facut niciodata si pentru ca acum simt ca e momentul. Nu se stie daca voi repeta experienta dar daca am dispozitia, de ce nu? Daca nu, stiu cateva locuri in care se face un cozonac bun. Exista solutii pentru orice, dupa cum vezi. 🙂 Si nu exclud nici o varianta. 

Asa ca m-am pregatit mental si fizic pentru noua misiune “imposibila”, nume de cod COZONAC. Am facut lista si am bifat incet-incet tot ce era pe ea, mi-am pregatit muschii pentru cea mai faimoasa bataie a anului, cu aluat si i-am drumul. Terenul a fost la buna, ca daca tot e co-productie si sub ghidarea ei, ii era mai usor la ea acasa. Mai vrei ceva? Doar colinde in surdina si mult drag. Am decis sa facem 4 cozonaci doar ca reteta ce urmeaza are cantitatile necesare doar pentru doi si dublezi tu mai departe. Isi mai aminteste cineva tavile acelea vechi de cozonac? Eu da, ca am ajutat ani la rand in bucataria familiei la cozonaci. Din pacate nu mai am asa tavi dar are buna. Eu am tavile acelea mici si prapadite (ca asa imi place sa le zic, cand le vad, ca zau asa sunt) care se gasesc acum in comert, in care faci si chec si alte minunatii dar nu pot zice ca sunt suficiente pentru cozonac, iti trebuie 3-4 ca sa fii sigur/a ca incape tot.  Deci cu acelea am mers la inaintare iar buna cu cele mari si gata. Ne-am  descurcat, ca doar suntem mari. ;)) Asa ca sambata de dimineata, adica ieri, pe la 9, m-a chemat buna, deja incalzise bucataria, facuse maiaua si am purces la framantare. A inceput ea si cand mi-a venit si mie randul, asa m-am lipit de coca! Si ea de mine, eram plina pe maini. Pana la urma l-a framantat mai mult buna si am constatat ca nu dureaza totul chiar asa mult, ca deja ma gandeam ca pana seara stam. De fapt, pana pe la 2 si un pic, cand a scos  buna ultimii cozonaci din cuptor. Doamne, ce frumos mirosea in casa! Stau acum si ma gandesc ca sambata am avut parte de una din cele mai frumoase zile ale vietii mele. Parca devenisem iar copil si retraiam o amintire pe care nu am avut-o niciodata dar care mi-a fost data acum in dar sa o traiesc, sa ajut pe buna cu cozonacii, intr-o casa calda si plina de miresme imbietoare, cu colinde romanesti in surdina si multa pace si bucurie in inima. Cantam cu buna din cand in cand, ne bucuram ambele de cozonacii nostri minunati si ne spuneam ca abia asteptam sa vina Craciunul sa ii mancam. Urmeaza acum reteta, asa cum o am de la buna si iti doresc sa ai parte de o zi la fel de luminoasa si frumoasa asa acum am avut-o eu, chiar daca faci sau nu cozonaci.

COZONACUL BUNEI

Ingrediente:

  • 1 kg faina alba 000 (sau din cea pe  are scrie ca e de cozonac)
  • 4 oua medii, la temperatura camerei
  • 300 g zahar 
  • 100 g unt (gras) topit, caldut
  • 25 g drojdie proaspata
  • 0,5 l lapte, caldut
  • 2 plicuri zahar vanilat Bourbon (se pare ca e mai bun decat restul sau poti pune semintele de la o pastaie de vanilie)
  • 1 lingurita coaja rasa de lamaie si 1 lingurita coaja rasa de portocala (nu uita sa speli fructele inainte pentru ca in coaja se depoziteaza multe substante nocive, in caz ca nu esti de acord, poti inlocui cu esente)
  • 4-6 linguri ulei caldut
  • 1 galbenus batut pentru uns cozonacii
  • jumatati de nuci pentru ornat

Pentru umplutura:

  • 1/2 kg nuci, macinate cat sa ramana bucati sa se vada frumos si sa se rontaie cu pofta
  • 2-3 linguri cacao (20-22% grasime)
  • 2 albusuri (optional)
  • 2-3 linguri zahar praf/ tos (dupa gust)
  • lapte

Preparare:  

  • Se incalzeste laptele cu coaja de lamaie si portocala, vanilia/ zaharul vanilat. Din acest amestec caldut se ia cca 1/2 pahar, se adauga un varf de cutit de sare si se introduce drojdia ca sa se topeasca. Faina se pune intr-un lighean de framantat sau covata daca ai cum face rost de asa ceva. In faina se face o groapa nici prea mica, nici prea mare si se lasa in ea maiaua cu drojdie. Se adauga un pic de faina in ea, se amesteca usor, se mai pune un pic de strat de faina deasupra si se lasa sa creasca, cu ligheanul acoperit cu o panza curata, eventual pe aragazul incalzit, pe un fund de lemn mai mare. Se verifica cresterea atunci cand stratul de faina de deasupra e crapat. In acest moment e gata de framantat. 
  • Se adauga incet laptele si se framanta iar. Se adauga si untul, cate putin, in parti, nu direct peste faina si se framanta. Apoi se adauga si uleiul, la fel ca untul. Nu te opresti din framantat nici o clipa. Uite asa ne-am facut noi bratele frumoase si pielea mainilor catifelata. Daca ar sti toata lumea acest secret de frumusete! ;)) Chiar are efect si ma bucur de cate ori am ocazia sa imi pun mainile in vreo coca. Deci framanti pana face basici aluatul de cozonac. Nu dureaza mult, nu te speria. 
  • In momentul cand a facut asta, inseamna ca aluatul e pregatit sa creasca asa ca se pune ligheanul peste cuptorul incalzit, se acopera iar cu panza, nu inainte de a aseza un sucitor sau orice alt bat de lemn curat pe care il ai la indemana, peste marginile ligheanului. Rolul lui e sa mai opreasca coca din crescut si de a sustine panza sa nu cada in lighean. Bine, nu creste atat de mult, depinde de cantitate si marimea ligheanului. Acum il lasi in pace si te apuci de umplutura.
  • Se adauga albusurile, un pic de lapte, zaharul praf, cacao si cateva picaturi de esente preferate (la mine ar fi o amestecatura, depinde de ce am in casa, la buna a fost doar rom). Daca nu ai oua suficiente, sa stii ca la aceasta crema poti folosi doar laptele si e in regula.
  • Verifici cresterea aluatului si in momentul cand e gata, il mai framanti un pic si il imparti in tot atatea parti egale cate forme de cozonac ai, adica 2 din tavile vechi sau 3, din tavile de acum, potrivite ca sa incapa frumos si suficient. Cantitatea ideala e cca 2/3 din tava pentru ca la crestere sa ajunga pana la margine, fara a da in afara totusi. Se aseaza toate frumos pe masa de lucru, nu inainte de a fi fost unsa cu ulei. Pentru a nu se lipi coca, poti pune inca un pic de ulei in lighean, inainte de a o framanta de final. Acum iei una din parti si o intinzi cu mainile cat sa formeze un fel de farfurie de pizza de cca 30 cm. Poti face si sub forma de dreptunghi, cum iti cade mai bine. Intinzi pe toata suprafata aluatului umplutura de nuca (atat mie cat si bunei ne place doar cu nuca, dar daca ai si alte preferinte, fii liber/a sa experimentezi), avand grija sa fie si aceasta dozata in mod egal pentru fiecare cozonac. Acum, rulezi aluatul, il bibilesti ca pe un cocon (arata ca un bebelus) si il asezi frumos in prima tava, acoperita cu foaie de copt, pentru a-ti usura viata. 😉 In cazul in care te-ai murdarit de cacao sau a cazut si pe masa, te speli rapid cu apa si stergi apoi masa, pentru ca aluatul sa fie curat atunci cand il rulezi. Repeti operatia pana termini cozonacii. Acum asezi tavile pe aragaz, ca niste soldatei si astepti sa creasca iar. Nu e nevoie sa acoperi cozonacii de data asta, iar coca creste foarte frumos. 
  • In functie de cantitatea care intra in fiecare cuptor, pregatesti acum doar cozonacii care intra primii. Ii ungi cu galbenusul batut si asezi deasupra nucile. Dupa cum vezi, la cozonacii mari poti aseza 4 iar la cei mai mititei, 3 nuci. Daca ai alte preferinte, poti inlocui cu: mac, zahar, seminte de susan, etc.
  • Se introduc cozonacii in cuptorul cald, la o temperatura de cca 180°C. Se lasa aproximativ 30 de minute si se intorc apoi inca cca 15 minute. Verifici cu un pai subtire daca s-au copt si ii scoti. Ii lasi cca 10 minute sa se raceasca si ii scoti din tava, indepartezi foaia de copt si ii lasi neacoperiti, pana se racesc complet. Ii mai intorci din cand in cand ca sa nu se turteasca. Dupa ce s-au racit complet, ii poti pune la loc in forme sau nu, ii acoperi cu coala de hartie curata si panza si eventual intr-o punga curata de plastic, in cazul in care ii pastrezi mai multe zile, pana la Craciun si dupa. Acum, depinde de tine cat rezista, pentru ca sunt irezistibili. Te invit acum sa privesti si de Craciun te astept la cozonac. 🙂

Craciun fericit!

Pisc (oturi)


Mi-era dor sa revin. Am retete vechi care se invechesc si mai mult, stand cuminti in dosar, netranscrise si retete noi pe care vreau sa le impartasesc. Azi m-am gandit la pisc (oturi). Sau biscuiti, cum vrei. Da, daca citesti cum trebuie, mai si pisc. 😉 Imi place la nebunie cum iese jocul de cuvinte, ma minunez ce idee geniala am avut. Acum rad, de mine, cu mine, cu tine, de tine, etc. Reteta aceasta o am de la o cunostinta draga din Bucuresti, Sabina, cea care imi face si pielea ca de bebelus la cosmetica.  Si cum ne-am impretenit noi, am inceput sa facem si schimb de carti, de retete si de mancaruri. Intr-o zi m-a servit cu cei mai buni biscuiti pe care i-am mancat vreodata. Nu din aceia complicati ci clasicii biscuiti facuti cu untura si scosi la masina de tocat, cu forme. Mai stii de ce vorbesc? Daca iti amintesti sau ai vazut, ma bucur. Sunt BISCUITII COPILARIEI. Biscutii de casa, facuti de mama sau impreuna cu ea. Si ce sa vezi? Biscuitii erau facuti de mama ei. Nici nu se putea altfel. Doar mama face asemenea biscuiti. Au fost deliciosi. Asa aromati si pufosi si dulci si buni, rar le-a fost papilelor mele gustative sa guste. Nu stiu cum ii face dar pe mine m-au fermecat. Si bine-nteles ca am cerut reteta. Mama Sabinei, saru-mana pentru cei mai buni biscuiti mancati vreodata! 🙂 Iata secretul din spatele piscoturilor. Eu am ales sa lucrez cu jumatate din cantitate pentru ca ies prea multi si nici nu am o familie numeroasa ca sa zici ca se termina repede. Dar abia astept (sa fac reteta intreaga). Aici voi pune reteta asa cum am primit-o de la Sabina si te astept. Ca tocmai i-am scos din cuptor. Recunosc ca nu imi ies asa buni ca ai mamei Sabinei dar stiu ca imi plac.

Piscoturile mamei Sabinei

Fara numar

Timp preparare: cca 20-30 min (sa fiu sincera nu m-am cronometrat)

Timp coacere: 20 – 25 minute (tava)

Ingrediente:

  • 1 cana untura (topita) (stiu ca poate strambi din nas dar numai untura ii face asa fragezi si deliciosi. In caz ca nu iti place cu untura, poti inlocui cu un pachet de 200 g de unt de 80-82% grasime. Din pacate eu nu am untura de casa, am gasit de cumparat la Kaufland – in caz ca nu stii de unde sa iei, tocmai ce-am facut reclama ;))
  • 300 g zahar (ca de obicei eu merg pe mai putin, ca de, nu e foarte sanatos)
  • 4 oua
  • 100 ml lapte dulce sau iaurt
  • 1 lingurita amoniac (stins in lapte/ iaurt)
  • coaja de portocala si lamaie (eu adaug si vanilie si scortisoara si nucsoara si nuci, atunci cand am)
  • un varf de cutit de sare (imi zboara gandul la o imagine hazlie cu unul care rupe varful cutitului :)) )
  • 1 plic de praf de copt
  • faina cat cuprinde (ca sa iti iasa un aluat potrivit de tare)
  • seminte de floarea soarelui, chia, stafide, nuca de cocos, optional

Preparare:

  • Incalzeste cuptorul la cca 180 °C/ 350˚F, gaz 4. Cuptorul meu nu are grade asa ca ma bazez pe instinct, sa fie cald, dar nu fierbinte.
  • Se freaca ouale cu zaharul, se adauga untura, coaja de portocala, amoniacul stins in lapte, sarea apoi faina cu praful de copt. Trebuie sa iti iasa un aluat nici prea tare nici prea moale. Se framanta toate ingredientele apoi se trece aluatul prin masina de tocat, la forma dorita (cand eram mica adoram sa schimb formele sa iasa de toate felurile). Poti lasa 30 minute aluatul in frigider, iese mai bine. Eu nu mai am masina de tocat asa ca impart aluatul in 4 parti si intind cate una cu facaletul pe masa curata, presarata cu putina faina. Si repede si eficient tai cu un cutit forme patrate pe care le pun in tava pe hartie de copt. La jumatate din cantitatea de mai sus imi ies cca 3 tavi, dar acum depinde de marimea tavilor, de marimea cuptorului. Tava se introduce in cuptor si se coace la foc potrivit. In casa va mirosi ca de sarbatori si vei sti ca esti la mama acasa.

Pofta buna!

A-nceput de ieri sa cada…


Cate-un fulg… si a tot cazut, peste cosulete de ciocolata. Craciun fericit! Azi m-am gandit sa te indulcesc cu ceva special de iarna si in acelasi timp o desfatare pentru ochi. Sunt foarte incantata si imi face pofta sa incerc iar un asemenea desert deosebit, delicios si usor de facut. Pare asa pretentios cand il vezi dar se face atat de simplu si dureaza foarte putin. Si ce efect are! Ti-l recomand. Iata ingredientele si apoi metoda de preparare. Inca nu a venit Anul Nou, asa ca daca vrei, poti face asta pentru Revelion. Vei fi regina serii cu asa desert regal.

Cosulete cu fructe

4 portii

Timp preparare: 35 minute

Ingrediente:

  • 200 g (7 oz) ciocolata neagra de cel putin 70% cacao (sau ciocolata de menaj de buna calitate, dar eu nu as alege-o)
  • 115 g (4 oz) branza mascarpone
  • 115 g (4 oz) iaurt grecesc
  • 30 ml (2 linguri) zahar tos
  • 15 ml (1 lingura) brandy
  • 55 g (2 oz) coacaze proaspete
  • 55 g (2 oz) zmeura proaspata
  • 55 g (2 oz) afine proaspete (in caz ca nu gasesti fructe proaspete, mai ales acum, sunt bune si cele congelate, de orice fel, dar in caz ca sunt mai mari, taie-le cubulete)
  • 1 clemetina
  • zahar
  • hartie de copt

Preparare:

  • Taie patru patrate de 18 cm din foaia de copt si muleaza-le pe un borcan sau castron mai mic ca sa le dai forma. Pune apoi hartiile in boluri ca sa mentina marginile ridicate.
  • Rupe ciocolata in bucati si topeste-o la bain-marie. Imparte ciocolata in mod egal in fiecare forma de hartie si intinde-o cu pensula pana aproape de margine. Incearca sa intinzi cat mai uniform si mai gros pentru a evita ruperea marginilor atunci cand vei dezlipi hartia. Pune formele astfel unse impreuna cu bolurile in congelator sa se intareasca.
  • Amesteca branza mascarpone cu iaurtul, brandy si o lingura de zahar tos.  Scoate cosuletele de ciocolata din congelator si dezlipeste cu grija hartia. Pune in ele portii egale din amestecul de branza obtinut. (A se linge lingura la final!)
  • Umezeste cu foarte putina apa fructele si da-le cu zahar, pentru a crea efectul de fruct nins. Aranjeaza apoi fructele in cosulete si stropeste totul cu zahar tos. Decoreaza cu frunze de rozmarin sau frunze de menta “ninse”.

Pofta buna si La multi ani!

27 Mai


La multi ani, iubita mea sora! La multi ani celor nascuti azi! La multi mie! M-am nascut azi dimineata, chinuind-o pe mama si in acelasi timp aducandu-i atata bucurie, cu doua luni mai devreme chiar. Nu mai stiu exact cat aveam dar stiu ca eram mica, mica, pana intr-un kilogram si jumatate, destul de creata la piele si galbejita, uratica chiar, dar in acelasi timp superba. Ca orice bebelus din lumea asta. Nu stiu daca se dadeau note pe atunci, nici nu o intreb pe mama. Probabil ca nu si fi luat 10, dar ce conteaza. Parca un copil sau o viata de om pot fi notate in vre-un fel. Mai stiu ca am stat intr-un incubator cateva luni, ca sa mai cresc, ca aveam sanse slabe de a trai, dupa spusele doctorului (nu stiu daca a vrut sa fie crud de realist sau doar crud, dar a fost alegerea lui la momentul respectiv) si in toate pozele din acele vremuri, alb-negru, evident, aveam o figura mirata si niste ochi mari si curiosi. Ce vedeam asa interesant, nu stiu, dar acum stau si ma gandesc, ce pacat ca primii ani din viata nu mi-i amintesc. As avea tot felul de intamplari si senzatii si povesti de spus, pentru ca totul era nou in ochii mei. Faceam cunostinta cu mama, cu tata, cu maia, care venea sa ne scoata pe mine si pe sora mea la plimbare si stiam ca asta urma, de cum o vedeam si nu mai puteam de fericire. Atat de fericita sa fiu ca ies la plimbare in parc, oare de ce eram asa? Acum, daca ies in parc, nu mai traiesc asa intens momentul, dar ma bucur sa fiu in mijlocul naturii. Are si copilaria farmecul ei.

Mama mai spune ca eram destul de cuminte, nu plangeam dar si cand plangeam, faceam concert, pentru ca indiferent care din noi incepea, cealalta urma. De mici “cantam” la doua voci si uneori se alatura si a “treia”, de stres si neputinta, cand nu mai stia ce sa faca. Si uite asa, sa te tii. O aventura totala si eu nu imi amintesc nimic. Noroc cu mama si pozele pe care le am ca sa stiu cam cum eram mica. Dar am crescut si trecand peste o bucata mare din viata, iata-ma azi, scriind impresii si amintiri pe blog.

Acum cateva saptamani, din intamplare, am dat peste o melodie care se intituleaza exact 27 Mai, adica ziua in care m-am nascut si mi-a placut foarte mult sa stiu ca exista asa ceva. Povestea din spatele piese este alta, dar eu ii dau intelesul meu, deoarece coincide cu ziua mea si ma bucur de ea. Ce e mai frumos decat sa am propria melodie? Poate doar o imbratisare si sentimentul ca sunt iubita. Si un desert minunat, pe care il fac oricand cu placere. 🙂

Cornulete, cu dragoste


🙂 Orice mancare se face si se ofera cu dragoste si dulciurile in mod special. Si dintre dulciuri, cornuletele in mod special. Floarea mea le iubeste, asa ca au o conotatie deosebita. Daca ar putea fi aici sa le mancam impreuna ar fi prea bine. Am ales aceasta reteta de cornulete pentru ca imi plac si mie foarte mult. Le-am facut o singura data dar stiu ca am mancat cu pofta. Sunt cornulete evreiesti, foarte populare mai ales in bucataria evreiasca americana. Rugelach cu alune de padure sau nuci.

Iar mi se face pofta pentru ca mi le imaginez si stiu cum erau cand le gustam, se topeau in gura. Chiar as manca si acum dar trebuie sa le fac intai. Reteta spune ca aceste cornulete se mananca tot timpul anului, de Shavuot si de Hanukkah. Am cules aceasta reteta din Clarissa Hyman “The Jewish Kitchen. Recipes and stories from around the world” 2003.

Cornulete cu alune de padure

Ies 32 mici sau 16 mari

Ingrediente:

  • 200 g unt, la temperatura camerei
  • 200 g crema de branza moale (eu aleg Philadelphia dar nu e obligatoriu)
  • 2 lingurite zahar pudra
  • 250 g faina, cernuta si cu putina sare
  • 100 g alune de padure tocate marunt (sau nuci tocate marunt – din experienta am observat ca nucile sau alunele sunt mai gustoase usor prajite, dar lasa-le sa se raceasca inainte de a le toca, e mai bine)
  • 50 g zahar brun (unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, asa ca nu te speria, mergi pe cel alb)
  • 4 linguri cacao
  • 2 lingurite scortisoara
  • 25 g unt, topit
  • 1 albus ou batut cu putin apa ( sau daca vrei, bate un ou intreg, nu cred ca se supara nimeni)
  • zahar granulat (optional)

Preparare:

  • Bate untul cu crema de branza pana se omogenizeaza bine. Adauga zaharul pudra, apoi faina, si amesteca pana se combina toate ingredientele si aluatul incepe sa se adune. Rotunjeste-l, acopera-l cu folie de plastic si lasa-l peste noapte la frigider.
  • A doua zi, incalzeste cuptorul la 180°C, 350°F, nr.  4 la cuptorul cu gaz.
  • Amesteca alunele, zaharul brun, cacao si scortisoara intr-un bol.
  • Taie aluatul in doua parti egale, pune o jumatate in frigider pana termini de lucrat cu celalalta. Pune putina faina pe suprafata de lucru , intinde aluatul intr-un cerc de cca 25 cm in diametru. Daca evprea lipicios, pune faina si peste aluat. Aluatul poate fi dur la inceput dar se inmoaie rapid. Cu o farfurie mai mare sau cu o alta forma rotunda, taie marginile aluatului astfel incat sa iasa un cerc. Apoi taie cercul, in cca 16 sau 18 felii egale.
  • Unge suprafata aluatului cu unt topit, apoi pune jumatate din amestecul cu nuca. Intinde o folie de plastic peste aluat si apasa usor, fie cu mana dar mai bine cu facaletul ca sa se imprime bine amestecul.
  • Indeparteaza folia si ruleaza fiecare felie incepand de la partea lata spre varf. Ar trebui sa iti iasa ca niste mini croissant. Pune-le pe o tava unsa cu ulei sau pe o foaie de copt  in tava (nu te mai chinui cand speli tava) si unge-le cu albusul de ou batut. Adauga si zahar daca doresti.  Repeta toata operatia cu aluatul din frigider si coace-le cca 20-30 minute pana se fac aurii.  Scoate-le din cuptor, lasa-le sa se raceasca si delecteaza-ti papilele gustative. A nu se recomanda celor slabi de inima. 😉

Pofta buna!

It’s My Party…


Petit Pot au Chocolat

Smile! 🙂

Petit Pot au Chocolat

Sauna?

Petit Pot au Chocolat

La multi ani mie! 😉

E ziua mea azi si imi ofer ceva special. Un desert frantuzesc cu ciocolata. Muuuulta ciocolata. Cremos si delicat, amarui, aromat, delicios, etc, etc. Pentru ca merit.

Partea draguta e ca se consuma rece si pentru perioada asta calda e nemaipomenit. Crede-ma ca e ceva foarte bun. Se gateste usor, repede iar rezultatul e ca vei servi nu o portie ci mai multe. Iata ce faceam eu ieri seara, dupa ce m-am spalat pe cap, ca sa aiba timp sa stea in frigider sa se aseze si azi sa ma rasfat. Si nu este traditionalul tort pentru ca am zis ca vreau ceva deosebit, este o crema de ciocolata facuta in boluri mici de portelan. Ca nu, azi nu mai fac nimic altceva. Decat sa imi imbratisez si sa petrec timpul cu floarea mea, poate sa scriu blogul si bine-nteles temele pentru examene. De nu le-as avea. In fine, asta e acum si conteaza pentru mine sa marchez cumva, frumos, ziua mea. Chiar daca am treaba, totusi nu o neglijez. Reteta aleasa este din “The Sunday Times” some long time ago. Dar mi-a placut cum suna titlul, delicat ca un portelan si rafinat.

Petit Pot au Chocolat

Serveste 8

Ingrediente:

  • 350 ml smantana
  • 1 baton vanilie  taiat pe lungime sau un plic zahar vanilat
  • 250 g ciocolata amara (cel putin 70% cacao)
  • 150 ml lapte
  • 4 galbenusuri
  • 2 linguri zahar

Preparare:

  • Incalzeste cuptorul la 140°C/ 275 °F/ punct 1 la cel cu gaz. Intr-un vas incalzeste impreuna smantana si batonul de vanilie, amesteca bine sa se disperseze semintele, acopera si lasa sa se infuzeze cca 30 de minute.
  • Intre timp, in alt vas, topeste ciocolata in lapte.
  • Intr-un bol, bate galbenusurile cu zaharul, bine de tot, adauga apoi ciocolata topita si smantana cu vanilie (din care scoti totusi batonul) si amesteca bine. Srecoara minunatia printr-o sita si apoi imparte-o in mici boluri ramekin (sunt boluri de portelan, ceramica sau sticla, de diferite marimi care se folosesc la acele mancaruri care se preteaza a fi servite in portii individuale).
  • Bolurile pune-le intr-o tava mare (eu am folosit tavile acelea mari si rotunde de la cuptorul electric rusesc, daca mai stie cineva de el si daca mai foloseste) in care adauga apa care sa vina cam pana la jumatatea bolurilor, nu mai mult de 2/3 totusi. Asta inseamna ca vei gati bain-marie. Lasa totul la foc mic cca 45 de min-1 ora.
  • Lasa-le sa se raceasca apoi si pune-le la frigider sa stea cel putin 6 ore inainte sa servesti.

Pofta buna!

Poires Belle Helene


Multumesc, multumesc. 😉 La multi ani tuturor sfintilor Constantini si Elene azi! 🙂 Lor si mie inclusiv le dedic azi o reteta speciala si minunata, ceva la care ma gandeam de mult sa public, dar imi propusesem s-o fac azi, pentru ca o zi speciala merita o reteta speciala. Reteta asta e divina. E una din acele prajituri care te fac sa mori si sa invii de placere si daca imi permiti sa vorbesc altfel, de fapt azi imi dau singura voie, 😉 , ei bine, iti ofera o placere aproape orgasmica. Simti niste valuri in stomac si te topesti de placere cand papilele tale gustative se intalnesc cu crema de ciocolata calda, frisca si daca doresti, si cu inghetata de vanilie rece. Combinatia de temperatura nu se poate descrie in cuvinte. Te asigur ca merita sa gusti asa ceva macar o data in viata. Eu am realizat aceasta reteta prima data, evident in Londra, ca acolo am dat de ea, si apoi o singura data acasa. Au fost doua momente speciale, numai si pentru faptul ca m-am rasfatat cu asa ceva. Chiar nu am cuvinte sa descriu senzatiile dar le simt si acum numai scriind asta. Mi-as fi dorit sa imi ofer azi perele frumoasei Elena, ca de, doar reteta poarta numele meu, numai ca am optat pana la urma pentru un Tiramisu. Da, stiu… dezamagire! Dar nu am avut dispozitia. Si pana la urma Tiramisu pe care care il fac eu, si care e si aici pe blog, nu e  o prajitura oarecare asa ca m-am mangaiat cu acest gand. Plus ca l-am facut azi dimineata. Of, de ziua mea nu vreau sa fac nimic dar am scapat macar de spalat vasele. Stii ca eu murdaresc mai mult decat e necesar. Si Tiramisu a iesit ca de obicei, perfect. Plus piure cu unt, sare si piper, frecat bine, plus piept de pui taiat in felii mai subtiri, cu sare, piper, oregano, prajit in unt si vin alb. Ti-e foame?

But let’s talk about this exquisite dessert. Ca un facut, reteta am gasit-o in cartea “Good Housekeeping – All Colour Party Cook Book”, 1992 la sectiunea “Stunning desserts”. E si normal, la cat de extraordinar este. Numai ca acasa fiind, pentru a doua mea experienta cu aceste delicatesuri, mi-am dat seama ca nu ma satisface pe de-a-ntregul reteta pe care o am asa ca am mai cautat putin pe net si pana la urma, am luat putin de aici,  putin de acolo si am facut ceva sa imi placa si mai mult. Doamne, cum e sa vrei sa impresionezi pe cineva, cata munca! Dar mi-a iesit mai mult decat imi propusesem, toata lumea s-a declarat extaziata. Numai si asta, si face mai mult decat mi-as dori. Iar am scris o groaza pana la reteta, multumesc ca ai rabdare sa citesti atata vorbarie si ca nu te plictisesti. Profit si eu din cand in cand. 😉 Sa trec la partea a doua pentru un desert fin, elegant, delicios, etc. Astept si alte superlative de la tine  (pentru ca nu accept decat superlative la aceasta reteta), dupa ce o prepari si o mananci.

Poires Belle Helene

(sau mai pe romaneste dar nu mai zambi ca ma enervezi acum : Perele frumoasei Elena)

Ingrediente:

  • 4 pere  (pentru o masa mare, pentru ceva intim doar 2, si injumatateste si celelalte ingrediente apoi – cauta pere Conference sau oricum ceva mai tari ca sa se inmoaie frumos)
  • 50 g zahar
  • 900 ml apa
  • suc de lamaie de la o lamaie
  • coaja de la lamaie rasa
  • 150 g ciocolata neagra (macar 70 % cacao, altfel nu mai vorbesc cu tine )
  • 3 linguri lichior de portocale (gaseste unul bun) sau 3 linguri lichior Poire William
  • inghetata de vanilie (optional dar absolut necesar pentru cald-rece)
  • biscuiti cu migdale, crocanti si subtiri sau pentru ceva autentic, tuiles aux amandes (sper sa gasesti una din variante)
  • 200 ml smantana (no fat-free, please)
  • zahar vanilat

Preparare:

  • Pune apa, zaharul si sucul si coaja de lamaie intr-un vas mai adanc la foc mic fara sa amesteci pana se topeste zaharul.
  • Cojeste perele rapid, ca sa nu aiba timp sa se coloreze, scoate-le mijlocul dar lasa coditele ca decor si ca sa te ajute mai tarziu sa le poti scoate mai usor din vas.
  • Pune perele in vasul cu sirop, in picioare sau pe o parte (cel mai bine e sa fie acoperite in intregime in sirop) si lasa-le la foc mic  20 de minute sau pana s-au inmuiat. Scoate-le din sirop si lasa-le sa se raceasca intr-un vas acoperit.
  • Prepara acum sosul de ciocolata (mmmmmmmmmmmmmm). Dupa ce s-a racit siropul, fierbe-l pana se evapora cam jumatate din el. Strecoara-l intr-un vas mai mic si introdu acest vas in alt vas mai mare, umplut jumatate cu apa (Bain Marie”) si lasa-l la foc mediu (apa nu trebuie sa fiarba). Rupe ciocolata, pune-o in sirop la topit si amesteca pana se omogenizeaza bine. For a twist, adauga ori lichior de portocole sau lichior Poire William. Ok, ai voie sa introduci un deget sa gusti. Unul, te rog, nu toate.
  • Intr-un alt vas, bate smantana cu zaharul vanilat ca sa obtii crème Chantilly.
  • Acum treci la partea de imbinare a elementelor. Alege farfurii de ciorba sau boluri (e nevoie sa fie adanci ca sa stea lichidele adunate) si introdu perele, in picioare.
  • Daca doresti, caci este optional, pune cate doua linguri de inghetata intai. Toarna peste ele si peste pere sosul de ciocolata cald, apoi frisca vanilata sau crème Chantilly (cum doresti sa ii spui) si cate doi biscuiti cu migdale.
  • Serveste imediat. Nici nu ma astept sa stai sa contemplezi asa ceva. Eventual sa te urmareasca in somn.

Pofta mai mult decat buna, delicioasa!