Tag Archives: reteta hamsie

Engraulis encrasicolus


Nu traduc pentru ca vreau sa faci un efort minim ca sa cauti sa vezi despre ce e vorba. Pana una alta, engraulis encrasicolus este delicioasa. Nu se poate vara mai ales, la malul marii, fara ea. Am crescut cu ea si ii duc dorul de cand locuiesc in Bucuresti. Se gaseste si aici insa e adusa din alte tari si nu e acelasi lucru. O prefer proaspat pescuita din Marea Neagra, curatata acasa si prajita la tigaie. Nu as putea, de fapt as putea insa stiu ca mi-ar lipsi foarte mult, sa vina vara si sa nu o consum cat de des pot. Fiind de la mare, oricum imi place cam tot ce se gaseste in ea, mai putin scoicile. Lasa ca le mananca altii.

Am vrut sa scriu despre ea acum pentru ca am aflat o noua metoda de preparare, care mi-a placut foarte, foarte mult. Si pe langa asta, e si foarte rapida si simpla. Iar pentru vietile noastre complicate (de noi insine) imi place tot ceea ce le face mai usoare. Insa inainte de a scrie reteta – stai linistit/a ca nu e cine stie ce insa daca nu o stiai pana acum, probabil sa iti placa asa cum imi place si mie – o sa spun cum prepar eu minunatiile. De mica, de cand cumparam si consumam, le faceam asa: le taiam capetele, le curatam interiorul de organe apoi le treceam prin cateva ape pana se spalau bine. Partea cu curatatul poate fi teribila, sa iei la mana fiecare engraulis encrasicolus, dureaza, mai ales cand cureti mai mult de 1 kg. Dar unde sunt mai multe maini, treaba merge repede. Apoi venea treaba care ma amuza si pe care o faceam cu placere. Le fixam cate 4-5, in functie de cate incapeau, pe scobitori. Aratau asa ordonate, ca niste soldatei. Apoi, fiecare scobitoare cu engraulis encrasicolus era trecuta printr-o bol cu faina, scuturata nitel si pusa in ulei incins, nu foarte mult, in tigaia de tabla. De mica mancam sanatos, dupa cum vezi. πŸ˜„ Se adaugau tot atatea scobitori cate incapeau in tigaie, fara sa se aglomereze. Se prajeau pe o parte si pe alta apoi se puneau intr-o farfurie, eventual cu 1-2 servetele pentru a absorbi uleiul in exces si gata. Putina sare deasupra, cateva picaturi de lamaie si paine si pranzul era gata. Nu prea ajungeau sa se raceasca pentru ca abia asteptam sa le mancam. Asa ca toata copilaria mea si toata viata mea de pana acum au fost legate de acest preparat culinar pe care il ador. De multe ori spun ca mananc biscuiti, asa cumva le percep. Se pot consuma fierbinti, calde, reci, nu conteaza. Insa o vacanta la mare, fara cel putin o portie de engraulis encrasicolus, este de neconceput pentru mine. πŸ™‚ Cu conditia sa fie facute in casa.

Asa, acum sa trec la reteta pe care am invatat-o de la tata si el a invatat-o de la altii. 😁 Engraulis encrasicolus nu se va mai fixa pe scobitori, ci se scurteaza timpul, trecandu-le pe toate, dupa ce au fost curatate si spalate si strecurate bine de apa, prin faina sau malai sau in ambele. Reteta fiind una turceasca, tata spune ca ei le fac cu malai. Ok, hai sa vedem cum iese, poate imi place. De retinut ca intr-o tigaie antiaderenta se intorc usor, in cea care lipeste, nu stiu daca rezultatul iese la fel de “insorit”. Deci, in tigaia unsa cu putin ulei, pe care il poti adauga si la final ca nu e bai, aranjezi fiecare engraulis encrasicolus una langa alta si faci asa, un fel de soare cu muuulte raze si umpli aranjand frumos si mijlocul. Din pacate nu am facut poza insa iti imaginezi tu cam cum arata. Foarte frumos si ordonat. Se prajesc pe o parte pana se fac aurii apoi, ele cum se lipesc intre ele, le poti lua cu o paleta si le rastorni ca pe o clatita, pe partea cealalta, ca sa fie uniform prajite. Apoi se scot si se consuma, ra-pid. πŸ˜€

Asa mult mi-a placut reteta si ma minunez ca nu am stiut de ea pana acum insa niciodata nu e prea tarziu. Asa ca acum mai ai o metoda usoara si rapida de a gati engraulis encrasicolus.

Inca o metoda acum, dar asta e asa, ca bonus, in caz ca nu stiai, este si coacerea ei in cuptor. E o varianta mai sanatoasa si destul de gustoasa. Nu la fel ca prajeala insa e curat si nu miroase in casa. Orice fiinta din mare, atunci cand e prelucrata termic, are un miros parca mult mai puternic si mai durabil decat multe alte mancaruri, dar asta e doar parerea mea. La cuptor scapi cumva de miros si e mai putina munca.

Acum te invit, in caz ca ti-am facut pofta, la o portie de hamsie. Sper ca ti-ai dat seama pana acum ca despre ea e vorba. Pofta buna!

Elena G