Fusilli a la Elena

Dupa atatea mancaruri care urmeaza retetele ad literam, iata in sfarsit ceva fara reteta. Gata, ma pot auto-proclama un adevarat bucatar.;) Nu e cazul, ca nu am studiat asa cum fac cei care urmeaza o scoala, eu o fac doar din pasiune si sunt mai mult autodidacta. Imi place. Nu as putea face asta zilnic intr-un restaurant dar acasa, din cand in cand, pentru mine si cei dragi, da. Revenind, deseori o mancare se gateste din minte cu cateva zile inainte, asa si a mea a inceput de ieri seara. E o intreaga munca in spatele unei mese, chiar daca pare ca nu e asa. Intreaba asta pe oricine trebuie sa gateasca acasa, zilnic.

Ce sa mananc maine, ma intrebam in gand. Faceam o lista mentala cu ce aveam prin congelator, frigider, camara, ca sa nu cumpar prea multe. Aveam chef de paste dar nu le vroiam simple, am mai mancat asa si sunt foarte usor de facut dar ma gandeam, am niste creveti mari in congelator. I-am luat special pentru o mancare cu paste, asa mi-a placut mie. Deci sa recapitulez: creveti am, ce mai am? Paste am si alegerea mea e fusilli, sunt ele asa carliontate cumva si tare dragute arata in farfurie. Usturoi am, fara usturoi nu se poate la paste. O prietena mi-a povestit ca usturoiul nu se marunteste si se consuma ci se zdrobeste, se prajeste in ulei usor, pentru aroma si apoi se arunca. Deci sa ii dau Cezarului ce-i al Cezarului. Usturoiul va fi zdrobit, sa nu supar italienii. 😉

Sunt asa incantata de ce am facut incat am zis ca daca nici pe asta n-o scriu, atunci ce sa scriu? Tot adunate de prin amintiri si foi? E loc si de acestea dar acum incepe artileria grea. Creatia mea. Mai am cateva retete proprii aici, destul de putine, daca ai chef, cauta-le in folderul My own. Una care imi vine acum in minte, pentru ca seamana cu aceasta, este fusilli cu sos de rosii. O minunatie! Oricum retetele mele sunt incercate, ca doar nu le postez de frumusete. Reteta de acum poate fi facuta pentru o persoana sau pentru 2 sau pentru 4, sau etc. Eu voi posta varianta pentru doua. Restul se imparte sau se inmulteste. Si pentru ca e loc de imaginatie, voi adauga si alte optiuni. Te poti juca foarte mult cu reteta asta, de asta imi si place, e versatila. Iar la gust, nu mai zic. Degust.

Iata ce mandra sunt, am numit-o dupa mine. Asa, pentru ca pot. 😉

Fusilli a la Elena

2 portii

Ingrediente:

• 85 g fusilli de persoana (au italienii dreptate cu gramajul, este exact o portie suficienta pentru a manca pana aproape de saturatie si mai ai loc, un piiiiiiiiiiic – daca preferi portii mai mari, go ahead)
• 10-12 creveti mari, curatati (in loc de creveti poti pune 2 piepti de pui taiati cubulete)
• 280-300 g smantana 20% grasime (uite ca nu mai e asa grasa, nu? 😉  dar merge si mai grasa)
• 4 catei de usturoi zdrobiti (doar pentru aroma, tine minte)
• 3-4 linguri de ulei
• un varf de cutit de sare
• coaja rasa de la 1/2 lamaie (asta face toata diferenta, crede-ma)
• 2 lingurite oregano (uscat)
• 1 lingurita rasa nucsoara pudra (obligatoriu)
• mirodenii amestecate pentru spaghetti (am primit de la o prietena si am zis sa le adaug dar a meritat, deci fa si tu la fel, joaca-te cu orice mirodenie)
• 2 lingurite ghimbir pudra (sau piper daca vrei, doar ca ghimbirul are o alta aroma si sa stii ca nu e asa de piperat in mancare pe cat se crede)
• 150 grame casacaval ras
• parmezan (nu am avut dar daca ai, ce faci?)
• ciuperci (eu nu am pus dar tu poti, daca iti place)
• 2 lingurite rase de faina (pentru ingrosare sos – optional, eu am incercat si a fost ok)
• 2 -3 lingurite de vin alb (nu am avut dar daca aveaaaaaaaaaaaaaaaam… 🙂 )

Preparare:

• Se vine de la serviciu flamand/a cu gandul la mancare. Se gandeste la ce bine era cand era gata masa, facuta de altcineva, bine-nteles, dar din pacate atunci nu se aprecia. Acum e prea tarziu, deci nu te mai plange. Fa in asa fel incat sa iti arati aprecierea cat nu e prea tarziu. Altfel, e randul tau sa nu fii apreciat/a. :))
• Se pune o cratita de marime medie, plina cu apa si un pic de sare, pe foc. Se da taaaaare la foc si se roaga in gand sa se fiarba repede ca nu mai poti de foame. Intre timp te misti si scoti pe masa tot ce iti trebuie. Si apoi te schimbi de hainele de serviciu in ceva mai confortabil. Se deschide si geamul de la bucatarie pentru ca se va incalzi intre timp.
• Cand s-a fiert apa se pun pastele si se asteapta peste 8 minute sau cat scrie pe punga. Daca ar fi sa respecti durata nu ar iesi “al dente” ci ar iesi cam nefacute asa ca lasa-le sa fiarba. Iti vei da seama si singur/a cand s-au facut.
• Intre timp, curata cateii de usturoi, zdrobeste-i cu lama cutitului asezata intr-o parte, nu cu partea taioasa. Intr-o tigaie, incalzeste uleiul si pune usturoiul pentru aroma. Prajeste-l cca 3- 5 minute, cat sa se rumeneasca si adauga crevetii sau prawns (cum se mai numesc ei intr-o limba de circulatie internationala) si lasa-i si pe ei la rumenit, cca 5 minute.
• Adauga apoi smantana, amestecand continuu la foc mediu spre mic, apoi mirodeniile, apoi faina daca vrei sa se ingroase sosul, daca nu, nu e musai. Se razuie jumatate de lamaie deasupra si se inspiraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Asta e cireasa de pe tort, nimic nu se compara cu coaja proaspat rasa de lamaie. Poti folosi si coaja rasa de lamaie din borcan, daca ai, dar nu e acelasi lucru. La final adauga si cca 50 g cascaval ras si amesteca bine. Sosul e gata. Si miroase divin.
• Verifica daca pastele s-au fiert, fara a fi prea tari sau prea moi si strecoara-le prin sita. Rastoarna-le in portii egale in farfurii si pune deasupra sosul. Presara niste cascaval ras peste tot, toarna un vin alb in pahare si

Pofta buna! Eu stiu ca am avut.

 

Pentru tine

Paste. Copy/paste. 😉 Stiu ca iti plac pastele asa ca iti dedic aceasta reteta. Nu e poate ce ai tu in gand dar sa stii ca e ceva special oricum. Ca mine. 😉 Acum, scriind reteta, ma gandesc ca trebuie s-o mai gatesc iar. Pentru ca nu imi amintesc prea multe. Vreau sa ii simt gustul pentru ca are o combinatie deosebita din cauza merelor. Cand voi avea ocazia, inspiratia, o voi gati. Prima data s-a intamplat acum multi ani, cand am gasit-o in cartea “Good Housekeeping Cookery Book”, aparuta in 1985, carte pe care am mai amintit-o pe blog, pentru ca am gatit destule retete din ea. Chiar merita sa o ai. Eu una mi-as dori-o sau daca nu cartea, macar un loc in mobila de bucatarie cu dosarele si cartile mele de bucate. De cand visez la asa ceva…printre altele! Daca nu si nu, atunci le gasesc eu un loc undeva, oriunde, de preferat totusi in bucatarie, sa fie la indemana. Am un sentiment de déjà vu ca am mai scris dorinta asta candva. Si am acum un déjà vu la déjà vu. :)). E clar, imi doresc foarte mult si atunci am zis sa ma repet, poate se intampla. Sau sa ma plang, cum se mai spune. Daca nu ma plang, nu primesc, nu? Sau macar sa scriu, ca de primit oricum nu primesc, poate pentru ca nu e momentul. Incep sa filosofez acum si aici e vorba de mancare. Sa revin la subiect. E mult mai interesant si mai apetisant decat filosofia. Si mai colorat. Iata, my dear, reteta de azi. Imi cer scuze, am uitat ca nu iti place pestele sau orice lighioana din mare. Dar sa stii ca sunt delicioase, toate. Facem asa, ca sa fim ambii multumiti, tu mananci pastele si lasa-mi mie crevetii, pe toti ii mananc, cu cea mai mare placere. Sau incearca putin, nu se stie, s-ar putea sa iti placa pana la urma. Asta e si ideea, sa ajunga sa iti placa. 🙂 Daca nu, tot e bine, imi raman mie toti. Yummy. Recomand a se servi vara, pentru ca este o reteta racoroasa. Si e asa usor de facut, in maxim 30 de minute e gata. Chiar daca mai trebuie tinuta la frigider, timpul efectiv de preparare nu depaseste jumatate de ora. E ideala, as zice, pentru ca nu vreau sa stau vara sa folosesc cuptorul sau aragazul prea mult. Nu as chinui pe nimeni in halul acesta. Vara e pentru plimbari si plaja, vacante si mancare usoara. Vara e pentru soare si pentru noi. Vara … vine curand. Enjoy!

Salata de paste cu creveti si mere

2 portii

Ingrediente:

• 175 g paste scoici
• 150 ml suc proaspat de mere
• 5 ml (1 lingura) menta proaspat tocata
• 5 ml (1 lingura) otet din vin alb (sau suc proaspat de lamaie)
• 225 g creveti curatati
• 2 mere tari si dulci, decojite si taiate cubulete
• frunze de salata verde
• sare
• piper
• ardei iute pentru decor

Preparare:

• Fierbe pastele in forma de scoici sau cochilii (daca nu ai, orice paste ar merge) conform instructiunilor de pe punga sau cca 6-12 minute, pana se inmoaie. Se spune ca pastele ideale trebuie sa fie al dente dar e de gustibus. Strecoara-le, spala-le bine sub un jet de apa rece si strecoara-le iar.
• Fa sosul sau dressingul, cum i se spune mai nou, amestecand sucul de mere, menta, otetul si mirodeniile intr-un bol mare.
• Usuca crevetii de excesul de apa cu servetele. Pune-i, alaturi de mere si paste, in bol si amesteca bine sa se combine cu sosul. Acopera vasul cu folie transparenta sau de aluminiu sau un capac, ca sa fie mai ecologic si lasa la frigider pentru 2-3 ore. Asta e bine, daca cumva te scoli dimineata devreme, pentru ca gatesti repede si apoi pleci la plaja. Cand vii, mancarea e gata facuta si te racoreste imediat.
• Pentru o servire ireprosabila, spala frunzele de salata, usuca-le si taie-le fin. Imprastie-le artistic pe un platou si aranjeaza peste ele salata de creveti. Pune putin ardei iute si gata. Sau putem servi impreuna direct din bol. 🙂

Pofta buna!

Biscuiti cu dragoste

Intr-o zi ca aceasta, de toamna tarzie, rece, trezita de ploaia care imi bate in geam, imi place sa imi miroasa in casa a desert. (Cel dulce, nu nisipul fierbinte din Sahara. ;)) ) Azi am pofta de biscuiti de casa. Nu vreau insa biscuiti obisnuiti. Vreau ceva mai special, ca de obicei. Iti spun de acum ca de fapt nu ma apuc de gatit ci doar iti fac putina pofta. Mi-ar placea enorm sa ma trezeasca nu numai ploaia ci si un miros vanilat si imbietor din bucatarie si o farfurie plina cu biscuiti proaspeti si deliciosi pe o farfurie, alaturi de un ceai englezesc cu lapte. Ce bine m-as trezi! Cineva ma iubeste si imi face biscuiti. As uita de cat de urata e ziua si as sta oricum mai mult in pat. Cred ca voi face pana la urma biscuitii acestia, cat mai curand. Ce inseamna ca pofta vine mancand! Sa iti spun reteta. Nu am notat pe foaie cartea din care am cules-o asa ca nu stiu sursa. Dar biscuitii raman la fel de gustosi. Si se fac asa de repede. Ce imi place! O mica observatie: reteta originala face prea putini biscuiti asa ca eu dublez cantitatile pentru mai multi. Totusi, aici citesti acum reteta originala. Tu decizi apoi cati vrei sa iti iasa.

Biscuiti cu ciocolata

Biscotti morbidi con cioccolata

10 portii

Timp prepare: 10 minute

Timp coacere: 35 minute

Ingrediente:

• 250 g faina alba
• 65 g cacao pudra
• 1 lingurita praf de copt
• un varf de cutit de sare
• 100 g punga cu bucati de ciocolata (sau varianta mai buna si mai sanatoasa, o ciocolata amara de cel putin 70% cacao, maruntita)
• 150 g fistic (I love it)
• 100 g unt, la temperatura camerei
• 225 g zahar brun (sau cum spune reteta: zahar nerafinat auriu caster)
• 2 oua medii, la temperatura camerei

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 180 °C/ 350˚F, gaz 4.
• Unge o foaie de copt cu putin unt si pudreaz-o cu faina.
• Amesteca intr-un bol faina, cacao, praful de copt, bucatile de ciocolata si fisticul.
• Intr-un alt bol, bate cu mixerul untul si zaharul, pana se deschide la culoare si se umfla. Adauga apoi ouale si amesteca-le bine.
• In acest amestec pune apoi combinatia cu faina si amesteca pana se formeaza o coca mai tare. Pune coca in tava, pe foaia de copt si intinde-o bine, sa ajunga in toate colturile. Tava ar trebui sa fie de cca 30 cm lungime si 10 cm latime. Ceva mic, mic, dupa parerea mea. Prea mic.
• Lasa la cuptor cca 35 de minute. Poti verifica asta cu un bat de frigarui pe care sa il introduci in coca. Daca iese curat, atunci biscuitii sunt gata. E momentul sa scoti tava din cuptor si s-o lasi cca 5 minute sa se raceasca. Apoi poti ridica foaia de copt si o poti pune pe un gratar unde sa se mai raceasca pana la temperatura camerei. Eu as acoperi cu o panza in tava si as lasa asa se raceasca, pentru ca alfel se pot intari si nu vreau asta. Dupa aceea poti taia biscuitii pe care reteta sugereaza sa ii servesti cu cafea sau vin. Eu sugerez cu ceai, orice fel de ceai. Dar tu alegi.

Pofta buna!

Risotto With a Twist

Intr-o zi, anul trecut, in bucataria sorei mele, m-am gandit sa gatesc ceva interesant, oricum, mai interesant decat ce gateste ea de obicei. Pentru ca ea este genul mai traditionalist, si imi pare ca ce face e ceva obisnuit, chiar plictisitor. Sora mea gateste foarte bine, multe retete, face niste ciorbe excelente si eu chiar mananc ce gateste ea, eu, care sunt o mofturoasa, mai ales la ciorbe. Dar ea gateste romaneste. Mie imi place sa experimentez, sa incerc idei si retete noi. Trebuie neaparat sa fie din bucataria internationala, retete romanesti oricum mananc toata ziua. Rezultatul lor, nu hartia. :))  Revenind, ma scuzi ca bat campii cu gratie de balerina, eram in bucatarie. Incercand sa imi impresionez sora cu talentele mele de bucatar sef, i-am spus ca o sa pregatesc ceva italian. A mancat vreodata risotto? Nu. Bun, atunci o sa fac un risotto sa vada cum este. M-am pregatit cu sortul de bucatar, am pus-o sa ma ajute la unele chestii, am stat destul sa mestec la acel risotto, deasupra cratitei, pentru daca nu stiai, trebuie mestecat non-stop, pana la final. E un alintat. Dar vai, am esuat lamentabil! Nu numai ca nu a fost impresionata dar nici nu i-a placut prea mult. Si eu aveam impresia ca o sa ramana muta de admiratie. Ce lovitura parerii mele excelente despre mine insami! Aveam impresia ca voi obtine aceeasi reactie ca atunci cand am gatit pentru prima data in viata mea risotto, acum 4-5 ani, la Londra. Lor le placuse atat de mult, s-au exprimat atat de frumos, au fost atat de incantati de mancare iar eu eram in al noualea cer. A trebuit sa ma trezesc si sa nu mai visez cai verzi pe pereti, pentru ca mi-am dat seama ca unora li se va parea extraordinar ceea ce gatesc eu, si sunt destui, deloc impresionati, care vor gandi ca, hm, e ok, dar nu stiu de ce te agiti atata ca nu e cine stie ce. Sau unele mancaruri le vor placea, altele nu. Tine de gustibus. Pentru ca si sorei mele i-au placut unele mancaruri, altele nu, ca risotto acesta.

Mie, in schimb, imi place risotto foarte mult. Nu aveam reteta pe care o incercasem inainte asa ca am cautat alta. Am gasit un risotto vegetarian care contine una din legumele mele preferate: dovlecelul numit zucchini sau courgette. Asa ca din start, de la ingrediente am stiut ca o sa imi placa. Pentru inspiratie si retete m-am intors catre unul din site-urile mele preferate, BBC Good Food – Recipes and cooking tips, asa ca poti verifica reteta de risotto si aici daca iti place in engleza. Dar gustul e acelasi, pe orice limba. Daca nu cunosti asa bine limba engleza, nu-i bai, citeste mai jos reteta si incearc-o. Sunt doua situatii: fie iti place , fie nu. Care din ele va fi?

Risotto cu zucchini, feta si masline

4 portii

Timp: 25-35 minute

Ingrediente:

• 100 g branza feta, maruntita
• o mana de masline negre, carnoase, tocate dar nu foarte marunt
• 3 linguri patrunjel proaspat, tocat nu foarte marunt
• 4 linguri ulei de masline
• 1 ceapa mare, tocata marunt
• 3 dovlecei zucchini, feliati (daca nu gasesti zucchini, incearca cu dovlecei obisnuiti, dar ai grija ca se inmoaie mai repede deci ofera-le mai putin timp de gatit)
• 250 g (o cana) orez risotto (poate fi arborio sau carnaroli, in Romania parca am vazut doar arborio dar sincer nu mai stiu exact ca nu am avut ocazia sa fac pana acum)
• 1 litru supa fiebinte de vegetale (doar zeama, sau apa fiarta dar nu mai este atat de gustos risotto)
• 140 g petit pois (un soi de mazare mica si dulce; daca nu se gaseste atunci mergi pe mazare; pentru iarna o gasesti congelata la diverse super-marketuri iar vara cred ca e intelept sa o cumperi proaspata. Ai grija ca mazarea dureaza mai mult sa se prepare asa ca o poti pune mai devreme decat soiul celalalt)

Preparare:

• Intr-un bol,  amesteca feta, maslinele, patrunjelul si 2 linguri de ulei de masline. Daca nu vrei sa mergi mai departe, serveste aceasta racoroasa si delicioasa combinatie pe paine prajita si tocmai ti-ai luat un pranz usor de vara.;) Sau poate gasesti alte idee de a o consuma, esti libera/ liber sa experimentezi.
• Incalzeste restul de ulei intr-o tigaie mare si adanca. Pune ceapa, prajeste-o cca 5 minute, pana se inmoaie. Adauga dovleceii, lasa-i sa se inmoaie cateva minute apoi pune orezul.
• Pune un polonic de supa vegetala si amesteca pana se absoarbe complet. Repeta operatiunea cu polonicul si amestecul pana se termina toata supa si este complet absorbita. Cu cateva minute inainte de ultimul polonic, adauga petit pois. Lasa la foc incet pana cand totul se inmoaie si devine cremos. Serveste in boluri, peste care pune amestecul de feta cu masline si patrunjel. Datorita faptului ca e asa moale, va avea foarte multa trecere la bunici si copii si de ce nu si la altii care vor aprecia un topping mai special pentru asa o mancare clasica. 🙂

Pofta buna!

Bella Italia

Imi place carnea dar nu sunt o carnivora. O savurez, rar. In rest, chiar am momente cand nu vreau sa o vad. Ca acum, pe caldura. Cel mai bine merg legumele. O simpla salata cu rosii, castraveti si ceapa e ideala, mai adaug si branza si nu imi mai trebuie nimic altceva. Pentru pranz. O alta alternativa este reteta care urmeaza. Si aceasta, tot de doua ori a avut sansa sa fie gatita, o data la Londra, alta data la Constanta. Am ales sa o scriu, la rugamintea unei prietene, care isi doreste ceva fara carne. Stiu ca e putin costisitoare. Din pacate, cam asa sunt toate retele pe care le stiu. Dar cu bunavointa si imaginatie, nu trebuie neaparat sa te afecteze prea mult la buzunar. In fond, sunt multe ingrediente care pot fi inlocuite cu altceva si reteta sa nu fie afectata la savoare. Gustul si-l schimba putin, dar ramane la fel de buna. Si ca de obicei, voi completa la ingrediente cu variantele existente la noi sau mai accesibile, pe cat posibil. Pregateste-te pentru o calatorie pe plaiurile stramosilor nostri, romanii si pentru o mancare delicioasa. Pregateste-te sa faci cunostinta cu o ruda a dovlecelului nostru, care se gateste impecabil si asa, dar si prajit usor in ulei, ce mai, un dovlecel minunat. Este verde inchis la culoare si stiu ca nu prea se gaseste prin super-market-uri. Te-am incurajat deja. 😛 Dar daca ai stii ce delicios este! Ca sa te ajut sa stii despre ce dovlecel vorbesc pun si o poza.

Sa trec la “gatit”. Pardon, la scris. 😉

Zucchini alla Ricotta

(Dovlecei umpluti cu branza ricotta)

4 portii

Ingrediente:

• 8  dovlecei verzi mediisau courgettes (cred ca dovleceii ceilalti merg la fel de bine, cu toate ca nu am incercat, dar daca tu incerci, chiar te rog sa imi spui cum au iesit )
• 2 linguri ulei de masline
• 1 ceapa, tocata marunt
• 1 capatana usturoi, tocat marunt
• 175 g branza ricotta (sau branza proaspata de vaca)
• 4 lingurite busuioc proaspat (sau 2 lingurite busuioc uscat)
• 3 linguri pesmet
• frunze de busuioc pentru ornat
• sare
• piper

Sos de rosii:

• 397 g rosii la conserva (alege rosii tocate si nu intregi ca e mai usor la gatit, daca nu ai robot sau blender)
• 1 lingurita piuree de rosii
• 1 ceapa mica, tocata marunt
• 1 capatana usturoi, zdrobit (optional)
• putin busuioc uscat
• putin zahar
• piper macinat proaspat
• 1 lingura ulei

Preparare:

• Cresteaza in lungime toti dovleceii cu o furculita, apoi taie-i tot in lungime.
• Scoate cu o lingurita miezul dovleceilor dar nu exagera ca sa nu ramana doar coaja si sa fie atat de subtire sa se rupa.
• Opareste cojile de dovlecei in apa fiarta cu sare pentru 10 minute. Strecoara si lasa-le pe un prosop de hartie cu fundul in sus.
• Incinge uleiul intr-o tigaie, adauga ceapa, usturoiul si miezul din dovlecei. Prajeste la foc mic cca 5 minute pana cand se inmoaie si se coloreaza usor, apoi rastoarna intr-un bol si amesteca cu branza ricotta, busuiocul, sarea si piperul, dupa gust. Amesteca bine.
• Umple dovleceii cu acest amestec, in mod egal.
• Fa sosul de rosii. Din cantitatile de mai sus iti ies 450 ml de sos de rosii dar tu ai nevoie, conform retetei de 300 ml. Dar nu cred ca e rau daca il folosesti pe tot, in fond, there is never enough sauce. Pune toate ingredientele intr-un blender sau robot de bucatarie pana se omogenizeaza bine. Daca nu ai nici una nici alta, amesteca totul intr-un bol sau direct intr-o cratita si fierbe la foc mediu cca 10-15 minute pana se ingroasa putin. Poti servi acest sos la orice, de la paste sau pizza la dovlecei. Este absolut delicios.
• Pune sosul de rosii intr-o tava de copt suficient de adanca si suficient de mare. Pune apoi si jumatatile de dovlecel umplute, sa incapa toate. Si presara pesmetul deasupra.
• Lasa la cuptorul incins la 200°C, 400°F, nr.  6 la cuptorul cu gaz pentru 20 de minute. Garniseste cu frunze de busuioc si serveste fierbinte.

Pofta buna!

PS: din pacate pozele nu sunt foarte reusite calitativ, au fost facute cu un aparat de filmat, acum 3 ani. Iti dai seama cand am gatit eu ultima oara asa ceva?

Dovlecel

Zucchini alla ricotta

O varianta de servire

Manastire intr-un picior, ghici ciuperca ce-i?

Raspunsul sper ca il stii. Iti plac ciupercile? Si mie. Fffff mult. Asta m-a intrebat ieri o prietena. De aceea m-am gandit la ce retete am eu cu ciuperci pentru ca dorea si ea una. Am cautat ca nu stiam sigur care e mai reusita sa o adaug aici dar am gasit. N-o sa-ti vina sa crezi! Este una dintre cele mai parfumate mancaruri pe care le-am gatit si le-am mancat vreodata. Miroase superb. Vorbesc serios. Are arome de lamaie, nucsoara, utsuroi, piper, amestecate intr-un buchet cum rar intalnesti. Iar la gust, te lingi pe degete, nu alta. Din cauza asta, am repetat de cateva ori reteta si acum ca vorbesc despre ea, mi s-a facut pofta sa o mai fac o data. Intr-o zi cu soare. :))

Intr-o tara cu soare. Pentru ca azi ne plimbam prin Italia. Cui nu-i plac pastele si pizza? Hm… sunt si din acestia dar slava Domnului ca sunt rari. Glumesc. Oricum azi mancam paste se pare. 😉 Reteta am luat-o din cartea “Confident Cooking – Classic Essential Pasta” 1996, si sincer, nu prea am ce modifica sau adapta la ea, este perfecta. Pentru toata lumea. Si se prepara si repede. Ca o mancare chinezeasca. Este mai mult decat perfecta se pare. Nu mai zic cat e de delicioasa. Dar te las pe tine sa hotarasti.

Tortellini cu sos cremos de ciuperci

4 portii

Preparare 18 minute

Ingrediente:

• 185 g ciuperci mici ca marime
• 1 lamaie mica
• 60 g unt (80-82% grasime)
• 1 catel usturoi, zdrobit
• 300 ml smantana
• piper negru
• nucsoara
• 3 linguri Parmesan ras
• 500 g tortellini fierte, strecurate si lasate la cald (eu le cam fac in acelasi timp cu sosul sa le strecor imediat si sa le combin)

Preparare:

• Taie ciupercile fin. Razuie coaja de lamaie. Topeste untul intr-o tigaie medie si gateste ciupercile cca 30 secunde la temperatura medie.
• Adauga usturoiul zdrobit, smantana, lamaia rasa, piper negru si nucsoara, cat se ia cu degetele. Lasa totul sa se imbibe cca 1-2 minute (acum poti zice ca miroase divin). Adauga si parmesanul si lasa pe foc mic inca 3 minute.
• Pune tortellini calde intr-un bol caldut sau rece, cum preferi. Toarna sosul si amesteca bine sa se combine. Serveste imediat.

Pofta buna!

Daca ramane ceva pentru a doua zi, incalzeste la cuptor sau in cuptorul cu microunde (totusi nu recomand ultima varianta, eu una nu mai am asa ceva si pot si fara).

TIRAMISU

What you see is what you get

Waves

You can’t touch this!

Reteta care urmeaza este fantastica. Ti se topeste in gura si arata impecabil. Pentru un tratament regal, incearc-o si o sa imi dai dreptate. Este una din favoritele mele si pentru ca este atat de speciala, mi-am propus s-o fac iar de Paste. De-abia astept. Numai cand ma gandesc cat de pufoasa si aromata este, cata crema si ciocolata are in ea, deja mi se face pofta.

Aceasta reteta nu este o reteta oarecare de Tiramisu. Este o reteta pe care iar am cules-o din The Sunday Times, revista in care publica unii din cei mai mari bucatari ai Marii Britanii. Aceasta reteta este varianta lui Heston Blumenthal, nascut in aceeasi zi cu mine. El este bucatarul sef si proprietarul restaurantului The Fat Duck, restaurant cotat cu 3 stele Michelin, din satul Bray din Berkshire,  votat “Best Restaurant in the UK” de “The Good Food Guide” 2007 si 2009, si votat cel mai bun restaurant din lume de “Restaurant magazine” in 2005. Blumenthal este celebru pentru abordarea stiintifica si a fost descris ca un alchimist in domeniul culinar pentru stilul lui inovator de gatit. (vezi Wikipedia)

Tot el este cel care sfatuieste folosirea ciocolatii de calitate in deserturi. El si altii. 🙂

Reteta lui este facuta sa ajunga la 4 persoane. Din experienta trebuie sa spun ca urmand reteta lui  mi-a iesit foarte putin iar biscuitii au fost insuficienti asa ca o adaptez un pic si trec in paranteza cantitatile pe care le folosesc. De asemenea vasul pentru reteta adaptata e mai mare iar eu folosesc unul pe care il am deja in casa, care are lungimea de cca 30 cm si latimea de cca 15 cm, ca sa ai o idee mai exacta.Dar sa trec la Tiramisu.

TIRAMISU

Ingrediente:

• 75-100 g ciocolata de calitate sau de cel putin 70% cacao, rasa (poti fi si mai generos, pentru ca ciocolata nu e niciodata suficienta, pune doua) (mai fac o paranteza –  floarea mea albastra mi-ar zice un bax :)) )
• 50 g zahar caster nerafinat (sau zahar brun, alb, depinde de preferinte si posibilitati)
• 250 ml smantana, rece (alege grasa, nu fara grasime, pentru ca altfel alegi e-uri de care nu scapi, grasimea naturala o mai dai jos cu sport; dubleaza cantitatea pentru mai multa crema intre biscuiti, mai ales ca si ei se inmultesc)
• 265 g branza mascarpone
• 300 ml cafea neagra, rece si suficient de tare (600 – 800 ml pentru ca vei avea  mai multa crema si mai multi biscuiti – nu te teme ca ramane pentu ca o poti bea oricand)
• 4 linguri de vin marsala sau lichior amaretto (daca nu ai, alege un lichior de ciocolata, merge ok, sau orice alt lichior care crezi ca se potriveste) – optional
• 125 g biscuiti de sampanie italieni pentru tiramisu (250 -300 g biscuiti )
• cacao pudra

Preparare:

• Razuie ciocolata la razatoare si pune-o in frigider sa nu se topeasca.
• Dizolva zaharul in 100ml de smantana la foc mic si pune deoparte sa se raceasca. Amesteca cu robotul intr-un bol  smantana ramasa.
• Mesteca cu lingura branza mascarpone pana se inmoaie apoi incorporeaza cu grija smantana batuta si smantana cu zaharul topit. Adauga 4 linguri de cafea pentru gust, sau poate vrei mai mult. Cu grija totusi pentru ca vrei sa aiba gust de cafea nu sa se inmoaie. Poti mari cantitatile pentru mai multa crema. Din experienta stiu ca nu e  niciodata prea multa crema.
• Pune restul cafelei si alcoolului, daca il folosesti, intr-un vas. Inmoaie pe rand biscuitii in vas, intorcandu-i pe ambele parti. Ai grija sa nu se inmoaie prea tare sa se rupa intre degete. Aseaza-i pe toti pe un platou. Daca e necesar, mai fa cafea.
• O data inmuiati, alege un vas de yena, nu de alta dar arata foarte frumos Tiramisu in el, se vad straturile. Altfel, orice vas e ok, dar sa apreciezi cantitatea de pus in el. Pune un strat de biscuiti muiati pe fundul vasului, adauga o treime din crema peste ei, apoi cacao si o treime din ciocolata. Repeta actiunea: biscuiti, crema, cacao si ciocolata pana se termina. Ar trebui sa ai vreo 3 randuri de biscuiti si 3 randuri de crema cu cacao si ciocolata la final. Pune vasul la frigider si lasa-l macar cateva ore sa se raceasca, nu te grabi. Ca tot tu il mananci.
• Inainte de a-l servi, fii generoasa/ generos cu niste pudra de cacao peste el. Arata impecabil si nu mai zic cum este la gust. No comment!

Pofta buna!