Scrieri si scriituri. Aferim!

Mi-a fost dor sa scriu iar pe blogul meu drag si iubit. L-am cam parasit eu o vreme dar ma intelege el. Scrierea poate fi o forma de terapie, de eliberare si recunosc ca ma ajuta. Plus ca am si un motiv bun. Chiar imi place sa scriu si mai ales cand consider ca am ce. Bine, mai bat campii cu gratie dar blogul meu e intentionat ca sa fie parcurs cu placere si sa aduca informatii pe care poate unii nu le cunosc sau care cred eu ca sunt folositoare. In fond, e si acesta un mijloc de informare, chiar daca blogul are putini cititori. L-am pornit de la inceput cu intentia de a ma axa pe retete de hrana a trupului (pentru ca am avut ocazia intr-o perioada a vietii mele sa gatesc foarte mult si am descoperit nu numai ca sunt buna – so they say, ask the ones who tried what I cooked ;)), combinat cu alte postari despre ce imi place si consider util, frumos, interesant, placut pentru a se regasi aici. Cine il citeste, ma bucur, cine nu, nu e obligat pentru ca eu cred foarte mult in liberul arbitru. Ah, sa nu uit de consecinte. Vin si astea. So, choose wisely! 🙂 Cat se poate, pentru ca de multe ori la momentul respectiv asa credem ca e cel mai bine. In timp se va dovedi daca am ales sau nu bine si asta se cheama experienta.

M-am gandit ca foamea vine mancand si pentru ca in vacanta am mai mult timp, sa incep incet-incet sa completez cu alte retete pe care le-am incercat de-a lungul anilor si care mi-au placut, sau sa introduc retete facute de mine. Au ramas destule nu numai nescrise dar si nefacute in dosarul cu retete. Ma gandesc cu drag ca va veni momentul si pentru acestea, candva. Daca faci ceva cu placere si destul de mult timp, incepi sa si creezi. Eu nu sunt un geniu si nu stiu de la inceput sa fac totul insa in timp am avut niste sclipiri si ma bucur ca pot sa spun ca am si eu ceva facut de mine. Cred ca orice femeie mai ales, care sta mult timp la bucatarie, este un creator. Si in general in viata, creem cu totii. Daca esti curios/ curioasa, uite-te, poate te inspira sau iti dau vreo idee despre ce sa mananci azi/ intr-o zi cu soare si apoi trecem mai departe: fusilli a la Elena, puiul meu, de Paste numai de bine, 2 F Words. Sunt putine deocamdata. Acum, scriind, incepe sa imi revina inspiratia (are efect) si ma gandesc ca mai am cateva retete, foarte usoare, pe care nu le-am adaugat inca. Cum termin postarea aceasta, ma apuc de ele cat pot de curand si adaug link-urile. Va urma.

Ce ramasese nescris? Uitandu-ma prin hartii, am dat peste o reteta de baclava. Da, stiu, o sa spui: alta? Dap. De ce nu alta? La cate sunt, am citit si am ales una care m-a atras pe mine si am si facut-o de cateva ori deja. Reteta e scoasa din The Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999. Nu stiu acum daca o voi adauga si in engleza (copyright reason may be or just plain laziness or poor English from my part or all of them) dar ramane de vazut. Deocamdata iata o reteta de baclava turceasca pe care imi face mare placere sa o gatesc. Cartea recomanda cafeaua amara sa o insoteasca si cred ca zice bine. Acum tu decizi si poate ai alta preferinta. E buna si aceea, de gustibus non es disputandum.

M-am gandit sa adaug acum la ingrediente, la reteta in limba romana, toate masuratorile pentru ca poate ai unul sau alt instrument de masurare, si esti obisnuit intr-un fel si e la fel de corect. Cum de nu m-am gandit mai de demult? Mi-aduc aminte destul de clar si daca ma straduiesc cred ca gasesc si articolul mai pe la inceputuri in care explicam ca nu le voi adauga pe toate pentru ca unii se incurca dar acum mi-a cazut fisa si m-am gandit ca am facut o greseala. Nu e fatala dar … 🙂 Daca esti in strainatate si te-ai si obisnuit cu masuratorile lor, ce faci? Poti transforma dar de ce sa nu fie toata info data de la inceput?

Baclava

24 portii

Ingrediente:

• 175 g/ 6 oz/, 3/4 cana unt topit (defect profesional ca ma repet, unt de 80-82% grasime)
• 400 g/ 14 oz pachet de foi de placinta, dezghetat in caz ca a stat la congelator
• 30 ml/ 2 linguri suc de lamaie (daca nu uiti, spala coaja – eu mai uit dar inca nu am murit, glumesc. La cate prostii bagam in noi, ce mai conteaza cateodata? Nu sunt absurda dar daca uiti, e ok)
• 60 ml/ 4 linguri lamaie
• 50 g/ 2 oz,  1/4 cana zahar caster (sau obisnuit daca nu ai)
• coaja rasa de lamaie (ei, acum ca iti trebuie si asta parca iti vine totusi sa speli lamaia inainte 🙂 )
• 10 ml/ 2 lingurite scortisoara (minunat condiment)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana migdale decojite si maruntite (reteta cere, insa stiu ca migdalele nu sunt tot timpul la indemana noastra asa ca poti sari peste, linistit/a)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana nuci maruntite (poti dubla cantitatea inlocuind migdalele cu nuci)
• 75 g/ 3 oz/ 3/4 cana alune de padure sau fistic (ce delicatese, Doamne), maruntite (le poti inlocui cu buna si delicioasa noastra nuca)
• fistic maruntit (sau nuca :)) ) pentru decor

Sirop

• 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cana zahar caster (sau necaster ;)) )
• 115 g/ 4 oz/ 1/2 cana miere
• 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cana apa
• 2 fasiute de coaja de lamaie (sau mai multe sau deloc, daca nu ai)

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 160 °C/ 325 °F/ Gas 3. Unge o tava cu fundul detasabil de 30X20 cm/ 12X8 inch sau o tava de dimensiuni asemanatoare, cu putin unt topit.
• Foloseste ca masura tava si taie foile de placinta sa incapa perfect. Din cauza cantitatii exacte a ingredientelor din reteta nu te-as sfatui sa cauti o tava in care sa se potriveasca foile decat daca esti dispus/a sa maresti cantitatea corespunzator. Te las sa faci calculele.
• Pune prima foaie de placinta in tava, unge cu unt topit si continua operatiunea pana folosesti jumatate din foile de placinta. Restul acopera-le cu un prosop curat si lasa-le deoparte.
• Intr-o tigaie pune sucul de lamaie, mierea si zaharul si lasa la incalzit pana se topeste si se omogenizeaza totul. Adauga apoi jumatate din cantitatea de coaja de lamaie rasa, scortisoara si nucile maruntite. Amesteca bine.
• Pune jumatate din aceasta combinatie in tava peste foi, adauga 3 foi de placinta unse cu unt si apoi restul combinatiei. Mda, cred ca ti-ai castigat dreptul de a gusta,  stiu ca nu ai rabdare.
• Pune ultimele foi de placinta in tava, ungandu-le pe fiecare cu unt si la sfarsit, unge cu generozitate cu untul ramas ultima foaie de placinta.
• Cu un cutit ascutit (eu am o problema cu cutitele, recunosc, nu sunt suficient de ascutite pentru mine niciodata), taie in patratele baclavaua dar nu pana la capat, ci mai mult pe deasupra, abia intrand in stratul de nuca. Pune tava in cuptor pentru o ora sau pana se rumeneste deasupra.
• Intre timp, fa siropul. Intr-o cratita pune zaharul, mierea, apa si cealalta jumatate de coaja rasa de lamaie si amesteca pana se omogenizeaza toate ingredientele, totul la o temperatura joasa. Da focul tare si adu-l la punctul de fierbere apoi lasa-l asa pentru 10 minute pana se ingroasa.
• Ia siropul de pe foc si lasa-l sa se raceasca. Scoate baclavaua din cuptor. Strecoara siropul pentru a scapa de coaja de lamaie si toarna peste minunatie. Lasa-l sa se imbibe bine pentru 6 ore sau mai bine peste noapte. Taie in forma de patrate si decoreaza cu fistic macinat. Gata.

Pofta buna!

Tip: in tava poti pune o foaie de copt pe care sa o ungi cu unt, daca vrei. Te ajuta sa speli mai usor la final, neprinzandu-se de fundul tavii.

 

 

 

Elena si Constantin

La multi ani tuturor ce poarta aceste nume frumoase, Elena si Constantin! Ma numar si eu printre acestia si azi ma bucur de o zi frumoasa, luminoasa, calda si ma delectez cu ceva usor de preparat: cataif turcesc.

Pentru cei care vor sa isi serbeze ziua numelui dar nu au timp, dispozitie sa faca ceva mai complicat, dar totusi vor sa gateasca ceva in casa, le recomand aceasta reteta. E incredibil de usoara si se face fff repede. Nu trebuie decat sa respecti cumva ce scrie pe eticheta. Iata varianta mea.

Cataif turcesc

Ingrediente:

• un pachet de cataif (de la alimentara, supermarketuri)
• 1 l apa
• 3 cani zahar (brun, daca e posibil)
• esente
• cuisoare
• 1 plic zahar vanilat
• 1 lamaie
• 1 lingura unt sau ulei
• 1 lingurita de coaja rasa de citrice (am inceput mai nou sa rad portocalele si lamaile, dupa o lunga perioada cand nu am mai facut asta, dar se merita pentru ca nici o esenta, cat o fi ea de buna, nu da o aroma atat de puternica asemeni cojii rase, bine-nteles nu inainte sa speli coaja bine si sa tii o vreme fructele la frigider sa fie mai tari sa le poti rade pe razatoare mai bine)
• nuca macinata
• 500 g smantana grasa

Preparare:

• Se desface pachetul de cataif. Pentru ca eu nu pot sa torn siropul in tava originala si nici nu am o alta tava sau recipient de marime potrivita, zdrobesc tot cataiful cu mainile intr-un vas mai adanc. Si asa cand il voi orna cu frisca nu mai vad forma initiala asa ca nu imi pare rau. Dar fiecaruia cum ii place. Rastorn apoi cataiful intr-o tava de iena, suficient de mare si de adanca incat sa arate frumos si cu frisca.
• Intre timp pregatesc siropul. Intr-o cratita fierb 1 l de apa cu 2 cani de zahar si 1 plic de zahar vanilat, de fapt 1 litru si un pic, ca se mai evapora oricum si decat sa fie un cataif mai uscat, mai bine mai insiropat. Here, again, de gustibus. Am ales sa pun mult mai putin zahar in sirop pentru ca nu imi place asa dulce si zaharul nu este prea sanatos. Oricum, va fi si frisca dulce, deci cumva se impaca ele. Daca nu esti adepta/adeptul zaharului (si pentru Constantinii care gatesc 😉 ), poti adauga o cana de miere dar mai pe la sfarsit, dupa ce fierbe apa si nu e prea fierbinte, ca sa nu ii strici proprietatile mierii si amesteci pana se topeste toata.
• Dupa ce a fiert siropul, adaugi 5 cuisoare, sucul stors de la o lamaie si toata lamaia taiata felii, ca la ceai, sa se infuzeze bine, mai adaugi si alte esente, dupa placere, ca esenta de migdale, esenta de vanilie, lingurita de coaja rasa, lingura de unt gras sau ulei si lasi cca 30 de minute sa se raceasca. Siropul acesta nu este incredibil de dulce dar este foarte aromat si usor acrisor, exact cum imi place mie.
• Trecori siropul peste cataif. Lasi 1 ora sa se aseze, intre timp, faci frisca.
• Bati bine smantana cu  o cana de zahar (daca e tos, e mai bine) si o pui la frigider. Dupa o ora de la insiropare, poti orna cataiful cu nuca macinata si apoi stratul gros de frisca. Daca vrei sa te joci putin, faci un smiley cu nuca macinata peste frisca. Yummy! Gata, asta e tot. 🙂

Pofta buna!

La multi ani sfintilor! x

Imamul a lesinat

Bine te-am regasit. Azi te invit la un pranz turcesc cu o reteta delicioasa. Nu degeaba se numeste “imamul a lesinat” sau “Imam bayildi”. Legenda spune ca atunci cand a mancat acest fel de mancare, imamul a fost coplesit, probabil, ca a si lesinat de placere. Asta da pofta de viata, sa te copleseasca senzatiile mancand ceva. Gatind aceasta reteta, nu am lesinat pentru ca trebuia sa fiu pe picioare dar degustand-o, trebuie sa recunosc ca mi-a placut foarte mult. Si cand ma gandesc ca este si vegetariana si de post, este incredibil de gustoasa. Am cules aceasta reteta din cartea “Coriander – A Book of Recipes”, 1997 de la sectiunea “Vegetable dishes and salads” acum multi ani, prin 2006, in descoperirea mea gastronomica din Londra.

Imam Bayildi

Vinete umplute la cuptor

4 portii

Ingrediente:

• 2 vinete, taiate pe jumatate in lungime
• 60 ml (4 linguri ulei masline), extra in caz ca mai ai nevoie
• 2 cepe mari, feliate fin
• 2 capatani usturoi, zdrobite
• 1 ardei gras, verde, curatat si feliat (poate fi si alta culoare, dupa preferinte)
• 400 g conserva rosii taiate
• 45 ml (3 linguri) zahar
• 5 ml (1 lingutita) coriandru uscat maruntit (de obicei asta inseamna semintele de coriandru, pisate si nu frunzele uscate asa cum stiu de alte mirodenii)
• 30 ml (2 linguri) coriandru proaspat, tocat
• sare
• piper negru
• paine
• frunze coriandru pentru decorat

Preparare:

• Folosind un cutit ascutit, fa cateva taieturi in vinetele taiate, pune-le intr-o strecuratoare, cu putina sare peste taieturi si lasa-le sa se scurga cca 30 minute. Apoi sterge-le cu un servetel pentru a le usca bine de tot. Din experienta mea, nu am vazut sa se scurga cine stie ce din vinetele taiate, eventual sa se innegreasca putin, asa ca pentru asta merita sa le dai cu zeama de lamaie imediat dupa ce le-ai taiat, sa previi.
• Incalzeste cuptorul la 190°C, 375°F/ nr. 5 la cuptorul cu gaz.
• Incinge uleiul intr-o tigaie si prajeste vinetele pentru cca 5 minute, cu partea taiata in tigaie. Scoate-le si pune-le cu taietura in sus de data asta, intr-o tava sau vas de cuptor, cu capac, daca ai.
• Adauga ceapa, usturoiul, ardeiul gras si ulei, daca e necesar si prajeste-le cca 10 minute, pana se inmoaie. Adauga rosiile, zaharul si coriandrul uscat, sare si piepr. Hm, miroase minunat acum. Coriandul este tare parfumat. Lasa totul pe foc cca 5 minute, pana scade amestecul. La sfarsit adauga coriandrul proaspat tocat.
• Amestecul astfel obtinut pune-l deasupra vinetelor si acopera vasul cu capac sau hartie de copt/ foaie de aluminiu, in functie de ce ai in bucatarie, important e sa fie acoperit. Introdu minunatia in cuptorul incins si las-o pentru cca 30-35 minute.
• O poti servi fierbinte cu pita sau paine indiana naan si iaurt grecesc. O poti servi si rece dar fara iaurt de data aceasta, insa nu uita sa o decorezi inainte cu frunze de coriandru.

Pofta buna!

PS: daca legenda e adevarata si lesini si tu de placere, chiar merita sa lesini. 😉