Tag Archives: sarbatoare ortodoxa

Preasinji cu sânâtati!


Azi dimineata am gasit pe fb o poveste asa frumoasa, care m-a emotionat foarte tare. Este o poveste in care m-am regasit si eu si mi-am dorit sa o impartasesc aici. I-am cerut permisiunea Danielei Kostea, o cunostinta draga de la Comunitatea Aromana. Ea expune foarte sensibil un foarte vechi obicei crestin ortodox care se face la aromani, in ziua de Lasatul Secului si cum se facea la ea in familie. Dupa poveste urmeaza o traducere in limba engleza acestui obicei, preluat de pe grupul Armânamea Trâ Europa, o comunitate initiata si dirijata de Puiu Bajdechi.

“Armânii au, printre altele, 2 mari sărbători: “Stâmâria”-15 august, Adormirea Maicii Domnului și “Dumânica di Lasa preasinj”- Duminica începutului de Post Mare. În fiecare an de “Lasa preasinj” veneam acasă la Constanța pentru a sărbători împreună cu bunicii și restul familiei apropiate, din casă, adică aproximativ 25 persoane. Ne ofeream unul altuia câte un dar simbolic (o portocală, un măr, o bucată de pită, etc) și ne ceream iertare pentru păcatele de peste an, pentru a intra în post cu pace. Mi-am amintit scriind, momentele când îi ceream iertare lu’ maia, sărutându-i mâna:-“Ljeartâ-nj câbătslj, maie”(un amestec de sentimente de dragoste pt ea, timiditate și rușine, căci erau mai mulți ochi ațintiți și nu prea voiam să recunosc că aș fi avut păcate, greșeli) – “Ljirtati s-tsâ hibâ, feata mea. Tini nu ai câbăts.” (Mereu spunea asta și aproape că o credeam, ceea ce nu mă ajuta deloc în lupta cu dușmanul meu pricipal-mândria) Un fel de “spovedanie” de dinainte de spovedanie. Oricum, plecam toți mai ușurați, mai împăcați, după momentele de profundă smerenie în fața celor mai în vârstă, iar noi fiind cei mai mici trebuia să trecem pe la toți ai noștri și să ne smerim în fața lor. Mare lucru pentru care sunt foarte recunoscătoare! O pregătire cu adevărat profundă pe care desigur că nu știu câți dintre noi o conștientizau și o integrau. Eu sigur nu. Mâine va fi greu. Bunicii nu mai sunt, dar noi trebuie să continuăm să ne smerim și pentru propria noastră înviere.” Daniela Kostea

“Lasa preasinji” SundayThe “lasa preasinji” Sunday marks the beginning of the Lent period – 6 weeks of soul purification. During this day, the Armãns/Aromanians ask forgiveness one to each other, the relatives come together, the family is gathering around the table full with goodies. According to the custom, the younger people go to the elder ones, the godsons to their godfathers, celebrating together with different food/meal specialties.The young people are doing rosary in front of the elder ones and in return they are receiving belssing and money. The forgiveness is asked by the following words: “Ljeartã-nj cãbãtsli!”, and suddelny the answer comes: “Ljirtati s-hibã!”. At the end of the celebration, the most aged man from the family is doing the “hasca” (“hara-hasca”) habit/custom – the children’s happiness. An approx. 1m thread is hanged up at one rolling pin’s end. At the other thread’s end is hanged up a boiled egg or a small piece of halvah. All around stay in kneeling position, trying to catch the egg/halvah with the mouth. It is said that the one that succeed to catch the egg/halvah will be full of luck and fortune.” Puiu Bajdechi

Surse: https://www.facebook.com/danutza.costea , https://www.facebook.com/fimirida.armanamea/

Am facut si eu hasca. Recunosc ca imi placea mai mult ca ne vedeam cu verisorii si ca mancam bunatati, ca nu le aveam foarte des pe masa. Doar la sarbatori mai vedeam asa o masa incarcata. Si imi placea halvaua aceea tare si plina de nuci, cum nu mai gasesc acum. Partea cu sarutatul mainii si cerutul iertarii, zau daca ma atrageau. Insa abia acum constientizez si integrez aceasta traditie. Finalul povestii Danielei mi-a umplut inima. ❤

Preasinji cu sânâtati!

Post binecuvantat!

Elena G

In Ajun de Mos Nicolae


Uite cum ma emotionez eu! Azi am facut curat, am spalat si am impodobit casa de sarbatori. Sunt foarte incantata. Ma simt asa bine cand e curat si cumva ma pregatesc pentru ziua de maine, pentru ca e o zi frumoasa si speciala pentru noi toti, copiii. (wink!) Am o cutie cu ornamente de Craciun cu diverse obiecte luate de-a lungul timpului, nu foarte multe pentru ca intr-adevar imi place mai simplu si le tot folosesc pe aceleasi. Am si cateva facute prin tehnica origami, de catre o prietena, Georgiana. Daca le-as pierde pe toate, singurele dupa care as plange ar fi stelutele si bradul de la ea pentru ca le-a facut cu drag pentru mine. Dar toate sunt frumoase si fac parte din traditia impodobitului casei de sarbatori.

Dupa ce am terminat, am invitat-o pe buna sa imi vada casa, ca sa ne bucuram ambele de luminite si alte minunatii, pe un fundal cu cantece de iarna. Cu ocazia asta a vazut si chitara. O am din liceu, cand am invatat sa cant si am muuulte amintiri frumoase legate de ea. A calatorit cu mine pe unde am mai fost, in strainatate, la munte, la mare, in tabere, ce mai, daca ar putea vorbi, ar avea de spus multe povesti. Ma bucur ca mai stiu ceva si constat ca degetele mele au memorie insa tot trebuie sa reiau multe. Pentru perioada aceasta am in caietele de chitara atatea colinde, ca am zis ca trebuie sa le cant. Daca tot m-am laudat bunei, in seara aceasta i-am facut un mic concert. Cu mici poticniri, am colindat-o cu unul din colinde, care imi este atat de drag! ♥️ Il cantam cand eram la liceu, cu sora si cu mama mea, la trei voci. Pe vremea aceea nu erau telefoane mobile si alte minunatii sa inregistrezi si tare mult mi-ar placea sa dau timpul inapoi, sa o fac. Insa daca cumva viata ne aduce impreuna, musai sa refacem cantecul si sa il inregistram. Colindul se numeste “Acum coboara seara!” si nu stiu de unde este, stiu doar ca este minunat. M-am emotionat pentru ca mi-am adus aminte de acele momente cand l-am cantat si am colindat cu el, impreuna cu sora mea. E mai greu de descris.

Apoi hai sa mai cantam. Ma uite prin caiete si ce crezi, nu se poate seara cu chitara fara “Andrii Popa”. Am inceput sa cant, si buna cu mine. Ce bucurie! Trebuie sa mai facem asta, a fost o seara incarcata de energie pozitiva, de liniste, de simplitate. O seara minunata in care lacrimile sunt doar de bucurie!

Elena G

Sfanta Cuvioasa Parascheva


La multi ani celor care azi sarbatoresc numele Sfintei Cuvioase Parascheva! Sa va ocroteasca si sa va fie vesnic calauzitoare in toate ale vietii.

Azi e si ziua numelui surorii mele. E o poveste in spatele numelui si chiar daca am povestit-o celor apropiati, imi face placere sa o scriu acum si aici. Eram in clasa a VI-a. Incepusem a doua limba straina de studiat, limba engleza, dupa germana pe care o incepusem din a V-a. Profesoara noastra de limba engleza, intr-o zi de toamna, poate chiar de ziua Sfintei sau oricum, pe acolo, o numeste pe sora mea ca sa raspunda la lectie. In loc sa-i spuna Chiralina, caci asa o cheama, ii spune Parascheva. De unde pana unde nu stiu. Dar cu aceasta ocazie, profesoara noastra de engleza a botezat-o cu numele unui sfant. Si asa sora mea nu are nume de sfant si isi dorea ca orice copil, inca un motiv de bucurie si de sarbatoare, de cadouri, de urari. Acum are. Pe langa numele de personaj de poveste (vezi Chira Chiralina a lui Panait Istrati si balada mult mai veche decat cartea), acum are si un nume neoficial dar la fel de important si la fel de deosebit, datorita doamnei profesoare. Parascheva. In fiecare an, aducandu-ne aminte de intamplare, ii urez surorii mele “La multi ani de Sfanta Parascheva!”.:)

Elena G

Ana


Azi e o sarbatoare speciala, sarbatoarea Sfintilor Parinti Ioachim si Ana. Si mai este speciala pentru ca e ziua de nume a bunei mele, Ana. Cum sa nu iubesc numele acesta cand e numele bunei? Im doresc sa am parte inca muuulti ani de ea si daca vrei sa stii mai multe, te invit sa citesti si aici, ca sa stii despre cine vorbesc. Dar oricum ar fi, ea imi este mai draga decat chiar bunicile mele si o simt mai aproape decat oricine. Sper ca e reciproc insa chiar nu conteaza asta, eu o iubesc oricum si sunt foarte bucuroasa sa o am in viata mea. Ma bucur ca am inca bunica si ma simt din aceasta cauza mai mica, pentru ca nu-i asa, cand ai bunica esti inca un copil. Si pentru ca buna mea e ardeleanca, chiar daca azi i-am facut o mica bucurie, o sa ii mai dedic si aceasta postare, insotita de o melodie chiar din zona ei, ca e fata de la munte. Iar maine, ca azi e prea tarziu cand scriu ca sa ii arat surpriza, va asculta si ea cantecul. Si isi va aduce aminte de satul unde s-a nascut, de tinerete cu frumusetea ei si va lacrima o lacrima de dor. Dar se va si bucura foarte mult. La multi ani cu numele, buna mea Ana! La multi ani tuturor ce poarta numele acesta drag! Sfanta Ana sa va ocroteasca si sa va indrume intotdeauna!

PS: Cum la ambele ne place frumosul, il vom admira pe artistul Ioan Bocsa si ca interpret si ca barbat fain.

Elena G

Maria


Una din cele mai pure voci pentru un imn inchinat celei mai pure femei si Maica Mantuitorului nostru, Fecioara Maria. Un imn facut de Sfantul Nectarie din Eghina. O frumusete de cantec. Te invit sa asculti ceva extraordinar, daca nu cumva il stii deja si sa iti lasi inima sa fie cuprinsa de iubire si puritate si rugaciune. Un cadou mic pentru toti cei care azi poarta, dupa mine, cel mai frumos nume de pe pamant, Maria si toate derivatele sale. Un mic dar si pentru nepoata mea mai mare, Maria, careia ii doresc sa se apropie ca bunatate si puritate sufleteasca de perfectiunea celei al carei nume il poarta si care o vegheaza, Sfanta Maria.

Elena G

9


La multi ani, blogul meu iubit! Uite ca au trecut atatia ani si imi aduc aminte cu drag cand am inceput. Au fost atatea ganduri, framantari, nesiguranta, frica dar si incantare, bucurie, o anumita disciplina si pana la urma i-am dat drumul. Am zis, ce-o fi o fi. Bine-nteles ca in acelasi timp ma gandeam si ma incantam ca vin cu ceva mai special pentru ca de atunci mi-am propus sa nu fie un blog doar de mancare, ci ceva asezonat cu ganduri, muzica, diverse lucruri frumoase. Sper ca mi-a iesit. Scopul lui este sa ma ajute sa ma exprim si prin el sa aduc la cunostinta lumii si altceva. Toti ne dorim sa fim altfel decat ceilalti insa acum mi-a venit gandul ca oricum suntem. Suntem unici oricum ai da-o, cu blog sau fara blog. Toti avem ceva special, bun si frumos in noi care ne scoate in evidenta. Si diferit, ca sa ne completam mai bine unii pe altii.

Scriind despre asta iti doresc ca anul acesta, care pentru mine incepe si azi, prin acest blog, sa fie un an al descoperirii si aprecierii a ceea ce este bun, pozitiv si frumos in fiecare, fara a cadea totusi in plasa auto-amagirii. Putina ratiune nu strica. Iar pentru blogul meu, sa aduca in continuare retete interesante sau daca nu interesante, atunci interesant si frumos spuse, ganduri si descoperiri, muzica frumoasa, optimism, relaxare, ras si plans deopotriva, eliberare, lista ramane deschisa. Pentru tine cititorule/ cititoare.

 

Craciun fericit!


Craciun fericit, draga cititoare/ cititorule! Sa iti fie inima plina de bucurie si recunostinta pentru ca azi ai cel mai special motiv sa te bucuri. E Craciunul si stii ca cineva acolo sus ne iubeste pe toti, fara conditii. Azi il primim pe Iisus, ca sa ne arate ca speranta e vie si cuvantul dat se implineste. Daruieste din toata inima si deschide-ti sufletul pentru a primi dragoste si fericire. Traieste fiecare zi ca pe un dar nepretuit, apreciaza ceea ce ai, recunostinta pentru orice ne face mai fericiti, multumeste pentru toate bucuriile si incercarile din viata, fii constient/a ca orice fapta are consecinte si nu se rezuma totul la noi insine, deci ai grija la ceea ce faci, alege sa faci totul cu intelepciune, empatie si iubire, pentru ca fiecare are luptele lui si asculta-ti inima, pentru ca indiferent de ce zic oamenii, raspunsul bun va fi intotdeauna in inima ta. Fii binecuvantat/a!