La galuste

Imi plac foarte mult galustele cu prune. Am mancat rar, facute de vecina mea din Constanta, doamna Popazu, Dumnezeu s-o odihneasca! Cred ca odata pe an, toamna, suna la usa noastra si ne trezeam cu o farfurie cu galuste cu prune delicioase. Nu stiam cum se fac si nici nu am fost curioasa, cred, sa ma interesez, pana abia acum cateva zile. De ce? Pentru ca acum cca o saptamana am primit iar. De la alte vecine simpatice dar din Bucuresti. Si au fost asa de bune (galustele) incat ca un facut, m-am intrebat pentru prima data cum se fac si daca nu as putea face si eu. Aveam asa o idee demult cum ca se fac greu si cand aud asa ceva, din start imi spun ca eu nu cred ca voi face vreodata. Dar vorba aceea cu niciodata. O fi fost momentul acum, nu stiu ce sa zic. S-au potrivit cumva planetele, am eu ceva timp la dispozitie si sunt mai relaxata si linistita, nu am mai gatit demult si m-a apucat asa un chef si un dor si o fericire de gatit incat mi-am zis ca in acest sfarsit de saptamana fac galuste cu prune. Asa ca m-am uitat pe net, am gasit multe retete, mi-am facut lista cu ce am de cumparat si m-am apucat de treaba azi de dimineata cu asa o bucurie ca s-a transmis si in galuste. Nu am fost multumita de o anume reteta asa ca am adunat de ici, de colo si mi-am facut propria reteta de galuste. Se fac destul usor si abia dupa ce le-am facut mi-am dat seama ca nu trebuia sa imi fie frica de ele. Sunt delicioase si evident ca am de gand sa mai fac, chiar si cu alte fructe, asa drag mi-a fost sa le gatesc. Si s-au dus ca painea calda. Le-am impartit in stanga si in dreapta si ma bucur ca feed-back-ul a fost pozitiv, avand in vedere ca e prima data cand le fac. Iata reteta mea culeasa din alte retete si daca te multumeste, te invit sa o folosesti si tu.

Galuste cu prune

Portii: cca 15-20 (pentru prune mititele)

Ingrediente:

• 700-750 gr cartofi fierti (albi, fainosi)
• 2 oua
• 15-20 prune fara sambure
• 200 g faina
• 2 linguri unt
• 200 gr pesmet
• 100 gr unt (iti mai aduci aminte cum insist eu? 80-82% grasime, daca ai de casa, esti norocoasa/ norocos)
• 100-160 gr zahar brun
• nuci/ migdale sau alte seminte, maruntite (optional)
• 1-2 lingurite scortisoara
• 2 lingurite sare
• 1/2 lingurita nucsoara

Preparare:

• Umple o cratita suficient de mare, in care sa incapa toti cartofii, cu apa si pune-o la fiert. Pentru a nu inghiti multa apa si a fi nevoit/sa sa pui apoi multa faina care intareste aluatul, fierbe cartofii in coaja. Se recomanda doar cartofi albi, fainosi.
• Intre timp, intr-o tigaie de marime medie, pune 100 gr unt sa se topeasca la foc mediu, fara sa il arzi. Acum poti adauga semintele, daca ai si daca vrei, sa le rumenesti usor. Eu am preferat fara pentru ca mai cant si trebuie sa fiu atenta la gat. Semintele irita. Adauga apoi pesmetul si amesteca-l cu o lingura de lemn pana se rumeneste frumos. La final, adauga zaharul brun, si stinge focul, sau stinge focul si adauga imediat zaharul. Cum vrei, tot acolo e. El se va amesteca si se va carameliza foarte putin. Cand se mai raceste, poti adauga scortisoara dupa gust si nucsoara. Daca nu ai mirodenii, ajunge si pesmetul cu zahar. Lasa sa se raceasca.
• Inainte sau dupa pesmet, scoate samburii din prune (exista si galuste cu prune cu samburi dar e de gustibus, eu prefer fara, deocamdata, ca nu se stie, poate vreodata voi face si cu samburi asa ca nu pot zice ca e definitiv ceva). Pune prunele intr-un vas cu 2-3 linguri zahar brun peste ele (absoarbe umezeala din fructe) si amesteca-le. Daca prunele nu sunt asa de moi, merge si fara zahar dar chiar le da o aroma mai deosebita si le indulceste nitel, ca tot sunt ele mai acrisoare. Tot aici poti adauga inca o lingurita de scortisoara dar e optional.
• Cand cartofii sunf fierti, scoate-i din cratita, strecoara-i si decojeste-i. Eu nu i-am lasat sa se raceasca, a fost ok sa lucrez cu ei si fierbinti, pentru ca in timpul procesului de zdrobire, se mai racesc ei oricum, pana la o temperatura rezonabila ca sa poti lucra cu mana. Fa-i piure fie cu ce iti place tie mai mult sau cu ce ai la indemana, sunt multe instrumente. Eu am un pasator de piure sau cum i-o mai zice la acest instrument si m-am obisnuit asa. Plus ca e mai usor de spalat asa ca bifeaza si partea practica, ce imi place mie foarte mult. Adauga cele doua oua, 2 linguri de unt (daca nu ai unt merge si ulei, cca 2-3 linguri, dar nu are acelasi gust, crede-ma. Daca cumva faci de post, atunci da, oriunde vezi unt, pui ulei), un varf de cutit de sare, faina si amesteca bine. Va iesi un aluat usor lipicios dar destul de consistent.
• Am citit ca se poate lucra pe uscat, adica cu faina pe maini si pe suprafata de lucru, sau pe umed. Am ales pe umed asa ca din aceasta experienta, am fost chiar multumita. O recomand. Nu stiu cum e pe uscat dar cand voi mai face si voi alege aceasta metoda, revin aici si imi spun parerea proprie si personala. Deocamdata, pot zice ca a fost bine asa. Deci, cu mainile vesnic umede, am luat din ochi (o barna) o cantitate oarecare si am aplatizat-o in palma. Se ia apoi una bucata pruna care se acopera cu aluatul. Lucreaza usor in palma galusca pentru a se uniformiza si a acoperi bine toata pruna. Dupa caz, mai adauga aluat sau mai scoate. Stratul nu trebuie sa fie foarte gros dar nici foarte subtire, pentru a nu se rupe. Daca vrei, poti lucra si cu jumatati de pruna, pentru a face mai multe si marunte. Se aseaza galusca astfel formata pe o tava umeda ca sa nu se lipeasca. Si tot asa se lucreaza pana se termina aluatul si prunele.
• Intr-o alta cratita (sau din motive de spatiu, goleste cratita in care au fiert cartofii, spal-o bine si umple-o iar cu apa curata) se pune apa rece cu doua lingurite de sare si se da in fiert. Cu mainile umede si cu lingura aceea cu care ai scos cartofii, spalata si ea, introdu cca 4 galuste in apa fierbinte care fierbe la foc mediu. Lasa la fiert galustele pana se ridica la suprafata apei. Le poti lasa chiar mai mult, ca sa se fiarba si prunele din interior, cum vrei. Dar ca sa stii. Le scoti din cratita una cate una. Le introduci in tigaia racita cu pesmet (tot din motive practice, ca oricum o golesti si o speli la final) sau intr-un vas in care ai rasturnat pesmetul facut. Le rostogolesti ca sa se acopere bine cu pesmet si le asezi frumos sa stea cuminti pe un platou.
• Le poti consuma calde sau reci, simple sau decorate cu: 2 linguri de smantana/ iaurt simplu grecesc (varianta mai sanatoasa), nuci pisate, cateva frunze de menta, scortisoara…

Pofta buna!

PS: Daca nu faceam poze, nu credeam nici eu ca am facut asa ceva. Dar mi-au iesit si sunt foarte incantata. Am pus toata inima mea in ele, asa mi s-a spus. Si chiar asa a fost, le-am facut asa de bucuroasa. Si abia astept sa mai fac si alta data. 🙂

Scrieri si scriituri. Aferim!

Mi-a fost dor sa scriu iar pe blogul meu drag si iubit. L-am cam parasit eu o vreme dar ma intelege el. Scrierea poate fi o forma de terapie, de eliberare si recunosc ca ma ajuta. Plus ca am si un motiv bun. Chiar imi place sa scriu si mai ales cand consider ca am ce. Bine, mai bat campii cu gratie dar blogul meu e intentionat ca sa fie parcurs cu placere si sa aduca informatii pe care poate unii nu le cunosc sau care cred eu ca sunt folositoare. In fond, e si acesta un mijloc de informare, chiar daca blogul are putini cititori. L-am pornit de la inceput cu intentia de a ma axa pe retete de hrana a trupului (pentru ca am avut ocazia intr-o perioada a vietii mele sa gatesc foarte mult si am descoperit nu numai ca sunt buna – so they say, ask the ones who tried what I cooked ;)), combinat cu alte postari despre ce imi place si consider util, frumos, interesant, placut pentru a se regasi aici. Cine il citeste, ma bucur, cine nu, nu e obligat pentru ca eu cred foarte mult in liberul arbitru. Ah, sa nu uit de consecinte. Vin si astea. So, choose wisely! 🙂 Cat se poate, pentru ca de multe ori la momentul respectiv asa credem ca e cel mai bine. In timp se va dovedi daca am ales sau nu bine si asta se cheama experienta.

M-am gandit ca foamea vine mancand si pentru ca in vacanta am mai mult timp, sa incep incet-incet sa completez cu alte retete pe care le-am incercat de-a lungul anilor si care mi-au placut, sau sa introduc retete facute de mine. Au ramas destule nu numai nescrise dar si nefacute in dosarul cu retete. Ma gandesc cu drag ca va veni momentul si pentru acestea, candva. Daca faci ceva cu placere si destul de mult timp, incepi sa si creezi. Eu nu sunt un geniu si nu stiu de la inceput sa fac totul insa in timp am avut niste sclipiri si ma bucur ca pot sa spun ca am si eu ceva facut de mine. Cred ca orice femeie mai ales, care sta mult timp la bucatarie, este un creator. Si in general in viata, creem cu totii. Daca esti curios/ curioasa, uite-te, poate te inspira sau iti dau vreo idee despre ce sa mananci azi/ intr-o zi cu soare si apoi trecem mai departe: fusilli a la Elena, puiul meu, de Paste numai de bine, 2 F Words. Sunt putine deocamdata. Acum, scriind, incepe sa imi revina inspiratia (are efect) si ma gandesc ca mai am cateva retete, foarte usoare, pe care nu le-am adaugat inca. Cum termin postarea aceasta, ma apuc de ele cat pot de curand si adaug link-urile. Va urma.

Ce ramasese nescris? Uitandu-ma prin hartii, am dat peste o reteta de baclava. Da, stiu, o sa spui: alta? Dap. De ce nu alta? La cate sunt, am citit si am ales una care m-a atras pe mine si am si facut-o de cateva ori deja. Reteta e scoasa din The Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999. Nu stiu acum daca o voi adauga si in engleza (copyright reason may be or just plain laziness or poor English from my part or all of them) dar ramane de vazut. Deocamdata iata o reteta de baclava turceasca pe care imi face mare placere sa o gatesc. Cartea recomanda cafeaua amara sa o insoteasca si cred ca zice bine. Acum tu decizi si poate ai alta preferinta. E buna si aceea, de gustibus non es disputandum.

M-am gandit sa adaug acum la ingrediente, la reteta in limba romana, toate masuratorile pentru ca poate ai unul sau alt instrument de masurare, si esti obisnuit intr-un fel si e la fel de corect. Cum de nu m-am gandit mai de demult? Mi-aduc aminte destul de clar si daca ma straduiesc cred ca gasesc si articolul mai pe la inceputuri in care explicam ca nu le voi adauga pe toate pentru ca unii se incurca dar acum mi-a cazut fisa si m-am gandit ca am facut o greseala. Nu e fatala dar … 🙂 Daca esti in strainatate si te-ai si obisnuit cu masuratorile lor, ce faci? Poti transforma dar de ce sa nu fie toata info data de la inceput?

Baclava

24 portii

Ingrediente:

• 175 g/ 6 oz/, 3/4 cana unt topit (defect profesional ca ma repet, unt de 80-82% grasime)
• 400 g/ 14 oz pachet de foi de placinta, dezghetat in caz ca a stat la congelator
• 30 ml/ 2 linguri suc de lamaie (daca nu uiti, spala coaja – eu mai uit dar inca nu am murit, glumesc. La cate prostii bagam in noi, ce mai conteaza cateodata? Nu sunt absurda dar daca uiti, e ok)
• 60 ml/ 4 linguri lamaie
• 50 g/ 2 oz,  1/4 cana zahar caster (sau obisnuit daca nu ai)
• coaja rasa de lamaie (ei, acum ca iti trebuie si asta parca iti vine totusi sa speli lamaia inainte 🙂 )
• 10 ml/ 2 lingurite scortisoara (minunat condiment)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana migdale decojite si maruntite (reteta cere, insa stiu ca migdalele nu sunt tot timpul la indemana noastra asa ca poti sari peste, linistit/a)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana nuci maruntite (poti dubla cantitatea inlocuind migdalele cu nuci)
• 75 g/ 3 oz/ 3/4 cana alune de padure sau fistic (ce delicatese, Doamne), maruntite (le poti inlocui cu buna si delicioasa noastra nuca)
• fistic maruntit (sau nuca :)) ) pentru decor

Sirop

• 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cana zahar caster (sau necaster ;)) )
• 115 g/ 4 oz/ 1/2 cana miere
• 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cana apa
• 2 fasiute de coaja de lamaie (sau mai multe sau deloc, daca nu ai)

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 160 °C/ 325 °F/ Gas 3. Unge o tava cu fundul detasabil de 30X20 cm/ 12X8 inch sau o tava de dimensiuni asemanatoare, cu putin unt topit.
• Foloseste ca masura tava si taie foile de placinta sa incapa perfect. Din cauza cantitatii exacte a ingredientelor din reteta nu te-as sfatui sa cauti o tava in care sa se potriveasca foile decat daca esti dispus/a sa maresti cantitatea corespunzator. Te las sa faci calculele.
• Pune prima foaie de placinta in tava, unge cu unt topit si continua operatiunea pana folosesti jumatate din foile de placinta. Restul acopera-le cu un prosop curat si lasa-le deoparte.
• Intr-o tigaie pune sucul de lamaie, mierea si zaharul si lasa la incalzit pana se topeste si se omogenizeaza totul. Adauga apoi jumatate din cantitatea de coaja de lamaie rasa, scortisoara si nucile maruntite. Amesteca bine.
• Pune jumatate din aceasta combinatie in tava peste foi, adauga 3 foi de placinta unse cu unt si apoi restul combinatiei. Mda, cred ca ti-ai castigat dreptul de a gusta,  stiu ca nu ai rabdare.
• Pune ultimele foi de placinta in tava, ungandu-le pe fiecare cu unt si la sfarsit, unge cu generozitate cu untul ramas ultima foaie de placinta.
• Cu un cutit ascutit (eu am o problema cu cutitele, recunosc, nu sunt suficient de ascutite pentru mine niciodata), taie in patratele baclavaua dar nu pana la capat, ci mai mult pe deasupra, abia intrand in stratul de nuca. Pune tava in cuptor pentru o ora sau pana se rumeneste deasupra.
• Intre timp, fa siropul. Intr-o cratita pune zaharul, mierea, apa si cealalta jumatate de coaja rasa de lamaie si amesteca pana se omogenizeaza toate ingredientele, totul la o temperatura joasa. Da focul tare si adu-l la punctul de fierbere apoi lasa-l asa pentru 10 minute pana se ingroasa.
• Ia siropul de pe foc si lasa-l sa se raceasca. Scoate baclavaua din cuptor. Strecoara siropul pentru a scapa de coaja de lamaie si toarna peste minunatie. Lasa-l sa se imbibe bine pentru 6 ore sau mai bine peste noapte. Taie in forma de patrate si decoreaza cu fistic macinat. Gata.

Pofta buna!

Tip: in tava poti pune o foaie de copt pe care sa o ungi cu unt, daca vrei. Te ajuta sa speli mai usor la final, neprinzandu-se de fundul tavii.

 

 

 

In flacari

Poate fi vorba de suflet, carne (si atunci se cheama ca ori ai temperatura ori esti in calduri) sau mancare 😉 . Alege. Eu aleg azi mancare. Mai precis banane. E plictisitor cateodata sa mananc banane in stare proaspata. Cu toate ca recunosc, e cel mai practic si usor. In fond, imi pot lua fructul oriunde cu mine, alaturi de un sandwich si o sticla cu apa. Dar am facut asta de atatea ori, vreau sa schimb ceva. Macar in scris. Ca oricum nu am mai gatit reteta asta de ani de zile. Am gatit-o o singura data. Am gasit-o in cartea “Good Housekeeping Cookery Book”, 1985. Anul este al aparitiei, nu cand am gatit eu :)) . Iata azi o reteta eleganta si speciala de impartit cu cineva deosebit. Asta in cazul in care nu vrei sa il/o pui pe el/ea pe foc. Mic eventual. Dar cat timp gatesti asa ceva, cred ca se intampla si asta. Happy end. La gatit deci, pentru ca se face usor si repede si e foarte placut chiar. Mi-aduc aminte ca eram tare incantata cand am aprins focul peste banane. Vazusem asta in restaurant dar niciodata nu facusem eu. Mi-a placut la nebunie. Hai se repet acum si virtual experienta, si sper ca cei care citesc aceasta reteta sa o faca pe viu. Le doresc aceeasi incantare pe care am simtit-o eu atunci.

Banane flambé

4 portii

Ingrediente:

• 25 g unt
• coaja rasa si sucul de la 1 portocala mare
• 2,5 ml (1,2 lingurit rasa) scortisoara macinata
• 4 banane mari, decojite
• 50 g zahar demerara (daca nu ai sau nu gasesti, orice zahar e bun – citind recent ca nu e sanatos deloc, il poti inlocui cu orice alt echivalent natural)
• 60 ml (4 linguri) rom tare (dark)
• coji si felii de portocale pentru decor
• smantana, frisca sau inghetata de vanilie

Preparare:

• Topeste untul in tigaie si adauga coaja rasa si sucul de portocala. Adauga scortisoara, amesteca, apoi bananele si lasa-le pe foc cateva minute pana se inmoaie.
• Adauga zaharul si amesteca pana se dizolva. Toarna romul, da-i foc (atentie la degete) si amesteca usor.
• Decoreaza cu coji de portocale taiate fin si felii de portocale. Serveste imediat cu smantana sau frisca sau inghetata. Eu as alege acum inghetata, din cauza contrastului rece-cald. Satisface papilele gustative mai bine, imho.

Pofta buna!

Fructul care se inroseste cand il gatesti

Buna tuturor. Cautand prin retetele mele adunate de peste tot, am dat acum peste o reteta care se potriveste perfect cu toamna. De ce? Pentru ca e cu gutui. E un desert delicios si parfumat. Si pentru ca are aceste calitati, nu se face prea rapid. Tot ce e bun cere si ceva efort sau asteptare. Rabdare sa ai, ca merita tot timpul pierdut. Poate parea aiurea dar crede-ma pe cuvant. Vorbesc din experienta. Am gatit desertul acesta. Culmea e ca de data asta nu e un desert gatit undeva, departe (e iubirea mea) ci acasa, la mama si la tata. Acum cativa ani proaspat venita din Londra, vroiam sa ma mandresc cu talentul meu de bucatar si incercam sa ii uimesc pe toti cu mancarea pregatita. Ca de obicei, parerile au fost impartite. Partea buna e ca au fost ca mai multe aprecieri decat comentarii, asta ca sa imi mangai ego-ul care primise numai aprecieri peste hotare.  Dar stiu ca nu pot multumi pe toata lumea. Imi doresc totusi sa te impresionez cu aceasta reteta deosebita acum. Parerea mea e ca un desert mai aromat si mai delicios ca acesta nu exista. Cand ma gandesc ca e ceva atat de simplu, nu imi vine sa cred. Sper sa iti placa gutuile ca fruct, altfel poti sa il pregatesti pentru altcineva. Vezi tu cum faci. Acum, ai timp cca 5-7 ore la dispozitie? Si vrei sa iti parfumezi casa in mod natural. Bun…deschide toate usile, sortul pe tine si la bucatarie. Vei sta putin in ea, nu te ingrijora dar nu ai voie sa pleci de acasa pana cand nu scoti gutuile din cuptor. Spor la treaba! Era sa uit: prezint aici o combinatie de 2 retete luate de pe net, sursa: spiced quinces si Paula Wolfert’s Slow-Baked Quince. Paula Wolfert numeste atat de frumos gutuia, “fructul care se inroseste cand il gatesti”, in traducere libera. Si asta pentru ca cine gusta asa ceva se indragosteste pe loc. So they say! 🙂

Gutui aromate, care rosesc cand le gatesti

4 portii

Ingrediente:

• 2 gutui medii
• 375 ml vin rosu
• 1 betisor scortisoara
• 150 g zahar
• 1 bucata cuisor (singularul cuisoarelor 😉 )
• 1 mar
• 1 1/2 lingura suc lamaie

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 120 °C/ 250˚F.
• Curata gutuile si taie-le in jumatate. Cu un cutit ascutit si cu foaaaarte mare grija scoate cotorul. Pastreaza cojile.
• Intr-un vas pentru cuptor, de preferat cu capac combina vinul (daca nu vrei sa gatesti cu vin, pune apa) cu mirodeniile si zaharul. Amesteca bine pentru a dizolva zaharul.
• Pune in vas jumatatile de gutuie cu fata in jos, apoi restul de coji. Tot acum curata maru si da-l prin razatoare deasupra gutuilor. Rolul lui este sa nu lase gutuile sa se usuce in timp ce se coc.
• Acopera cu capac sau cu coala de copt (folia de aluminiu nu se recomanda) si lasa la cuptorul incins cca 5-7 ore, pana cand gutuile se inmoaie si capata culoarea purpurie.
• Aranjeaza-le frumos in farfurii, pune peste ele sosul rosu din tigaie si serveste-le cu smantana, inghetata de vanilie, iaurt gras sau doar asa simplu. De gustibus.
• Acum inchide ochii si savureaza impreuna cu cineva drag. Te-ai indragostit?

Pofta buna!

Cornulete, cu dragoste

🙂 Orice mancare se face si se ofera cu dragoste si dulciurile in mod special. Si dintre dulciuri, cornuletele in mod special. Floarea mea le iubeste, asa ca au o conotatie deosebita. Daca ar putea fi aici sa le mancam impreuna ar fi prea bine. Am ales aceasta reteta de cornulete pentru ca imi plac si mie foarte mult. Le-am facut o singura data dar stiu ca am mancat cu pofta. Sunt cornulete evreiesti, foarte populare mai ales in bucataria evreiasca americana. Rugelach cu alune de padure sau nuci.

Iar mi se face pofta pentru ca mi le imaginez si stiu cum erau cand le gustam, se topeau in gura. Chiar as manca si acum dar trebuie sa le fac intai. Reteta spune ca aceste cornulete se mananca tot timpul anului, de Shavuot si de Hanukkah. Am cules aceasta reteta din Clarissa Hyman “The Jewish Kitchen. Recipes and stories from around the world” 2003.

Cornulete cu alune de padure

Ies 32 mici sau 16 mari

Ingrediente:

• 200 g unt, la temperatura camerei
• 200 g crema de branza moale (eu aleg Philadelphia dar nu e obligatoriu)
• 2 lingurite zahar pudra
• 250 g faina, cernuta si cu putina sare
• 100 g alune de padure tocate marunt (sau nuci tocate marunt – din experienta am observat ca nucile sau alunele sunt mai gustoase usor prajite, dar lasa-le sa se raceasca inainte de a le toca, e mai bine)
• 50 g zahar brun (unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, asa ca nu te speria, mergi pe cel alb)
• 4 linguri cacao
• 2 lingurite scortisoara
• 25 g unt, topit
• 1 albus ou batut cu putin apa ( sau daca vrei, bate un ou intreg, nu cred ca se supara nimeni)
• zahar granulat (optional)

Preparare:

• Bate untul cu crema de branza pana se omogenizeaza bine. Adauga zaharul pudra, apoi faina, si amesteca pana se combina toate ingredientele si aluatul incepe sa se adune. Rotunjeste-l, acopera-l cu folie de plastic si lasa-l peste noapte la frigider.
• A doua zi, incalzeste cuptorul la 180°C, 350°F, nr.  4 la cuptorul cu gaz.
• Amesteca alunele, zaharul brun, cacao si scortisoara intr-un bol.
• Taie aluatul in doua parti egale, pune o jumatate in frigider pana termini de lucrat cu celalalta. Pune putina faina pe suprafata de lucru , intinde aluatul intr-un cerc de cca 25 cm in diametru. Daca evprea lipicios, pune faina si peste aluat. Aluatul poate fi dur la inceput dar se inmoaie rapid. Cu o farfurie mai mare sau cu o alta forma rotunda, taie marginile aluatului astfel incat sa iasa un cerc. Apoi taie cercul, in cca 16 sau 18 felii egale.
• Unge suprafata aluatului cu unt topit, apoi pune jumatate din amestecul cu nuca. Intinde o folie de plastic peste aluat si apasa usor, fie cu mana dar mai bine cu facaletul ca sa se imprime bine amestecul.
• Indeparteaza folia si ruleaza fiecare felie incepand de la partea lata spre varf. Ar trebui sa iti iasa ca niste mini croissant. Pune-le pe o tava unsa cu ulei sau pe o foaie de copt  in tava (nu te mai chinui cand speli tava) si unge-le cu albusul de ou batut. Adauga si zahar daca doresti.  Repeta toata operatia cu aluatul din frigider si coace-le cca 20-30 minute pana se fac aurii.  Scoate-le din cuptor, lasa-le sa se raceasca si delecteaza-ti papilele gustative. A nu se recomanda celor slabi de inima. 😉

Pofta buna!

Iar in bucatarie

Hi,hi,hi. Azi voi gati. In sfarsit, ca nu mai gatisem demult. Virtual, evident. In realitate, la fel de rar dar tot sofisticat. Chiar mama spune ca ma complic uneori. Alteori insa simplific cu un sandvici (conform dex). Sau oua prajite. Sau piure, etc. 😛 Whatever! Numai sa fie ceva rapid ca nu am timp sau chef sa stau in bucatarie. Dar azi, azi voi “sta”. Ceea ce “gatesc” este foarte gustos, o musaca with a twist, cum imi place sa mai zic. Pentru ca se face cu cascaval si nu orice cascaval, ci Gruyere. Si se face si cu vinete. Cat imi plac mie legumele astea, nici nu ai idee. Sunt ideale pentru musaca, sunt ingredientul principal si mai ales traditional. Imho. Am mancat si cred ca am gatit o data si cu cartofi, de curiozitate, sa vad cum iese. Nu mi-a placut. De aceea, iti zic, gateste musacaua cu vinete. Este delicioasa.

Azi deci, mergem prin Grecia, tara care a dat varianta cea mai cunoscuta si degustata de musaca.Cel putin asa zice Google. Si reteta mea, tot in stil grecesc este. Am cules-o din Josceline Dimbleby – “Marvellous Meal With Mince”, 1982, in Londra, iar. Orasul meu de suflet. Acum m-am pornit, daca am mentionat de Londra. Am invatat sa iubesc orasul asta, secunda de secunda, ora de ora, zi de zi, luna de luna si an de an. A fost iubire cu forta, dar chiar a mers de data asta, pentru ca recunosc ca al doilea an a fost de vis si asta a facut mai usoara adaptarea. A durat ceva dar a meritat. Dupa ploaie a iesit soarele, asa  a fost la mine. 🙂  Ii iubesc ceata, ploaia, cladirile superb intretinute, parcurile, oamenii, turistii, metroul, autobuzele, dar mai ales zona centrala. 😉 Doar nu credeai ca alte zone. Recunosc, sunt snoaba. Guilty. So what? I am not the only one.

Sa revin la minunatia asta de musaca, ce miroase incredibil cand se coace in cuptor. De la niste mirodenii delicioase ca scortisoara, patrunjel, nucsoara, piper. Citeste mai departe, dar sa nu te sperii. Un “mic” amanunt: iar sunt vase de spalat. De asta e buna o masina de spalat vase, pentru astfel de mancaruri. I wish! Totusi merita pentru ca rezultatul e ca te vei linge pe degete dupa ce o gusti. De fapt, ti se face foame incepand de la miros. Si merita tot efortul. Serveste mancarea asta cu legume fierte de orice fel, e foarte consistenta si o echilibrezi cu ceva usor. Sau cu ce doresti. Si acompaniaza totul cu un vin rosu.

Musaca cu cascaval Gruyere

Ingrediente:

• 550-675 g  vinete (aprox. 3 vinete medii)
• suc de lamaie (stii, stoarce lamaia)
• 2 cepe
• 25 g unt de cca 80 % grasime (nu margarina, nu e buna, stii deja)
• 450 g carne tocata de miel (daca vrei putin diferit adauga cantitati egale de miel si vita care sa faca 450 g)
• 2 lingurite scortisoara pudra (remember, for the twist)
• 2 linguri piure de rosii (sau suc de rosii mai concentrat, in cazul in care nu ai piure)
• 6 linguri apa
• o mana de patrunjel, tocat marunt
• 200 g cascaval Gruyere, feliat subtire
• sare
• piper

Pentru sos:

• 50 g unt de cca 80 % grasime
• 50 g faina
• 450 ml lapte (da, gras, vezi ca stii)
• putina nucsoara (daca o razui atunci, are un miros adorabil, nu se poate compara cu cea pudra deja din plicuri)
• 2 galbenusuri
• 2 linguri smantana (reteta zice din cea slaba, dar eu zic din cea grasa, alege, ai voie)
• sare
• piper

Preparare:

• Cojeste vinetele, taie-le felii de cca 5 mm – 1 cm diametrul si unge-le rapid cu suc de lamaie ca sa nu se innegreasca. Freaca-le apoi cu sare si pune-le intr-o strecuratoare pentru cca 30 de minute ca sa se strecoare sucul amar care ar rezulta din ele.
• Curata si marunteste ceapa. Topeste untul intr-o tigaie mare, adanca si prajeste ceapa la foc mic pana se inmoaie. Adauga carnea tocata de miel si prajeste-o la foc mediu, amestecand si maruntind ca sa se patrunda bine. Adauga apoi scortisoara, sarea si piperul. Urmeaza piureul de rosii si apa. Amesteca si lasa totul la foc mediu pana cand e toata apa absorbita. Opreste focul si amesteca la final patrunjelul tocat.
• Fierbe apa intr-o cratita mare si adauga feliile de vinete. Acopera si lasa-le cca 2 minute la foc mare. Scoate-le si clateste-le rapid cu apa rece, sa opresti fierberea.
• Intr-un vas termorezistent de cca 1.4 – 1.7  litri (gen yena, prin care se vad frumos straturile, daca doresti) aseaza un strat de felii de vinete, apoi un strat de carne si un strat de cascaval Gruyere, si tot asa pana termini cantitatile. Termina cum  ai inceput, cu un strat de vinete.
• Petru sos, topeste untul intr-o cratita, indeparteaza-o de foc si adauga faina. Adauga si laptele, gradat. Pune cratita pe foc mediu sa fiarba, amestecand continuu. Lasa la foc mic si amesteca inca 3 minute. Adauga sarea, piperul si nucsoara. Hmmm! Acum va mirosi incantator. Ia de pe foc.
• Bate galbenusurile cu smantana si adauga cate putin in sosul alb, amestecand bine. Daca sosul nu e suficient de fin, amesteca pana se face asa si toarna-l peste musacaua din vas.
• Incalzeste cuptorul la 180°C, 350°F, nr.  4 la cuptorul cu gaz. Pune vasul in mijlocul cuptorului pentru cca 45 de minute sau pana cand sosul se rumeneste deasupra.

Pofta buna!

Interesant

Am facut o pauza cam mare de la ultima mea postare de reteta dar am o scuza (care acuza, evident! ;)). Am inceput sesiunea si nu am starea necesara sa scriu zilnic dar cand o fac, constat ca regret ca nu am facut-o mai devreme, pentru ca imi face bine. Ultima reteta era de porc si am zis sa ma tin pe firul asta, daca tot am umblat la dosarul cu retete de carne de porc. Si am gasit o reteta delicioasa si interesanta in acelasi timp, un mix la care putini se gandesc. Porc cu portocale. Da, exact ce ai citit. Porc cu portocale. Ca de obicei, si reteta asta are o poveste in spate. Intr-o zi oarecare de acum cativa ani, la Londra, am dat peste ea intr-o carte scrisa de Anne Ager “Cooking in a Hurry”, aparuta in 1980. Numai titlul cartii si mi-a placut din start. Pentru ca de mult ori ma grabesc si mai ales nu imi place sa stau ore intregi in bucatarie. Cu cat e mai usor si mai repede, cu atat mai bine. Asa zic eu, dar cand gasesc o reteta complicata ador s-o migalesc. Deci, dupa titlul, am zis: iata o carte inteleapta si care trebuie folosita, macar o data. Rasfoind-o, aceasta reteta mi-a atras atentia, prin neobisnuitul ei. Iti dai seama ca nu asociasem niciodata pana atunci fructe cu carne. Asa ca m-am decis sa o gatesc, neaparat. Ce mi-a mai placut la ea e ca o poti prepara cu o zi inainte si o poti lasa la frigider ca sa o continui a doua zi cand nu mai ai altceva de facut decat s-o bagi in cuptor. Si uite asa ca ai scapat de munca pe o zi. Genial, nu?

Porc inabusit in sos de portocale

Timp de preparare in avans: 45 minute

Timp de gatit: 40 minute

Ingrediente:

• 2 cepe medii, tocate marunt
• 3 linguri ulei
• 500 g filet de porc, taiat cubulete si dat prin faina
• 300 ml suc natural de portocale (fa-l casa din portocale sau ia unul de calitate, cu pulpa, din comert)
• 150 ml supa de pui (strecurata evident sau apa daca nu ai)
• 225 g morcovi, razuiti
• putina scortisoara
• sare
• piper proaspat macinat (sau gata macinat)
• 2 portocale, feliate si fara pielita aceea subtire, pe cate se poate
• 150 ml smantana
• 2 linguri de nuci maruntite

Preparare:

• Prajeste ceapa tocata in ulei cca 3 minute la foc mic. Adauga cubuletele de carne de porc, date prin faina si lasa-le la foc mediu, pana se rumenesc.
• Adauga pe rand sucul de portocale si apoi supa de pui. Lasa sa fiarba totul si apoi pune morcovii, scortisoara, sarea si piperul. Acopera si lasa la foc mic pentru 30 minute.
• Adauga portocalele, smantana si nucile, opreste focul si lasa sa se raceasca.
• Muta totul intr-o caserola sau intr-un vas termorezistent si lasa mancarea sa se raceasca intai. Acopera cu capac si pune-o in frigider peste noapte. Daca cumva vrei sa mamanci in aceeasi zi, sari peste momentul asta.
• A doua zi, pune caserola acoperita in cuportul pre-incalzit la 180°C, 350°F sau nr. 4 la cuptorul cu gaz.

Pofta buna!

PS: de ce mi se face foame scriind despre mancarea asta?