Tag Archives: seriozitate

Batranul cu “chibrituri”


Una calda, una rece.

Pentru cine stie celebra poveste “Fetita cu chibrituri” de Hans Christian Andersen, imho si povestea aceasta are niste similitudini. De aceea m-am gandit ca titlul ar fi potrivit. Pentru ca titlul este la fel de important ca povestea, pentru mine. Nu te-ai gasit uneori in fata unui titlu care te-a facut sa nu citesti ce urmeaza? Si poate ai ratat o poveste extraordinara? Se poate intampla. De aceea de multe ori eu stau si ma gandesc foarte serios ce titlu sa pun, ce s-ar potrivi. Acum, daca este citita postarea, ma bucur. Daca nu, nu-i bai, pana la urma e ceva personal si nu oblig pe nimeni.

Am zis de multe ori ca imi plac povestile. Cele triste nu fac exceptie. Doar ca ma fac sa plang uneori. Si sa ma gandesc. Acum m-am gandit ca si eu si multi oameni se regasesc in ea. Si sa filosofez un pic pe marginea ei. Si filosofia mea va fi mai lunga ca povestea. Indulge me. 🙂 Imi scormonesc mintea si stau si ma gandesc cui si cand am gresit, pentru ca imi pare rau. Si altii au gresit fata de mine si stiu cat doare si ma feresc sa repet greseala la randul meu. Iar in cazul din aceasta poveste, nu vreau sa spun si sa nu fac. Promit foarte rar, spre deloc, dar cand stabilesc ceva cu cineva, ma tin de cuvant. La mine vorba e vorba. Si vreau la fel. De aceea acum, daca nu e la fel, nu mai continui nimic. Acum sa il cert pe “miliardar”. Pai bine, omule, care gasesti asa mila in inima ta, ca nu contest ca ai o inima buna, ca altfel nu ai simti mila, du totul pana la capat. Degeaba spui ca ajuti insa la prima cotitura ai uitat, pentru ca mila ta iti sta in calea treburilor tale, care sunt muuult mai importante. La ce bun sa te mai auda altii ca spui ceva insa vorba ramane goala. De fapt ce sa zic, omul se cunoaste dupa fapte si oricat as vrea sa cred ca domnul asta ar fi bun, ei bine, nu, nu este. Stii cand va fi bun, poaaaaate? Cand va ajunge in locul batranului. Vezi tu, batranul e self-sufficient si nu cauta mila nimanui. El e obisnuit cu greul. Si vine un binevoitor si ii da lumea peste cap, ca drumul spre iad e pavat cu intentii bune, nu-i asa? La ce se mai ofera sa ajute daca stie ca nu are nici cea mai mica intentie? Doar intentia, nu se pune. Nu face nici cat o ceapa degerata. Sa-l lase in saracia lui ca batranul poate ar mai trai si acum pentru ca asteptari nu are. Insa un strop de bunatate umana l-a facut sa spere. Si s-a trezit cu inima franta. Sa trezesti asteptari in inima cuiva, mai ales cand nici nu ti se cere ceva, tu te oferi ca un ghiocel si apoi calci totul in picioare, ce sa zic, se potriveste cumva si vorba aceasta, care se aplica la orice relatie umana si evident, o relatie de iubire: ““The biggest coward of a man is to awaken the love of a woman without the intention of loving her.” Bob Marley. Stia el ce stia. Esti un las, domnule miliardar. Si un neserios in care nu se poate avea incredere. Te-ai trezit too little too late. Si asta spune despre tine totul, si nu ai nici un drept sa strici viata unui om, iar despre batran, el a avut atata putere, in viata lui grea, sa mai creada ca exista iubire. Si tu i-ai demonstrat pentru ultima data sa nu se increada in oameni. Doar in Dumnezeu.

Si acum povestea. Imi pare rau ca poate de luni vei varsa o lacrima, insa sper sa picure in inima ta si sa ti-o incalzeasca. E Craciunul si daca nu invatam lectia iubirii neconditionate si a daruirii, viata asta e goala.

Povestea circula pe fb, nu stiu cine a scris-o, nu are autor. A ajuns si la mine. Lectura frumoasa! ♥️

“Intr-o noapte rece, un miliardar a întâlnit un biet bătrân, afară. L-a întrebat: „Nu simți că este frig afară și nu porți niciun palton”? Bătrânul a răspuns: „Nu am, dar m-am obișnuit cu asta”. Miliardarul i-a răspuns: „Așteaptă-mă! Am să intru acum în casa mea și am să-ți aduc unul.” Bietul bătrân a fost atât de fericit și a spus că îl va aștepta. Miliardarul a intrat în casă și l-a uitat pe bătrân.

Dimineața, și-a amintit de acel biet bătrân, și a ieșit să-l caute, dar l-a găsit mort din cauza frigului. Bătrânul a lăsat însă o notiţă: „Când nu aveam haine calde, am avut puterea de a lupta cu timpul rece, pentru că eram obișnuit cu asta, dar când mi-ai promis că mă vei ajuta, m-am atașat de promisiunea ta și asta mi-a luat puterea de a rezista.”

MORALA: Nu promite nimic, nici măcar dragoste, dacă nu-ți poți păstra promisiunea. S-ar putea să nu însemne nimic pentru tine, dar ar putea însemna totul pentru altcineva!”♥️

Elena G

Despre seriozitate


In relatiile umane, de oricare fel ar fi ele, de familie, iubire, serviciu, vecinatate, etc seriozitatea si tinerea cuvantului e un factor important. Scriu despre asta pentru ca de-a lungul vietii am avut parte de cateva ori, si sunt sigura ca se va mai repeta, de situatii in care unii oameni, apropiati sau mai putin apropiati au zis multe dar nu s-au tinut de cuvant. Vorbesc orice, de la lucruri aparent marunte, ca stabilirea unei intalniri sau mai importante, ca pretul unei case. Eu stiu din familie ca daca am zis ceva, sau mai grav, am promis (fac o mica paranteza, promisiunea, eu cel putin, o vad ca pe ceva aproape sfant si daca nu se tine, o resimt ca o tradare si o neseriozitate cumplita, iar increderea mi s-a dus, de aceea mai rar promit pentru ca mi-ar fi asa o rusine sa nu ma pot tine de ea!) atunci chiar trebuie sa fac. Normal ca exista si exceptii insa cuvantul dat cam e tinut la mine, chiar daca uneori pierd. ( aparent 🙂). Ma gandesc cum e sa se intoarca roata si nu imi convine. Scuza pentru a nu ma tine de cuvant trebuie sa fie motivata. Situatia care m-a determinat acum sa scriu postarea nu e singulara insa am zis gata, hai sa scriu despre asta. 🙂

Tot trebuie sa ma intalnesc cu o cunostinta. Si stabilesc cand si cum. Si imi rezerv acea zi, un anumit timp, timp in care as putea face cu totul altceva, tocmai pentru a onora intalnirea. Poate aman altceva, chiar mai important, dar daca am stabilit, inseamna ca timpul si prezenta cu acea persoana sunt importante pentru mine. Se pare ca e unilateral. Am fost amanata de la o zi la alta timp de mai multe zile. Prima data inteleg. Se poate intampla oricui. Suntem oameni. A doua oara simt deja gustul amar al dezamagirii, dar inteleg iar. Deja daca se intampla a treia sau chiar a patra oara, mintea mea gandeste deja cat de neserioasa e persoana respectiva. Pentru ca eu imi aman altele pentru cineva care nu are nici un respect pentru timpul meu si pentru mine ca persoana. Ce ma deranjeaza poate mai mult nu e amanarea atunci cand se intampla, insa daca tot stii ca nu poti sa iti onorezi cuvantul, la ce mai propui in continuare? Apreciez mai mult sa mi se spuna, uite, cred ca nu se mai poate si nu are rost sa te incurc acum. Ramane pe data viitoare, vorbim oricum. Si asa ma linistesc si imi vad de ale mele. Iar in viitor, daca tot stabilesti, apai sa te tii de cuvant. Ca si asa ai dezamagit prima data. Ce e asa de greu? Fii realist/a cu timpul, prioritatile si situatiile proprii si stabileste ceva doar daca stii ca te poti tine de cuvant. Altfel sunt doar cuvinte goale. Si uite asa poti pierde increderea. Chiar daca a promis acum 100% ca se va intampla la o anumita zi, eu tot nu mai cred. De fapt ma astept sa vina iar cu o scuza. Si merg mai departe. Pana la urma, daca nu e sa fie, nu are rost sa fortez. Insa stiu ca in acea cunostinta, din punctul meu de vedere, nu ma mai pot increde.

Elena G