Tag Archives: Sfantul Nicolae

Dulciurile din ghetute


Mi-a placut o gluma de fb care spune asa:

“Ghici ce era in ghetele mele la 6:30 dimineata?! Eram eu, plecam la serviciu…”

Eu nu m-am trezit chiar asa devreme, doar jumatate de ora mai incolo. Si gluma ramane adevarata in rest. :))

Ca oama, nu am asteptari si mi-am zis ca la mine a venit Mos Nicolae mai devreme. Cand primesc ceva special fara o ocazie anume, ci doar pentru ca atunci de nimereste, ma bucur si leg acel dar de o ocazie speciala cand probabil sau posibil sa nu apara nimic. (Ar trebui insa mi se intampla) Dar ma bucur de ce am, cand am. Asa am evitat sa mai pierd momente doar pentru ca nu se intampla la anumite date (cu toare ca ar fi frumos sa se intample si atunci, macar un pic). Asa, acum sa vedem ce am primit eu de la Sfantul Nicolae. I like to brag about it a little, indulge me. Este o zi deosebita si ma bucur.

Eu am primit de Sfantul Nicolae o excursie la Sibiu. Vara am avut timp liber si niste bani ramasi de la tata, cand a fost el darnic anul trecut, si mi-am oferit o calatorie. Imi doream Maramuresul insa depasea bugetul si am renuntat. Plus ca vroiam sa ma descurc singura si m-a speriat o doamna dintr-o excursie de o zi la bulgari cu ursii si distantele si lipsa curselor. Am zis ca prin paduri si sate ma descurc mai greu si chiar nu as vrea sa ma intalnesc cu ursul. Am facut asta candva. In oras, orice oras, in schimb, ma descurc ca pestele in apa. Nu imi trebuie decat o cazare decenta si o harta. Ce oras mi-am dorit sa vad? Fusesem la Sighisoara, insa la Sibiu nu am fost niciodata. Acum era o ocazie minunata. Am cautat o cazare ok, am gasit chiar in buricul targului, langa Podul Minciunilor. Mi-am luat un bilet dus-intors, mi-am facut o lista cu toate muzeele si locurile pe care mi-as dori sa le vad si am plecat. Au fost 5 zile de vis, cu mult soare si muuult mers pe jos. A meritat. Am vazut tot, mai putin Muzeul de Vanatoare, pentru ca era in renovare. Muzeul Astra m-a impresionat cat era de mare si am prins o zi asa de calda ca m-am topit efectiv. Acolo am stat de vorba cu preotul de la biserica veche si am aflat ca se fac case din lemn de catre meseriasi ai muzeului asa ca am luat cartea de vizita. Poate imi fac o casa din lemn, nu se stie niciodata. Gradina Zoologica e mica dar ingrijita si atat de ieftin biletul, ca nu mi-a venit sa cred.

Am batut parcurile toate, bisericile toate, zidurile si turnurile toate, muzeele, care imi plac oricum, sunt primele pe lista cand ajung intr-un loc nou si am stat de vorba cu cativa oameni. Mi-am luat afine din piata si am venit cu ele la Bucuresti. A iesit un gem de-li-cios. Mi-am dorit salamul meu preferat, de Sibiu, insa, ghinion, nu mai era la magazinul fabricii. Si m-am plimbat de dimineata pana seara. Ce mi-a mai placut a fost atmosfera relaxata din piete, cu terase cochete in care se auzea seara muzica life, de toate genurile dar nu stiu cum se canta ca nu erau amestecate si nici sa iti sparga timpanul. Mi-am propus sa vad biserica de la Biertan si Castelul de lut Valea Zanelor insa mi-am dat seama ca nu am nici o sansa. Nu exista tren si nu exista curse. Am incercat, am vorbit cu cineva insa nu mi-a iesit. Dar am ajuns la Medias, locul acela de unde fiecare familie, cred, are cristal in casa. Acum din pacate nu se mai fabrica insa oraselul este placut si e un fel de Sibiu mic-mic. Acolo am mancat un cremsnit delicios, in singura cofetarie a orasului, cred. Si am vazut toata fortificatia, intr-o plimbare frumoasa sub soarele de vara.

Revenind la Sibiu, totul e impresionant. Si frumos si bibilit. Este impietrit in timp din cauza centrului vechi. Cand ajung intr-un loc nou, cochetez cu ideea, ca o visatoare de sunt, de a trai acolo. Cum ar fi? Cred ca ar fi ok insa am nevoie de o siguranta financiara si emotionala pe care cu greu o gasesc. Nu ma vad mutandu-ma cu totul in alta parte asa, de nebuna. Ca iti trebuie nitica nebunie sa faci asta. Asa ca ramane un vis pe care sunt constienta ca nu il pot transforma in realitate. Mi-e bine unde sunt acum. Nu zic ca nu ar fi poate mai bine in alta parte. Insa nu in orice conditii.

Insa faptul ca am avut ocazia nesperata sa vad Sibiul, a fost un cadou minunat de la Mos Nicolae. Ce as mai putea sa spun despre el? Trebuie sa mergi sa il vezi, sigur iti va placea si tie, cel/ cea care citesti acum. Eu voi lasa acum cateva imagini sa vorbeasca. Noapte buna! Si La Multi Ani sarbatoritilor de azi! Sa va aduca si voua Sfantul Nicolae momente de neuitat si multe dulciuri!

In Ajun de Mos Nicolae


Uite cum ma emotionez eu! Azi am facut curat, am spalat si am impodobit casa de sarbatori. Sunt foarte incantata. Ma simt asa bine cand e curat si cumva ma pregatesc pentru ziua de maine, pentru ca e o zi frumoasa si speciala pentru noi toti, copiii. (wink!) Am o cutie cu ornamente de Craciun cu diverse obiecte luate de-a lungul timpului, nu foarte multe pentru ca intr-adevar imi place mai simplu si le tot folosesc pe aceleasi. Am si cateva facute prin tehnica origami, de catre o prietena, Georgiana. Daca le-as pierde pe toate, singurele dupa care as plange ar fi stelutele si bradul de la ea pentru ca le-a facut cu drag pentru mine. Dar toate sunt frumoase si fac parte din traditia impodobitului casei de sarbatori.

Dupa ce am terminat, am invitat-o pe buna sa imi vada casa, ca sa ne bucuram ambele de luminite si alte minunatii, pe un fundal cu cantece de iarna. Cu ocazia asta a vazut si chitara. O am din liceu, cand am invatat sa cant si am muuulte amintiri frumoase legate de ea. A calatorit cu mine pe unde am mai fost, in strainatate, la munte, la mare, in tabere, ce mai, daca ar putea vorbi, ar avea de spus multe povesti. Ma bucur ca mai stiu ceva si constat ca degetele mele au memorie insa tot trebuie sa reiau multe. Pentru perioada aceasta am in caietele de chitara atatea colinde, ca am zis ca trebuie sa le cant. Daca tot m-am laudat bunei, in seara aceasta i-am facut un mic concert. Cu mici poticniri, am colindat-o cu unul din colinde, care imi este atat de drag! ♥️ Il cantam cand eram la liceu, cu sora si cu mama mea, la trei voci. Pe vremea aceea nu erau telefoane mobile si alte minunatii sa inregistrezi si tare mult mi-ar placea sa dau timpul inapoi, sa o fac. Insa daca cumva viata ne aduce impreuna, musai sa refacem cantecul si sa il inregistram. Colindul se numeste “Acum coboara seara!” si nu stiu de unde este, stiu doar ca este minunat. M-am emotionat pentru ca mi-am adus aminte de acele momente cand l-am cantat si am colindat cu el, impreuna cu sora mea. E mai greu de descris.

Apoi hai sa mai cantam. Ma uite prin caiete si ce crezi, nu se poate seara cu chitara fara “Andrii Popa”. Am inceput sa cant, si buna cu mine. Ce bucurie! Trebuie sa mai facem asta, a fost o seara incarcata de energie pozitiva, de liniste, de simplitate. O seara minunata in care lacrimile sunt doar de bucurie!

Elena G