Tag Archives: Simplify

Self-Reliance


De cativa ani incoace sunt atrasa de self-reliance. In sensul in care inteleg clar acum (adica mi-a cazut si mie fisa in sfarsit, cu niste suturi in spate, evident) si accept ca trebuie sa ma bazez pe mine insami in multe situatii. Si inainte o faceam insa credeam ca totusi nu sunt ok. Ei bine, sunt ok. A, daca cineva se ofera si ajuta cu adevarat, sunt foarte fericita, insa, ce pot face eu, fac si nu ma bazez pe nimeni.

Ca inspiratie urmaresc niste canale foarte reusite ce documenteaza placut si bine o viata independenta si armonioasa. Asa ca le voi trece aici pe o lista si sa stii ca atunci cand ai ganduri multe si aiurea prin cap, chiar iti recomand sa te relaxezi macar urmarind. Self-reliance inseamna, culmea, sa depinzi de natura insa intr-un mod cat mai curat si mai binefacator atat pentru tine cat si pentru natura.

Viata ne-a adus pe toti, cu totul neasteptat, in momentul in care e indicat sa devenim cat mai self-reliant, off grid, home-stead, minimalists, etc. Adica sa fim pe picioarele noastre si sa depindem cat putem doar de noi insine, avand in acelasi timp grija de cei dragi si de alti oameni, in general. Nu se aplica egoismul. Pentru ca back-fires.

Eu am sansa sa fiu inconjurata de o mana de oameni care nu numai ca imi sunt dragi si aproape, insa primesc ajutor si fara sa il cer. Ca nu prea imi place sa cer ajutor, asta e alta mancare de peste. Insa o vorba buna, o plimbare, o comunicare, o imbratisare rezolva foarte mult. Din fericire, ma descurc destul de bine singura insa stiu ca la nevoie, mai ales, ma pot baza pe cineva. Conteaza foarte mult pentru mine asta. La randul meu, vin in intampinare, sper. Mai bine sa zica altii decat eu.

Suficient, acum sa trec la lista, care nu e exhaustiva. Tu decizi daca si ce iti place si m-as bucura sa iti fie de folos. Ba chiar sa gasesti si alte canale pe care, de ce nu, sa le impartasesti aici. O seara frumoasa sa ai!

Elena G

“Indemn la simplitate” de Ernest Bernea


Omul este om prin puterea dragostei sale

Omul e singur si sarac, ca un ecou fugar printre stancile unui munte. Omul e trist, faptura ratacita si slaba, orfan al darurilor dumnezeiesti, sarman al intelesului si bucuriei, poarta deschisa tuturor ingenunchierilor.

Om, omule bun, pune in cugetul si fapta ta intai dragostea. Intai dragostea… Nu dragostea nesatioasa, dragostea de bogatie, de putere, de stapanire, ci dragostea de frumusete, de lumina, de adevar, dragostea mangaiere, indemn si creatie. Nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care daruie, care hraneste pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsa fluvial.

Dragostea este cheia si a vesniciei. Dragostea imprastie uratul, uratul singuratatii, topeste raul, raul intunericului, alunga tiparele si hotarele, alunga potrivniciile; aduce pretutindeni fiinta noua si roditoare. Dragostea naste si parguieste rodul, transfigureaza si inalta sufletul; prin ea dumnezeiasca fata joaca focul luminilor de ape in lumea durerilor noastre. Acolo unde nu e dragoste, stapanesc intunericul si uratul, acolo unde nu e dragoste infloresc trufia, pizma, nedreptatea si toate chipurile prostiei omenesti.

Omul care nu iubeste nu intelege nimic din lumea lucrurilor vazute si ascunse. Graiul minunilor ii este cu desavarsire inchis. Acolo unde nu este dragoste nu este nici cunostinta adanca. Este in firea omului sa invinga prin dragoste. Dumnezeul intrupat ne-a dezvaluit lumea noua, adevarul, viata si puterea prin dragoste. Omul este om prin puterea dragostei sale. Sa iubesti un copac, o floare, un copil, o femeie, sa iubesti pamantul aspru si cerul boltit albastru, sa iubesti totul, chipuri si sensuri, totul: joc, cantec, lumina, jocul si armonia cosmica, sa iubesti indeosebi omul, fratele tau, bun sau ticalos, tare sau slab, sa-l iubesti pe Dumnezeu cu puterile tale insutite peste fiinta ta legata de pacat.

Cine nu iubeste, nu are simturi; toate ferestrele, de la firicelul de iarba la steaua ce clipeste in linistea departarilor, i se inchid. Grauntele de bine si frumos ce-l purtam in inima noastra il dezvaluie si-l creste dragostea…

Intai dragostea. Dragostea care infloreste ciresul, care creste copilul, care satura flamandul, care mangaie rastignitul, dragostea lui Dumnezeu pentru creatia Sa. Asa vine pacea, pacea desavarsita, pacea raiului si a vietii vesnice. Pamantul e usor sub pasul tau, usor ca arborul gandurilor pure, omule, lumina creste si infloreste pe buzele, pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul lui Dumnezeu.

Cand ai pornit sa fii om sa stii ca dragostea e cea dintai virtute, ea este semnul dezrobirilor. Cantecul tau se ineaca fara dragoste si mana ta balbaie. Cauta samburele vietii. E in tine!

~ fragment din cartea “Indemn la simplitate: marturisiri pentru un om nou, autor: Ernest Bernea, Ed. Vremea, Bucuresti, 2006

sursa: http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/22921/omul-care-nu-iubeste.html

IMG_0268

fotografie personala de la Targul de Craciun, Bucuresti, 2017