Scrieri si scriituri. Aferim!

Mi-a fost dor sa scriu iar pe blogul meu drag si iubit. L-am cam parasit eu o vreme dar ma intelege el. Scrierea poate fi o forma de terapie, de eliberare si recunosc ca ma ajuta. Plus ca am si un motiv bun. Chiar imi place sa scriu si mai ales cand consider ca am ce. Bine, mai bat campii cu gratie dar blogul meu e intentionat ca sa fie parcurs cu placere si sa aduca informatii pe care poate unii nu le cunosc sau care cred eu ca sunt folositoare. In fond, e si acesta un mijloc de informare, chiar daca blogul are putini cititori. L-am pornit de la inceput cu intentia de a ma axa pe retete de hrana a trupului (pentru ca am avut ocazia intr-o perioada a vietii mele sa gatesc foarte mult si am descoperit nu numai ca sunt buna – so they say, ask the ones who tried what I cooked ;)), combinat cu alte postari despre ce imi place si consider util, frumos, interesant, placut pentru a se regasi aici. Cine il citeste, ma bucur, cine nu, nu e obligat pentru ca eu cred foarte mult in liberul arbitru. Ah, sa nu uit de consecinte. Vin si astea. So, choose wisely! 🙂 Cat se poate, pentru ca de multe ori la momentul respectiv asa credem ca e cel mai bine. In timp se va dovedi daca am ales sau nu bine si asta se cheama experienta.

M-am gandit ca foamea vine mancand si pentru ca in vacanta am mai mult timp, sa incep incet-incet sa completez cu alte retete pe care le-am incercat de-a lungul anilor si care mi-au placut, sau sa introduc retete facute de mine. Au ramas destule nu numai nescrise dar si nefacute in dosarul cu retete. Ma gandesc cu drag ca va veni momentul si pentru acestea, candva. Daca faci ceva cu placere si destul de mult timp, incepi sa si creezi. Eu nu sunt un geniu si nu stiu de la inceput sa fac totul insa in timp am avut niste sclipiri si ma bucur ca pot sa spun ca am si eu ceva facut de mine. Cred ca orice femeie mai ales, care sta mult timp la bucatarie, este un creator. Si in general in viata, creem cu totii. Daca esti curios/ curioasa, uite-te, poate te inspira sau iti dau vreo idee despre ce sa mananci azi/ intr-o zi cu soare si apoi trecem mai departe: fusilli a la Elena, puiul meu, de Paste numai de bine, 2 F Words. Sunt putine deocamdata. Acum, scriind, incepe sa imi revina inspiratia (are efect) si ma gandesc ca mai am cateva retete, foarte usoare, pe care nu le-am adaugat inca. Cum termin postarea aceasta, ma apuc de ele cat pot de curand si adaug link-urile. Va urma.

Ce ramasese nescris? Uitandu-ma prin hartii, am dat peste o reteta de baclava. Da, stiu, o sa spui: alta? Dap. De ce nu alta? La cate sunt, am citit si am ales una care m-a atras pe mine si am si facut-o de cateva ori deja. Reteta e scoasa din The Practical Encyclopedia of Easteuropean Cooking, 1999. Nu stiu acum daca o voi adauga si in engleza (copyright reason may be or just plain laziness or poor English from my part or all of them) dar ramane de vazut. Deocamdata iata o reteta de baclava turceasca pe care imi face mare placere sa o gatesc. Cartea recomanda cafeaua amara sa o insoteasca si cred ca zice bine. Acum tu decizi si poate ai alta preferinta. E buna si aceea, de gustibus non es disputandum.

M-am gandit sa adaug acum la ingrediente, la reteta in limba romana, toate masuratorile pentru ca poate ai unul sau alt instrument de masurare, si esti obisnuit intr-un fel si e la fel de corect. Cum de nu m-am gandit mai de demult? Mi-aduc aminte destul de clar si daca ma straduiesc cred ca gasesc si articolul mai pe la inceputuri in care explicam ca nu le voi adauga pe toate pentru ca unii se incurca dar acum mi-a cazut fisa si m-am gandit ca am facut o greseala. Nu e fatala dar … 🙂 Daca esti in strainatate si te-ai si obisnuit cu masuratorile lor, ce faci? Poti transforma dar de ce sa nu fie toata info data de la inceput?

Baclava

24 portii

Ingrediente:

• 175 g/ 6 oz/, 3/4 cana unt topit (defect profesional ca ma repet, unt de 80-82% grasime)
• 400 g/ 14 oz pachet de foi de placinta, dezghetat in caz ca a stat la congelator
• 30 ml/ 2 linguri suc de lamaie (daca nu uiti, spala coaja – eu mai uit dar inca nu am murit, glumesc. La cate prostii bagam in noi, ce mai conteaza cateodata? Nu sunt absurda dar daca uiti, e ok)
• 60 ml/ 4 linguri lamaie
• 50 g/ 2 oz,  1/4 cana zahar caster (sau obisnuit daca nu ai)
• coaja rasa de lamaie (ei, acum ca iti trebuie si asta parca iti vine totusi sa speli lamaia inainte 🙂 )
• 10 ml/ 2 lingurite scortisoara (minunat condiment)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana migdale decojite si maruntite (reteta cere, insa stiu ca migdalele nu sunt tot timpul la indemana noastra asa ca poti sari peste, linistit/a)
• 200 g/ 7 oz, 1 3/4 cana nuci maruntite (poti dubla cantitatea inlocuind migdalele cu nuci)
• 75 g/ 3 oz/ 3/4 cana alune de padure sau fistic (ce delicatese, Doamne), maruntite (le poti inlocui cu buna si delicioasa noastra nuca)
• fistic maruntit (sau nuca :)) ) pentru decor

Sirop

• 350 g / 12 oz/ 1 3/4 cana zahar caster (sau necaster ;)) )
• 115 g/ 4 oz/ 1/2 cana miere
• 600 ml/ 1 pint/ 2 1/2 cana apa
• 2 fasiute de coaja de lamaie (sau mai multe sau deloc, daca nu ai)

Preparare:

• Incalzeste cuptorul la 160 °C/ 325 °F/ Gas 3. Unge o tava cu fundul detasabil de 30X20 cm/ 12X8 inch sau o tava de dimensiuni asemanatoare, cu putin unt topit.
• Foloseste ca masura tava si taie foile de placinta sa incapa perfect. Din cauza cantitatii exacte a ingredientelor din reteta nu te-as sfatui sa cauti o tava in care sa se potriveasca foile decat daca esti dispus/a sa maresti cantitatea corespunzator. Te las sa faci calculele.
• Pune prima foaie de placinta in tava, unge cu unt topit si continua operatiunea pana folosesti jumatate din foile de placinta. Restul acopera-le cu un prosop curat si lasa-le deoparte.
• Intr-o tigaie pune sucul de lamaie, mierea si zaharul si lasa la incalzit pana se topeste si se omogenizeaza totul. Adauga apoi jumatate din cantitatea de coaja de lamaie rasa, scortisoara si nucile maruntite. Amesteca bine.
• Pune jumatate din aceasta combinatie in tava peste foi, adauga 3 foi de placinta unse cu unt si apoi restul combinatiei. Mda, cred ca ti-ai castigat dreptul de a gusta,  stiu ca nu ai rabdare.
• Pune ultimele foi de placinta in tava, ungandu-le pe fiecare cu unt si la sfarsit, unge cu generozitate cu untul ramas ultima foaie de placinta.
• Cu un cutit ascutit (eu am o problema cu cutitele, recunosc, nu sunt suficient de ascutite pentru mine niciodata), taie in patratele baclavaua dar nu pana la capat, ci mai mult pe deasupra, abia intrand in stratul de nuca. Pune tava in cuptor pentru o ora sau pana se rumeneste deasupra.
• Intre timp, fa siropul. Intr-o cratita pune zaharul, mierea, apa si cealalta jumatate de coaja rasa de lamaie si amesteca pana se omogenizeaza toate ingredientele, totul la o temperatura joasa. Da focul tare si adu-l la punctul de fierbere apoi lasa-l asa pentru 10 minute pana se ingroasa.
• Ia siropul de pe foc si lasa-l sa se raceasca. Scoate baclavaua din cuptor. Strecoara siropul pentru a scapa de coaja de lamaie si toarna peste minunatie. Lasa-l sa se imbibe bine pentru 6 ore sau mai bine peste noapte. Taie in forma de patrate si decoreaza cu fistic macinat. Gata.

Pofta buna!

Tip: in tava poti pune o foaie de copt pe care sa o ungi cu unt, daca vrei. Te ajuta sa speli mai usor la final, neprinzandu-se de fundul tavii.

 

 

 

Poires Belle Helene

Multumesc, multumesc. 😉 La multi ani tuturor sfintilor Constantini si Elene azi! 🙂 Lor si mie inclusiv le dedic azi o reteta speciala si minunata, ceva la care ma gandeam de mult sa public, dar imi propusesem s-o fac azi, pentru ca o zi speciala merita o reteta speciala. Reteta asta e divina. E una din acele prajituri care te fac sa mori si sa invii de placere si daca imi permiti sa vorbesc altfel, de fapt azi imi dau singura voie, 😉 , ei bine, iti ofera o placere aproape orgasmica. Simti niste valuri in stomac si te topesti de placere cand papilele tale gustative se intalnesc cu crema de ciocolata calda, frisca si daca doresti, si cu inghetata de vanilie rece. Combinatia de temperatura nu se poate descrie in cuvinte. Te asigur ca merita sa gusti asa ceva macar o data in viata. Eu am realizat aceasta reteta prima data, evident in Londra, ca acolo am dat de ea, si apoi o singura data acasa. Au fost doua momente speciale, numai si pentru faptul ca m-am rasfatat cu asa ceva. Chiar nu am cuvinte sa descriu senzatiile dar le simt si acum numai scriind asta. Mi-as fi dorit sa imi ofer azi perele frumoasei Elena, ca de, doar reteta poarta numele meu, numai ca am optat pana la urma pentru un Tiramisu. Da, stiu… dezamagire! Dar nu am avut dispozitia. Si pana la urma Tiramisu pe care care il fac eu, si care e si aici pe blog, nu e  o prajitura oarecare asa ca m-am mangaiat cu acest gand. Plus ca l-am facut azi dimineata. Of, de ziua mea nu vreau sa fac nimic dar am scapat macar de spalat vasele. Stii ca eu murdaresc mai mult decat e necesar. Si Tiramisu a iesit ca de obicei, perfect. Plus piure cu unt, sare si piper, frecat bine, plus piept de pui taiat in felii mai subtiri, cu sare, piper, oregano, prajit in unt si vin alb. Ti-e foame?

But let’s talk about this exquisite dessert. Ca un facut, reteta am gasit-o in cartea “Good Housekeeping – All Colour Party Cook Book”, 1992 la sectiunea “Stunning desserts”. E si normal, la cat de extraordinar este. Numai ca acasa fiind, pentru a doua mea experienta cu aceste delicatesuri, mi-am dat seama ca nu ma satisface pe de-a-ntregul reteta pe care o am asa ca am mai cautat putin pe net si pana la urma, am luat putin de aici,  putin de acolo si am facut ceva sa imi placa si mai mult. Doamne, cum e sa vrei sa impresionezi pe cineva, cata munca! Dar mi-a iesit mai mult decat imi propusesem, toata lumea s-a declarat extaziata. Numai si asta, si face mai mult decat mi-as dori. Iar am scris o groaza pana la reteta, multumesc ca ai rabdare sa citesti atata vorbarie si ca nu te plictisesti. Profit si eu din cand in cand. 😉 Sa trec la partea a doua pentru un desert fin, elegant, delicios, etc. Astept si alte superlative de la tine  (pentru ca nu accept decat superlative la aceasta reteta), dupa ce o prepari si o mananci.

Poires Belle Helene

(sau mai pe romaneste dar nu mai zambi ca ma enervezi acum : Perele frumoasei Elena)

Ingrediente:

• 4 pere  (pentru o masa mare, pentru ceva intim doar 2, si injumatateste si celelalte ingrediente apoi – cauta pere Conference sau oricum ceva mai tari ca sa se inmoaie frumos)
• 50 g zahar
• 900 ml apa
• suc de lamaie de la o lamaie
• coaja de la lamaie rasa
• 150 g ciocolata neagra (macar 70 % cacao, altfel nu mai vorbesc cu tine )
• 3 linguri lichior de portocale (gaseste unul bun) sau 3 linguri lichior Poire William
• inghetata de vanilie (optional dar absolut necesar pentru cald-rece)
• biscuiti cu migdale, crocanti si subtiri sau pentru ceva autentic, tuiles aux amandes (sper sa gasesti una din variante)
• 200 ml smantana (no fat-free, please)
• zahar vanilat

Preparare:

• Pune apa, zaharul si sucul si coaja de lamaie intr-un vas mai adanc la foc mic fara sa amesteci pana se topeste zaharul.
• Cojeste perele rapid, ca sa nu aiba timp sa se coloreze, scoate-le mijlocul dar lasa coditele ca decor si ca sa te ajute mai tarziu sa le poti scoate mai usor din vas.
• Pune perele in vasul cu sirop, in picioare sau pe o parte (cel mai bine e sa fie acoperite in intregime in sirop) si lasa-le la foc mic  20 de minute sau pana s-au inmuiat. Scoate-le din sirop si lasa-le sa se raceasca intr-un vas acoperit.
• Prepara acum sosul de ciocolata (mmmmmmmmmmmmmm). Dupa ce s-a racit siropul, fierbe-l pana se evapora cam jumatate din el. Strecoara-l intr-un vas mai mic si introdu acest vas in alt vas mai mare, umplut jumatate cu apa (Bain Marie”) si lasa-l la foc mediu (apa nu trebuie sa fiarba). Rupe ciocolata, pune-o in sirop la topit si amesteca pana se omogenizeaza bine. For a twist, adauga ori lichior de portocole sau lichior Poire William. Ok, ai voie sa introduci un deget sa gusti. Unul, te rog, nu toate.
• Intr-un alt vas, bate smantana cu zaharul vanilat ca sa obtii crème Chantilly.
• Acum treci la partea de imbinare a elementelor. Alege farfurii de ciorba sau boluri (e nevoie sa fie adanci ca sa stea lichidele adunate) si introdu perele, in picioare.
• Daca doresti, caci este optional, pune cate doua linguri de inghetata intai. Toarna peste ele si peste pere sosul de ciocolata cald, apoi frisca vanilata sau crème Chantilly (cum doresti sa ii spui) si cate doi biscuiti cu migdale.
• Serveste imediat. Nici nu ma astept sa stai sa contemplezi asa ceva. Eventual sa te urmareasca in somn.

Pofta mai mult decat buna, delicioasa!