Fusilli a la Elena

Dupa atatea mancaruri care urmeaza retetele ad literam, iata in sfarsit ceva fara reteta. Gata, ma pot auto-proclama un adevarat bucatar.;) Nu e cazul, ca nu am studiat asa cum fac cei care urmeaza o scoala, eu o fac doar din pasiune si sunt mai mult autodidacta. Imi place. Nu as putea face asta zilnic intr-un restaurant dar acasa, din cand in cand, pentru mine si cei dragi, da. Revenind, deseori o mancare se gateste din minte cu cateva zile inainte, asa si a mea a inceput de ieri seara. E o intreaga munca in spatele unei mese, chiar daca pare ca nu e asa. Intreaba asta pe oricine trebuie sa gateasca acasa, zilnic.

Ce sa mananc maine, ma intrebam in gand. Faceam o lista mentala cu ce aveam prin congelator, frigider, camara, ca sa nu cumpar prea multe. Aveam chef de paste dar nu le vroiam simple, am mai mancat asa si sunt foarte usor de facut dar ma gandeam, am niste creveti mari in congelator. I-am luat special pentru o mancare cu paste, asa mi-a placut mie. Deci sa recapitulez: creveti am, ce mai am? Paste am si alegerea mea e fusilli, sunt ele asa carliontate cumva si tare dragute arata in farfurie. Usturoi am, fara usturoi nu se poate la paste. O prietena mi-a povestit ca usturoiul nu se marunteste si se consuma ci se zdrobeste, se prajeste in ulei usor, pentru aroma si apoi se arunca. Deci sa ii dau Cezarului ce-i al Cezarului. Usturoiul va fi zdrobit, sa nu supar italienii. 😉

Sunt asa incantata de ce am facut incat am zis ca daca nici pe asta n-o scriu, atunci ce sa scriu? Tot adunate de prin amintiri si foi? E loc si de acestea dar acum incepe artileria grea. Creatia mea. Mai am cateva retete proprii aici, destul de putine, daca ai chef, cauta-le in folderul My own. Una care imi vine acum in minte, pentru ca seamana cu aceasta, este fusilli cu sos de rosii. O minunatie! Oricum retetele mele sunt incercate, ca doar nu le postez de frumusete. Reteta de acum poate fi facuta pentru o persoana sau pentru 2 sau pentru 4, sau etc. Eu voi posta varianta pentru doua. Restul se imparte sau se inmulteste. Si pentru ca e loc de imaginatie, voi adauga si alte optiuni. Te poti juca foarte mult cu reteta asta, de asta imi si place, e versatila. Iar la gust, nu mai zic. Degust.

Iata ce mandra sunt, am numit-o dupa mine. Asa, pentru ca pot. 😉

Fusilli a la Elena

2 portii

Ingrediente:

• 85 g fusilli de persoana (au italienii dreptate cu gramajul, este exact o portie suficienta pentru a manca pana aproape de saturatie si mai ai loc, un piiiiiiiiiiic – daca preferi portii mai mari, go ahead)
• 10-12 creveti mari, curatati (in loc de creveti poti pune 2 piepti de pui taiati cubulete)
• 280-300 g smantana 20% grasime (uite ca nu mai e asa grasa, nu? 😉  dar merge si mai grasa)
• 4 catei de usturoi zdrobiti (doar pentru aroma, tine minte)
• 3-4 linguri de ulei
• un varf de cutit de sare
• coaja rasa de la 1/2 lamaie (asta face toata diferenta, crede-ma)
• 2 lingurite oregano (uscat)
• 1 lingurita rasa nucsoara pudra (obligatoriu)
• mirodenii amestecate pentru spaghetti (am primit de la o prietena si am zis sa le adaug dar a meritat, deci fa si tu la fel, joaca-te cu orice mirodenie)
• 2 lingurite ghimbir pudra (sau piper daca vrei, doar ca ghimbirul are o alta aroma si sa stii ca nu e asa de piperat in mancare pe cat se crede)
• 150 grame casacaval ras
• parmezan (nu am avut dar daca ai, ce faci?)
• ciuperci (eu nu am pus dar tu poti, daca iti place)
• 2 lingurite rase de faina (pentru ingrosare sos – optional, eu am incercat si a fost ok)
• 2 -3 lingurite de vin alb (nu am avut dar daca aveaaaaaaaaaaaaaaaam… 🙂 )

Preparare:

• Se vine de la serviciu flamand/a cu gandul la mancare. Se gandeste la ce bine era cand era gata masa, facuta de altcineva, bine-nteles, dar din pacate atunci nu se aprecia. Acum e prea tarziu, deci nu te mai plange. Fa in asa fel incat sa iti arati aprecierea cat nu e prea tarziu. Altfel, e randul tau sa nu fii apreciat/a. :))
• Se pune o cratita de marime medie, plina cu apa si un pic de sare, pe foc. Se da taaaaare la foc si se roaga in gand sa se fiarba repede ca nu mai poti de foame. Intre timp te misti si scoti pe masa tot ce iti trebuie. Si apoi te schimbi de hainele de serviciu in ceva mai confortabil. Se deschide si geamul de la bucatarie pentru ca se va incalzi intre timp.
• Cand s-a fiert apa se pun pastele si se asteapta peste 8 minute sau cat scrie pe punga. Daca ar fi sa respecti durata nu ar iesi “al dente” ci ar iesi cam nefacute asa ca lasa-le sa fiarba. Iti vei da seama si singur/a cand s-au facut.
• Intre timp, curata cateii de usturoi, zdrobeste-i cu lama cutitului asezata intr-o parte, nu cu partea taioasa. Intr-o tigaie, incalzeste uleiul si pune usturoiul pentru aroma. Prajeste-l cca 3- 5 minute, cat sa se rumeneasca si adauga crevetii sau prawns (cum se mai numesc ei intr-o limba de circulatie internationala) si lasa-i si pe ei la rumenit, cca 5 minute.
• Adauga apoi smantana, amestecand continuu la foc mediu spre mic, apoi mirodeniile, apoi faina daca vrei sa se ingroase sosul, daca nu, nu e musai. Se razuie jumatate de lamaie deasupra si se inspiraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Asta e cireasa de pe tort, nimic nu se compara cu coaja proaspat rasa de lamaie. Poti folosi si coaja rasa de lamaie din borcan, daca ai, dar nu e acelasi lucru. La final adauga si cca 50 g cascaval ras si amesteca bine. Sosul e gata. Si miroase divin.
• Verifica daca pastele s-au fiert, fara a fi prea tari sau prea moi si strecoara-le prin sita. Rastoarna-le in portii egale in farfurii si pune deasupra sosul. Presara niste cascaval ras peste tot, toarna un vin alb in pahare si

Pofta buna! Eu stiu ca am avut.

 

Panem nostrum cotidianum II

De mult vreau sa scriu reteta aceasta. Mi se pare atat de modesta, umila chiar. Dar tocmai acesta e farmecul ei. Din painea noastra cea de toate zilele se poate face un desert minunat, la care nu m-as fi gandit niciodata. E un desert specific englezesc, pe care l-am descoperit la Londra si care mi-a placut foarte mult. In cazul in care ai in casa doar paine si ceva oua si lapte, adica strictul necesar, poti sa te bucuri de un desert foarte delicios, cum nici nu ti-ai inchipui ca poate fi, avand in vedere ingredientele. De curiozitate am incercat mai multe variatii si am descoperit ca poti face desertul mai bogat sau mai simplu, dupa posibilitati. De aceeasi data, el ramane la fel de gustos. Si simpu de preparat. Mai tii minte cum se face varianta rapida a pizzei de casa, cu felii de paine? Ei, asa e si cu desertul acesta. Rapid. Si bun. Pentru blog, am ales o varianta mai bogata in ingrediente si mai pretentioasa cumva, pe care nu am incercat-o dar stiu ca este delicioasa. Reteta este din revista ” The Lady”, din 30 noiembrie 2004. Pentru cine nu are toate ingredientele, voi mentiona cu ce se mai pot inlocui, dupa placerea si gustul fiecaruia. In bucatarie, ca in orice de fapt, e musai sa improvizezi. Totul e sa vina din inima, ca mancarea se gaseste cine s-o manance, dar daca e gustoasa si e facuta din inima, nu are cum sa nu fie apreciata. Vorbesc din proprie experienta, cand am facut niste clatite, amarate, ca vai de ele, saracele, cel putin mie asa mi s-au parut. Faceam comparatie cu clatitele pe care le fac de obicei, ca la carte, si care sunt mi-nu-na-te si foar-te a-pre-ci-a-te. Dar ele s-au dovedit cele mai bune clatite din lume pentru le-am facut cu dragoste si asa, simple, au fost cele mai apreciate.

Budinca din paine si unt cu ciocolata

4 portii

Ingrediente:

• 400 ml smantana grasa (poti inlocui smantana cu lapte)
• 200 ml lichior Baileys Irish Cream (si fara asta se poate sau, daca ai in casa, orice alt lichior crema cred ca ar merge)
• 200 g zahar pudra (daca nu vrei zahar, mergi pe orice alt indulcitor natural care iti place)
• 2 pastai de vanilie, taiate de-a lungul (merge foarte bine 1 plic de zahar vanilat sau 2, pentru mai multa aroma)
• 6 galbenusuri oua (fara acestea cred ca se poate)
• 6 oua (fara acestea NU se poate)
• 10 felii de briosa de cca 1 cm grosime (vorbesc de briosa aceea mare, ca o paine, si dulceaga. Daca nu ai, 10 felii mari de paine sunt de fapt ingredientul originar. Si 10 felii de cozonac merg foarte bine, vorba Mariei Antoaneta, daca nu ai paine, mananci cozonac)
• 200 g ciocolata amara de cel putin 70 % cacao, tocata (evident ca se poate fara, dar daca ai putina ciocolata de calitate, rasfata-te)

Preparare:

• Pune lichiorul, vanilia, zaharul si smantana intr-un vas la foc mic si amesteca pana se topeste zaharul. Scoate de pe foc si lasa sa se raceasca. Indeparteaza si pastaile de vanilie, daca ai folosit asa ceva.
• Incalzeste cuptorul la 140°C, 275°F, sau nr.  1 la cuptor. Unge cu unt sau ulei o tava mai adanca de cca 1,2-2 litri (2-3 pints). Cu robotul de bucatarie bate ouale intregi si galbenusurile impreuna apoi varsa in ele si amestecul cu smantana. Bate-le iar sa se amestece bine. Pune in tava feliile de paine sau briosa taiate pe diagonala, cumva sa fie una peste alta si nu un strat foarte nivelat. Scurge peste ele amestecul de mai inainte si lasa-le 10 minute sa se patrunda bine.
• Topeste ciocolata la bain-marie sau la cuptorul cu microunde. Rastoarna TOATA ciocolata peste felii (stiu ca eu as gusta cu lingurita si la final as sterge cu degetul orice urma de ciocolata, lingandu-l apoi ). Pune tava astfel pregatita intr-un alt vas mai mare, plin pana la jumatate cu apa calda si apoi totul la cuptor, pentru cca 50 de minute.

Pofta buna!

15 minute

Nu stiu cum e in alte parti ale tarii dar la Bucuresti a venit vara, la propriu. Si am inceput iar “ambalarea” adica palarie pe cap, pashmina sau sal pe umeri, pantaloni, fuste sau rochii mai lungi. De cand cu Londra, unde vedeam soarele mai rar, m-am obisnuit sa stau fara el. E prea stralucitor, prea puternic si arde. Stiu, unii ar zice ca e perfect si nu ii contrazic. Dar eu aleg sa nu stau in soare direct, pentru ca ma arde si ma bronzeaza ca tractoristii. Nu am nimic, doamne fereste, cu tractoristii, e doar un fel de a spune. Ca sa fiu politically correct sau PC cum am vazut acum pe net. Hei, nu ma confunda cu un calculator! Ok, ma ard si eu, imi iau neuronii razna, stau noaptea treaza uneori dar am o limita. Daca nu o am uneori, o caut pana la epuizare si gata, apare ea cumva. Sa revin la soare, care ma bine dispune, nu zic nu, dar eu, neacoperita vara, nu stau sub soare nici sa ma tai. Din aceasta cauza am inceput sa iubesc palariile, dar nu orice palarie. Si pentru ca e soare afara si e foaaaarte cald, m-am gandit sa scriu pe blog, dupa ceva absenta nemotivata, dar macar ca aici nu imi tine nimeni prezenta, o reteta racoroasa si care nu necesita stat la aragaz. Pentru ca eu vara nu gatesc. Decat foaaaaarte rar, in rest, ma tin departe de aragaz cat pot de mult. Pentru ca pot.

Caldura de afara m-a facut sa ma gandesc la o prajitura. Simt nevoia de ceva dulce in ultima vreme asa ca o salata de fructe e tocmai potrivita. Am cules-o dintr-o carte cu retete care se gatesc rapid (o iubesc!): Carolyn Humphries “Simply Stylish Meals in 15 Minutes”. Recunoaste acum ca suna ideal. Nu stiu anul cartii dar acesta e un amanunt nesemnificativ pe langa cele 15 minute. Ha, ha, ha, m-a facut sa ma gandesc la cele 11 minute ale lui Paulo Coelho. Uite cate poti face in putine minute, sa mai zica cineva ca nu e suficient ca sa fii fericit. 😉 Sa ai stomacul plin. 😛 Suficient cu vorbaria, sa trec la reteta care tine loc de pranz, cateodata. Si de mic dejun si de cina. 🙂

Fructe brulee

4 portii

Timp preparare: 5 minute plus timpul de racire

Timp gatit: cca 3 minute

Ingrediente:

• 225 g capsuni feliate (sau zmeura, piersici, prune, nectarine)
• 150 ml (2/3 cana) smantana grasa
• 150 ml (2/3 cana) iaurt simplu, gras (il prefer pe cel grecesc)
• zahar brun

Preparare:

• Pune fructele intr-un bol rezistent la caldura. Poti merge numai pe un fel de fructe sau le poti combina, dupa gust.
• Bate intr-un alt vas smantana cu iaurtul, pana se transforma in frisca. Yummy! Nu ca am voie dar sunt obligata sa o gust cu my little finger. Dupa mmmm de rigoare, poti pune frisca peste fructe si daca nu te grabesti, lasa bolul la rece o vreme. Eu zic ca merita.
• Pune apoi zahar peste frisca si acopera bine totul.
• Porneste grill-ul si tine bolul sub el pana se topeste zaharul complet. Serveste imediat. Ce imi place diferenta de rece cu fierbinte! Sunt sigura ca o sa iti placa si tie. Si nu uita: imparte cu cineva drag. 🙂

Pofta buna!

La cules de zmeura

A venit vara. Imi amintesc cu placere, cand eram copila, ca mergeam in fiecara vara cu mama, in tabere, in toata tara si abia asteptam sa mananc fructe de padure. Numai acolo gaseam fragute, atat de aromate si rare, zmeura, mure si afine. Stiu ca voi scrie despre zmeura dar nu ma pot abtine sa nu vorbesc putin despre fragute pentru ca, dintre toate, raman preferatele mele. Am avut maaare noroc intr-o tabara, cand aveam vreo 9 ani cred, la Valea Uzului, sa primeasca mama de la o bucatareasa, 2 borcane cu gem de fragute. A fost ceva nemaipomenit! Il mancam cu degetele nu alta, plus ca ne miram cum a gasit atat de multe ca sa ajunga sa faca si gem. Nici icrele negre nu mi se par atat de valoroase ca fragutele, daca ma intrebi pe mine. Le cautam cu ardoare, aproape de pamant, pentru ca ele se ascund sub frunze si abia daca le zaresti, mici puncte rosii, sub frunze verzi. Le adunam una cate una, in palma, ca sa mananc mai multe o data, sa le simt gustul mai bine si inchideam ochii de placere. Numai cine mananca fragute stie ce delicatesa sunt.

O alta delicatesa, dar nu precum fraga, dupa parerea mea, este zmeura. Cand gaseam zmeura prin padure, imi aminteam intotdeauna ca ursul mananca asa ceva. Mai, da’ “prost” e ursul ista! Ce bunataturi mananca el, isi permite asa ceva, iti dai seama! Eu aici abia daca gasesc zmeura in piata, la un pret ”nepretuit”, fragutele in nici un caz nu o sa le vad vreodata la vanzare, murele la fel, ”nepretuite”, iar el, ursul, se autoserveste de la mama lor de acasa, plus ca unde mai pui ca sunt si ecologice, organice sau bio, cum vrei sa le zici. Din pacate, de cand cu civilizatia, si ursul s-a prostit. Acum prefera sa manance gunoaie. Ursule, chiar nu stii ce e bun sau esti foarte, foarte lenes si flamand.

Suficient cu amintirile din copilarie. Sa trec mai departe la ce ne intereseaza pe noi. Noi astazi, dragi copii,  vom invata despre un desert cu fructe de padure, daca tot am vorbit despre ele atat de mult mai sus, si in cazul de fata, vom vorbi despre cum sa gatim un desert delicios si racoritor de zmeura. Cum stim cu totii ca in bucatare nu exista reguli (si in general nu exista reguli), bineinteles ca ele pot fi oricand inlocuite cu orice alt fruct, ca murele, capsunile, etc. Titlul e simplu si spune totul. Sa nu uit sursa, pentru ca am cules si eu aceasta reteta de pe un set de cartoane numite generic ‘Delicious Meals Made Easy’ si bineinteles ca am si gatit-o, o data, ca multe retete de pe blog.

Desert de zmeura

4 portii

Ingrediente:

• 1 lingura suc de portocale
• 1/4 lingurita scortisoara
• 1/4 lingurita nucsoara
• 284 ml smantana grasa
• 275 g iaurt
• 450 g zmeura
• 100 g ciocolata neagra, rasa sau fulgi de ciocolata
• 4 frunze menta

Preparare:

• Amesteca intr-un bol sucul de portocala cu scortisoara si nucsoara.
• Intr-un alt bol, bate bine smantana pana se intareste. Amesteca apoi cu iaurtul si sucul de portocala.
• Intr-un blender pune 3/4 din zmeura si transforma totul intr-un puree roz si aromat. Nu te grabi sa il consumi, dar te poti servi cu cateva lingurite daca vrei, pentru ca este prea bun. Trece puree-ul astfel obtinut printr-o sita, ca sa elimini semintele.
• Imparte frisca in 4 boluri potrivite ca marime. Toarna deasupra jumatate din cantitatea de puree. Amesteca cu grija ca sa ai acel efect marmorat dar nu exagerat ca sa nu se combine prea mult. Pune deasupra jumatate din cantitatea de ciocolata.
• Pune apoi restul de frisca in boluri. Orneaza cu puree de zmeura si ciocolata, restul de zmeura fructe si frunzele de menta si serveste imediat.
• Poti face un desert mai mare, intr-un singur bol, in loc de 4 boluri mai mici si procedezi la fel ca mai sus. Efectul si gustul vor fi aceleasi.

Pofta buna!

De la Dunare la Mare

Mi-aduc aminte cand eram mai tanara (ma scuzati, nu sunt nici acum chiar asa de batrana doar ma amuz. Si copiii isi aduc aminte de cand erau mai mici) ca am facut o reteta minunata, doar ca saraca nu iesise ca in imagini. Nu s-a intarit suficient, chiar daca am respectat intru totul reteta. Partea buna e  ca totusi a iesit delicioasa si s-a mancat cu pofta. Ce feed-back sa mai vreau! Reteta aceasta e renumita crema bavareza, culeasa din “The Practical Encyclopedia of East European Cooking”, 1999. Este un desert cules de la Dunare, zona bavareza si adus pana aici, la Marea Neagra. Este un desert perfect pentru o zi caniculara, cum de mult timp suport in Constanta. Imi pare  rau ca nu am poze, dar eu zic ca un exercitiu de imaginatie nu strica niciodata, din contra, pune neuronii la treaba. Ca si absurdul de altfel. 😉

Crema bavareza

6 portii

Ingrediente:

• 1 pastaie de vanilie (am reusit sa achizitionez si eu recent asa ceva, ce mireasma, as pune in toata casa, dar am preferat in zahar pudra pentru zahar vanilat de casa)
• 300 ml (1 1/4) cana smantana
• 15 ml (1 lingura) gelatina pudra
• 45 ml (3 linguri) lapte
• 5 galbenusuri
• 50 g (1/4) cana zahar tos
• 300 ml (1 1 /4) cana smantana grasa (cea de sus ar fi mai slaba, conform traducerii din engleza sau poti spune ca e smantana cu continut mic de grasime)
• frunze de ciocolata (sau alte forme) si cacao pentru decor

Preparare:

• Intr-o cratita mica, pune smantana slaba (saracuta) si pastaia de vanilie. Fierbe incet pana cand incepe sa dea in clocot apoi opreste focul, acopera si lasa sa se infuzeze cca 30 de minute. Scoate pastaia, usuc-o bine si refoloseste-o si pentru alta data.
• Pune gelatina in lapte si las-o la inmuiat.
• Intr-un bol rezistent la foc, amesteca cu robotul sau cu un tel galbenusurile si zaharul tos.
• Adu la punctul de fierbere smantana iar si pune-o amestecand incet peste galbenusuri.
• Pune apoi bolul peste un vas cu apa la foc mic, si amesteca continutul pana se ingroasa suficient sa ramana pe lingura de lemn.
• Scoate de pe foc, adauga gelatina si amesteca iar pana se dizolva.
• Strecoara intr-un alt bol, prin sita, crema obtinuta, cunoscuta sub numele de custard pentru vorbitorii de limba engleza. Acopera cu o coala de copt uda, pentru a preveni formarea unei cruste si lasa sa se raceasca.
• Amesteca cu un mixer smantana grasa (din propria experienta in tara, am observat ca daca vreau sa fac frisca, imi iese cu o smantana foarte grasa, de preferat de la piata luata, de la tarani si lasata o zi-doua sa se intareasca in frigider) pana se transforma in frisca si amestec-o usor in crema racita.
• Umezeste cu apa forme, cupe sau o forma de gelatina. Rastoarna crema in ele si lasa sa se raceasca la frigider pentru cel putin 4 ore sau pana cand s-a intarit. Eventual fa crema seara si las-o peste noapte sau fa-o dimineata si degust-o seara, undeva… departe…cu cineva…
• Ca sa o servesti cum trebuie, mai intai pune formele sau cupele, pana la margine, in apa fierbinte, cca 5 secunde. Pune o farfurie peste forma apoi inverseaza locurile rapid si ridica forma. Ar trebui sa fie ca la constructia de castele de nisip. La mine s-a cam daramat ‘nisipul’ si asa m-am suparat… dar mi-am revenit. 🙂
• Decoreaza cu ciocolata si cacao. Pentru culoare, vad prin bolul de sticla si niste frunze de menta, asezate artistic pe farfurie sau pe desert. Si mai prevad o fata zambitoare dupa degustarea minunatiei, o liniste pe fata, un stomac fericit si doi indragostiti tinandu-se de mana. Si o cerere … pentru … inca o portie…si … inca una…

Pofta buna!

Mama Rusia

Daca tot am ajuns in Rusia cu descoperirea culinara, eu mai zabovesc putintel pe aici. E o tara superba pe care mi-as dori din tot sufletul sa o vizitez. Are ceva aparte, ca de altfel toate tarile si culturile lumii dar o simt mai calda. Poate si pentru ca parintii mei au vizitat-o acum 21 de ani, cand i-a prins Revolutia in Moscova si au venit incantati de acolo. Cat de greu au reusit sa iasa din Romania pe vremea lui Ceausescu, cu aprobari si anticamere, asta nu mai conteaza. Conteaza ca au facut una din cele mai frumoase excursii ale lor si asta nu se uita niciodata. Ce mi-a atras mie in special atentia din ce mi-au povestit: faptul ca rusii servesc unt de trei ori pe zi. Daca asta nu raiul pe pamant pentru mine, atunci ce e? Ok, ok, ar mai fi si altele dar pasiunea mea pentru unt e dinainte sa ma nasc. Pentru ca mama numai unt putea manca la sarcina. Altceva nu primeam. Ca sa vezi ce mofturoasa am fost, unborn yet. ;))

Plus orasele, oamenii, bisericile, metroul din Moscova, teatrul de balet, etc. Mai multe stiu despre Europa Vestica si civilizatia occidentala pentru ca a stiut sa se faca mai cunoscuta dar cu cat un loc e mai necunoscut, cu atat incantarea e mai mare de ceea ce descoperi. Iar Rusia este un taram fascinant. Raman si azi pe aici cu o reteta celebra pe care am facut-o tot o data in viata, la Londra, reteta care are legatura cu reteta precendenta, ficat Stoganoff, care e de fapt o variatie a vitei Stroganov. Cartea de unde am luat-o se numeste “The practical Encyclopedia of Eastern European Cooking” din 1999.

Povestea acestei retete spune ca la sfarsitul  secolului al XIX-lea, baronul Alexander Stroganov a dat numele sau acestui fel de mancare cu vita si ceapa si smantana si a fost unul din felurile principale cu care isi delecta oaspetii. Multumita lui Wikipedia, am aflat ca familia Stroganov a fost de origine umila dar si-a castigat statutul aristocratic, de-a lungul secolelor, prin afacerile reusite pe care le-a facut. A construit biserici, a finantat campanii militare, a detinut functii importante in timpul tarilor, a infiintat institute si palatul familiei, acum parte a Muzeului Rus de Stat, este unul dintre locurile care trebuie vizitate in Sankt Petersburg. Eu l-am trecut deja pe lista.

Dupa atata istorie, mi s-a facut foame. Iata cum se manca acum cateva secole in Rusia la mesele aristocratilor:

Vita Stroganov

4 portii

Ingrediente:

• 450 g muschi  sau pulpa de vita
• 15 ml (1 lingura) ulei
• 25 g (2 linguri) unt nesarat (80-82% grasime)
• 1 ceapa, feliata
• 18 ml (1 lingura) faina
• 5 ml (1 lingurita) piure rosii (sau sos de rosii)
• 5 ml (1 lingurita) mustar Dijon (daca nu ai, e in regula, foloseste mustar obisnuit, dar ii schimba putin gustul)
• 5 ml (1 lingurita) suc de lamaie (nu gata facut in sticla, ia o lamaie si stoarce-o)
• 150 ml (2/3 masura) smantana grasa
• sare
• piper negru proaspat macinat
• patrunjel pentru decorat

Preparare:

• Aseaza bucata de carne intre doua bucati de folie, unse cu ulei. Bate usor cu sucitorul ca sa inmoi carnea si apoi tai-o in fasii subtiri de cca 5 cm lungime.
• Incalzeste restul de ulei si jumatate din unt intr-o tigaie mare si mai inalta si prajeste carnea la foc mare cca 2 minute sau pana se coloreaza toata. Scoate-o din tigaie, avand grija sa o strecori bine de ulei.
• Adauga si restul de unt in tigaie si prajeste ceapa la foc mic, cca 10 minute, pana se inmoaie.
• Adauga apoi faina, amestecand continuu, apoi piure-ul de rosii, mustarul, sucul de lamaie si smantana. La final adauga si vita si lasa sa dea in clocot. Acum e momentul sa adaugi sarea si piperul.
• Serveste imediat, cu cartofi prajiti. Pentru un aspect frumos, decoreaza cu cateva frunze de patrunjel.

Pofta buna!

Ficati de mancat

De la Imperiul Otoman la alt imperiu azi. Imperiul Rus. Si o reteta celebra dar cu un organ de vitel sau miel, dupa preferinte: ficat. Din el mai poti face si un delicios pate de casa. Cand ai pofta. Sursa de inspiratie pentru reteta de azi a fost o poza foarte colorata si apetisanta din cartea lui Anne Ager “Cooking in a Hurry” din 1980. Veche si cartea dar ideea e haioasa. Cui nu-i place sa termine rapid de gatit ca doar nu ar vrea sa stea ore intregi in bucatarie? Mai ales cand ii este foame sau mai sunt si altii care asteapta mancare. In mod ideal ar trebui doar sa bati din palme si sa apara felul la care te-ai gandit. Day dreaming? Wake up, please. Acum se potriveste o vorba pe care o am pe un magnet de frigider: I love you, I need you, I like you, I vrea tu. Dap, ai vrea tu! :))

Du-te in bucatarie si transpira putin muncind la o reteta de-li-cioa-sa. Nu o sa iti para rau si cine va manca alaturi de tine va avea un stomac fericit. Si zambitor. Si tu la fel. Spor la treaba!

Ficat Stroganoff

Preparare si gatit: 25 minute

Ingrediente:

• 750 g ficat miel sau vitel, taiat fasii de cca 5 mm grosime
• faina
• 1 ceapa medie, taiata fin
• 50 g unt (gras, cat mai gras)
• 100 g ciuperci feliate (de preferinta ciuperci albe, mici si rotunde sau Champignon)
• 6 linguri sherry sec (nu-i bai daca nu ai, nu pui, dar pe viitor daca poti, cumpara un sherry ca sa il folosesti la gatit )
• sare
• piper negru
• 150 ml smantana (grasa, grasa – nu de alta dar am citit recent ceea ce stiam cu totii, ca grasimea naturala e grasime buna si oricum cu sport si portii mici o poti elimina)

Preparare:

• Trece fasiile de ficat prin faina asezonata cu sare si piper si scutura-le bine de orice surplus.
• Prajeste ceapa la foc mic in unt cca 2 minute, intr-o tigaie mai adanca. Adauga ficatul si lasa-l sa se rumeneasca incet, intorcandu-l pe toate partile, tot la foc mic.
• Adauga ciupercile si lasa totul cca 3 minute.
• Adauga sherry, sare si piper, acopera si lasa sa se patrunda totul cca 5 minute.
• Adauga apoi smantana si las-o sa se incalzeasca dar fara sa o fierbi. Acum e gata mancarea
• Serveste-o cu salata si taitei fierti. Dupa ce ii strecori de apa, pune-le cateva bucatele de unt, in functie de cantitatea fiarta si putina sare. Sunt deliciosi asa.

Pofta buna!